Are sens vaccinarea?
Vaccinarea: de la bolile copilăriei la gripă?
D eiectul vaccinării1 agită mințile oamenilor. Într-un
documentar recent2, părinții sunt puși în fața deciziei de
a-și vaccina sau nu copilul. Se spune: "Cum ar trebui să
decidem?" De fapt, nu poți face acest lucru cu certitudine
deplină dacă iei în considerare doar partea vizibilă a ființei
umane, corpul. Astăzi, partea invizibilă a ființei umane este
adesea exclusă. Dar acest lucru înseamnă că jumătate din
realitate lipsește. Atunci nu se mai poate înțelege
jumătatea vizibilă și nu se mai poate lua decizia corectă.
Acest articol încearcă să dea un răspuns la această întrebare,
luând în considerare și
latura spirituală a ființei umane.
În primul rând, o privire la cele vizibile
Ce se întâmplă când copilul nu este vaccinat? Este atunci
expus la mari pericole la care fie supraviețuiește cu greu, fie
adesea doar cu daune ireversibile? Cu această întrebare,
se poate arunca o privire la generația mai în vârstă care a
fost foarte puțin vaccinată.
Generația 60+
Vaccinarea universală împotriva multor boli a început în
jurul anilor 1965-1970. Înainte de această perioadă, între
1950 și 1965, vaccinarea era destinată doar în caz de epidemie
(variolă) sau împotriva unei singure boli (variolă). Acest
lucru înseamnă că persoanele care au acum în jur de 55-
60 de ani și mai în vârstă au fost vaccinate foarte puțin în
copilărie, dacă au fost vaccinate deloc.
Bolile prin care aproape toată lumea a trecut atunci și
împotriva cărora se vaccinează astăzi sunt, în primul
rând, bolile copilăriei: Rujeolă, rubeolă, dar și oreion și
varicelă (varicelă). Complicațiile permanente nu au
apărut la marea majoritate a persoanelor din această
generație. Mulți au avut și tuse convulsivă (per-tussis). Cu
siguranță, pneumococii sau bacteria Haemophilus
influenza au fost, de asemenea, implicați în unele dintre
bronșitele acute pe care le-au avut. Și ei au supraviețuit,
practic, fără să pățească nimic. Prin urmare, observând
generația mai în vârstă, putem spune deja că unele dintre
bolile împotriva cărora se vaccinează astăzi sunt boli relativ
inofensive în această parte a lumii.
Nimeni din această generație nu a contractat tetanos
sau difterie. Oamenii din această generație au contractat
poliomielita, iar unii dintre ei au suferit leziuni
permanente. Acesta este motivul pentru care se
răspândește
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019
vaccinarea orală împotriva poliomielitei a fost foarte utilă în
timpul epidemiei de poliomielită de la acea vreme. Dar acest
lucru nu mai are sens astăzi, când în lume nu mai există
aproape deloc poliomielită. În cazul acestor vaccinări
împotriva unor boli aproape inexistente aici (tetanos,
difterie, poliomielită, rotavirus), auzim argumente similare
cu cele invocate în cazul difteriei. Se spune că o persoană
infectată dintr-o țară din lumea a treia ar putea întâlni un
copil care trăiește aici și să-l infecteze. Acesta este un
argument slab. Persoana infectată ar trebui să întâlnească
mai întâi copilul, de asemenea, ar trebui să se afle în
stadiul de infecțiozitate chiar atunci. De asemenea, copilul ar
trebui să fie foarte slăbit și, în cele din urmă, persoana cu
difterie ar trebui să se apropie foarte mult de copil.
Există un basm al fraților Grimm care caracterizează acest
mod de gândire. Acesta se numește "Clever Else". S-a căutat
un bărbat pentru inteligenta Else, ceea ce a fost o
întreprindere dificilă, căci ea a văzut "... vântul alergând pe
stradă" și a auzit "muștele tușind". În cele din urmă, a venit
un bărbat de departe, dar a pus condiția ca ea să fie foarte
inteligentă. În timpul vizitei, istețul Else a coborât în pivniță
pentru a aduce o halbă de bere. Acolo a văzut un crucifix pe
butoiul de bere, pe care meșterul îl uitase, și s-a gândit: "O,
dacă l-aș avea pe acest om, și dacă am avea un copil, și dacă
copilul ar fi crescut, și dacă ar aduce o halbă de bere,
crucifixul i-ar cădea în cap și l-ar lovi de moarte "... și a țipat
din toți plămânii despre nenorocirea iminentă", se spune în
basm. Argumente similare sunt aduse în ceea ce privește
vaccinarea. Dar chiar dacă cineva ar călători în țările în care
apar aceste boli, ele sunt extrem de rare chiar și acolo. Dacă
nu se gândește cu prea multă anxietate ca "altcineva
deștept", ci în mod realist, atunci devine evident că mersul
pe bicicletă în traficul normal de zi cu zi este mult mai
periculos pentru un copil decât să se îmbolnăvească de una
dintre aceste boli care nu există aici.
Cum rămâne cu vaccinurile împotriva
meningococului, a căpușelor, a hepatitei și a
cancerului de col uterin?
În cazul meningococii, care sunt unul dintre numeroșii
agenți patogeni care provoacă meningita, situația este
următoarea: Acest vaccin protejează doar împotriva unuia
dintre cele cinci tipuri diferite de meningococ. Cu toate acestea,
acest tip de meningococ nu este cel mai frecvent. Creierul,
care se află adânc în interiorul capului, este, de asemenea,
foarte bine protejat,
13
Are sens vaccinarea?

contagioasă.
nu numai din exterior, prin oasele solide, ci și din interior,
prin așa-numita "barieră hemato-encefalică". Chiar dacă
bacteriile și virușii se aflau în sânge, acestea nu puteau
ajunge cu ușurință la creier datorită acestei bariere.
Pentru a se îmbolnăvi, organismul trebuie să fie foarte
slăbit, deoarece numai atunci această barieră devine poroasă.
Acest pericol există, de exemplu, în cazul copiilor care mor
de foame. În acest caz, terapia nu ar fi vaccinarea, ci
alimentația. Aici ar trebui să fie direcționate toate eforturile
financiare. Meningococii nu sunt periculoși pentru copiii cu
o stare bună de sănătate și nutriție.
Vaccinarea împotriva căpușelor (vaccinarea TBE
pentru meningoencefalita de vară timpurie) protejează
împotriva doar uneia dintre cele două boli transmise de
căpușe. Acesta nu protejează împotriva bolii Lyme, mult mai
frecventă. Vaccinarea protejează doar împotriva TBE, o
inflamație a creierului. Această boală este foarte rară. În
forma sa mai gravă, tinde să afecteze persoanele cu vârsta
de peste 40-50 de ani, nu atât de mult copiii. Persoanele
bolnave dezvoltă apoi tulburări neurologice, dar acestea
dispar de obicei și doar rareori lasă leziuni permanente. 3 Dar

este mai degrabă îndoielnic dacă vaccinarea împotriva

acestei boli este eficientă sau nu. În 1995, de exemplu,
instituția de asigurări sociale a fermierilor austrieci a
raportat că, între 1984 și 1995, în ciuda unei creșteri a
ratei de vaccinare, nu a existat o scădere semnificativă a
numărului de cazuri de TBE. Pe de altă parte, vaccinarea în
sine nu este întotdeauna inofensivă. De exemplu, poate
declanșa un puseu inflamator în cazul unei boli reumatice
preexistente. Deoarece această boală este într-adevăr
foarte rară și efectul vaccinării nu este pe deplin clar, dar
vaccinarea în sine nu este în întregime inofensivă, este de fapt
suficient pentru excursionist, chiar și în zonele endemice, dacă
își freacă pielea liberă a brațelor și a picioarelor, de
exemplu, cu ulei de lavandă (disponibil în magazinele de
produse alimentare ecologice) sau cu un alt amestec de
uleiuri naturale care să respingă căpușele. Căpușele evită
literalmente acest parfum esențial "așa cum diavolul evită
apa sfințită".
Hepatita B are o contagiozitate foarte scăzută. Persoana
de contact
la pacientul cu hepatită trebuie să fie una intimă, deoarece
virusul are o rezistență foarte mică la influențele mediului
(deshidratare, răcire etc.). Prin urmare, pentru o infecție
prin ac, acul trebuie să treacă de la o persoană la alta
imediat, cât timp este încă proaspăt. În caz contrar, devine
rapid neinfecțioasă în aer. Există un pericol pentru sugar
doar dacă mama care alăptează are ea însăși hepatita B. Ea
ar putea transmite boala copilului. Cu toate acestea, acesta
este un caz individual și, prin urmare, ar trebui să fie tratat
individual. Nu este logic să vaccinăm toți bebelușii care nu
sunt în pericol din cauza unei boli care nu este foarte

14 Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019

 Are sens vaccinarea?

Vaccinarea împotriva cancerului de col uterin

(vaccinarea HPV: virusul papiloma uman) este primul
vaccin împotriva cancerului. Studiile arată în mod clar că
este un vaccin cu risc ridicat. 4 Mai departe în acest articol,
în loc de vaccinare, se discută despre efectul curativ al
febrei împotriva cancerului (vezi "Efectul suplimentar,
insuficient cunoscut, al febrei").

Ceea ce arată experiența, pe care oricine o poate

avea, arată
Este o problemă că astăzi oamenii nu mai au încredere în
ceea ce trăiesc ei înșiși. În trecut, oamenii spuneau:
"Eu nu văd, dar tot cred." Pe când atitudinea de astăzi este:
"Văd, dar tot nu cred". Acesta este "progresul" de astăzi ....
Dar nu mai poți judeca nimic după propria experiență,
pentru că nu mai ai încredere în ceea ce experimentezi.
Și astfel, fiecare este expus la orice autoritate pentru decizia
sa. Cu toate acestea, dacă ar fi să observăm în jurul nostru și
să credem ceea ce observăm, și anume că generația de
peste 60 de ani a supraviețuit bine în copilărie și în
adolescență fără a fi vaccinată aproape deloc, acest
lucru ar putea facilita deja decizia de a vaccina sau nu un
copil. Problema este că nu trebuie doar să observi, ci și să
înțelegi ceea ce observi. Astăzi, această înțelegere
lipsește pentru a putea avea încredere în ceea ce observăm
noi înșine. Ceea ce încercăm noi să facem aici este să
facem posibilă această înțelegere.

Mass-media
Marea influență a mass-media ca "pseudo-autoritate" face
dificilă formarea unei judecăți. Cu toate acestea, mesajul
lor nu este în niciun caz de așa natură încât să poată fi
folosit ca bază de judecată. Acest lucru devine evident
dacă se compară, de exemplu, raportarea privind
vaccinarea cu cea privind alcoolul. În fiecare an, 74.000 de
persoane din Germania mor din cauza consecințelor
consumului de alcool. Nu numai că informațiile despre
acest lucru sunt puține, dar există chiar și multă
publicitate pentru alcool în mass-media. Dar atunci când
un copil moare de rujeolă, toate ziarele cer vaccinarea
obligatorie. Acest tip de reportaj nu este deloc realist.

Are boala vreun sens?

Medicina convențională răspunde la această întrebare
în mod indi- vidual, dar fără echivoc, prin obiectivele și
faptele sale, cu "nu". Boala este privită, ca la o mașină,
ca o defecțiune fără sens care trebuie evitată cu orice
preț. Prin urmare, toate bolile, de la cele ale copilăriei
până la cancer, trebuie eradicate una câte una. Acesta este
obiectivul declarat al OMS (Organizația Mondială a Sănătății).
The

Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019 15

Are sens vaccinarea?
Rujeola, de exemplu, ar fi trebuit să fie eradicată până în
2010. Prin urmare, se recomandă, de asemenea, vaccinarea
împotriva tuturor bolilor, chiar și împotriva bolilor
inofensive sau aproape inexistente sau puțin contagioase.
Care ar putea fi semnificația unei boli?
Cum definește OMS sfârșitul natural al unei boli, vindecarea?
Vindecarea este definită ca o "re-stitutio ad integrum", o
restaurare a sănătății sau a stării inițiale. Dar dacă sunteți
bolnav de pneumonie, de exemplu, și restabiliți starea
inițială, ce ar trebui să se întâmple de fapt? ... Ar trebui să se
îmbolnăvească din nou! Pentru că la început trebuie să fi
existat o slăbiciune. Altfel nu s-ar fi îmbolnăvit. Dacă cineva
restabilește starea inițială a unei boli, adică slăbiciunea
inițială, atunci ar trebui să se îmbolnăvească din nou. Dar
ce este vindecarea în realitate? Vindecarea constă în
crearea unui stat mai puternic. Care este atunci scopul
unei boli?... O întărire! Scopul bolii este de a întări
persoana. Chiar dacă nu toate bolile se vindecă din punct
de vedere fizic, scopul bolii este întărirea - în acest caz,
întărirea la nivel spiritual.
Totuși, aici este problema: fiecare consolidare
se întâmplă numai prin efort, iar orice efort poate merge
întotdeauna până la suprasolicitare. De aici și teama de toate
bolile: Este frica de efort excesiv. Dar o viață fără niciun
efort exclude, de asemenea, orice întărire. Acest lucru este
o chestiune de normalitate în sport. Fără efort, fără întărire. În
medicină, însă, acest lucru nu este recunoscut. De aceea se
încearcă eradicarea tuturor bolilor, chiar și a celor inofensive,
rare sau mai puțin contagioase. Dar acest lucru nu face decât
să slăbească ființa umană.
Care este rostul bolilor din copilărie?
Corpul fiecărei ființe umane este construit dintr-o proteină
formată foarte individual. În acest sens, ființa umană este
"caro". În latină, caro înseamnă "carne". Prin urmare, a fi
întrupat înseamnă "a fi în carne și oase". Iar această carne
este alcătuită din proteine. Așadar, ființa umană se află în
interiorul acestei proteine foarte individuale. La fel cum
trăsăturile noastre faciale sunt vizibil destul de individuale
la exterior, proteinele noastre sunt destul de individuale în
interior. Există peste șapte miliarde de oameni pe pământ -
și tot atâtea proteine fizice diferite. Acest lucru cauzează
probleme, de exemplu, atunci când se face o transfuzie de
sânge de la o persoană la alta. Organismul recunoaște acest
sânge transfuzat ca fiind o proteină străină și trebuie să o
distrugă. În ciuda luării în considerare a
16
Din cauza diferitelor grupe de sânge și a numeroaselor
subgrupe, se întâmplă de multe ori să aibă loc o distrugere
acută a sângelui transfuzat, deoarece cele două proteine nu
sunt niciodată identice. Are loc atunci această reacție în care
"eul se apără masiv împotriva non-eului", așa cum se spune
în medicină. Dar ce este sinele? Este interesant faptul că în
epoca noastră materialistă un astfel de termen este folosit în
medicina care nu are materie. De aceea, nu este definit în
niciun dicționar medical, ci este considerat de la sine înțeles.
Eul, însă, este partea spirituală a ființei umane, eul, care își
construiește corpul, proteina, în întregime după propriul
chip. Această imagine a ego-ului este alcătuită în
conformitate cu legi karmice înțelepte și depășește ego-ul și
ajunge în proteina fizică. Numai în acest fel, Eu-ul poate trăi
în felul său în corp și poate face ceea ce îi corespunde.
Frații Grimm au și ei un basm în acest sens: "Cei trei
feldsherd". Felcerii erau chirurgii vremii care mergeau pe
câmpurile de luptă în timpul războiului pentru a trata
rănile. Trei felceri pricepuți au venit la un han pentru a-și
petrece noaptea. Hangiul a vrut să le pună la încercare
abilitățile. Pentru a i-o arăta, unul i-a tăiat o mână, celălalt i-
a scos ochii, iar al treilea i-a scos inima, promițând în fiecare
caz să o pună la loc în corpurile lor în dimineața următoare.
Din păcate, aceste organe s-au pierdut peste noapte. Au fost
luați de o pisică. În dimineața următoare, unul a primit
mâna tăiată a unui hoț, al doilea ochii pisicii în cauză și al treilea
inima unui porc. Acum, în timp ce se plimbau, cel cu inima de
porc se purta așa cum se poartă un porc: trebuia să tot
adulmece prin toate gunoaiele. Ceilalți au încercat să-l
rețină, dar a fost inutil. Au mers mai departe și seara au ajuns la
un nou han. Un bărbat stătea acolo și număra bani.
Deodată, felcerul a fost nevoit să ia repede și pe ascuns o
parte din bani cu mâna lui de hoț. Când tovarășii săi au
obiectat, el a răspuns: "Ce pot să fac în privința asta? Mâna mi se
crispează, trebuie să o iau, poate că o vreau sau nu. (italice
D.B.)" Și când a venit noaptea, s-au culcat să doarmă. Apoi,
cel cu ochi de pisică a văzut deodată șoareci alergând prin
camera complet întunecată și i-a trezit pe ceilalți doi. Apoi
și-au dat seama că au fost înșelați și s-au întors la primul
han. Deși au primit o mulțime de bani de la hangiu pentru
înșelăciune, "... ar fi preferat să aibă munca lor adevărată",
după cum spune basmul.
Acest basm povestește ceea ce se întâmplă într-un mod pictural,
atunci când o proteină străină pătrunde în organismul unei
persoane.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019

Îl poate copleși, "poate să vrea sau nu". Acesta este
motivul pentru care un întreg sistem, sistemul imunitar,
este construit pentru a împiedica proteinele străine să
pătrundă în organism sau pentru a le distruge în cazul în
care pătrund.
Fiecare persoană are propria proteină individuală. Dar
mai întâi trebuie să se construiască această proteină
individuală proprie. Nou-născutul nu o are încă la naștere.
De la cine primește nou-născutul proteina fizică la naștere?
În primul rând de la mamă. Tatăl este, fără îndoială, de
asemenea, implicat în mod decisiv în dezvoltarea copilului.
Fără tată, fără copil. Dar spermatozoidul masculin este cea
mai mică celulă din corpul uman, ceea ce înseamnă că nu are
aproape deloc substanță. Dar este, de asemenea, singura
celulă din întregul corp uman care are propria sa mișcare.
Spermatozoizii masculini sunt un model de forță, dar nu au
aproape deloc substanță. Tatăl contribuie la crearea
copilului mai degrabă prin forță decât prin substanță. Pe de
altă parte, ovulul mamei este cea mai mare celulă dintre
toate, vizibilă cu ochiul liber, la fel de mare ca un cap de ac.
Iar în timpul sarcinii, o cantitate mult mai mare de substanță
maternă, inclusiv proteinele ei, este adăugată prin sânge în
uterul copilului în curs de dezvoltare. Astfel, copilul își
construiește mai întâi corpul, în mare parte cu proteinele
mamei, pe care le folosește inițial ca suport.
Copilul se naște apoi cu proteină maternă. În
Cu toate acestea, în decursul timpului, trebuie să dizolve
această proteină și să o arunce. Numai atunci - și numai
atunci - își poate construi propria proteină. Dar cum se
dizolvă proteina maternă? Cum poți dizolva ceva? Cum se
dizolvă un cub de zahăr, de exemplu? ... Cu lichid și, de
preferință, cu lichid cald. Lichidul și căldura se dizolvă.
Deci, care sunt bolile copiilor? Acestea sunt bolile care
sunt însoțite de febră mare (peste 39° C), adică de
căldură. Și cu o erupție cutanată. Acestea sunt cele două
caracteristici ale tuturor bolilor copiilor: Febră și erupție
cutanată. Oreionul și tusea convulsivă nu sunt boli ale
copiilor în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă acestea
apar de obicei în copilărie. Ei trebuie să aibă febră și
erupție cutanată, ambele sunt necesare pentru a dizolva mai
întâi proteina mamei și apoi să o arunce. Copilul cade efectiv
"din carne", cum se spune, din proteina mamei, când febra
este mare. Pentru aceasta, spiritele bune ale omenirii au
dat bolile copiilor, pentru ca copilul să dizolve proteina mamei
și să o arunce afară. Acesta este scopul tuturor bolilor din
copilărie.
De aceea, aceste boli sunt concepute de la zero pentru a
fi vindecate - și de aceea sunt inofensive. Oamenii
obișnuiau să știe asta. Zicala "E doar o
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019
Are sens vaccinarea?
Boala copiilor" exprimă această inofensivitate. Ele nu sunt
doar inofensive, ci și curative. O boală curativă, care nu
este contradictorie. Pe vremea când existau bolile
copiilor, mamele care știau să observe bine observau că,
cu puțin timp înainte, copilul devenea morocănos. Totul
nu-i convenea. Nu se simțea "confortabil în pielea lui".
După ce boala unui copil a fost bine învinsă prin
expulzarea unei părți din piele, acesta era din nou armonios și
mulțumit. S-a văzut imediat efectul "vindecător" al bolilor din
copilărie. Proteina străină dispăruse, pe care se putea construi
o proteină nouă, individuală, iar copilul era din nou "una
cu sine însuși".
Tratamentul corect al bolilor copilăriei și al altor
boli acute
Odihna este extrem de importantă în tratamentul oricărei boli
acute, chiar și la adulți. Febra (deja de la 37,5° C) înseamnă că
bacteriile și virușii dintr-o inflamație locală, de exemplu
din gât, au pătruns în sânge. Acest lucru este periculos,
deoarece acestea s-ar putea răspândi acum la alte organe.
Acest lucru trebuie prevenit cu orice preț. Prin urmare,
organismul produce acum nu numai căldură locală, ci și
căldură în tot corpul (febră). Bolnavul trebuie acum să se
odihnească fizic și psihic. Acest lucru înseamnă nu numai
repaus strict la pat, ci și lipsa stimulilor senzoriali (fără
televizor, calculator sau smartphone, chiar și perdelele
trebuie trase). Persoana bolnavă trebuie să doarmă sau să
ațipească. Toate activitățile exterioare trebuie să înceteze,
astfel încât să nu mai fie atrasă energie pentru lucruri
exterioare și toată energia să se poată îndrepta spre
interior pentru a învinge boala. Acesta este cel mai important
lucru în tratamentul oricărei boli acute și trebuie făcut timp de
trei-patru zile, mai ales în cazul bolilor copiilor. În plus,
trebuie să se aștepte o perioadă de trei-patru zile de
convalescență (recuperare), timp în care copilul trebuie să
rămână în casă. După orice efort fizic puternic, și acestea sunt
bolile copiilor și toate celelalte boli acute, corpul este mai
întâi epuizat și trebuie să se refacă. Prin urmare, odihna trebuie
respectată timp de aproximativ o săptămână în total. După
această perioadă vine dezvoltarea unei noi forțe, copilul
este apoi literalmente "ca și cum ar fi renăscut". În plus,
rezistența specifică împotriva acestor boli specifice ale
copilăriei durează de obicei toată viața. Dacă o persoană a
contractat rujeolă în copilărie, la vârsta de cinci ani, și
întâlnește din nou virusul rujeolei la 90 de ani, adică 85 de ani
mai târziu, corpul său îl va recunoaște imediat și îl va
distruge.
În timpul bolii, copilul trebuie, de asemenea, să fie hrănit.
Corpul ar trebui să fie scutit de efort. Copilul nu trebuie să fie
privat de energie pentru digestie. În această perioadă, copilul
este
17
Are sens vaccinarea?
Bebelușul este ocupat să "digere" proteinele materne și,
prin urmare, de obicei nu are poftă de mâncare. Aceasta
înseamnă că trebuie să i se dea doar legume fierte la aburi
(de exemplu, morcovi, cartofi) cu puțină sare și unt (se
adaugă după aceea) și fructe fierte (de exemplu, mere). Ceaiul
cald de plante trebuie să fie la căpătâiul bolnavului, făcut
din flori de tei dacă febra este peste 39°C sau altfel mentă
sau mușețel. Copilul trebuie să bea doar atunci când îi
este sete.
Din punct de vedere medicinal, bolnavul poate fi susținut
(pentru bolile copiilor și toate bolile acute) cu Erysidoron 1
de la Weleda. În primele trei zile trebuie administrat din oră
în oră, când bolnavul este treaz (nu-l treziți pentru asta).
După aceea, de cinci ori pe zi este suficient. Copiilor cu
vârsta sub cinci ani trebuie să li se administreze 5 picături,
iar copiilor cu vârsta peste cinci ani și adulților 10 picături.
Este foarte important să nu scădem febra cu antipiretice. Nu
trebuie administrate nici medicamente pentru dureri de cap
(paracetamol, ibuprofen, novalgin, aspirină etc.), deoarece
majoritatea analgezicelor scad și febra. Puteți foarte bine să
faceți comprese la vițel atunci când febra depășește 40° C
pentru a reduce puțin temperatura. Aceasta nu forțează
febra să scadă la 37°C, ca un medicament antifebril. Acesta
este avantajul compreselor pentru viței.
Nu atunci când febra crește, dar când febra rămâne sub 39°
C, puteți face o baie de supraîncălzire. Pacientul face o
baie caldă înainte de a merge la culcare. În cinci minute,
temperatura apei crește până la o căldură neplăcută. Copilul stă
în această apă fierbinte timp de 10 minute, iar adultul timp de
15 minute. Apoi, pacientul este uscat și trebuie să stea întins pe
spate în pat cu o sticlă de apă caldă. Aceasta face ca febra să
crească la peste 39°C. Acest lucru se întâmplă în cazul copiilor
care sunt practic sănătoși. Acest lucru trebuie urmărit la
copiii și adulții practic sănătoși.
În a treia zi, se poate aplica o compresă toracică cu
muștar dacă bronhiile sunt afectate și pacientul tușește. Pentru
a face acest lucru, puneți muștarul fierbinte din tub pe pieptul
gros cât un deget și lat cât mâna. Puneți o cârpă deasupra și o
sticlă de apă fierbinte peste tot. După 10 minute pentru
un copil sau 20 de minute pentru un adult, îndepărtați
totul. Înroșirea pielii nu este doar normală, ci și de dorit.
Mult sânge și căldură se apropie de plămâni, iar mucusul de
acolo se poate lichefia și poate fi expectorat.
Sunt convulsii febrile periculoase?
În timp ce febra este în creștere, temperatura corpului este
deja mai mare decât în mod normal, dar persoana are încă
18
Simte că îi este frig. El consideră că temperatura corpului ar
trebui să fie mai mare decât este acum. Adultul are frisoane
din această cauză. Copilul este mai sensibil decât adultul și
poate, chiar dacă rar, să aibă un fior mai puternic, o
convulsie febrilă.
În cazul unei convulsii febrile reale, copilul își pierde
cunoștința și are convulsii sau spasme în tot corpul, de obicei
nu mai mult de cinci minute. Când febra ajunge la nivelul
potrivit, convulsiile se opresc imediat. Aceasta este o
adevărată convulsie febrilă: contracțiile afectează întregul
corp și sunt de scurtă durată. O adevărată convulsie febrilă
este foarte impresionantă pentru părinți, dar inofensivă
pentru copil. Oamenii obișnuiau să știe asta. Nu ați chemat
un medic din cauza unei convulsii febrile. Puteți să-i dați
copilului un supozitor pentru febră și dentiție (Weleda) în
caz de crampe febrile. Cu toate acestea, dacă convulsia
afectează doar o parte a corpului sau durează mai mult de 15
minute, nu mai este o convulsie febrilă și trebuie rezolvată
din punct de vedere medical.
Sensul important și de neînlocuit al febrei Nu numai
că febra este inofensivă, mai ales la copii, dar este de
neînlocuit. Căldura, aici ca febră, se dizolvă. Proteina
maternă, care a servit ca suport pentru copil la început,
trebuie acum să fie dizolvată, iar pentru aceasta organismul
folosește febra.
Dacă febra nu este posibilă, de exemplu, pentru că copilul
nu mai poate contracta boli ale copilăriei datorită vaccinării
sau pentru că i s-au administrat medicamente care reduc
febra, atunci o mică parte din proteina maternă este deja
distrusă și excretată prin respirație normală. Deja prin
aportul de oxigen, care provoacă apoi o ușoară combustie în
fiecare celulă, o parte din proteine este, de asemenea,
distrusă în timp. Acesta este motivul pentru care nou-
născutul pierde din greutate în primele cinci zile de la
naștere. Cu toate acestea, această ușoară degradare prin
respirație nu este suficientă pentru a distruge toate
proteinele materne. Are nevoie de febra mare a bolilor
copilăriei și de alte boli cu febră mare (peste 39° C), pe care
copiii ar trebui să o primească din belșug.
Dar ce se întâmplă cu această proteină maternă străină
nedegradată? S-ar putea ca aceasta să fie parțial cauza bolilor
autoimune?
Bolile autoimune există de aproximativ 40 de ani, adică din
momentul în care vaccinarea populației a început să aibă efect.
Numărul acestora este în creștere. În m e d i c i n ă , acestea
sunt explicate printr-un defect al sistemului imunitar care îl
împiedică să perceapă propria proteină ca fiind "proprie". Apoi
trebuie să distrugă această proteină ca pe o proteină
străină. Aceasta poate afecta proteinele unui organ, cum ar fi
ficatul sau pancreasul.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019

Dar s-ar putea ca nu sistemul imunitar să fie cel bolnav, ci
proteina străină (maternă) care s-a lipit de aceste organe și
împotriva căreia sistemul imunitar trebuie să lupte? S-ar
putea ca aceste așa-numite boli autoimune să nu fie deloc boli
"autoimune", ci de fapt boli "mamă"? Această întrebare
trebuie să rămână deschisă, dar ar trebui să fie luată în
considerare. În cazul febrei, practic, fiecare persoană care a
avut odată
"gătiți până la capăt", nu doar copiii. Proteinele sunt
descompuse, ceea ce este foarte important. Proteinele
descompuse pot fi observate în urină: aceasta este tulbure
deoarece resturile sunt excretate în urină. În cazul bolilor
copiilor, proteina descompusă poate fi excretată și prin
piele.
Microbiologul André Lwoff a demonstrat prin
cercetările sale încă două funcții ale febrei. La febră mare,
bacteriile și virușii, care, de asemenea, sunt formate din
proteine și, prin urmare, sunt sensibile la căldură, nu mai
pot continua să trăiască și să se reproducă. Astfel, febra în
sine împiedică bacteriile și virușii să se dezvolte. În plus,
Lwoff a arătat că febra este semnalul de pornire, alerta
roșie pentru întregul sistem imunitar. Globulele albe, de
exemplu, alertate de febră, intră în sânge și sunt activate. Lwoff
a primit chiar și Premiul Nobel în 1965 pentru aceste
descoperiri. În discursul său, acesta a spus că speră că nu va
dura mai mult de 10 ani până când aceste rezultate vor fi puse
în practică. Din păcate, au trecut mai mult de 50 de ani, dar
consecințele nu au fost încă puse în practică. Febra este și
astăzi coborâtă în mod curent.
De ce teama de febră?
Aceasta este o rămășiță din vremea marilor epidemii.
Ciuma, holera, febra tifoidă și alte boli erau însoțite de
febră mare. Dar este important de știut că, în acele zile,
oamenii nu mureau din cauza febrei în sine, ci din cauza bolii
de bază. Febra a fost o încercare de vindecare. Asta
înseamnă, corect exprimat: oamenii nu au murit din cauza
febrei, ci în ciuda febrei.
Febra în sine nu este fatală. Trebuie să știți asta. Problema
cu febra este inima. La un grad în plus de temperatură (de
exemplu, de la 37° C la 38° C), inima bate de 10 ori mai des
pe minut (astfel, de la un ritm normal de 70 de bătăi, inima
ajunge la un ritm de 80 de bătăi pe minut). Aceasta înseamnă
că la o febră de 40° C inima bate de 100 de ori pe minut.
Inima poate obosi pe parcursul a mai multor zile la un ritm
atât de ridicat.
Aceasta nu este o problemă cu copiii. Au o inimă tânără
care poate suporta cu ușurință tensiunea, cu condiția,
desigur, să se nască cu o inimă normală și sănătoasă.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019
Are sens vaccinarea?
se nasc inimi. Este mai dificil pentru persoanele în vârstă.
Odată cu vârsta, toate organele devin în mod normal mai
slabe, nu doar ochii și urechile, ci și inima. Dacă o persoană
în vârstă (peste 70 de ani) care are o inimă sănătoasă face
febră mare (peste 39° C), tot nu este un motiv pentru a-i da
un remediu antifebril, dar inima trebuie susținută. Puteți
susține inima cu Camphora D1 de la Weleda, 10 picături la
fiecare jumătate de oră. Dacă după trei-patru zile febra este
încă mare (peste 39° C), trebuie curățate intestinele. De
exemplu, puteți da două lingurițe de sulfat de magneziu
(sare amară) dizolvat în puțină apă. După diaree, intestinul
este eliberat de proteinele otrăvitoare pe jumătate
degradate și febra scade. La toți ceilalți adulți practic
sănătoși (sub 70 de ani) nu există niciun motiv pentru a
reduce febra. Dimpotrivă, nu face decât să dăuneze (a se
vedea mai jos: "Efectul necunoscut al febrei").
De ce mai există încă complicații în cazul bolilor
din copilărie?
Cei care au urmărit firul gândirii până în acest punct vor
înțelege că bolile copiilor sunt concepute de puterile bune în
așa fel încât copilul să le poată depăși fără complicații și fără
consecințe negative și să iasă întărit. Cu toate acestea, pot
apărea complicații în următoarele trei cazuri:
1. Când copiii înșiși sunt slăbiți. Acesta este cazul
oricărui tip de înfometare cronică, care este frecventă în țările
afectate de sărăcie și în timpul războiului. Apoi, copilul nu
mai are puterea de a învinge boala. Care este atunci
adevărata terapie? Așa cum am mai spus, nu este vorba de
vaccinare, ci de hrănire.
2. În cazul în care copiii nu se odihnesc suficient
(repaus complet la pat). Organismul este lipsit de forța
care îi lipsește pentru a învinge boala.
3. În cazul în care copiii nu au suficientă febră. Acest lucru
se întâmplă în orice caz cu administrarea de antipiretice.
Un medic olandez a făcut exact această experiență în
Africa. Copiii, care au menținut o febră ridicată și au
dezvoltat o erupție cutanată severă în ciuda medicamentelor
pentru reducerea febrei, nu au avut aproape nicio
complicație. La început a fost speriat, pentru că asta însemna
că el provoca complicațiile prin măsurile sale. Apoi a oprit
terapia, inclusiv antipireticele. Complicațiile au scăzut în așa
măsură încât a descris aceste rezultate foarte decisive într-un
articol pe care l-a trimis la mai multe reviste medicale din
Olanda. Dar articolul a fost respins din nou și din nou. "Nu se
potrivește cu modul de gândire de astăzi", a fost
19
Are sens vaccinarea?
a fost unul dintre răspunsurile oferite de reviste. Ar fi mai
potrivit să schimbăm modul de gândire pentru a-l adapta la
realitate. La urma urmei, articolul a fost publicat într-o revistă
medicală convențională pentru boli tropicale, dar fără nicio
recunoaștere și punere în practică. 5
Efectul suplimentar, insuficient cunoscut, al febrei
Prin urmare, căldura dizolvă. Acest efect se extinde nu numai la
proteina maternă care a devenit străină în copil, nu numai la
bacterii și viruși, ci și la albușul de ou străin care crește în
corpul însuși. Și acesta este cancerul.
Efectul curativ al febrei împotriva cancerului este
cunoscut încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceste
cunoștințe își au rădăcinile în observația că persoanele
care au suferit în mod repetat în viața lor de boli cu febră
mare, cum ar fi bolile din copilărie, pneumonia și așa mai
departe, și care au suferit, de asemenea, de multe inflamații
locale, cum ar fi alergii, abcese, infecții ale patului unghial,
au fost semnificativ mai puțin susceptibile de a dezvolta
cancer. S-a observat, de asemenea, că cazurile de vindecare
"spontană" a cancerului au apărut mai ales după boli care au
fost însoțite de febră mare, cum ar fi malaria sau erizipelul
(erizipelul). S-a încercat apoi, cu succes(!), să se vindece
cancerul prin febră, infectând în mod artificial bolnavul de
cancer cu aceste boli febrile. O rămășiță a acestei terapii
cu căldură este încă folosită astăzi în tratamentul hipertermiei
pentru cancer. Dar acolo, pacientului i se aplică căldură externă.
Bineînțeles, căldura autoprodusă este mult mai eficientă
decât febra.
Încă o proteină este dizolvată de febră și
Aceasta este proteina care altfel s-ar putea depune în
vase. Depozitele de acest tip în vasele creierului, de
exemplu, se exprimă ulterior prin demență. Febra este o
bună măsură preventivă împotriva tuturor constricțiilor
vasculare provocate de depozite (inclusiv atacurile de cord).
Care este rostul gripei?
Copilul mic are nevoie de bolile copilăriei pentru a scăpa de
proteinele mamei sale și apoi pentru a le construi pe ale sale.
Este nevoie de aproximativ 21 de ani pentru a-și construi
propria proteină. La vârsta de 20-21 de ani, corpul
individual este pregătit și poate deveni un instrument în
sensul sarcinii individuale de viață.
Poate că nu este o coincidență nici faptul că multe boli
"auto" imune apar în această perioadă. Acum, sistemul
imunitar nu mai poate tolera nicio proteină străină maternă.
20
Dar adevărul este că o persoană ar trebui să se dezvolte
mental și spiritual pe parcursul vieții sale. Ar fi trebuit să
devină diferit la vârsta de 70 de ani față de cum era la 20 de
ani. Proteina fizică trebuie să se adapteze la aceste schimbări
mentale și spirituale, la această maturizare interioară, și de
aceea avem gripă. Gripa sau bronșita acută este însoțită de
mai multă sau mai puțină febră. Nu există erupție cutanată, dar
cel puțin suficientă căldură pentru a dizolva unele proteine
și a le excreta. Ulterior, se poate construi o nouă proteină,
care este acum adaptată la noua stare de dezvoltare a ego-
ului. Dacă ar fi examinată proteina individuală a unei
persoane sănătoase, s-ar putea observa chiar aceste
schimbări în proteina aceleiași persoane pe parcursul vieții
sale. Gripa, care apare din când în când, prevede aceste
schimbări în cursul vieții. Gripa are aceeași funcție pentru
adult ca și bolile din copilărie pentru copil. Dacă nu i s-ar
permite să se întâmple, adultul ar rămâne cu o proteină care
nu i s-ar mai potrivi. Într-un anumit sens, el s-ar mumifica
atunci. Proteinele dintr-o mumie sunt conservate, nu se mai
schimbă. Nucleul spiritual, ego-ul, nu se mai putea dezvolta
corespunzător în acest corp conservat. Ar exista pericolul ca
ființa umană să facă sau să nu facă atunci lucruri care nu i-ar
mai conveni, ca în cazul celor trei felduriți cu organe străine
din basm. El ar rămâne în trecut cu proteina care nu-i mai
convine. De aceea, gripa cu febră, de la două pe an la una la
trei ani, este importantă pentru a "găti" întreaga persoană. O
gripă bine făcută este o adevărată întinerire, o curățare a
vechii proteine și apoi o nouă adaptare la sine.
Pentru aceasta, însă, gripa nu trebuie tratată cu mit- mituri
care reduc febra.
Adultul nu trebuie tratat cu medicamente sau analgezice
(pentru dureri de cap), ci de la 37,5°C cu repaus la pat strict
timp de trei până la cinci zile, băi supraîncălzite și așa mai
departe, ca în cazul tuturor bolilor acute (vezi mai sus:
"Tratamentul corect al bolilor copiilor și al altor boli acute").
Din punct de vedere medicinal, adultul ar trebui să ia mai
degrabă Salviathymol (de Madaus) în locul Erysidoron 1 (se
înghit câte 5 picături la fiecare oră în primele două zile, astfel
încât și gâtul înroșit și dureros să intre în contact direct cu el,
iar din a treia zi de 5 ori pe zi).
Ce să faci dacă practic nu ai febră?
În prezent, mulți oameni nu fac febră aproape niciodată.
Această slăbiciune constituțională se schimbă atunci când
temperatura corpului este ridicată în mod natural prin
mișcare. Acesta este motivul pentru care mersul pe jos (nu
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019

jogging) contracarează această tendință. De exemplu,
mergeți pe jos 30-45 de minute pe zi sau faceți o dată pe
săptămână 5-6 ore de drumeții, de preferință în pantă.
Mersul pe jos nu numai că încălzește corpul, ci și sufletul,
ceea ce joggingul nu face. În timp ce vă plimbați, puteți
încă să zăriți ceva frumos, chiar dacă este pe marginea
drumului. Producția de căldură poate fi susținută
suplimentar cu Ferrum phosporicum D6, un comprimat
dimineața, în timpul lunilor de iarnă. Dacă apare febra, nu
trebuie să se ia tablete pentru febră sau durere, ci, dimpotrivă,
dacă febra rămâne sub 39° C, trebuie să se facă o baie cu apă
caldă. De asemenea, în viața de zi cu zi nu trebuie să se ia
analgezice pentru dureri de cap, dureri de spate, dureri
menstruale și așa mai departe, deoarece acestea scad
temperatura normală, ci să le tratăm cu remedii naturale
sau medicamente antroposofice, care pot fi găsite în cartea:
Die naturgemäße Hausapotheke de Otto Wolff. Și ar trebui să-
i lăsăm pe copii să facă bolile copiilor și toate bolile febrile
pe care le fac mereu copiii, fără febră sau calmante.
Sunt vaccinările în sine inofensive?
Vaccinările sunt prezentate ca fiind unul dintre cele mai
mari succese ale medicinei moderne. Dar cei care cunosc
faptele știu că nu este așa. Decesele cauzate de rujeolă și
tuse convulsivă, de exemplu, au scăzut semnificativ cu
mult înainte de introducerea vaccinării, după cum arată
cele două cifre. 6
Aceste grafice și mai multe studii cu aceleași rezultate au
fost realizate chiar de către funcționari. Faptele sunt bine
cunoscute. Cu toate acestea, este
Rujeolă: Ratele de deces la copiii sub 15 ani: Anglia și Țara Galilor.
Sursa: Thomas McKeown: The Meaning of Medicine, Frankfurt 1979.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019
Are sens vaccinarea?
în mod diferit. Și variola a dispărut nu numai datorită vaccinării,
ci și datorită îmbunătățirii igienei și, în parte, pentru că fiecare
epidemie își are propriul curs legal. Cursul său este
întotdeauna autolimitat, are un sfârșit natural. Epidemiile
din Evul Mediu, de exemplu, au dispărut chiar și fără
vaccinare. Cu toate acestea, variola este recunoscută de
medicina modernă ca fiind o boală care a fost eradicată doar
prin vaccinare. Dar influența introducerii vaccinării în
medicină nu a fost atât de decisivă pentru sănătate pe cât
se credea, cel puțin nu în sens pozitiv. În afară de vaccinarea
orală împotriva poliomielitei, care a fost de un real ajutor.
Pe de altă parte, vaccinările în sine nu sunt atât de
inofensive pe cât se spune. Vaccinarea împotriva variolei nu
a fost inofensivă. În prezent, există o vastă literatură despre
daunele pe care le-a produs. 7 Rezultatul numeroaselor studii
efectuate este că la fiecare 4000 de persoane vaccinate se
poate aștepta un copil cu un defect cerebral. Aceasta nu
include nici măcar cazurile mortale cauzate de vaccinarea
împotriva variolei. Chiar și astăzi, vaccinările nu sunt
complet sigure. În SUA, de exemplu, în perioada 2004-2014,
au fost raportate decesele a 96 de copii după vaccinarea
împotriva rujeolei/oreionului/rubeolei, comparativ cu șapte
decese cauzate de rujeolă (Vaccine Adverse Event Reporting
System). Cu toate acestea, la scurt timp după aceeași
vaccinare, au apărut cazuri copleșitor de repetate de autism
la copii care anterior avuseseră o dezvoltare normală. 8
Această legătură evidentă între vaccinarea împotriva
rujeolei/oreionului/rubeolei și autism nu este, totuși,
recunoscută de medicină - în ciuda unei
Decese cauzate de tuse convulsivă în
Elveția.
Din: Tönz, 0., Vaccinarea împotriva
tusei convulsive. Therapeut. Umschau 40,
p. 203 (1983).
21
Are sens vaccinarea?
Timpul dintre vaccinare și izbucnirea bolii poate varia de
la câteva ore la două săptămâni. Chiar dacă vă uitați în
jurul dumneavoastră, auziți în mod repetat despre adulți care
erau sănătoși înainte și care nu mai sunt așa după o
vaccinare. Aceștia suferă apoi de oboseală cronică, dureri
musculare, crize epileptice și diverse alte afecțiuni. Și multe
dintre aceste deficiențe nu regresează semnificativ. Este
rar când se întâmplă așa ceva, dar este întotdeauna suficient
de frecvent pentru ca cineva să cunoască direct sau
indirect pe cineva care este afectat.
Vaccinarea este mai periculoasă pentru bebeluși decât
pentru adulți. Bebelușii în primul an de viață se află încă în
procesul de încarnare lentă - nu au încă un sistem imunitar
bine dezvoltat. Organismul lor nu poate încă să recunoască
corect proteinele străine. Acest lucru înseamnă că, pe de o
parte, puteți injecta o proteină străină cu un risc mai mic ca
sugarul să aibă o reacție majoră care să-i pună viața în
pericol împotriva proteinei străine, deoarece organismul nu
o poate recunoaște încă ca fiind străină. De aceea, în mod
perfid, există atât de multă vaccinare a sugarilor. Nu se ia în
considerare ce s-ar putea întâmpla pe termen lung cu
proteinele străine nerecunoscute din organism care au fost
inoculate. La urma urmei, aceste proteine străine sunt
"agenți patogeni" mai mult sau mai puțin degradați, care
provoacă boli. Dacă adulții cu un sistem imunitar complet
dezvoltat pot avea complicații în urma vaccinărilor, ce se
întâmplă cu bebelușii? În plus, în acest prim an de viață,
bariera hemato-encefalică a sugarului este încă imatură și,
prin urmare, mai permeabilă. De asemenea, creierul trebuie
să termine de crescut în această perioadă. Ce influență ar
putea avea aceste proteine străine ale agenților patogeni,
doar parțial degradate, asupra unui creier slab protejat și în
plină creștere? În plus, există o problemă reală în sensul că
pe
leziuni cerebrale "minore" pe care le produce o vaccinare...
nu este deloc luată în seamă. "Îndoiala de dezvoltare",
pierderea obiectivă a abilităților deja dobândite la scurt timp
după o vaccinare, care indică leziuni cerebrale minime, este,
desigur, dificil de recunoscut pentru părinții neinstruiți, în
special la sugari. Această pierdere trece neobservată de orice
înregistrare statistică. Dar care ar fi consecințele
permanente ale unor astfel de daune? Ele trebuie să fie
numite în mod inevitabil "permanente", deoarece sistemul
nervos nu se poate regenera complet.
Documentarul menționat mai sus2 relatează despre un
vaccin combinat care exista înainte de 2005. Acesta
conținea șase vaccinuri obișnuite - împotriva difteriei,
tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei,
22
Hepatita B și Haemophilus influenzae. Cu toate acestea,
bebelușii au murit întotdeauna până la două săptămâni după
vaccinare. Cadavrele au fost examinate și s-a dovedit că
creierul bebelușilor era mai dur decât cel al bebelușilor
normali. Această informație a fost suprimată din partea
oficială în toate circumstanțele. Prin urmare, nu există încă
nicio clarificare cu privire la cauza întăririi creierului. În
cele din urmă, vaccinul combinat a dispărut de pe piață,
dar cu o afirmație falsă ("efect slab pe termen lung").
Dar ar fi posibil ca unul sau toate aceste șase vaccinuri să
aibă o tendință slabă de a afecta creierul în direcția solidificării?
Iar această tendință ar deveni atât de puternică atunci când
sunt date împreună, încât abia acum se va dezvălui. Tocmai
acest lucru nu a fost studiat prin experimente pe animale.
S-ar putea ca unele vaccinuri să provoace o întărire a
creierului, în special la sugari? În acest caz, persoanele
afectate nu ar fi la fel de grav afectate ca în cazul unei
leziuni cerebrale minime care se manifestă prin
slăbiciune a inteligenței. Dar ar mai avea o slăbiciune:
Rudolf Steiner vorbea în 1917, în urmă cu puțin peste 100
de ani, despre faptul că, poate, într-un viitor nu prea
îndepărtat, se va găsi un vaccin care va încerca să facă
imposibilă gândirea oamenilor despre suflet și spirit.
Omul ar trebui să fie capabil să se gândească doar la corp
și la lumea fizică. 9
Ar fi acesta cazul aici? Prin fiecare
solidificare minimă a creierului? El repetă acest lucru:
"... omul nu se mai poate ridica din ge-
cunosc sentimente materialiste. Și asta este de fapt ceea ce
ne îngrijorează în legătură cu vaccinarea împotriva variolei...
"10
Acest lucru ar fi în aceeași direcție ca și vitamina D,
care în zilele noastre este prezentată în mod fals ca fiind un
panaceu și, în consecință, este frecvent administrată. 11
În 1919, Rudolf Steiner a scris într-o scrisoare către Eliza
von Moltke cum arată o astfel de consolidare a creierului. El
scrie despre reacția la o conferință pe care a ținut-o. Această
prelegere a abordat și cea mai urgentă problemă a timpului
nostru: unitatea socială la nivel mondial.
Rudolf Steiner a experimentat dificultățile pe care
oamenii le aveau în a înțelege gândurile noi. "Această lipsă
de "capacitate de a înțelege" din partea oamenilor. Pur și
simplu nu aud lucrurile importante pe care le doresc. E ca
și cum ar fi capabili să înțeleagă doar lucrurile cu care au
fost obișnuiți timp de 30 de ani, până la structura frazei.
Creier împietrit (italice D.B.), corp eteric paralizat, corp
astral gol, "eu" complet amorțit. Aceasta este semnătura
oamenilor din zilele noastre. "12 Consecința întăririi
creierului descrisă aici de Rudolf Steiner este de fapt pe
înțelesul tuturor. Aceasta constă în a nu mai fi capabil să înțelegi
ceva nou.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019

Oamenii care nu mai sunt capabili să înțeleagă acest lucru nu
mai sunt capabili să rezolve cele mai importante probleme ale
timpului nostru. Acest lucru nu este tragic doar pentru acești
oameni, ci, dacă afectează un număr suficient de mare de
oameni, este tragic și pentru întreaga dezvoltare a umanității
în general. Atunci nu mai există dezvoltare, ci doar
decădere. Această tendință, care exista deja acum 100 de ani,
va fi întărită de vaccinări?
Înapoi la început: Este utilă vaccinarea?
Obiectivul OMS de a eradica toate bolile prin vaccinare -
în special bolile inofensive sau aproape inexistente sau nu
foarte contagioase - nu era ceva ce noi consideram de dorit.
Pentru că omenirii nu i se mai permite să se îmbolnăvească, ea
devine din ce în ce mai slabă și, prin urmare, din ce în ce
mai bolnavă. Astăzi ne aflăm în mijlocul acestui declin al
sănătății. Acest lucru se manifestă, printre altele, prin
creșterea anuală a primelor de asigurare de sănătate.
Acestea cresc în parte pentru că oamenii sunt din ce în ce mai
bolnavi. Care este răspunsul medicinei la
problemă? Pentru a vaccina întreaga omenire... pentru a-i
proteja pe cei care sunt deja bolnavi să nu se agraveze
atunci când se confruntă cu o boală. Dar ce se va întâmpla?
Atunci întreaga omenire se va îmbolnăvi. Aceasta nu poate fi
soluția. Nu cei sănătoși trebuie să fie slăbiți, ci cei bolnavi
trebuie să fie întăriți.
Așadar, dacă punem în balanță beneficiile vaccinării și
riscurile acesteia, vedem că beneficiile nu sunt foarte mari.
Bolile împotriva cărora vaccinarea protejează sunt fie
evident curative (boli ale copilăriei [rujeolă, rubeolă,
varicelă] și gripă), fie inofensive (oreion, tuse convulsivă,
pneumococ, Haemophilus influenzae). Sau bolile nu sunt
inofensive, ci rare și puțin contagioase (meningococcemia,
boala transmisă de căpușe), sau nu sunt atât de rare, dar nici
foarte contagioase (hepatita B), sau extrem de rare (difterie,
tetanos, poliomielită, rotavirus), sau vaccinarea în sine este
periculoasă (vaccinarea împotriva cancerului de col uterin).
Este ca în basmul "Hainele cele noi ale împăratului" de
Hans-Christian Andersen. Doi escroci iau o mulțime de
bani de la împărat pentru a-i face o "rochie fină". Dar ei îi
spun împăratului că este atât de "bine" încât poporul, care este
de o prostie impardonabilă, nu poate să o vadă. Dar ei doar se
prefac că fac haine. În realitate, acestea funcționează doar în
aer. Cum împăratul și miniștrii săi nu vor să fie considerați
proști, se prefac că văd hainele. Vaccinarea este prezentată
ca fiind unul dintre cele mai mari succese ale medicinei. Cu
toate acestea, se știe din partea oficială că nu este așa (a se
vedea
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019
Are sens vaccinarea?
ilustrații). În plus, costă foarte mult companiile de asigurări
de sănătate, deoarece ar trebui să fie vaccinate cât mai multe
persoane. Cu toate acestea, protecția este împotriva bolilor
care nu sunt cu adevărat periculoase dintr-un motiv sau
altul.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la riscurile vaccinării,
acestea nu sunt atât de mici, dacă luăm în considerare și
riscurile care nu sunt văzute de medicină.
Pe de o parte, acestea sunt daunele directe ale
vaccinărilor în sine. Acestea apar de obicei la scurt timp
după vaccinare, la copii și adulți sănătoși. Acestea includ
nu numai daunele grave, evidente, care de obicei nu sunt
recunoscute de medicină, cum ar fi autismul, oboseala
cronică și așa mai departe. De asemenea, trebuie
"numărate" și leziunile cerebrale minime care apar
neobservate, care sunt greu de evaluat. Dar trebuie luată în
considerare și întrebarea deschisă ridicată de cazul
bebelușilor care au murit din cauza creierului întărit:
Dacă unele vaccinuri, în special pentru sugari, au un astfel de
această efect de întărire a creierului.
Pe de altă parte, trebuie luate în considerare daunele
indirecte ale efectelor pe termen lung ale vaccinărilor.
Acestea includ consecințele lipsei de febră și efectul de
dizolvare a proteinelor. Copilul nu poate descompune
complet proteina maternă fără febră. Acest lucru ridică
problema posibilelor consecințe (boli autoimune?) Lipsa
febrei crește tendința la cancer, demență și alte boli de
întărire și depunere. Prevenirea grip- pe oprește, de
asemenea, reînnoirea regulată a unor proteine din
organism. Slăbirea fizică generală a omenirii prin
împiedicarea oamenilor de a suferi de anumite boli face
parte din aceasta. "Astfel, boala este condiția sănătății",
spune Rudolf Steiner. "Tocmai aceasta este consecința și darul
bolii, deoarece puterea trebuie dobândită de om. - Dacă ne
dorim putere, dacă ne dorim sănătate, atunci trebuie să
acceptăm condiția sa prealabilă, boala.
Toate aceste fapte arată că întrebarea dacă vaccinarea
Răspunsul la întrebarea dacă are sau nu sens în principiu
trebuie să fie "nu". Bineînțeles, acest lucru se aplică doar
copiilor și adulților cu o stare de sănătate și nutriție bună. În
cazul persoanelor bolnave, decizia trebuie luată
individual.
O excepție ar fi apariția unei adevărate epidemii cu un
risc ridicat de infectare și pericolul unor consecințe grave
și de durată (cum ar fi poliomielita de atunci). În același
timp, însă, slăbiciunea oamenilor care reprezintă epidemia
23
Are sens vaccinarea?
a făcut posibilă în primul rând, sunt înregistrate și
abordate. Acesta este cazul, de exemplu, al malnutriției în
țările afectate de sărăcie. Nutriția ar trebui să fie prima
prioritate în locul vaccinării. Un factor important pentru
infecțiozitatea epidemiei de poliomielită din acea
perioadă a fost, de exemplu, consumul tot mai mare de
zahăr, cu hipoglicemia ulterioară, care a provocat o slăbire
corespunzătoare. Cu o abstinență completă și imediată de
zahăr, copiii nu au mai făcut poliomielită - fără vaccinare.
14
Un ultim cuvânt despre sănătate
Sănătatea este, într-o mică măsură, un dat, o condiție
înnăscută. Multe lucruri depind de fiecare individ în parte.
Deoarece este important să aveți suficientă putere pentru
a depăși boala, aici sunt menționați cei mai importanți "piloni"
ai sănătății. Plimbarea a fost deja menționată. Dar și
somnul, 8-9 ore pe zi, este de asemenea foarte important.
Orice fel de fumat dăunează sănătății - în special sănătății
copilului imatur din rândul femeilor însărcinate și al celor
care alăptează. Alăptarea în sine este foarte importantă
pentru copil.
eminamente important.
În ceea ce privește alimentația, se știe că consumul de
alcool duce nu numai la deteriorarea fizică, ci și la cea
mentală. Efectul zahărului este, în general, mai puțin cunoscut.
Acest lucru este mult mai grav decât consecințele
consumului de carne. Tot zahărul și tot ceea ce conține
zahăr, inclusiv mierea (cu excepția unei lingurițe pe zi), dar
și siropul de agave, siropul de arțar și așa mai departe, ar
trebui redus la o dată sau de două ori pe săptămână. Chiar și
îndulcitorul natural stevia ar trebui redus la minimum
absolut. Alimentele ar trebui consumate așa cum au
gustul lor natural: neîndulcite. (Informații suplimentare
pot fi găsite în cartea Was essen wir eigentlich? de Otto
Wolff).
Din nefericire, astăzi, îngrijirea sănătății include și
protecția împotriva radiațiilor prezente peste tot (WLAN,
telefoane mobile etc.). Ori de câte ori este posibil, aceste
radiații trebuie reduse prin conexiuni de cabluri.
Nu în ultimul rând:
Am văzut că abordarea medicinii de a încerca să
eradicheze toate bolile prin vaccinare, printre altele, nu
este corectă. Pentru că fără boală nu există întărire și
sănătate. Întrebarea nu ar trebui să fie: "Cum putem
scoate boala din viața noastră?", ci: "Cum putem pregăti
oamenii pentru boală și cum îi putem însoți în timpul
bolii, astfel încât să iasă întăriți?
24
Fie ca considerațiile din acest articol să fie pe înțelesul
cititorului și să devină un ajutor în luarea deciziei de a se
vaccina sau nu.
Daphné von Boch, MD
Note
1 Vaccinări standard în conformitate cu recomandările STIKO (Comisia
permanentă de vaccinare din Germania): Vaccinarea împotriva
rotavirusului în a 6-a săptămână de viață și în a 2-a și a 3-a lună de viață.
Vaccinarea împotriva difteriei, t e t a n o s u l u i , tusei convulsive,
poliomielitei, pneumococului, Haemophilus influenza și hepatitei B în a 2-
a, a 3-a, a 4-a și între a 11-a și a 14-a lună de viață și de mai multe ori până
la vârsta de 15 ani. Vaccinarea împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei,
varicelei și meningococului (sero-grupa C) între a 11-a și a 14-a lună de
viață și de mai multe ori până la vârsta de 15 a n i . A c e a s t a
înseamnă 13 vaccinuri diferite, administrate în mod repetat și
administrate în total de 36 de ori în primele 14 luni de viață. (Fiecare
vaccin trebuie administrat de mai multe ori pentru a fi eficient.) În plus,
vaccinarea împotriva HPV (cancerul de col uterin) este recomandată
fetelor începând cu vârsta de 12 ani. De asemenea, acest lucru se repetă de
mai multe ori. Deci, în total, copiii sunt vaccinați de mai multe ori cu 14
vaccinuri diferite de la naștere până la vârsta de 15 ani. Adică 63 de doze
individuale până la vârsta de 15 ani. Această recomandare standard este,
de fapt, oferită în mod obișnuit aproape tuturor copiilor din Germania, în
cadrul consultațiilor "U" (examinări pentru depistarea precoce a copiilor).
În plus, se recomandă ca fiecare adult cu vârsta de peste 60 de ani să fie
vaccinat anual împotriva gripei.
2 Sieveking David, "Eingeimpft", film documentar, 2017. A se vedea și
cartea cu același nume: Eingeimpft. Familie mit Nebenwirkungen, Herder
Verlag, Freiburg im Breisgau, 2018.
3 Gesenhues Stefan / Ziesché Rainer, Praxisleitfaden Allgemeinmedizin,
Urban&Fischer, München/Jena, 2007, p.526.
4 Martinez-Lavin M. / Amezuca Guerra L., Serious adverse events after HPV
vaccination: a critical review of randomized trials and post-marketing
case series, Clin. Rheumatol. (n.red.).
5 Witsenburg Bob C., Measles mortality and therapy, Medicus tropicus, Sept.
1975, Olanda, și Der Merkurstab, Gesellschaft Anthroposophi- scher
Ärzte Deutschlands, 3/1992.
6 Husemann Friedrich / Wolff Otto, Das Bild des Menschen als Grundlage der
Heilkunst, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart 1993, vol. 3, p. 295/296.
7 Husemann Friedrich / Wolff Otto, ibidem, p. 317.
8 Andrew Wakefield, "Vaxxed. Un adevăr șocant!?", film documentar,
2016.
9 Steiner, Rudolf Rudolf, Fundamentele spirituale ale lumii exterioare (GA 177),
p. 97 și urm.: "Și va veni vremea, poate nu chiar într-un viitor
îndepărtat... când oamenii vor spune: Omul este deja morbid dacă se
gândește măcar la spirit și la suflet. Sunt sănătoși doar acei oameni care
vorbesc doar despre corp ... și se va găsi... ... un vaccin ... prin care
organismul va fi astfel tratat,
... cât mai curând posibil la naștere, că acest corp uman nu vine la gând:
există un suflet și un spirit."
10 Steiner Rudolf, Terapeutica fiziologică pe baza științei spirituale, GA 314,
(ediția 2010), p. 321.
11 De Boch Daphné, "Gefahren der Vitamin D-Behandlung", în: Der Euro-
päer, Jg. 22, Nr. 12 (oct. 2018), pp. 10-14, și în cea mai recentă versiune pe
site-ul Perseus-Verlag Basel www.perseus.ch.
12 Meyer, Thomas (ed.), Helmuth von Moltke (1848-1916), Dokumente
zu seinem Leben und Wirken, Perseus-Verlag Basel, vol. 2, p. 240.
13 Citat de Wolff Otto, în Das Rätsel der Allergie. Cauzele, natura și
gestionarea unei boli a civilizației, Verein für anthroposophisches
Heilwesen e.V. Bad Liebenzell, 1988, p. 35.
14 Sandler, numit în: Husemann Friedrich / Wolff Otto, Das Bild des Men-
schen als Grundlage der Heilkunst, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart,
1993, vol. 3, p. 268.
Europeanul Jg. 23 / Nr. 9/10 / iulie/august 2019