IONEL și GOE

                                      Două personaje: IONEL și GOE

  Galeria de tipuri umane pe care a realizat-o Ion Luca Caragiale în schițele sale include și copilul
răsfățat,rod al unei educații defectuoase,bazate pe șantaj sentimental.Reprezentanți convingători ai
acestor tipuri de personaje sunt Ionel și Goe din schițele:,,Vizită...și D-l Goe”.
  Ionel este personajul principal,individual și imaginar al schiței,,Vizită...”,aparține unei familii bogate și
este caracterizat indirect de către autor,care-i realizează portretul fizic prin descriere,ca  fiind ,,un copilaș
foarte drăguț de vreo opt anișori”,îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de mare ținută.Portretul său
moral este realizat prin caracterizare indirectă și se conturează din mediul în care trăiește,din faptele și
vorbele sale,cu ajutorul dialogului și al narațiunii.
  Goe este și el personajul principal-numele lui coincide cu titlul schiței-individual și imaginar,care aparține
tot unei familii bogate din urbea X,este prezentat pe peronul unei gări,apoi în tren;Ionel este prezentat
numai în interiorul unui salon.
Goe ,,poartă un frumos costum de marinar,pălărie de paie,cu inscripția-le fomidable-.Lipsa detaliilor
legate de fizionomia sa,ca și originea în urbea X reliefează intenția autorului de a da viață unui personaj
ce reprezintă un anume tip de copil.Amândoi sunt îmbrăcați în costume miniaturale ale armatei:marinar și
maior de roșiori,ar trebui să arate o disciplină în comportament.
  Trăsăturile de caracter ale lui Ionel încep să se evidențieze de la începutul vizitei.Neastâmpărat,este
gata să răstoarne mașina de spirt,ignorând sfaturile jupânesei;neascultător,nu răspunde decât târziu
apelurilor mamei și dovedind lipsă de respect,face-în prezența musafirului-o gălăgie infernală cu trâmbița
și toba,alese dintr-o grămadă de jucării împrăștiate peste tot.
  O primă trăsătură morală a lui Goe este lenea,evidențiată de la începutul schiței.Goe este dus la
București,,ca să nu mai rămână repetent și anul acesta”.Răsfățat,nu-și poate stăpâni nerăbdarea în
așteptarea trenului și vorbește ,,încruntat”,,pe un ton de comandă”,crezându-se important.La fel ca și
Ionel manifestă lipsă de respect față de cei mai în vârstă,dovedită  pe peronul gării,obrăznicia continuă pe
culoarul trenului,când este sfătuit de un tânăr să nu scoată capul pe fereastră:,,ce treabă ai
tu,urâtule?”.Apelativul,,urâtule”demonstrează infantilismul,,tânărului”Goe,care se comportă ca un
copil.Răspunsul dat lui mam-mare,,să moară”dovedește răsfăț și insensibilitate.
  Deși oaspetele venise să-l felicite pe Ionel,cu ocazia onomasticii și-i adusese un dar,acesta se
dovedește arogant și obraznic :îi întrerupe replica,îi varsă dulceață în șoșoni,varsă cafeua pe
pantaloni.Lipsa de educație dovedită prin toate manifestările este evidentă și prin felul cum mănâncă
dulceața direct din chesea,ia o țigară  și îi cere musafirului,cu impertinență,foc.Obișnuit să facă numai ce
vrea,nu respectă îndemnurile mamei,se oprește dintr-o acțiune,pentru a începe alta.
  Ca și Ionel,Goe pleacă de lângă ai săi,iese pe culoarul trenului,îi zboară pălăria,se blochează
în,,compartimentul unde nu intră decât o persoană”,trage semnalul de alarmă,se preface că doarme
învățat să se ascundă chiar de mam-mare.Proasta creștere este evidențiată și de modul său de a se
manifesta, când se află în pericol sau nu-i convine ceva:urlă,țipă,bate din picioare sau cu pumnii în
ușă.Când se reazămă în nas de clanța ușii de la cupeu,,începe să urle”.
  Lipsa de inteligență a lui Ionel ar putea fi confirmată și prin felul  de a vorbi,replicile sale fiind doar
patru:,,maior..înainte marș...da tu de ce tragi?..viu acu”...și acelea lipsite de consistență.Vorbirea și
întregul comportament al lui Ionel contrazic părerea mamei care-l consideră,,deștept”.
Aceeași infatuare dublată de incultură o dovedește și Goe,când,în urma discuțiilor dintre cele două
cucoane în legătură cu forma corectă a cuvântului,,marinar”,le face ,,proaste”pe amândouă și stabilește el
forma corectă,,mariner”.Un fals portret al lui Goe îl realizează cucoanele,prin caracterizarea directă,care
nu contenesc a-l admira pentru cât este de deștept și de simțitor,iar mama îl îndeamnă pe musafir ,,să-l
scuipe”pe Ionel care este și el deștept.
  Atitudinea vizitatorului,personaj-narator se modifică pe măsură ce se derulează faptele narate.Simpatia
inițială sugerată prin diminutivele:,,copilaș,băiețelul,maiorașul”se diminuează,iar personajul este
numit:,,maiorul”sau,,domnul maior”.

  Atitudinea autorului,evident critică,transpare din tonul său ironic,din întâmplările imaginate la care
participă Goe,precum  și din felul acestuia de a vorbi.Atitudinea satirică a scriitorului se remarcă încă din
titlu:așezarea apelativului,,domnul”lângă substantivul Goe,urmat de punctele de suspensie pare a anunța
contradicția dintre părerea cucoanelor despre  copil și adevărata față a acestuia.Acest personaj stârnește
râsul,un râs amar,care îndeamnă la un comportament diferit,pentru a nu intra în ridicol.Vizita la prietena
sa,d-na Popescu, care nu mai ia parte la petrecerile mondene este regretată,și aici de autor,în titlu
punctele de suspensie  marchează deznădejdea,disprețul,amărăciunea.