Structura cursului

1. Conceptul de contabilitate, principii, obiect de studiu;

2. Metoda şi mecanismul contabilităţii, documente contabile;
Contabilitate financiara 3. Contabilitatea capitalurilor: conţinutul şi funcţiunea conturilor de capital,
operaţii economice privind capitalul;
curs 1 4. Contabilitatea activelor imobilizate: conţinutul şi funcţiunea conturilor de
imobilizări, operaţii economice privind imobilizările corporale, necorporale,
financiare;
5. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie: conţinutul şi
funcţiunea conturilor, operaţii economice;
6. Contabilitatea relaţiilor cu terţii (creanţe, datorii, decontări): conţinutul şi
funcţiunea conturilor, operaţii economice;
7. Contabilitatea Trezoreriei (investiţii pe termen scurt, conturi la bănci, casa,
avansuri de trezorerie, acreditive etc.);
8. Contabilitatea cheltuielilor;
9. Contabilitatea veniturilor şi rezultatelor;
10. Contabilitatea performanţelor financiare şi modul de întocmire a situaţiilor
financiare anuale;
2

Bibliografie:
Bibliografie
7. Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008 privind
1. Pântea, I.P. şi colaboratorii, Contabilitate financiară a agenţilor economici documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie
din România, Editura Intelcredo, Deva 1995. 2008.
2. Pântea, I.P. şi colaboratorii, Contabilitate practică, studii de caz şi teste 8. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2226/2006 privind
grilă, Editura Intelcredo, Deva 2002. utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele
3. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea românească actualizată cu legislaţia prevazute la art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, M.Of. nr. 1056
contabilă, codul fiscal şi directivele europene, Ediţia a II a, Editura din 30 decembrie 2006.
Intelcredo, Deva 2004.
9. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M. Of. nr. 927
4. Ristea M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura CECCAR, din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Bucureşti, 1995.
5. Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată în M.Of. nr. 454 din 18 iunie 10. Ordonanţa Guvernului României 92/2003 privind Codul de
2008. procedură fiscală, M.Of. nr. 94 din 29 decembrie 2003, republicată
6. Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea în M. Of. nr. 560 din 24 iunie 2004.
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 11. Hotărârea Guvernului României 44/2004 privind normele
şi 766 bis din 10 noiembrie 2009. metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
7. Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea M. Of. nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şicompletările
Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de ulterioare.
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 12. Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, republicată în M.Of. nr.
octombrie 2009. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările
3 ulterioare. 4
 Etape în definirea obiectului contabilităţii:

Etape în definirea obiectului contabilităţii: Etape de

evolutie
Asirieni Babilon
(2002 -
Egipt
(300 î.e.n.)
Grecia
antică
Roma
antică (106
1960 î.e.n.) – 43 î.e.n.)

În prima etapă aproximativ în jurul anului 1494 au Obiectul cantitătile înregistrare informatii tranzactii comertul
fost găsite o serie de însemnări contabile care contabilitătii comercializate a comerciale comerciale
descriu modul în care se realiza evidenţa bunurilor tranzacţiilor
de către negustori; Forma de notau pe bule tăblite note, cecul si registrele
contabilitate de lut cuneiforme* conturi, cambia, contabile
devize şi creditul pe romane***

A doua etapă, situată între anii 1494 şi 1795 lucrările chitanţe bază de
încep să aibă un caracter contabil şi urmăresc dobândă
delimitarea contabilităţii ca disciplină; Metoda de consta în sub formă se folosea apar tehnici înregistrări
contabilitate numărarea de papirusul financiare în registre
obiectelor socoteli** (document) moderne

În a treia etapă, după anul 1795, i se conferă * pe suprafaţa acestor tăbliţe, au apărut elemente esenţiale care cuprindeau: înregistrarea categoriei de obiecte
contabilităţii caracterul de ştiinţă cu metodologie livrate, numele părţilor din contract, menţiunea livrărilor totale sau parţiale.
**Hammurabi (al şaselea rege al primei dinastii a Babilonului) este autorul celui mai vechi cod de legi
proprie. comerciale şi sociale. Acesta a impus obligaţia înregistrării tranzacţiilor sub formă de socoteli.
***Se disting 2 registre romane importante: Codex accepti et expensi – principalul document contabil (era un
jurnal al veniturilor si cheltuielilor); Codex rationum – avea dubla menire: de jurnal si carte mare si ca registru
5
putea fi probă în justiţie (registrul cel mai apropiat de jurnalul de astăzi, ţinut fără spaţii libere sau ştersături). 6

Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi

Contabilitatea este considerată o componentă a ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi
sistemului informaţional deoarece întreaga sa activitate se financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi,
bazează pe: în scopul informării utilizatorilor interni şi externi.
• culegerea, prelucrarea, stocarea informaţiilor din Prin limbajul său propriu, prin sistemul de concepte şi
documente; proceduri, contabilitatea este singura disciplină care
furnizează informaţii financiar-contabile despre
• analiza şi transmiterea informaţiilor din documente în organizaţie.
informaţii contabile care să ne ofere o situaţie corectă şi
completă asupra patrimoniului unei organizaţii sau entităţi. Aceste informaţii contabile formează baza pentru
evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori
Prin analiza şi interpretarea informaţiilor pe care contabilitatea le din interiorul şi din exteriorul organizaţiei.
furnizează managementul poate să ia decizii referitoare la
acţiunile viitoare. 7 8
 Mediu de operare al unei
entitati Informaţia contabilă financiară este destinată utilizatorilor
Entitate B Entitatea C externi şi se concretizeaza în situaţiile financiare care sunt
documente contabile de sinteză.

Entitatea A
Informaţia contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor
Intrările in Iesirile din interni, respectiv conducerii întreprinderii.
sistem: Procese sistem:
Tranzacţii si Situaţii
şi evenimente activitati financiare
masurabile in şi Rapoarte Utilizatorii informaţiei contabile: investitorii actuali şi
unitati monetare potenţiali, conducerea întreprinderii, salariaţii, creditorii
financiari, creditorii comerciali, guvernul, publicul larg.

Entitatea D 9 10

Sistemul informaţional contabil produce:

Rolul contabilitatii:
informaţii de natură juridică şi financiară care se referă la operaţiile

Iniţial:
Contabilitatea = instrument principal de cunoaştere,
gestiune şi control al patrimoniului;

Ulterior:
Contabilitatea = activitate specializată în măsurarea,
evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor
obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice.
generate de relaţiile cu terţii, permiţând cunoaşterea în orice moment atât a
sumelor datorate furnizorilor, angajaţilor, organismelor sociale, creditorilor etc.,
cât şi a sumelor de primit de la clienţi, debitori şi alţi creanţieri; la prezentarea şi
justificarea către organele fiscale a cifrei de afaceri, a veniturilor şi cheltuielilor
pe baza cărora s-a determinat rezultatul sub formă de profit.

informaţii de natură economică ce se referă la cunoaşterea costurilor de
producţie a bunurilor de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor; la
nivelul de rentabilitate realizat în urma vânzării lor pe piaţă, mărimea valorică a
facturilor care au cauzat sau au determinat volumul rezultatelor obţinute în
cursul şi la sfârşitul unui exerciţiu financiar; la cunoaşterea în perspectivă a
modului cum vor evolua în perioada viitoare datoriile, creanţele, costurile de
producţie, rezultatele finale etc.

Pe baza acestor informaţii furnizate conducerii întreprinderii, se poate gestiona

şi dirija, în deplină cunoştinţă de cauză, întreaga activitate economico-
11 12
financiară.
 PROCESUL CONTABIL
Scopul contabilitatii

Contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea,

Sursa
prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu
Tranzacţii /
documentelor Analiza privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
evenimente
fluxurile de trezorerie, pentru satisfacerea necesităţilor
diverşilor utilizatori ai situaţiilor financiare.

Patrimoniul cuprinde totalitatea drepturilor şi obligaţiilor

Obtinere de Centralizare in Înregistrarea de natură economică exprimate în bani, împreună cu
rapoarte Balanta de consemnarea bunurile la care se referă şi care aparţin unei entităţi
verificare (persoane fizice sau juridice).
13 14

Pentru ca un patrimoniu să existe avem nevoie de:

PATRIMONIU

un subiect de patrimoniu – o persoana fizică sau
juridică care să dispună de bunuri materiale, de
drepturi şi obligaţii (drept de proprietate, drept de BUNURI DREPTURI ŞI
folosinţă , de punere în funcţiune, de transformare); ECONOMICE PERSOANE OBLIGAŢII,
ca obiecte de drepturi şi FIZICE SAU
obligaţii, evaluabile JURIDICE evaluabile în bani
în bani

de existenţa unor bunuri (valori materiale sau băneşti)
care să contribuie la formarea acestuia şi care să
permită utilizarea în scopul realizării de mijloace
economice.

15 16
 Concepţia economică consideră că obiectul de studiu al
Concepţia juridică consideră că obiectul de studiu al contabilităţii îl contabilităţii îl constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de
constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, evidenţă, calcul, analiză şi control, în expresie valorică, a existenţei
analiză şi control, în expresie valorică, a existenţei şi stării, precum şi stării, precum şi a mişcării şi transformării capitalului, astfel:
şi a mişcării şi transformării patrimoniului.
• din punct de vedere al modului în care bunurile economice se
investesc (se întrebuinţează, se consumă şi se înlocuiesc);
Bunuri = Capitalul fix + Capitalul circulant
Bunuri Drepturi Obligaţii economice
= + (active imobilizate) (active circulante)
economice
• din punct de vedere al modului în care se dobândesc, se
procură sau se finanţează bunurile economice;
Bunuri = Capital propriu + Capital străin
economice (împrumutat)

17 18

Concepţia financiară consideră că obiectul de studiu al Pentru primul termen al ecuaţiei („bunurile economice”), teoria
contabilităţii îl constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de şi practica contabilă, utilizează noţiunea de ACTIVE
evidenţă, calcul, analiză şi control, în expresie valorică, a PATRIMONIALE, iar pentru al doilea termen („resurse
existenţei şi stării, precum şi a mişcării şi transformării permanente şi temporare”) utilizează noţiunea de PASIVE
resurselor economice. PATRIMONIALE şi astfel, ecuaţia de echilibru ia forma:
• din punct de vedere al modului de utilizare;
ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE
Bunuri Capital propriu Capital străin
= + (împrumutat)
economice Dacă avem în vedere că: resursele permanente provin din
capitalul propriu al investitorilor şi resursele temporare
• din punct de vedere al originii sau al provenienţei resurselor; reprezintă datorii faţă de terţi, ecuaţia de echilibru devine:

Bunuri Resurse Resurse temporare

= permanente + sau ciclice
ACTIVE = CAPITAL PROPRIU + DATORII
economice PATRIMONIALE
sau durabile
19 20
 Metoda contabilităţii constă în sistemul logic de principii,
procedee, şi instrumente specifice, folosit pentru realizarea
obiectului său de studiu.
1. Procedee comune tuturor ştiinţelor

Observaţia - este faza iniţială a cercetării obiectului de studiu
al oricărei ştiinţe;

Raţionamentul - constă în judecarea logică a fenomenelor şi
proceselor economice observate, pentru a se ajunge la
concluzii;

Comparaţia - constă în alăturarea a două sau mai multe
fenomene şi procese economice, exprimate valoric, cu scopul
de a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele care să ajute la
tragerea unor concluzii;

Clasificarea - este acţiunea de împărţire şi distribuire
sistematică pe clase a obiectelor sau fenomenelor, în funcţie de
asemănările şi deosebirile dintre ele; 21
2. Procedee specifice metodei contabilităţii (continuare)

Contul - este procedeul cu ajutorul căruia se reflectă, separat,
pentru fiecare element patrimonial, atât existenţa, cât şi
mişcările intervenite pe parcursul perioadei de gestiune.

Balanţa de verificare - este acel procedeu care asigură
verificarea respectării în contabilitate a principiului dublei
înregistrări a elementelor patrimoniale, dând garanţia exactităţii
înregistrărilor efectuate în conturi.
3. Procedeele metodei contabilităţii utilizate şi de alte discipline
economice

Documentaţia – etapa în care orice operaţiune economică sau
financiară, referitoare la existenţa şi mişcarea elementelor
patrimoniale, pentru a putea fi înregistrată în conturi, trebuie să
fie consemnată într-un document, care să facă dovada 23
înfăptuirii ei.
1. Procedee comune tuturor ştiinţelor (continuare)
• Analiza - este un procedeu ştiinţific de cercetare care se
bazează pe examinarea sistematică a fiecărui element
component al unui obiect sau fenomen;
• Sinteza - ca procedeu ştiinţific de cercetare a fenomenelor,
se bazează pe trecerea de la particular la general, de la
simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare.
2. Procedee specifice metodei contabilităţii
• Bilanţul - este cel mai reprezentativ procedeu al metodei
contabilităţii, în care se prezintă elementele de activ, datorii
şi capital propriu la închiderea exerciţiului financiar al
societăţii precum şi în alte situaţii prevăzute de lege (fuziuni,
divizări, lichidări, faliment etc.);
22
3. Procedeele metodei contabilităţii utilizate şi de alte discipline
economice (continuare)

Evaluarea - este procedeul de transformare a unităţilor
naturale în unităţi valorice cu ajutorul monedei;

Calculaţia - include toate formele de calcul efectuate în
contabilitate;

Inventarierea - are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a
patrimoniului fiecărei entităţi şi cuprinde toate elementele
patrimoniale, precum şi bunurile deţinute cu orice titlu de
entitate, aparţinând altor persoane fizice sau juridice. Prin
inventariere se verifică existenţa faptică, directă a tuturor
elementelor patrimoniale, în scopul descoperirii
neconcordanţelor dintre datele înregistrate în contabilitate
(date scriptice) şi realităţile de pe teren (date faptice). 24
 În ciuda economiei globale în creştere, fiecare ţară continuă
să menţină un set unic de practici contabile acceptabile.

Contabilitatea trebuie să asigure prezentarea

unei imagini fidele asupra activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii şi a rezultatelor financiare
obţinute pentru a se oferi imaginea poziţiei
financiare şi performanţele activităţii unei
entităţi.

25 26

GAAP = General accounting acording and procedure

Mersul unei afaceri:

O afacere continuă funcţionarea pana Unitati monetare:
va fi închise sau vânduta. Tranzactiile si evenimentele
sunt exprimate in unitati
Obiectivitatea: monetare.
Informatiile din situatiile
financiare sunt sustinute de
dovezi exacte si impartiale.

Cost:
Entitatea: O afacere este reprezentata Situaţiile financiare se bazează pe costurile reale
separat de proprietar (este independenta). suportate, ca urmare a tranzacţilor realizate.
27 28
Principii pentru evaluarea posturilor din situaţiile financiare:
1. Principiul continuităţii activităţii - presupune că entitatea îşi
continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil,
fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau
reducerea semnificativă a activităţii.
2. Principiul permanenţei metodelor - constă în aplicarea aceloraşi
principii, reguli şi metode privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiei
contabile.
3. Principiul prudenţei - în virtutea căruia nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv
subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând
cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile, generate de
desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. 29
Principii pentru evaluarea posturilor din situaţiile financiare
(continuare):
7. Principiul necompensării - potrivit căruia valorile elementelor
de activ nu se pot compensa cu valorile elementelor de pasiv şi
nici veniturile cu cheltuielile.
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului -
potrivit căruia informaţiile prezentate în situaţiile financiare
trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi
tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
9. Principiul pragului de semnificaţie - presupune ca orice
element, care are o valoare semnificativă, trebuie prezentat
distinct în cadrul situaţiilor financiare.
31
Principii pentru evaluarea posturilor din situaţiile financiare:
(continuare):
4. Principiul independenţei exerciţiului - presupune delimitarea
în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii entităţii,
pe măsura angajării acestora şi trecerea lor la rezultatul
exerciţiului la care se referă.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de
pasiv - presupune stabilirea valorii totale corespunzătoare unei
poziţii din bilanţ şi determinarea separată a valorii aferente
fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilităţii - presupune ca bilanţul de
deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă bilanţului de
închidere a exerciţiului precedent.
30
Documentele contabile sunt acte scrise în care se
consemnează tranzacţiile, evenimentele şi alte operaţii
economice, în momentul şi de regulă la locul efectuării lor,
cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii lor şi ca suport
de înregistrare în contabilitate.
Din punct de vedere al conţinutului şi destinaţiei lor,
documentele contabile îndeplinesc următoarele funcţii:

Funcţia de consemnare - potrivit căreia orice operaţie
economică, efectuată în cadrul entităţii, se consemnează
în documente letric şi cifric, cantitativ şi valoric.

Funcţia juridică - potrivit căreia documentele asigură
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor băneşti ale entităţilor. În
cazul unor litigii, lipsuri, fraude etc., documentele contabile
stau la baza efectuării eventualelor expertize şi cercetări
ale organelor judiciare.
32

Funcţia de acte justificative - potrivit căreia
documentele justifică înregistrarea în contabilitate a
operaţiilor economice consemnate în ele.

Funcţia de verificare a activităţilor desfăşurate -
potrivit căreia documentele asigură urmărirea activităţii
economico-financiare a întreprinderii în cele mai mici
detalii şi efectuarea controlului, privind respectarea
disciplinei financiare şi fiscale de către organele cu
atribuţiuni în acest sens (organe de control financiar
intern, cenzori, inspectori fiscali etc).

Funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului -
potrivit căreia documentele angajează drepturi,
răspunderi şi obligaţii în sarcina persoanelor care le-au
întocmit, cu privire la mişcările de valori produse în
averea entităţii.
33
Din punct de vedere al modul de întocmire şi al rolului lor în
cadrul sistemului informaţional, documentele contabile se
clasifică în:

Documente justificative - asigură datele de intrare în sistemul
informaţional-contabil;

Registre contabile - realizează înregistrarea şi stocarea datelor
în structura proprie;

Documente contabile de sinteză - asigură centralizarea şi
transmiterea informaţiilor către utilizatori.
35

Funcţia de calculaţie - potrivit căreia documentele referitoare
la cheltuielile de producţie stau la baza calculării costului
produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate.
Din punct de vedere al modului de tiparire documentele
contabile se clasifica în:

Formulare tipizate - sunt suporturi de informaţii, în care
conţinutul, forma şi formatul sunt prestabilite şi imprimate.

Formulare netipizate - sunt suporturi de informaţii în care
conţinutul, forma şi formatul nu sunt prestabilite şi imprimate,
iar folosirea lor este la latitudinea oricărei entităţi, aşa cum este
cazul documentelor cumulative.
34
Legea contabilităţii nr. 82/1991 – defineşte documentul
justificativ astfel: “orice operaţiune economico-financiară
efectuată, se consemnează în momentul efectuării ei într-un
document, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ”.
Principalele procese prin care trec documentele sunt:
Întocmire Verificare Prelucrare Arhivare Păstrare
Legea contabilitatii prevede pastrarea (cu incepere de la data incheierii exercitiului
financiar in cursul caruia au fost intocmite), astfel :
 registrele contabile obligatorii precum si inregistrarilor contabile pe suporturi
tehnice timp de 10 ani;
 anumite documente pe suport de hartie timp de 5 ani (NIR, BC, BPTR, fisa de
magazie, lista de inventariere, chitanta, dispozitie de plata, ordin de deplasare,
decont de cheltuieli, extras de cont, fisa de cont pentru operatii diverse); 36

Întocmirea se face pe formulare tipizate sau netipizate, după
caz, iar completarea se face manual sau cu tehnică de calcul.
Pentru întocmirea corectă, completă şi la timp a documentelor,
sunt stabilite reguli de întocmire şi utilizare, aprobate fie prin
acte normative, fie prin regulamentele interne de organizare şi
funcţionare a entităţilor.
La întocmirea documentelor justificative nu se admit ştersături,
răzături sau alte operaţiuni de acest gen.

Verificarea documentelor are scopul să descopere eventualele
erori, acţiuni ilegale sau incorecte, asigurându-se astfel
exactitatea şi realitatea datelor înregistrate în contabilitate.
37
Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt:
1. REGISTRUL JURNAL - este document contabil obligatoriu
care serveşte pentru înregistrarea operaţiilor economice şi
financiare în ordine cronologică, zi de zi, pe măsura efectuării
lor în timp, reprezentând memoria contabilă a întreprinderii.
2. CARTEA MARE - este documentul contabil obligatoriu, în
care se înregistrează, lunar, operaţiile contabile înscrise în
registrul jurnal, direct sau prin regrupare pe conturi
corespondente, stabilindu-se la sfârşitul lunii situaţia fiecărui
cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare şi creditoare şi
soldurile finale.
3. REGISTRUL INVENTAR - este document contabil
obligatoriu, în care se înregistrează, pe baza datelor cuprinse în
listele de inventariere şi procesele verbale de inventariere,
toate elementele patrimoniale de activ şi pasiv, centralizate pe
conturi şi grupe de conturi, până la nivelul posturilor din 39
bilanţul contabil.

Prelucrarea documentelor constă în sortarea documentelor pe
categorii de operaţii (cumpărări de bunuri, livrări de produse şi
mărfuri, consumuri de materiale etc), exprimarea în etalon
monetar a mărimii naturale, cantitative a operaţiilor economice
şi dacă este cazul, centralizarea mai multor documente
justificative în documente cumulative pentru operaţii din
aceeaşi categorie, în vederea înregistrării în conturi.

Arhivarea documentelor trebuie să asigure depozitarea şi
conservarea acestora în siguranţă. După înregistrarea în
evidenţa contabilă completă şi definitivă a documentelor,
acestea se clasează (aranjează) într-o anumită ordine strict
determinată pentru a fi uşor de găsit, în vederea obţinerii
informaţiilor necesare şi pentru a fi păstrate în bune condiţii.

Păstrarea documentelor: în arhiva curentă a fiecărui sector
sau compartiment (pentru anul curent) şi în arhiva generală a
entităţii pentru anii precedenţi.
38
În vederea utilizării datelor contabile în procesul decizional, se
impune centralizarea şi sintetizarea periodică a acestora,
pentru asigurarea informaţiilor necesare utilizatorilor. Această
operaţiune se realizează cu ajutorul documentelor contabile
de sinteză, denumite situaţii financiare anuale.
Potrivit Reglementărilor contabile armonizate cu directivele
europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, prin
intermediul situaţiilor financiare anuale, datele înregistrate în
sistemul de conturi, sunt centralizate şi prezentate sub forma
indicatorilor economico-financiari de sinteză, care trebuie să
ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei,
modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale
entităţii pentru exerciţiul financiar respectiv. 40
 1 2 3
1. bilanţ (cod 10); 1. bilanţ (cod 10); 1. bilanţ prescurtat (cod 10);
2. cont de profit şi pierdere 2. cont de profit şi pierdere 2. cont de profit şi pierdere
(cod 20);
3. situaţia modificărilor
(cod 20);
3. situaţia modificărilor
(cod 20);
3. note explicative la situaţiile Bilanţul
capitalului propriu; capitalului propriu; financiare anuale simplificate.
4. situaţia fluxurilor de 4. situaţia fluxurilor de Opţional, acestea pot întocmi
numerar;
5. note explicative la situaţiile
numerar;
5. note explicative la situaţiile
situaţia modificărilor capitalului
propriu şi/sau situaţia fluxurilor
Activ Pasiv
de numerar. Vor mai completa
financiare anuale. financiare anuale.
Acestea vor fi însoţite de Acestea vor fi însoţite de formularul: „Date
informative” (cod 30) şi de
formularul „Date informative” formularul „Date informative”
formularul „Situaţia activelor
Resurse controlate de întreprindere, Obligaţii ale întreprinderii,
(cod 30) şi de formularul (cod 30) şi de formularul
imobilizate” (cod 40) provenind din evenimente trecute provenind din evenimente trecute
„Situaţia activelor „Situaţia activelor imobilizate”
imobilizate” (cod 40). (cod 40). şi de la care se aşteaptă să şi prin decontarea cărora se
1. Entitătile care la data bilanţului depăsesc limitele a două dintre cele 3 criterii de
genereze beneficii economice aşteaptă să rezulte o ieşire de
mărime prevăzute la art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. viitoare. resurse care încorporează beneficii
3.055/2009, si anume: total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 economice.
euro; număr mediu salariaţi: 50;
2. Societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată, astfel cum este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de
capital;
3. Entitătile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime
prevăzute la art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009, cu41 42

modificările şi completările ulterioare.

ACTIV BILANT PASIV

ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizările necorporale
• neamortizabile (exp: marca de fabrică, marca de
comerţ etc.)
• amortizabile (exp: brevete, licenţe, cheltuieli de
înfiinţare, soft-uri, etc.)
Imobilizările corporale
• neamortizabile (exp: terenuri)
• amortizabil (exp: constructii, masini, utilaje,
echipamente, aparatura, tehnica de calcul, etc.)
Imobilizările financiare (exp. investitii fin. pe tr.
lung)
ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri (exp: materiale, prod. finite şi în curs)
Creanţe din activ. curentă (exp. livrări de produse şi
serv. în curs de încasare şi efectele de comerţ)
Alte creanţe pe termen scurt (avansuri pe termen
scurt acordate filialelor);
Valori mobiliare de plasament (exp. active
monetare şi fin.= grad ridicat de lichiditate)
Disponibilităţi băneşti (exp. disponibilitati în
conturile bancare şi în casă = cel mai ridicat grad
de lichiditate)
Conturi de regularizare de activ (chelt. anticipate)
CAPITALURI PROPRII
Capitalul social
Primele legate de capital (exp: prime de
emisiune, de aport sau de fuziune)
Diferentele din reevaluare
Rezerve (exp: rezerve legale, alte rezerve)
Rezultatul reportat nerepartizat
Rezultatul curent al exercitiului
Fondurile proprii
Subvenţiile pentru investiţii
Provizoane reglementate
DATORII
Împrumut. bancare pe tr. mediu si lung
Datorii legate de participatii (exp. sume
de bani incasate de la alte societati
comerciale ce detin titluri de
participare in societate)
Alte imprumuturi si datorii asimilate
(exp. sume de bani primite sub forma
depozitelor de la terti, garantii primite
sau alte sume primite sub forma 43
concesiunilor)
Principalele tipuri de societăţi comerciale aşa cum sunt ele
reglementate de Legea nr. 31/1990:

Societatea în nume colectiv (S.N.C.) are drept caracteristică
obligaţia solidară (în egală măsură) şi nemărginită (cu întregul
patrimoniu) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în
numele societăţii. Hotărârea judecătorească obţinută împotriva
societăţii este opozabilă fiecărui asociat.

Societatea în comandită simplă (S.C.S.) are două tipuri de
asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă de asociaţii
comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de
administrare a societăţii. Din punct de vedere al obligaţiei pentru
operaţiunile societăţii, comanditaţii răspund solidar şi
nemărginit, în timp ce riscul comanditarilor se limitează la
capitalul subscris. Comanditarul are dreptul de a cere o copie a
bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, precum şi
dreptul de a cerceta autenticitatea acestora pe baza documentelor
justificative. 44
• Societatea în comandită pe acţiuni (S.C.A.) păstrează
caracteristicile societăţii în comandită simplă, cu menţiunea
divizării capitalului social în acţiuni. Administratorii pot fi
revocaţi de către adunarea generală a asociaţilor, iar un asociat
ales administrator devine automat asociat comanditat.

Societatea pe acţiuni (S.A.) păstrează limitarea răspunderii la
capitalul subscris de fiecare acţionar.
Capitalul este împărţit în acţiuni care sunt liber transferabile,
iar proprietarii acestora se numesc acţionari.

• Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) are drept Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative sau la
principală caracteristică limitarea răspunderii acţionarilor purtător se transmite liber, fără consimţământul celorlalţi
pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de acţionari.
fiecare acţionar. Capitalul este împărţit în părţi sociale care
sunt liber transferabile numai între asociaţi. Transmiterea către
persoane din afara societăţii trebuie aprobată de asociaţii care
reprezintă cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
45 46

Vă mulţumesc pentru atenţie!

47