Carol I a fost foarte devotat îndatoririlor sale de Rege al României.

Nu și-a uitat niciodată

rădăcinile germane. Soția sa, Regina Elisabeta, l-a descris drept „o persoană care poartă o
coroană în somn” Era foarte meticulos și a încercat să-și impună stilul tuturor celor din jur.
În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după
un război efectiv intens, modern și foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de
Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 - 1878), în care contribuția României a fost
decisivă.
În timpul luptelor de pe teritoriul Bulgariei de astăzi, armata română l-a avut ca conducător
efectiv pe Carol, Regele fiind personal prezent pe câmpul de luptă. Trupele lui Carol au
participat în ianuarie 1878 la luptele de la Smârdan, care a fost cucerită la 12/24 ianuarie
1878, precum și la Vidin. Românii au luat în mod oficial stăpânirea Dobrogei în noiembrie și
decembrie 1878.
De asemenea, consolidarea unirii Moldovei cu Țara Românească, eliminarea relativei
„slăbiciuni” și a primejdiilor care amenințau continuu marele act al Unirii de la 5 la 24
ianuarie 1859, precum și intrarea țării în rândul suveranului. națiunile, prin proclamarea
României ca regat în 1881, au fost toate consecințe directe ale Războiului de Independență.
Prestigiul intern și internațional a fost întărit și prin reglementarea succesiunii la tron ​prin
„pactul de familie” încheiat la 17 mai 1881. Nu au existat succesori, singurul descendent al
familiei, Mariuca, decedând la vârsta de 4 ani. Ferdinand, nepotul a fost declarat succesor
după fratele lui Carol.
Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al Doilea Război Balcanic,
România a obținut din Bulgaria partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul (viitoarele județe
Durostor și Caliacra). Tratatul de la București din 1913.