Vexilologia

Vexilologia este o ştiinţă relativ nouă, care se ocupă cu studierea culorilor şi

însemnelor de pe steaguri, drapele şi stindarde. Denumirea acestei ştiinţe provine din
latinescul „vexillum” (steag, drapel).

Steagurile au apărut încă din Antichitate, ca însemn de recunoaştere a unui grup

umane, în special pe câmpul de luptă. În Evul mediu, fiecare domeniu feudale putea ridica un
efectiv militar care beneficia de un steag ca semn de recunoaştere. Pe suprafaţa de pânză a
steagului erau reprezentate simbolurile heraldice ale seniorului sau entităţii politice respective.
Pe măsura sporirii efectivelor militare şi a organizării armatelor permanente, a crescut şi
numărul steagurilor, în paralel cu fixarea regulilor de compunere şi purtare a lor. În epoca
modernă, steagurile sunt folosite de state ca simbol naţional dar şi de către asociaţii, cluburi
sau partide politice. Drapelul naţional incorpora simboluri mai vechi ale provinciilor istorice
reunite în plan politico-statal. Ele erau confecţionate din material textil, de regulă, fiind
arborate sau purtate în mişcare; steaguri medievale sau moderne sunt păstrate în muzee, dar le
găsim reproduse şi în desene, picturi, fotografii sau chiar descrise în unele documente.

Au fost de asemenea, instituite reguli cu privire la arborarea steagurilor pe teritoriul

naţional sau la sediile misiunilor diplomatice ori a oficiilor consulare, precum şi cu ocazia
unor vizite de stat, a festivităţilor sau reuniunilor internaţionale. Totodată, s-au stabilit regulile
privind comportamentul la ceremoniile de arborare a drapelului.

Părţile componente ale unui drapel sunt: flamura, cu sau fără reprezentare heraldică,
hampa (mâner de lemn sau metal pe care se fixează flamura), vârful sau creştetul
(extremitatea de sus a hampei, de care se prinde drapelul, sub forma unui vârf de lance sau
panglică), talpa, franjurii (bordură din fire de mătase sau metal de culoare galbenă care se
găseşte sub formă de ornament pe marginile steagurilor de gală, mai ales) şi ciucurii.

Terminologie :

 Banieră = flamura drapelului a cărei parte inferioară flutură în vânt.

 Cocardă = obiect din material textil sau metal, de mici dimensiuni, pe care este redată
o anumită reprezentare.
 Cocardă de avion = marcă naţională care se găseşte pe anumite părţi ale avionului
(aripi sau fuselaj).
  Cravata steagului = eşarfă în culorile naţionale care este ataşată la extremitatea de sus
a mânerului drapelului.
 Fanion = steag de dimensiuni mici reprezentând o societate, un club, etc.
 Pavilion de carantină = drapel care indică existenţa unei maladii contagioase la bordul
navei.
 Portdrapel = persoana care poartă steagul.
 Steag de masă = versiune miniaturală a steagului plasată în încăperi oficiale, de regulă.

Vexilologia reprezintă o sursă de informaţie pentru simbolistica epocii şi colaborează

strâns cu heraldica, sigilografia, numismatica şi medalistica. De asemenea, beneficiază de un
set de norme şi reguli cu privire la alcătuirea şi folosirea drapelelor, la descifrarea şi
interpretarea simbolurilor heraldice imprimate sau brodate. Datorită nevoii de analizare a
simbolisticii reprezentărilor de pe steaguri, în cadrul vexilologiei s-a conturat şi existenţa unui
sub-domeniu, cel al vexilologiei heraldice. De asemenea, există o serie de contribuţii legate de
problemele de conservare şi restaurare a steagurilor.

Vexilologia analizează şi mentalităţile epocii, de grup sau individuale, în legătură cu

adoptarea uneia sau alteia dintre culorile heraldice sau simbolurile de reprezentare.

În istoriografia românească, a existat un interes pentru studiile de acest gen încă de la

începutul secolului al XX-lea, prin persoana lui P.V.Năsturel, care discuta problematica
steagului tricolor în spaţiul românesc; ulterior, contribuţiile cu privire la steagurile domneşti,
ostăşeşti, de bresle, ale asociaţiilor şi instituţiilor (partide, cluburi sportive, formaţiuni de
pompieri, societăţi muzicale, diverse instituţii ale statului) se vor înmulţi. A existat de
asemenea, un interes pentru steagurile folosite în timpul revoluţiilor de la 1821 şi 1848,
precum şi cele folosite la Marea Adunare din 1 decembrie 1918.

Asociaţia Internaţională de Vexilologie a luat fiinţă după cel de-al doilea război
mondial şi are sediul la Bruxelles. În schimb, Societatea Română de Vexilologie s-a constituit
în anul 1998; printre scopurile sale se numără următoarele: acordarea de consultaţii în vederea
alcătuirii steagurilor, conform exigenţelor actuale.