UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT
AN I, IFR
DISCIPLINA: ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ȘI A
PROFESIILOR JURIDICE

Nedemnitatea,
incompatibilitatea şi
compatibilitatea cu profesia
de avocat

Student: Popa (Silistră) Elena-Alexandra

Cuprins:

Introducere............................................................................................................................pg. 3

I. Nedemnitatea cu profesia de avocat..................................................................................pg. 4

II. Incompatibilitatea cu profesia de avocat..........................................................................pg. 5

III. Compatibilitatea cu profesia de avocat...........................................................................pg. 5

Concluzii...............................................................................................................................pg. 7

Bibliografie...........................................................................................................................pg. 8

2
 Introducere

Profesia de avocat este independentă și liberă, cu organizare și funcționare autonome,

potrivit legii și statutului profesiei. Pot profesa doar avocații înscriși în tabloul baroului din
care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R).
Constituirea sau funcționarea barourilor în afara U.N.B.R. sunt interzise. Avocatul are rolul de
a promova drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului. Exercitarea profesiei sale
presupune asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii
judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi
instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să
permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii.
Ca în orice altă profesie juridică, avocatul se poate regăsi în una sau mai multe situații
de incompatibilitate sau nedemnitate, dacă nu respectă prevederile legii. Tocmai din acest
motiv, cadrul legislativ prezintă detaliat aceste cazuri și sancționează încălcarea lor. Din punct
de vedere legal, dar și deontologic, avocatul trebuie să fie o persoană integră, incoruptibilă,
corectă, oferind, prin serviciile sale, acces la reprezentare în fața instanțelor de judecată.
Avocatul condamnat pentru o faptă sau infracțiune de către instanțele judecătorești este, dacă
nu din punct de vedere moral, cel puțin din punct de vedere legal, nedemn cu profesia de
avocat. Nu poate reprezenta cetățenii un avocat care, la rândul său, a fost în fața tribunalului
în calitate de persoană acuzată. De asemenea, dacă a încălcat drepturile fundamentale ale
omului, îl face iarăși nedemn. Nu poate pleda ca apărător al dreptății tocmai cel care nu a ținut
cont de aceasta. Orice altă faptă săvârșită cu intenția de a aduce un deficit de imagine
profesiei de avocat, face persoana în cauză (avocatul) să fie declarată nedemnă, după cum
legea reglementează.
Incompatibilitatea cu profesia de avocat intervine în momentul în care avocatul activează, pe
baza unui salariu, și în cadrul altor profesii sau are ocupații care lezează demnitatea,
independența și bunele moravuri ale profesiei. Nici faptele materiale de comerț nu sunt
acceptate.
Dacă legea specifică foarte clar situațiile de nedemnitate și incompatibilitate ale
profesiei de avocat, la fel se întâmplă și în cazul compatibilității. Prin acest fapt, putem
observa că legea nu doar ”sancționează” și prezintă situațiile nelegale ce s-ar putea întâmpla,
dar și sprijină avocatul, prezentându-i posibilitățile și situațiile pentru care poate fi declarat
compatibil cu profesia de avocat.

3
I. Nedemnitatea cu profesia de avocat

Potrivit Legii 51/1995 (republicată) pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, este nedemn de a fi avocat:
Art. 14
Este nedemn de a fi avocat:
a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru
săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei*);
______
*)
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, s-a admis excepția de neconstituționalitate,
constatându-se că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este
neconstituțională1 (art. 25 din Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017 - Așa
fiind, Curtea constată că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de
avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea
profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin.
(5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere
că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului
profesiei de avocat. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror
săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc
arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în
funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze
asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a
sintagmei "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de avocat din cadrul art. 14 lit.
a) din Legea nr. 51/1995, republicată, creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit,
într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.).
b) cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale
ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave,
sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;
c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin
hotărâre judecătorească sau disciplinară;

1
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/190287
4
d) cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte
ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă,
exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.

II. Incompatibilitatea cu profesia de avocat

Incompatibilitatea cu profesia de avocat apare, potrivit legii, în una din urmatoarele

situații enunțate mai jos (Legea 51/1995 (republicată) pentru organizarea și exercitarea
profesiei de avocat).
Art. 15
Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele
moravuri;
c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.
Potrivit art. 30 din Statutul profesiei de avocat, incompatibilităţile prevăzute de Lege
se verifică şi se constată de către consiliul baroului, chiar şi din oficiu. Avocatul devenit
incompatibil are obligaţia să încunoştinţeze în scris consiliul baroului, solicitând trecerea sa
din tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în tabloul avocaţilor incompatibili.
Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie
exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege, şi constituie
abatere disciplinară gravă, sancţionată cu excluderea din profesie2.

III. Compatibilitatea cu profesia de avocat

Art. 16
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu:
a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;
b) activități și funcții didactice în învățământul juridic superior;
c) activitatea literară și publicistică;
d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în
proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator
sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii;
2
http://www.unbr.ro/statutul-profesiei-de-avocat/
5
e) alte activități prevăzute de lege.

Concluzii

6
 Avocatura a fost organizată cu scopul de a oferi persoanelor implicare într-un proces o
apărare corespunzătoare. Părțile aflate într-un proces nu au, de cele mai multe ori, nici
pregătirea și nici cunoștințele necesare de a se reprezenta în fața instanțelor judecătorești. Din
acest motiv, părțile sunt nevoite să apeleze la un avocat. Rolul avocatului nu se poate mărgini
doar la cel de reprezentare sau de asistare a persoanelor. El este, înainte de toate, un ”apărător
al dreptății și justiției”, contribuind într-o manieră decisivă la stabilirea corectă și la
interpretarea legii aplicabile judecății.
Profesia de avocat a fost și rămâne, din punctul de vedere al cetățenilor, o profesie
nobilă, demnă, de natură să apere, să sprijine și să reprezinte interesele oamenilor în fața
instanțelor de judecată. Ca orice altă profesie, demnitatea avocatului nu trebuie privită doar
din punct de vedere moral ci, mai ales, legal. Așa se face că legea menționează clar activitățile
sau profesiile pe care le mai poate îndeplini alternativ avocatul. Mai mult decât atât, dacă
acesta nu respectă cu strictețe cadrul legislativ, este, la rândul său, sancționat. Așadar, nimeni
nu e mai presus de lege. Astfel, pentru a preveni astfel de situații, el are obligația de a se
informa asupra nedemnității sau incompatibilității ce ar putea să apară în exercitarea profesiei
de avocat.
Ce trebuie în mod obligatoriu reținut este faptul că avocatul nu are obligația de a
promova interesele clientului său împotriva legii, folosind orice mijloc permis sau nepermis
pentru a obține achitarea unei persoane vinovate, ci este obligat să-și pună întraga sa
capacitate și cunoțtințele sale în aflarea adevărului și realizarea justiției. Dacă privim mai în
profunzime, însuși cuvântul ”justiție” își are rădăcina din sintagma ”just”, care înseamnă
drept, corect, adevărat, echitabil, imparțial, obiectiv, cinstit. Și atunci, cum ar putea fi avocatul
care este un ”apărător al justiției”, dacă nu demn și integru?

Bibliografie

7
1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat;
2. Statutul profesiei de avocat (http://www.unbr.ro/statutul-profesiei-de-avocat/);
3. Codul deontologic al avocatului român;
4. Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului U.N.B.R.;
5. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/190287