GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL ŞI PRELUNGIT

Șos. Vitan Bârzesti Nr. 7D-7E Corp B Etaj 2 Ap. 7

Sector 4 București
garmykids@yahoo.com/Tel: 0311060294

COPIII INTRE TABLETA SI JOCURILE

COPILARIEI NOASTRE

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii. În perioada de copilărie

ne bucurăm de toate micile plăceri ale vieţii, deşi nu conştientizăm acest lucru.
Acesta este motivul  pentru care copilăria nu trebuie să îşi piardă niciodată
semnificaţia, mai ales că este cea mai pură şi mai distractivă perioadă a vieţii. Ce
se întâmplă când această perioadă atât de frumoasă se pierde mult prea
devreme?
Conform sondajelor de opinie şi a cercetătorilor, oamenii consideră, în
proporţie de 90%, că perioada de copilărie din ziua de astăzi, nu se mai seamănă
aproape deloc cu cea a anilor trecuţi. Este adevărat că am evoluat odată cu
tehnologia şi la fel se întâmplă şi cu obiceiurile copiilor. Având în vedere că
adolescenţii zilei de astăzi au crescut odată cu tehnologia, nu pot fi comparaţi cu
adolescenţii zilei de ieri.
Am putea spune că în ziua de astăzi copilăria este destul de agresivă,
având în vedere tehnologia care nu lasă copiilor şansa de a trăi perioada
frumoasă şi intensă a copilărie. De fapt, toate aceste lucruri moderne atrag
atenţia prea mult copiilor şi astfel ajung să îşi piardă cea mai frumoasă perioadă
a vieţii în faţa calculatorului, a tabletei etc.. Trebuie să fie semnalat şi faptul că
în ziua de astăzi, evoluţia prematură a copiilor duce la îmbolnăvirea acestora.
Calculatorul, reţelele de socializare sau jocurile nu fac decât să afecteze copiii,
atât la nivel emoţional, cât şi la nivel fizic. Specialiştii demonstrează faptul că
spre deosebire de copiii anilor ’80, micuţii nu se mai dezvoltă la fel de mult.
Mişcarea, sportul şi activitatea sunt direct răspunzătoare de aceste lucruri.
Nefericirea face ca aceşti copii să nu se bucure de cea mai pură şi mai
frumoasă perioadă a vieţii şi astfel ajung la maturitate fără să aibă foarte multe
amintiri. Probabil că cei mai mulţi dintre oamenii  maturi care au avut o
copilărie în oraş, îşi amintesc jocurile din faţa blocului sau locurile de întâlnire
care se făceau cel mai adesea în dreptul unor piloti forati. De asemenea,
persoanele care au avut în urmă cu câţiva ani copilăria la ţară îşi amintesc
jocurile din livadă care erau atât de distractive.
Totuşi, copilăria atât de inocentă şi pură a fost înlocuită cu o copilărie
nesemnificativă pentru copiii din zilele noastre. În urmă cu aproximativ 20-30
de ani, copiii se bucurau atunci când primeau o jucărie, mâncau ciocolată
chinezească sau fructe, preţuind foarte mult aceste lucruri considerate a fi banale
pentru copii zilelor  noastre.
De asemenea, trebuie să tragem un semnal de alarmă şi asupra faptului că
adolescenţii nu mai citesc. Internetul oferă orice informaţie, iar rapiditatea cu
care se poate accesa o informaţie de orice fel îi face pe adolescenţi să renunţe la
tradiţionalele cărţi pentru a afla diferite lucruri. Ştim cu toţii că lectura formează
vocabularul şi îl îmbunătăţeşte semnificativ.
 Astfel, este foarte important ca fiecare părinte să îşi îndemne copilul să
facă lucrurile copilăriei sale. Copilul se va dezvolta armonios, iar copilăria va fi
plină de amintiri memorabile.

Caracteristicile oricărui copil din ziua de azi şi nu numai sunt cheful de

joacă şi spiritul de a cunoaşte lucruri noi , alături de cei mai de preţ tovarăşi de
joacă .
Perioada copilăriei este acel moment în care lumea se descoperă uşor,
uşor iar curiozitatea alături de celebra întrebare ,,De ce ?" este punctul care
stabileşte grijile părinteşti.
Câţi copii nu au primit o mustrare pentru faptul că au depăşit ora impusă
de părinţi de stat afară sau pentru că au plecat în descoperirea împrejurimilor
alături de tovarăşii lor de joacă.
Până nu demult jocurile erau percepute şi privite altfel de copiii de atunci,
spre deosebire de jocurile de azi.
Fericirea copiilor de atunci nu erau jocurile pe calculator, tabletele,
telefoanele mobile sau alte aparate electronice. De fapt această tehnologie a
apărut prin anii '90 şi a devenit azi o modă.
 Pe vremea aceea nu erau atât de multe aparate sau dacă erau, aparţineau
copiilor cu o situaţie financiară a părinţilor destul de bună şi care işi
permiteau cumpărarea acestora.
Copiii de la sate sau copiii care erau în fiecare după-amiză prezenţi în spatele
blocului obişnuiau să se joace: ,, Raţele şi vănătorii '' ; ,,Telefonul fără fir'' ; ,,
Ţară ţară vrem ostaşi " iar cel mai popular joc ,, De-a v-aţi ascunselea ".
Acesta mai sunt jucate şi în ziua de azi de către copii, dar poate cu mai
puţin interes sau nu cu atâta spirit de joacă , cum era odinioară.
În prezent, părinţi se plăng că, de cele mai multe ori, copiii nu au unde să
se joace, deoarece spaţiile special amenajate sunt prea puţine. Jocurile preferate
de copii acum sunt cele cu rolele, bicicleta , mingea, în special jocurile pe
calulator, sau navigând pe reţelele de socializare unde există multe pericole, dar
totuşi unde, copii au acces mereu.
Rar mai vezi copii care se mai joacă ,,De-a v-aţi ascunselea ", vestitul
şotron sau alte jocuri de genul acesta.
În ziua de azi tinerii ies adesea prin cafenele, terase, uitând că în perioada
copilăriei şi ei erau adepţii jocurilor de cartier.
Întâlnim des o situaţie absurdă: când am ajuns la maturitate şi suntem
copleşiţi de grijile de adult, vrem să fim din nou copii, să simţim aroma dulce a
inocenţei caracteristică oricărui copil, ... iar atunci cănd suntem copii ne-am dori
ca timpul să treacă mai repede, să devenim maturi şi să vedem clipele
interesante şi pline de mister. Copilăria poate fi singurul paradis pierdut.
Ce aş putea face eu ca să reînvii trecutul şi jocurile copilariei? Probabil că
nimic, pentru că trăim într-o eră galopantă , în care IT ne domină şi , de ce sa nu
recunoaştem, ... ne place. In era Internetului, când omenirea cucereşte cosmosul,
când războiul se amplifică în Orient, când teama zilei de mâine a devenit şi
problema copiilor, cine se mai gândeşte oare la jocurile de altădată ale
copilăriei?
Din păcate, e crudul adevăr, dar e adevărul nostru, al tuturor: noi tragem
semnalul de alarmă, dar cine mai întoarce TRENUL VIEŢII?

Dacă întrebi încolo și-ncoace despre cum erau copiii pe vremuri, auzi
povești despre puști respectuoși, proaspăt tunși, cu bujori în obrăjori și batistuțe
apretate, care dormeau cuminți la prânz și jucau apoi șotron în fața blocului.
Preocupările copiilor de ieri par simple și frumoase: școala, părinții și bunicii,
taberele la munte și la mare, rochițele și pantalonașii făcuți la croitoreasă, după
tipare din reviste.
Copiii de ieri erau „pionieri”, se îngrijeau de comunitate, plantau copaci,
iubeau mâțișorii și mâncau halviță de la vânzători ambulanți. Își făceau temele și
aveau respect pentru școală, nu crâcneau în fața celor mari, dădeau cu bună ziua
și terminau tot din farfurie. Și niciodată nu uitau să zică sărut mâna pentru masă!
Fetele își purtau fustele peste genunchi, iar băieții, mari cavaleri, erau candizi,
aveau cămășile călcate și primul puf de mustață intact. Dacă întrebi aceiași
oameni despre copilul de azi, părerile oscilează între îngrijorare și admirație.
Copiii de azi sunt dezinteresați de școală, stau prea mult pe internet și uită de
decență. Au preocupări superficiale și nepotrivite, și de multe ori uită de
respectul pe care îl datorează celor mari. Totuși, în același timp și contrar
părerilor de mai sus, copiii de azi ar fi și copii-minune! Se descurcă de mici cu
cele mai ingenioase tehnologii, rezolvă probleme complicate rapid și înțeleg
lumea uneori mai bine decât adulții. Nu există mistere pentru copiii de după ’89:
totul le e clar și la îndemână – la un click distanță, cum s-ar zice.
Portretele de mai sus nu sunt complete, bineînțeles. Și nici nu îmi propun
să ofer imagini desăvârșite ale unei probleme atât de complexe. Ce îmi propun,
în schimb, e să trec în revistă păreri comune despre această problemă, așa cum
se discută ea azi, și să încerc să demontez unele convingeri care poate că sunt
pripite. Într-o anumită măsură, există adevăr în ambele perspective. Când vedem
în copiii de ieri niște iezișori cuminți și inocenți, nu e vorba numai de o imagine
idealizată pe care o avem despre ei. Într-adevăr, feriți de atâta informație liberă
(și de multe ori, de resurse), mulți au crescut într-un fel de bulă protectoare.
Poate că multora problemele lumii nu le-au fost evidente decât odată cu
maturizarea. Asta, totuși, nu ar trebui să ne ducă la ideea că așa era mai bine.
Sau (și mai fatalist!) că se duce de râpă tinerimea. O lume închistată în ea însăși,
cum a fost cea comunistă sau cea de traziție timpurie, are și ea neajunsurile ei.
Un exemplu numai: generația copiilor cu cheia la gât, atât de glorificată,
își dovedește propriile probleme. Părinții de azi sunt copiii de ieri, și cine acuză
tineretul de superficialitate și lipsă de direcție ignoră o realitate tristă, dar care
există: marele eșec al multor părinți de azi (și copii de ieri) în a-și crește cu grijă
copiii. Situația actuală a învățământului nu e pur și simplu consecința
dezinteresului cras al elevilor față de propriile vieți. Să nu uităm că acești copii
vin din familii care le insuflă aproape exclusiv, cel puțin în primii ani de viață,
valorile pe care ar trebui să le prețuiască. Iar modelele părinților sunt de multe
ori definitive. Ar fi bine să ne întrebăm dacă într-adevăr problemele copiilor de
azi nu țin mai degrabă de felul în care au fost pregătiți pentru viață încă de
acasă, înainte să ne aruncăm în judecăți aspre cu privire la „fondul” iremediabil
rău al unei întregi generații.
            Pe vremuri nu voiam smartphone-uri, ci bomboane! La 13 ani eu mă
jucam cu păpușile! Iată numai câteva exemple de reproșuri pe care le văd, mai
ales pe internet, la adresa copiilor de azi. Îmi e foarte greu să înțeleg de ce
bomboanele și păpușile trebuie să reprezinte un bine absolut. Bune bomboanele,
bune și păpușile, dar lumea merge înainte și aduce cu ea (fie că ne place, fie că
nu) și noutate: smartphone-uri, internet, distracții și atitudini noi. Copiii de azi
sunt diferiți, într-adevăr; însă e și firesc să fie așa! Să nu-i criticăm după propria
măsură: ce era ieri valid, azi de multe ori nu mai e. Ce trebuie să încercăm, mai
degrabă, e să punem problema în context. De ce au copiii de azi probleme?
Aceasta e una din întrebările la care să încercăm să răspundem. Și cu simț critic,
fără să demonizăm gadget-urile și tehnologia sau să credem în niște
disfuncționalități „naturale” pe care acești copii le-ar avea! Societatea din 2016
se prezintă neîndoielnic mai bine decât cea din ’89, iar acesta e un semn că
tinerii adulți, proaspăt ieșiți din copilărie, au ajuns mai mult sau mai puțin bine,
așa cum s-a putut. Iar dacă suntem realmente preocupați că tinerii ar pierde
valorile de ieri, ar trebuie să ne îngrijim de felul în care reușim noi înșine (ca
părinți, profesori, sau simpli participanți la societate) să transmitem celor mici
aceste valori. Conștiința unui copil e în bună măsură suma a ceea ce a văzut în
jurul lui. Să înțelegem situația altfel îmi pare meschin.
Dacă trecem peste urgența cu care mass-media ne flutură în față eșecurile
generației tinere, vedem și semnele clare ale unui potențial real al celor mici.
Există mult talent și reușită printre copiii de azi. Și, în fond, de acest potențial
trebuie să ne îngrijim. Să lăsăm bombăneala deoparte și să vedem mai degrabă
în ce am putea investi. Aceasta e cheia unui schimb bun între generații. În ultimă
instanță, luna iunie e un timp perfect să reflectăm asupra acestor probleme: Ziua
Copilului abia ce-a trecut. Cu această ocazie, să urăm tuturor copiilor, de ieri și
de azi, la mulți ani, mai multă înțelegere și spor în toate!

Care sunt minusurile, mai exact pericolele în tandemul copil-

smartfon?
1. Afectarea relaţiilor.
Copilul este atât de imersat în lumea virtuală încât interacţiunea reală cu
oameni adevăraţi devine secundară. Terţiară. Părinţii vorbesc cu pereţii, prietenii
îl întâlnesc pe subiect tot prin niscaiva aplicaţii sau jocuri. Este hilară scena în
care copiii invitaţi la ziua de naştere a prietenului lor stau bine-mersi într-o
cameră cu nasul în telefoane trimiţându-şi sms-uri în loc să povestească.
2. Scăderea performanţei şcolare.
Este normal. Dacă timpul dedicat pregătirii pentru materiile din ziua
următoare scade, rezultatele vor reflecta acest lucru. Mai mult, mintea îşi revine
mai greu şi se setează mai anevoie asupra lecţiei în curs după ce jocurile de pe
telefon au fost preocuparea principală în pauzele de la şcoală. Lipsa de
concentrare, neatenţia, reveria sunt factori care perturbă acumularea
informaţiilor predate de profesor.
3. Expunerea la conţinut neadecvat.
In goana după bani, comercianţii şi realizatorii de conţinut de pe internetul
nereglementat corect în România creează reclame de tip push sau pop-up (apar
nepoliticoase pe ecran), care mai de care mai deocheate. Clipuri, mesaje, flash-
uri care invadează, în cel mai agresiv mod, retina şi mintea celor mici. Nu mai
departe de exemplul fiului meu care viziona nişte desene animate când i-a apărut
pe ecran imagini de te doare sufletul. Pentru aşa ceva există aplicaţii de blocare
a conţinutului dăunător (Ad Blocker, AdAway etc).
 Bine, vom spune, dar oare dispozitivul acesta malefic să fie încarnarea
tehnologizată a lui Antihrist? E rău şi numai rău? Nu! Care sunt plusurile sau
avantajele utilizării lui?
1. Acces la educaţie.
Smartfonul nu este nici rău, nici bun. În sine. Depinde cum e folosit. Are
calitatea de instrument. Ca toporul care poate tăia lemne sau capete. Androidul
sau Iosul au aplicaţii educaţionale fantastice. Ele acoperă domenii precum
ştiinţele, comunicarea, artele etc. Există lecţii şi teste pentru Bac. Şi altele.
Părinţii trebuie să le cunoască şi să îi ajute pe copii în direcţia corectă. Desigur,
aparatul poate fi şi contraproductiv d.p.d.v. educaţional dacă este folosit pe post
de fiţuică la lucrări de control. Eu am prins pe câţiva „clienţi” în astfel de
ipostaze nefericite…
2. Comunicare la distanţă.
În epoca post-vitezei părinţii au nevoie să comunice cât mai rapid cu
copiii lor şi viceversa. Apar schimbări de program: trebuie anunţate. Preluarea
copiilor de la şcoală la final de program poate suferi modificări. Mai mult, există
aplicaţii de supraveghere a traseului copilului. De identificare a locaţiei lui
exacte. Ce să mai vorbim de nevoia de comunicare video cu părintele plecat la
muncă în străinătate. Păi nu-i bun smartfonul?
3. Stocarea amintirilor.
Mergeţi în vacanţă, vizitaţi un muzeu sau o atracţie turistică, petreceţi un
timp special în familie, călătoriţi într-un loc unic, vă întâlniţi cu persoane dragi,
sărbătoriţi Crăciunului sau Paştele, ori pur şi simplu vreţi să nu uitaţi o
dimineaţă liniştită de sâmbătă… Cum? Smartfonul devine indispensabil. Click!
Şi poza este gata. Sau video-ul. Copiilor le place să suprindă astfel de momente.
Camerele video încorporate sunt din ce în ce mai performante, iar pozele arată
tot mai bine. Nu e nevoie să aveţi un alt device – aparatul foto. Smartfonul e
suficient. Nu uitati să mai şi printaţi câte o poză. Măcar pentru bunici.
Iată, aşadar, câteva aspecte pozitive şi negative ale utilizării smartfonului
de către copii. În articolul viitor mă voi concentra asupra felului în care părinţii
pot limita cu succes timpul petrecut de copii în lumea virtuală.