Conservarea viperei de stepă

(Vipera ursinii moldavica)

în Rezervația Biosferei Delta Dunării

MARINOV E. Mihai, TÖRÖK Zsolt Csaba,

DOROȘENCU Alexandru, KISS János Botond

INCDPM – Institutul Național de Cercetare -

Dezvoltare „Delta Dunării” - Tulcea

TULCEA, 2014
 CUPRINS
1. Introducere....................................................................................................3

2. Date generale - descrierea viperei de stepă.............................................5

2.1. Informaţii generale, sistematice şi filogenetice.........................................5

2.2. Statutul viperei de stepă..............................................................................6

2.3. Detalii relevante privind morfologia, trofobiologia,

comportamentul şi ecologia viperei de stepă...........................................6

3. Distribuția și efectivele viperei de stepă în Rezervația

Biosferei Delta Dunării.............................................................................10

4. Cercetarea și monitorizarea și viperei de stepă în Delta Dunării.....13

5. Habitatele viperei de stepă.......................................................................15

6. Factori limitativi ai viperei de stepă.......................................................19

6.1. Factori limitativi naturali...........................................................................19

6.2. Factori limitativi antropici.........................................................................22

7. Acţiuni de management şi de conservare..............................................28

7.1. Acţiuni de management şi de conservare în desfăşurare......................28

7.2. Acţiuni de management şi de conservare necesare................................30

8. Plan Național de Acţiune. Acţiuni necesare pentru

conservarea populaţiilor de viperă de stepă în România....................33

9. Bibliografie...................................................................................................38

10. ANEXE...........................................................................................................44

10.1. Anexa 1. Veninul și toxicitatea viperei de stepă, simptome și

măsuri de prim ajutor..................................................................................44

2
1. INTRODUCERE

Vipera de stepă (Vipera ursinii) este o specie rară, în prezent aflată în declin,
care populează puține zone, cu suprafațe reduse, răspândite pe un areal care
se întinde din sud-estul Franței până în Moldova, însă complexul de specii
din care face parte este răspândit până în Kazahstan. Cauzele reducerii
populaţiilor de viperă de stepă pe arealul ei de distribuţie sunt datorate în
primul rând deteriorării habitatelor favorabile, pajiştile.

Cele mai mari suprafeţe de stepă şi pajişte primară, medii de viață preferate
de vipera de stepă, au fost transformate în terenuri arabile, astfel fiind
fragmentate zonele în care specia era prezentă, iar populațiile care au
supraviețuit acestor schimbări sunt izolate unele de altele.

Urbanizarea, suprapăşunatul, schimbarea practicilor agricole tradiţionale,

uciderea de către oameni şi colectarea ilegală de asemenea au contribuit la
diminuarea (deseori până la dispariţie) a multor populaţii de Vipera ursinii.

Rezervația Biosferei Delta Dunării (R.B.D.D.) reprezintă una dintre puținele

zone unde încă mai există populaţii importante ale acestei specii, mai ales în
zona cordonului litoral.

Atât vipera de stepă, cât și pajiştile sărăturate (principalul mediu de viață

favorabil speciei) sunt protejate la nivelul Uniunii Europene prin Directiva
Habitate, iar desemnarea sitului ROSCI0065 ”Delta Dunării” (ca parte
integrantă a rețelei europene de arii protejate Natura 2000) reprezintă prima
măsură reală pe care autoritățile din România au luat-o pentru ocrotirea
speciei Vipera ursinii, următorul pas fiind elaborarea măsurilor de
management concrete pentru conservarea acesteia.

Rezultatele unor studii clasice (de morfologie externă) și cercetări realizate

cu tehnici moderne (de genetică moleculară) arată că populațiile de vipere de
stepă din R.B.D.D. aparțin subspeciei Vipera ursinii moldavica. Această
subspecie este prezentă doar în estul României, în numai câteva zone cu
suprafață redusă din Moldova (județul Iaşi [Zamfirescu și colaboratorii,
2007]) şi R.B.D.D.
3
Dintre cele trei specii de vipere din România, vipera de stepă este cea mai
rară, critic periclitată și deci supusă riscului exctincției.

Condiţii esenţiale pentru prevenirea dispariţiei speciei sunt cunoaşterea

distribuţiei și stării ecologice a populaţiilor, respectiv a factorilor care în
prezent afectează dezvoltarea populațiilor, aspecte care pot fi clarificate pe
baza datelor obținute în urma acțiunilor de monitorizare a subspeciei și
investigare a habitatelor favorabile acesteia.

Deși populațiile de viperă de stepă din zone aflate la mare distanță de

așezăminte umane par să fie stabile, existența unei multitudini de factori
limitativi ar impune inițierea unor programe speciale, cum ar fi reproducerea
în captivitate urmată de eliberarea exemplarelor rezultate în habitatele
preferate de vipere de stepă – similare repopulărilor realizate cu succes în
Ungaria în cazul viperei de fâneață (Vipera ursinii rakosiensis) [*****, 2013].

Publicația de față constituie atât o documentație-suport pentru demersurile

factorilor de decizie în vederea conservării viperei de stepă din R.B.D.D., cât
și un manual pentru popularizare și conștientizare disponibil localnicilor,
turiștilor, naturaliștilor, investitorilor, elevilor și studenților – toate aceste
categorii de oameni putând contribui la îmbunătățirea managementului
conservativ în vederea salvării de la dispariție a viperei de stepă.

Publicarea prezentului manual s-a realizat în cadrul proiectului BE-NATUR

– ”Îmbunătățirea managementului și implementarea siturilor NATURA 2000”,
derulat în perioada 2011 – 2014 de I.N.C.D.P.M. - Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare ”Delta Dunării” şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării. Obiectivul general al acestui proiect internaţional este
reducerea pierderilor de biodiversitate prin definirea unor planuri de acţiune
şi strategii comune transnaţionale pentru habitate şi specii de interes
conservativ comunitar.

4
2. DATE GENERALE - DESCRIEREA VIPEREI DE STEPĂ
2.1. Informaţii generale, sistematice şi filogenetice
Vipera de stepă (Fig. 1 și 2) este subspecia Vipera ursinii moldavica Nilsson,
Andren et Joger, 1993 a speciei Vipera ursinii din familia Viperidae a
ordinului Squamata din clasa Reptilia a încrengăturii Chordata. Denumiri de
uz comun (vernaculare) ale subspeciei Vipera ursinii moldavica: vipera de
stepă (pentru populaţiile din Moldova: viperă de fâneaţă); Steppe Viper
(engleză); Vipère d’Orsini des steppes (franceză); Steppenotter (germană);
sztyeppi vipera (maghiară); stepnaia gadiuca (rusă).

Fig. 1 și 2. Vipera ursinii moldavica - femelă (stânga) și mascul (dreapta)

observați în apropierea Amenajării Silvice Sf. Gheorghe - 04.08.2011

Vipera de stepă din perimetrul actual al R.B.D.D.:

- inițial a fost confundată cu vipera comună (Vipera berus) [Antipa, 1912];
- în anii 30 a secolului XX se considera că aparține subspeciei Vipera ursinii
macrops [Călinescu, 1931] sau speciei Vipera renardi [Băcesco, 1937];
- în monografia herpetologică publicată în 1961 este încadrată în subspecia
Vipera ursinii renardi [Fuhn și Vancea, 1961];
- lucrarea monografică publicată în 2001 (dedicată complexului care include
și vipera de stepă) stabilește că populațiile din R.B.D.D. fac parte din
subspecia Vipera ursinii moldavica [Nilsson și Andren, 2001] – situație
confirmată și de rezultatele analizelor de genetică moleculară realizate de
diferite echipe de specialiști ([Kotenko, 2002]; [Halpern și colaboratorii,
2007]).

5
2.2. Statutul viperei de stepă
La nivel regional (R.B.D.D.) vipera de stepă a fost propusă pentru încadrare
în categoria ”specie vulnerabilă” (specie în declin numeric, care poate trece
în categoria în pericol iminent dacă factorii cauzali nu se înlătură) - conform
Listei Roşii a plantelor şi animalelor din RBDD [Oţel și colaboratorii, 2000].
La nivel național vipera de stepă este considerată ca având statut de ”specie
critic periclitată” – conform publicației Cartea Roşie a Vertebratelor din
România [Botnariuc și Tatole (editori), 2005].
La nivelul Uniunii Europene, vipera de stepă este considerată:
- ”Specie de Interes Comunitar pentru a cărei conservare este necesară
desemnarea unor zone speciale de conservare” (fiind nominalizată în
Anexa II a Directivei Consiliului European nr.92/43EEC din 1992);
- ”Specie de Interes Comunitar care necesită protecție strictă” (fiind
nominalizată în Anexa IV a Directivei Consiliului European nr.92/43EEC
din 1992).
La nivelul continentului european specia Vipera ursinii are statut de ”specie
strict protejată”, fiind nominalizată în Anexa a II-a a Convenţiei de la Berna
(prin adoptarea Legii nr. 13 din 11 martie 1993, România a aderat la
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979).
La nivel mondial, în conformitate cu lista roșie elaborată de Uniunea
Internațională pentru Conservarea Naturii (International Union for
Conservation of Nature), Vipera ursinii moldavica este considerată ”critic
periclitată” (pe baza evaluărilor realizate până în 1996, fiind necesară o
revizuire în acest sens - http://www.iucnredlist.org/details/22997/0).

2.3. Detalii relevante privind morfologia, trofobiologia, comportamentul şi

ecologia viperei de stepă
Vipera de stepă este una dintre cele mai mici vipere din Europa, adulții
având de regulă sub 50 centimetri lungime, exemplarele cele mai mari
nedepăşind 60 centimetri ([Diesener și Reichhoff, 1996] – în [Török, 2000]).
Cea mai mare femelă studiată de noi a avut 56 cm lungime (Perişor-Zătonul
Mare, august 2011 – Fig. 3), iar cel mai mare mascul a avut o lungime de 56,2
cm (Periteașca – [Halpern și colaboratorii, 2006]).

6
 Fig. 3. Vipera ursinii moldavica – Perișor - Zătonul Mare - 04.08.2011
Femelele sunt în general mai mari decât masculii ([Ion, 1996]; [Arnold şi
Ovenden, 2002]). Raportată la lungimea totală a corpului, coada masculilor
este mai lungă [Fuhn și Vancea, 1961]. Vipera de stepă din R.B.D.D. are un
bot obtuz - cu muchia anterioară a botului ușor proeminentă ([Török 2000,
2000a]; [Tatole și colaboratorii, 2009], Fig. 4 și Fig. 5). Capul este alungit și
puțin mai lat decât gâtul ([Ion, 1996]; [Török, 2000a]), pupila este verticală,
iar irisul este de culoare portocalie sau roșiatică [Török și colaboratorii, 2013].
Plăcile (solzi de dimensiuni mari) din jurul gurii (așa-numitele supralabiale
și sublabiale) sunt în general pătate, cu margini negricioase [Tatole și
colaboratorii, 2009]. Ca și celelalte specii de vipere din România, prezintă o
bandă dorsală de culoare închisă în formă de zigzag în lungul corpului, cu o
colorație variabilă, brun-gălbui, alb-cenușiu, brun-cenușiu sau cenușiu-
verzui ([Tatole și colaboratorii, 2009]; [Török, 2000]; [Arnold şi Ovenden,
2002]).
Împerecherea la viperele de stepă are loc la sfârșitul lunii aprilie – începutul
lunii mai [Török, 2000a] (situație constatată și cu ocazia investigațiilor
noastre), dar uneori poate avea loc mai devreme, în martie – aprilie [Ion,
1996]. Există evidențe că femelele se reproduc o dată la doi ani, iar cei 6 – 18
pui (2 – 22, în medie 4 [Arnold şi Ovenden, 2002]; 5 – 10 [Ion, 1996]) se nasc
în perioada iulie – septembrie, majoritatea în august [Török, 2000a].

7
 Fig. 4 și 5. Vipera ursinii moldavica – Sfântu Gheorghe - 25.04.2013

De obicei vipera de stepă este activă în perioada aprilie – începutul lunii

octombrie ([Török, 2000a]; [Tatole și colaboratorii, 2009]) (uneori devin active
mai devreme, respectiv încep hibernarea mai târziu, în funcție de
temperatura aerului).
Vipera de stepă este o specie diurnă, perioada optimă de activitate este în
intervalul temperaturii aerului de 23-26°C. Înainte de intrare la hibernare,
când temperaturile scad, viperele de stepă ies la orele amiezii pentru
creșterea temperaturii corporale (Fig. 6).
În perioada rece hibernează în zone puțin mai înalte, urcând sau coborând în
galerie în funcție de nivelul apei, respectiv al temperaturii aerului (Halpern
B., comunicare verbală). Nu se cunosc cazuri de iernare în hibernacule (locuri
de hibernare) comune [Edgar și Bird 2005], fenomen întâlnit la celelalte specii
de vipere. Se presupune că exemplarele de Vipera ursinii trăiesc 4 – 5 ani
[Péchy și Haraszthy, 1997].
Este o viperă puțin agresivă (Fig. 7), nu mușcă decât dacă este deranjată.
Veninul este destul de slab în comparație cu celelalte vipere, iar mușcătura
acestei specii nu este considerată periculoasă pentru om ([Ion, 1996]; [Arnold
şi Ovenden, 2002]; [Török 2000, 2000a]; [Zamfirescu și colaboratorii, 2011]).
Din 64 de cazuri de mușcături de Vipera ursinii înregistrate [Krecsák și
colaboratorii, 2011], 14 au fost de V. u. ursinii, 8 de V. u. moldavica, 5 de V. u.
macrops și 37 de V. u. rakosiensis. Cele mai multe din mușcături au fost fără
simptome (asimptomatice) sau numai cu simptome ușoare și moderate
(Anexa 1).
8
 Fig. 6. Vipera ursinii moldavica înregistrată într-o zi friguroasă de toamnă
(Sfântu Gheorghe - 28.09.2013).

Hrana viperei de stepă este reprezentată preponderent de lăcuste și greieri,

uneori consumând și șopârle, mamifere mici sau puii unor specii de păsări
([Fuhn și Vancea, 1961]; [Kiss, 1985]; [Péchy și Haraszthy, 1997]), paianjeni și
chiar vipere tinere [Ion, 1996]. În general există puține date referitoare la
reproducerea, longevitatea, trofobiologia, etologia dar și alte aspecte legate
de biologia și ecologia viperei de stepă din Rezervația Biosferei Delta
Dunării. În schimb, există un set de date mult mai amănunțit cu privire la
biologia și ecologia subspeciilor complexului Vipera ursini, cu precădere a
celor din centrul Europei.

Fig. 7. Vipera ursinii moldavica capturată în vederea realizării de măsurători

morfometrice.
9
3. DISTRIBUȚIA ȘI EFECTIVELE VIPEREI DE STEPĂ ÎN
REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Arealul de răspândire al subspeciei Vipera ursinii moldavica include numai
zone din România: câteva locuri din Moldova (județul Iaşi – [Zamfirescu și
colaboratorii, 2007] și din R.B.D.D.

De la înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării viperele de stepe au fost

identificate în trei zone ale acestei arii protejate: zona Perișor - Periteașca,
Grindul Sărăturile - Sfântu Gheorghe și Grindul Letea (C.A. Rosetti -
Cardon) – Fig. 8. Există alte două semnalări vechi referitoare la prezența
viperei de stepă la Periprava (din 1935 [Băcesco, 1937]) și Portița [Fuhn și
Vancea, 1961], zone unde nu a mai fost observat niciun exemplar cu ocazia
investigațiilor derulate în perioada 1994 – 2013.

Populația de vipere de stepă din zona Perișor–Periteașca (Fig. 8): grindurile

Perișor și Cașa, zona litorală de la Lacul Zătonul Mare la Lacul Pahane Rânec
(circa 7 km nord de Gura Portiței) adăpostesc cea mai numeroasă populație
de Vipera ursinii moldavica din R.B.D.D. dar și din țară (deci din areal). La cele
mai recente evaluări (Tabel 1), efectivele de aici sunt evaluate între 1.800 –
2.000 de exemplare care sunt prezente pe o suprafață de circa 1.120 ha (alte
evaluări recente: 1.000 ha - Oțel, 2009, date nepublicate; 1.200 ha [Török,
2003]).

Populația de vipere de stepă de la Grindul Sărăturile - Sfântu Gheorghe (Fig.

8): pe Grindul Sărăturile (la nord și la est de localitatea Sfântu Gheorghe),
între malul Mării Negre și Canalul Tătaru (până la Câșla Vădanei) se află o
populație relativ numeroasă. Conform celor mai recente evaluări (Tabel 1)
efectivele de aici sunt formate din circa 800 exemplare, care sunt prezente pe
o suprafață de circa 1.300 ha (conform altor evaluări suprafața populată de
vipere de stepă are 1.000 ha – incluzând și Grindul Lung și Grindul Babelor
[Török, 2003]). Există informații privind prezența viperelor și în partea
stângă a canalului Tătaru, însă cu ocazia investigațiilor din 2013 nu am găsit
nicio viperă pe Grindul Lung și Grindul Babelor.

10
Populația de vipere de stepă de la Grindul Letea (Fig. 8): în zona fâșiei de
Juncus cu lățimi variabile între localitățile C.A. Rosetti și Cardon este cea mai
mică populație din R.B.D.D. (Tabel 1), pe o suprafață de aproximativ 500 ha
(conform altor evaluări recente, 300 – 400 ha [Török, 2003]). Este posibil ca în
zona Letea suprafața pe care viperele de stepă sunt răspândite să fie mult
mai mare - există informații neverificate cu privire la prezența viperei la nord
de localitatea C. A. Rosetti, respectiv în cadrul investigațiilor noastre am
găsit și alte zone cu habitate favorabile pentru viperă (de exemplu dinspre
localitatea Cardon către nord, între pădure și canalul Magistral/Cardon –
Sfiștofca).

Fig. 8. Distribuția viperei de stepă (Vipera ursinii moldavica) în R.B.D.D.

Legendă: - cu roșu, suprafețele unde se găsesc vipere de stepă: - 1 – zona Perișor –
Periteașca; - 2 – Grindul Sărăturile - Sfântu Gheorghe; - 3 – Grindul Letea (zona C. A.
Rosetti - Cardon)
11
Efectivele viperei de stepă în R.B.D.D. Există în mai multe dintre lucrările
conspectate evaluări/estimări/aprecieri ale efectivelor de viperă de stepă din
R.B.D.D., însă cele mai multe preiau informațiile din lucrări anterioare. În
tabelul nr. 1 am inserat evaluările găsite de noi în lucrările publicate sau nu,
care se referă diferențiat pe zone fie pentru întregul teritoriu al Rezervației
Biosferei Delta Dunării.

Tabel 1. Estimări și evaluări a efectivelor de viperă de stepă în R.B.D.D.

Nr. Autorul evaluării – Zona evaluată: numărul estimativ al exemplarelor
crt. [publicația]
A. Iftime – [Botnariuc
1 Rezervația Biosferei Delta Dunării: sub 1.000
și colaboratorii, 2005]
V. Oțel, 2009 – date
2 Perișor – Periteașca: 2.000
nepublicate
Zs. Török – [Török, Periteaşca -
3 Sf. Gheorghe: 800
2003] Perişor: 1800
diferiți autori – Sf. Gheorghe*:
4 Letea*: 10-50 Perişor*: 100-500
[Török, 2013] 166-618
* numai pentru zona investigată (100 ha la Letea; 60 ha la Sf. Gheorghe; 100 ha la Perișor)

Tendinţe de evoluţie a dinamicii numerice. Populaţia de vipere de stepă de

la Perișor-Periteaşca o considerăm stabilă (cu variaţii însemnate, determinate
probabil de factorii hidrologici şi meteorologici), posibil chiar în creştere de
efective, având în vedere că mai multe exemplare au fost observate mult mai
la sud comparativ cu situația constatată cu ocazia investigațiilor anterioare.
În cazul populaţiei de vipere de stepă de la Sf. Gheorghe considerăm că în
prezent aceasta se află într-un declin moderat. Deși în 2012 și 2013 am
observat numeroase vipere, dezvoltarea localității Sf. Gheorghe către nord
(înspre zona populată de vipere), respectiv sutele de turiști prezenți în
sezonul cald, suprapășunatul și cositul ne determină să considerăm că
tendința este negativă. Nu se cunoaște starea și tendința de evoluție a
populației de vipere de stepă de pe Grindul Letea. Deși sunt mult mai
numeroase observații în 2012 (comparativ cu 1992 [Kotenko și colaboratorii,
1994] și 2002 [Török, 2003]), multitudinea factorilor cu impact negativ asupra
viperelor de stepă ne determină să fim precauți în a ne pronunța în legătură
cu tendința dinamicii numerice.

12
4. CERCETAREA ȘI MONITORIZAREA VIPEREI DE STEPĂ ÎN
DELTA DUNĂRII
Înainte de înființarea R.B.D.D. în zona Deltei Dunării au realizat cercetări de
herpetologie M. Băcescu, R. Călinescu, C. Kirițescu, B. Stugren, Șt. Vancea și I
Fuhn (cei doi din urmă sunt autorii monografiei Reptilia, publicată sub egida
Academiei Române [Fuhn și Vancea, 1961]).
Începând din 1980 studii legate de amfibienii și reptilele din Delta Dunării
sunt efectuate de J. B. Kiss (trofobiologie), iar la scurt timp după înființarea
R.B.D.D. încep investigații legate de herpetofauna V. Oțel și Zs. Török. (Notă:
o listă exhaustivă a surselor bibliografice care conțin rezultate ale cercetărilor
herpetologice din România a fost publicată în 2011 [Török, 2011]). O atenție
deosebită a celor 3 cercetători a fost cercetarea și monitorizarea viperei de
stepă ([Oțel, 1993]; [Kotenko și colaboratorii, 1994]; [Kiss, 1997]; [Halpern și
colaboratorii, 2006, 2007]; [Török, 2000, 2000a, 2003, 2013]; [Török și
colaboratorii, 2013] ș.a.
Mai recent (din anul 2004) M. E. Marinov și Al. Doroșencu au realizat
investigații asupra viperei de stepă.
De asemenea, serie de specialiști din centre universitare din România (Iași,
Cluj-Napoca și București), din Ucraina (T. Kotenko) și Ungaria (T. Péchy și B.
Halpern) și-au adus aportul la cercetarea viperei de stepă din R.B.D.D.

În perioada 2007 - 2011, ca urmare a demersurilor de aliniere a României la

politicile de mediu ale Uniunii Europene, s-au desemnat în întreaga țară
Situri de Interes Comunitar (Sites of Community Interest - SCI) (componente
ale rețelei europene de arii protejate Natura 2000), pe baza cunoştinţelor
asupra existenţei în acestea a unor habitate şi specii sălbatice de interes
comunitar a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de
conservare.
În conformitate cu Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr.
2387/29.IX.2011 în România există 383 SCI, rezultate în urma propunerilor și
modificărilor din 2010 și 2011. Astfel, procentul din țară acoperit de SCI-uri a
crescut de la 13,05% (în 2007) la 16,75% (în 2011). Teritoriul R.B.D.D. este
cuprins în două Situri de Interes Comunitar. Primul sit este ROSCI0065 Delta
Dunării, cu o suprafaţă de 454.047 ha, care cuprinde delta fluvială (din
13
bioregiunea europeană Stepică), delta fluvio-maritimă şi complexul Razim -
Sinoie (acestea din urmă sunt în bioregiunea europeană Pontică). În acest SCI
au fost identificate 41 specii de floră şi faună de interes comunitar pentru a
căror conservare sunt desemnate situri Natura 2000: plante vasculare (5
specii), nevertebrate (11 specii), peşti (15 specii), amfibieni (2 specii), reptile
(3 specii, inclusiv vipera de stepă) și mamifere (5 specii).
După declararea SCI-urilor din R.B.D.D., autoritățile de mediu au obligația
de a monitoriza speciile (pentru a căror conservare au fost desemnate siturile
Natura 2000) în vederea obținerii datelor necesare rapoartelor naționale
(privind starea acestor specii) înaintate, la intervale de 6 ani, Comisiei
Europene.
Pentru a veni în întâmpinarea acestor demersuri, Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării a implementat proiecte care vizau și
monitorizarea viperei de stepă:
a). 2009-2011: Monitorizarea speciilor de interes comunitar din Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării în SCI-urile Natura 2000 (PN 09–26 04 05, contract 26N/2009;
finanțator: Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică);
b). 2011-2014: Îmbunătățirea managementului și implementarea siturilor
NATURA 2000 / BE-NATUR (contract nr. 440/2011; finanțator: Uniunea
Europeană (FEDR) şi Guvernul României, în cadrul Programului de
Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei);
c). 2012 – 2015: Servicii pentru monitorizarea stării de conservare a speciilor
comunitare de reptile și amfibieni din România (contract nr. 2326 / IBB / 2012;
finanțator: Institutul de Biologie București; sursă: Programul Operaţional
Sectorial ”Mediu” şi FEDR).

În cadrul proiectului menționat la punctul c) s-a publicat cartea intitulată

”Ghid sintetic de monitorizare a speciilor comunitare de reptile și amfibieni din
România” [Török și colaboratorii, 2013] în care sunt propuse câte 8 transecte
în zonele Perișor - Periteasca, Sfântu Gheorghe și Letea, unde viperele de
stepă se monitorizează în perioada mai-septembrie, prin metoda transectului
vizual terestru diurn și itinerant diurn. Metodologii și recomandări de
monitorizare găsim și în alte lucrări [Tatole, 2010].

14
5. HABITATELE VIPEREI DE STEPĂ

Viperele de stepă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării populează habitate

cu un mozaic de pajişti care se dezvoltă pe substrat nisipos, de-a lungul
grindurilor fluvio-marine din zonele Periteaşca - Perişor, Sfântu Gheorghe -
Câşla Vădanei şi Cardon - C. A. Rosetti. Informațiile de mai jos sunt atât
rezultatul investigațiilor proprii cât și din conspectarea diferitelor lucrări de
specialitate ([Doniță și colaboratorii, 2005]; [Popescu și Sanda, 1978]; [Sanda
și Popescu, 1973 și 1979]; [Török, 2003]).

În zona Periteaşca - Perişor (Fig. 9) habitatele în care au fost observate vipere

de stepă sunt reprezentate de un mozaic de pajişti higrohalofile şi
xerotermofile, care s-au dezvoltat pe un substrat nisipos, cu multe fragmente
de cochilii de gasteropode şi lamelibranhiate marine. Vegetaţia este
dominată de Juncus maritimus, alături de care apar alte specii de plante
caracteristice habitatelor costiere din vestul Mării Negre: Elymus sabulosus,
Lactuca tatarica, Centaurea arenaria, Euphorbia sequeriana, Cynodon dactylon,
Linum austriacum, Salsola tragus, Sueda maritima, Gypsophila perfoliatum,
Artemisia santonicum etc. Pe dunele mai înalte sunt tufe de Tamarix
ramosissima, Eleagnus angustifolia şi Hippophaë rhamnoides.

În zona Sfântu Gheorghe - Câşla Vădanei (Fig. 10 și 11) habitatele populate

de vipera de stepă sunt reprezentate de pajişti xerotermofile pe substrat
nisipos, care apar între fâşii de arbori şi arbuşti (plantate în cursul unor
campanii silvice de plantare). Pădurea de pe Grindul Sărăturile - Sfântu
Gheorghe a fost plantată în 1970 – 1976, la iniţiativa conducerii de stat ca “un
prim pas pentru înverzirea litoralului românesc”, ce se dorea extins spre
nord. Pe Grindul Sărăturile nu este vegetaţie forestieră naturală, dar până la
începerea campaniilor de plantări silvice în zonă existau tufe de cătină albă şi
roşie, situate în general de-a lungul cordonului de dune înalte şi mijlocii
mobile şi câteva vetre de drajoni de plop alb [Muşat, 1980]. După nivelarea
dunelor existente şi amenajarea unei reţele de canale (acestea din urmă
pentru desecare - în cazul surplusului de apă - sau pentru irigare - în cazul
secetei), s-au plantat în cea mai mare parte plop euramerican, plop alb,
15
esenţe tari (frasin, stejar roşu, glădiţă, etc.), salcâm, sălcioara şi arbuşti (cătină
albă şi roşie). Culturile s-au dezvoltat corespunzător atât timp cât au
funcţionat desecările sau irigările prin utilizarea de staţii de pompare. După
scumpirea carburanţilor şi abandonarea sistemului de desecare și irigare,
culturile forestiere au intrat în declin, suprafaţa plantaţiei scăzând continuu.
În anul 2006, din cele 1.635 ha plantate iniţial, pădurea exista pe 67,7 % din
teritoriu, diferenţa fiind ocupată astfel: 19,6 % terenuri neproductive
(nisipuri purtate de vânt şi smârcuri - mocirle); 8,0 % goluri şi poieni
destinate împăduririi; 1,7 % ape stătătoare (canale); 1,6 % linii de pază contra
incendiilor; 0,6 % drumuri forestiere şi 0,8 % alte terenuri. Compoziţia
arboretelor se prezenta astfel: plopi (euramericani + albi) 55,3 %; diverse
esenţe tari 25,6 %; salcâm 11,7 %; sălcii 5,7 %; frasin 1,0 %; diverse răşinoase
0,7 % ([Muşat, 1980]; [Mănescu și Traci, 1995]; [Mănescu și colaboratorii,
2006]). Vegetaţia ierboasă este dominată de Juncus maritimus alături de care
apar specii de plante caracteristice habitatelor costiere din vestul Mării
Negre: Holoschoenus vulgaris, Euphorbia seguierana, Lythrum virgatum, Petasites
spurius, Cynodon dactylon, Festuca arundinacea, Salsola tragus, Sueda maritima,
Gypsophila trichotoma, Artemisia santonicum etc.

În zona Letea (Cardon - C.A. Rosetti; Fig. 12) habitatele populate de vipere
de stepă sunt reprezentate de pajişti dezvoltate pe substrat nisipos. Aceste
pajişti sunt dominate de Juncus maritimus care acoperă suprafeţe compacte, în
general dispuse sub formă de fâşii cu lăţimi variabile de până la 30 de metri.
În zonă sunt prezente şi exemplare izolate de Tamarix ramosissima, Eleagnus
angustifolia şi Hippophaë rhamnoides. Alături de Juncus maritimus sunt prezente
o serie de alte specii de plante caracteristice zonei precum Limonium sp.,
Euphorbia seguierana, Puccinellia limosa, Agropyron elongatum, Cynodon dactylon
etc.

16
Fig. 9. Aspect habitat pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) în zona
Periteașca.

Fig. 10. Aspect habitat pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) în
zona Sfântu Gheorghe - la nord de plantație
17
 Fig. 11. Aspect habitat pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) în
zona Sfântu Gheorghe – la sud de plantație

Fig. 12. Aspect habitat pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) – zona
Cardon (Grindul Letea)
18
6. FACTORI LIMITATIVI AI VIPEREI DE STEPĂ

La nivel de areal, pentru complexul Vipera ursinii, principalele cauze ale

declinului sunt deteriorarea habitatelor (pentru diferite utilizări antropice),
utilizarea pesticidelor şi îngrăşămintelor agricole, împăduririle și
suprapășunatul. Cauzele modificării numerice a viperei de stepă din
R.B.D.D. sunt atât de origine naturală cât și antropică.

6.1. Factori limitativi naturali

6.1.1. Factori limitativi naturali abiotici

6.1.1.1. Inundațiile și nivelul ridicat al apelor. Inundațiile cu amplitudine

ridicată (dar și extinse pe o perioadă îndelungată – Fig. 13) în orice perioadă
prezintă o serie de riscuri pentru populațiile de viperă de stepă din R.B.D.D.
În perioada în care vipera de stepă este activă, inundațiile duc la o limitare
temporară a suprafeţelor favorabile speciei, crescând riscul de expunere la
prădători, dar și riscul de a fi strivite de animale domestice (bovine și
cabaline) care folosesc suprafeţele emerse pentru a se deplasa spre locurile de
păşunat şi odihnă. Nivelul freatic şi inundaţiile reprezintă factori limitativi și
în alegerea locurilor de hibernare pentru viperele de stepă din R.B.D.D.

6.1.1.2. Temperaturile scăzute. Deşi în zona litorală temperaturile medii

anuale sunt în general mai ridicate decât în restul ţării, iar temperaturile
extreme sunt atenuate de influenţa marină, aici se pot înregistra şi
temperaturi destul de coborâte (sub -20°C), uneori pe perioade lungi de timp
(peste 20 de zile), cum a fost în iarna 1985. Vara temperatura la suprafaţa
nisipurilor lipsite de vegetaţie atinge şi 56,8°C (în 1990) [Mănescu și Traci,
1995]. Temperaturile extreme, mai ales atunci când se înregistrează pe o
perioadă mai lungă, pot prezenta riscuri pentru populaţiile de viperă de
stepă din R.B.D.D. Desigur, cele mai mari riscuri datorate factorilor limitativi
naturali apar în situaţiile în care aceştia prezintă o acţiune conjugată.

19
Considerăm că variațiile însemnate de distribuție (dar și de frecvență și
abundență) a populațiilor de vipere de stepă de la Periteașca – Perișor și
Sfântu Gheorghe sunt consecința acestor fenomene: în anumite perioade
nefavorabile viperele supraviețuiesc în zonele cele mai adăpostite (cu
precădere zona Periteașca, respectiv anumite zone mai înalte din apropierea
Amenajării Silvice Sf. Gheorghe), în alte perioade cu condiții hidrologice și
meteorologice optime populațiile își extind teritoriul (de la Zătonul Mare
până la câțiva kilometri nord de Portița, respectiv de la Câșla Vădanei până
în interiorul localității Sfântu Gheorghe).

Fig. 13. Zonă cu densitatea maximă de vipere de stepă acoperită parțial de

apă – nord de amenajarea silvică Sf. Gheorghe – mai 2005

6.1.2. Factorii limitativi naturali biotici

6.1.2.1. Boli şi paraziţi. Aceste aspecte sunt mai puțin studiate, însă dintre
virusuri întâlnite la vipere sunt citate cele din familia Paramyxoviridae
(infecţii respiratorii), bacterii din genurile Pseudomonas, Salmonella şi
Aeromonas (stomatite, abcese şi pneumonii) iar dintre paraziţi trematode
(Agamodistomum viperae, Tetracotyle colubri), nematode (Physaloptera dentata),
cestode, pentastomide, acarieni (în principal Ophionsyssus natricis) [Botnariuc
și Tatole (editori), 2005]. Aspecte legate de boli și paraziți (la Vipera ursinii
rakosiensis și Vipera ursinii moldavica) sunt tratate de Sós și colaboratorii, 2007.
20
6.1.2.2. Duşmani şi concurenţi. Între prădători se numără mai multe specii de
reptile, păsări și mamifere.
Șarpele de alun (Coronella austriaca) este singura specie de reptilă din
R.B.D.D. despre care au fost publicate date referitoare la faptul că ar
consuma vipere de stepă ([Diesener și Reichhoff, 1996]; [Péchy și Haraszthy,
1997]). Însă șarpele de alun (prezent la Letea), populează alte habitate decât
vipera de stepă. Ion (1996) consemnează fenomenul de canibalism.
Un număr însemnat de specii de păsări sunt considerate prădătoare pentru
vipera de stepă: berzele, ereții și alte specii de pradă diurne (de exemplu
șerparul), culicii, nagâții, pupezele (deși puțin probabil în cazul ultimelor
două specii, având în vedere forma ciocului și conformația laringelui),
dumbrăvencele, fazanii, ciorile, coțofenele ([Diesener și Reichhoff, 1996];
[Péchy și Haraszthy, 1997]). Analiza a 952 de probe provenind de la păsări
potenţial herpetofage din Delta Dunării (din care 382 de corvide) nu a adus
dovezi privind faptul că acestea ar fi consumat vipere de stepă ([Kiss, 1985];
[Kiss și colaboratorii, 1985]; [Kiss și colaboratorii, 1997]). Fazanul este cea mai
frecvent citată specie de pasăre despre care se presupune că ar consuma
vipere de stepă ([Botnariuc și Tatole (editori), 2005]; [Edgar și Bird, 2005];
[Tatole și colaboratorii, 2009]; [Török, 2000a, 2003]; [Zamfirescu și
colaboratorii, 2011] ș.a.). Cu toate acestea, în literatura de specialitate sunt
informații numai despre consumul viperei cu cruce (Vipera berus) de către
fazan, situație documentată cel puţin într-un caz [Glutz von Blotzheim și
colaboratorii, 1973]. Nici în 32 probe gastro-intestinale provenite de la fazani
recoltați pe Grindul Letea şi zona Sf. Gheorghe din perioada activă a
viperelor (martie-octombrie) nu au fost găsite resturi care să dovedească
faptul că fazanii ar fi consumat vipere de stepă [Kiss și colaboratorii, 1985].
Dintre mamifere, în literatură sunt citate ca prădătoare pentru vipera de
stepă: mistreţul, vulpea, viezurele și ariciul ([Edgar și Bird, 2005]; [Török,
2000a]). Nu se cunoaște dacă alte specii de mamifere carnivore sintope
consumă vipere de stepă (șacalul, enotul, jderul de copac, alte specii de
mustelide).

21
Presiunea exercitată de răpitori asupra viperelor de stepă este demonstrată
de faptul că 12,9% din 101 exemplarele de viperă de stepă de la Sf. Gheorghe
și Periteașca prezentau cicatrice evidente [Halpern și colaboratorii, 2006].

6.2. Factori limitativi antropici

Deoarece în prezent nu se poate cuantifica impactul diferiților factori

antropici limitanți asupra viperelor de stepă, îi menționăm mai jos fără ai
ierarhiza. Factorii antropici care periclitează Vipera ursinii în estul României
au fost detaliați de Zamfirescu și colaboratorii, 2011.

6.2.1. Distrugerea și deteriorarea habitatelor. În acest caz avem mai multe

situații. La Sfântu Gheorghe pe o suprafață importantă (unde probabil era și
habitat natural pentru vipere de stepă) a fost creată o plantație silvică în care
vipera de stepă a fost semnalată de mai puține ori decât din zonele aflate în
afara perimetrului amenajării silvice. Cu toate acestea, plantația are probabil
și rol de refugiu la niveluri mari ale apelor sau pentru hibernarea viperelor
de stepă. În Parcul Național Kiskunság (Ungaria), o plantație silvică din
arealul istoric al subspeciei Vipera ursinii rakosiensis a fost defrișată, suprafața
rezultată a fost însămânțată cu mai multe specii de graminee și apoi
colonizată cu mai multe loturi de vipere provenite de la centrul de
reproducere în captivitate a acestei subspecii (Fig. 14, [Halpern și
colaboratorii, 2007a]). Actualmente, în zona respectivă este o populație
viabilă de Vipera ursinii rakosiensis.
În literatură sunt menționate ca principale cauze a declinului viperelor de
stepă distrugerea sau deteriorarea habitatelor prin extinderea suprafeţelor
agricole, de păşunat, locuibile și turistice. Un obiectiv foarte important
pentru conservarea viperei de stepă este declararea ca zonă strict protejată
fâșia de zonă litorală dintre canalele Perișor și Periteașca, pentru evitarea
degradării şi distrugerii habitatelor favorabile în cea mai importantă zonă
din R.B.D.D. pentru vipera de stepă. De asemenea, zona (habitate optime
pentru vipera de stepă) situată la nord de localitatea Sfântu Gheorghe trebuie
păstrată în starea actuală.

22
O situație particulară este excavarea nisipului din nordul localității Sfântu
Gheorghe în zonele unde se găsesc vipere de stepă. Mai mult, tot aici s-a
realizat recent un centru de compactare a deșeurilor reciclabile, care a condus
la transformarea unor zone în depozite de gunoaie, inclusiv organice.
Acestea din urmă atrag corvidele, care pot prăda și viperele de stepă
prezente în acel loc [Zamfirescu și colaboratorii, 2011].

Fig. 14. Controlul unui adăpost artificial de hibernare la Centrul de

reproducere în captivitate a subspeciei Vipera ursinii rakosiensis – Parcul
Național Kiskunság (Ungaria) - 01.04.2011

6.2.2. Suprapăşunatul, cu diferite animale domestice (bovine, cabaline, suine,

ovine şi caprine – Fig. 15 și 16). Pășunatul în sine poate fi favorabil
conservării viperelor de stepă, prin menținerea habitatelor de pajiște. Însă
suprapășunatul determină în unele cazuri ruderalizare, dispariția
suprafețelor acoperite cu Juncus, iar animalele domestice (în timpul
deplasării spre și dinspre pășune) strivesc viperele de stepă (inclusiv noi am
găsit câteva exemplare călcate de vite în zona Sf. Gheorghe), iar suinele în
stabulație liberă pot consuma vipere ([Botnariuc şi Tatole (editori), 2005];
[Edgar și Bird, 2005]; [Tatole și colaboratorii, 2009]; [Tatole (editor), 2010];
[Török 2003]; [Zamfirescu et al. 2011] ș.a.).

Pășunatul trebuie încurajat, dar ţinând cont şi de prezenţa speciilor şi

habitatelor de interes conservativ din zonă, respectiv de cerinţele ecologice

23
ale acestora. În acest caz este necesară participarea fermierilor, autorităţilor
locale şi al A.R.B.D.D. la aplicarea unor scheme de păşunat în zonele de izlaz
comunal în care este prezentă vipera de stepă pe teritoriul R.B.D.D.

Fig. 15. Suprapășunat în zona strict protejată Periteașca – Leahova unde se

găsesc vipere de stepă – 12.06.2010

Fig. 16. Cabaline și bovine la adăpat - zonă cu vipere de stepă la nord de

amenajarea silvică Sfântu Gheorghe – 26.06.2009

24
6.2.3. Cositul. Dat fiind faptul că Sfântu Gheorghe și localitățile de pe
Grindul Letea deţin efective însemnate de animale domestice (în special de
bovine), cosirea pajiştilor din aceste zone este o activitate curentă. Cositul
manual nu este considerat a fi un factor de periclitare cu impact negativ
însemnat, însă cel mecanizat afectează atât direct (mortalități) cât și indirect
(compactarea solului, deci afectarea habitatului [Zamfirescu și colaboratorii,
2011]). În procesul de recoltare mecanizată viperele sunt omorâte atât de
utilajul de recoltare cât și de vehiculul tractant. Dispunem de informații
referitoare la faptul că prin aceste metode viperele au fost aduse o dată cu
fânul recoltat în localități (C.A. Rosetti și Sfântu Gheorghe), șerpii fiind
omorâți când au fost găsiți. Prin compactarea popândacelor (mici ridicături
formate de pâlcurile de Juncus) viperele pierd zonele de refugiu necesare în
perioada călduroasă a zilei, noaptea și chiar pentru hibernare. Interzicerea
cosirii mecanizate de Juncus în zonele unde se găsesc viperele de stepă este o
măsură menită să protejeze această specie de interes comunitar.

6.2.4. Incendierile. Incendierile sunt provocate pentru a avea în sezonul cald

hrană pentru animale, nutreț, respectiv stuf de calitate (pentru următoarea
iarnă) pentru gospodării sau exploatare industrială. Incendierile în deltă au
loc de obicei iarna și primăvara, însă în ultimii ani au loc frecvent și
primăvara târziu sau vara (Fig. 17). Incendierile pot afecta direct viperele de
stepă atât în perioadele când sunt active dar pot determina și lipsa spațiului
vital și a bazei trofice a viperelor după ieșirea din hibernare (Fig. 18).
Populațiile de V.u. moldavica din Moldova sunt afectate atât direct (de
incendii), cât și indirect (distrugerea habitatelor prin combinarea efectelor
incendiilor și suprapășunatului) [Zamfirescu și colaboratorii, 2011].

6.2.5. Uciderea directă de către localnici sau turişti (persecuție). Mulți

localnici adulți din deltă, care ne-au confirmat că au văzut vipere, au precizat
că omoară frecvent acești șerpi - fie de frică, fie din considerente religioase.
Astfel, un obiectiv important este realizarea de campanii regulate pentru
schimbarea acestei percepții, conștientizarea (cel puțin în rândul celor din
generația tânără) necesității conservării viperei de stepă.

25
 Fig. 17. Incendiere la Perișor în perioada când viperele de stepă sunt active
(29.08.2009).

Fig. 18. Aspect surprins la aproximativ o lună după incendiere - Grindul

Letea (între C. A. Rosetti și Cardon) în perioada primăverii a zonelor unde
trăiesc vipere de stepă (29.04.2012).

6.2.6. Colectarea. În sursele bibliografice care fac referire la factorii de

periclitate, colectarea legală sau ilegală este considerată un fenomen foarte
grav (vezi dispariția unor populații de Vipera ursinii din România și Austria,
26
respectiv afectarea semnificativă în Italia, Franța și Ungaria [Zamfirescu și
colaboratorii, 2011]). Conform declarațiilor unor agenți ecologi, polițiști de
frontieră și localnici au existat cazuri de colectare a unor exemplare de viperă
de stepă (în general de către vizitatori tineri). Ca urmare, măsurile pentru
protejarea viperei de stepă trebuie să includă:

- controale suplimentare în zonele cu viperă de stepă din R.B.D.D. (mai ales

în perioada de reproducere a speciei, când viperele adulte sunt mai
active decât în alte perioade ale anului);
- supravegherea de către personalul A.R.B.D.D. a activităților de practică a
studenților desfășurate în zonele unde se găsesc vipere de stepă;
- limitarea numărului de exemplare colectate pentru muzee, universități,
proiecte de cercetare, respectiv neaprobarea solicitărilor de colectare a
exemplarelor pentru obținerea de venin în scop comercial.

6.2.7. Construirea și modernizarea drumurilor. În toate zonele cu populaţii

de viperă de stepă din R.B.D.D. există drumuri, majoritatea acestora fiind
nemodernizate şi cu un trafic scăzut. Proiectul de consolidare și modernizare
a drumului de legătură DC2 Sulina - C. A. Rosetti a vizat exact zona unde
există singura populație de vipere de stepă cunoscută în prezent pe Grindul
Letea. În acest caz sunt necesare măsuri de limitare a impactului potenţial al
acestui drum asupra populaţiei de viperă de stepă din zonă.

6.2.8. Turismul. Construirea de facilități turistice (Perișor), desemnarea de

trasee turistice (traseul D9: Sfântu Gheorghe - Câşla Vădanei), practicarea
sporturilor tip of-road cu motociclete și atv-uri, campări neautorizate în
zonele cu vipere de stepă constituie factori cu potențial impact negativ
asupra populațiilor de viperă de stepă.

În literatura de specialitate sunt precizați mulți alți factori de periclitare la

adresa speciei Vipera ursinii (utilizarea pesticidelor şi îngrăşămintelor
agricole, exercițiile militare, introducerile de specii alohtone, activitățile
hidrotehnice – drenarea, schimbările climatice etc.), ca urmare este nevoie de
investigarea respectivelor aspecte și cuantificarea eventualului impact al
acestora în zonele unde sunt vipere de stepă în R.B.D.D.
27
7. ACȚIUNI DE MANAGEMENT ȘI DE CONSERVARE
7.1. Acţiuni de management şi de conservare în desfăşurare
În Lista Roşie a plantelor şi animalelor din RBDD [Oţel și colaboratorii, 2000]
vipera de stepă este nominalizată la categoria speciilor vulnerabile, iar în
Cartea Roşie a Vertebratelor din România [Botnariuc și Tatole (editori), 2005],
este încadrată ca specie critic periclitată la nivel național. Din punct de
vedere juridic, vipera de stepă este protejată prin:
- Legea nr. 13 din 11 martie 1993 pentru aderarea României la Convenţia
privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa,
adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 (specia Vipera ursinii este
nominalizată în Anexa II – specii protejate);
- Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice (Vipera ursinii este nominalizată în Anexa 3 –
specii a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de
conservare – şi Anexa 4A – specii de interes comunitar care necesită o
protecţie strictă);
- Legea nr. 49 din 7 aprilie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, vipera de stepă (Vipera ursinii
moldavica) este protejată de mai multe instituţii cu drept de control în
domeniul infracţiunilor stipulate în legislaţia de mediu națională (OUG
57/2007 aprobată prin Legea 49/2011) și regională (Legea 82/1993 cu cele 13
modificări ulterioare): Administraţia Rezervației Biosferei Delta Dunării,
Garda de Mediu – Comisariatul R.B.D.D., Poliţia de Frontieră, Poliţia Deltei
ş.a.

Viperele de stepă (Vipera ursinii moldavica) din R.B.D.D. se găsesc în toate cele
3 tipuri de zone funcționale: zone strict protejate, zone tampon și zone
economice. Mare parte a efectivelor de vipere se regăsesc în zone economice,
unele chiar cu statut de izlaz comunal, cum e la Sfântu Gheorghe și la Letea.

28
În cadrul populației din zona Letea, toate observațiile recente de viperă de
stepă (Vipera ursinii moldavica) (observațiile lui Oțel [Kotenko și colaboratorii,
1994], Török [Török, 2003], Zamfirescu și Strugariu - 2012, comunicare
verbală - și ale noastre - 2012, date nepublicate – Fig. 19) sunt realizate în
zona economică (între localitățile C. A. Rosetti și Cardon). Există informații
recente, dar neconfirmate de specialiști, cu privire la prezența viperei de
stepă și în perimetrul zonei tampon (Matița-Merhei-Letea) și zonei cu regim
de protecție integrală (Pădurea Letea).

Fig. 19. Vipera ursinii moldavica – 28.04.2012, între C.A. Rosetti și Cardon
(Letea)

De asemenea, toată populația de viperă de stepă (Vipera ursinii moldavica) din

zona Sfântu Gheorghe - Câșla Vădanei este în zona economică a Rezervației
Biosferei Delta Dunării.
Cu privire la populația de vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica) din zona
Perișor – Periteașca (vezi capitolul 3), suprafața unde găsim cea mai mare
abundență și densitate (o fâșie cu lățimi variabile, pe o lungime de circa 11
kilometri între canalele Perișor și Periteașca) este zonă economică. O fâșie (ce
se îngustează de la nord la sud) între Canalul Periteașca și aproximativ 7
kilometri în sud este în perimetrul zonei cu regim de protecție integrală
”Periteașca – Leahova”, respectiv o fâșie (ce se îngustează de la sud la nord)
între Canalul Perișor și aproximativ 2 – 3 kilometri nord se află în perimetrul
zonei cu regim de protecție integrală ”Sacalin – Zătoane”.

29
Au existat mai multe propuneri ale cercetătorilor de la Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării” pentru includerea Grindului Perișor-
Periteașca în zona cu regim de protecție integrală ”Sacalin - Zătoane”
[propunere elaborată în 1998 în cadrul proiectelor din Programul Orizont
2000 și promovată către factorii de decizie în perioada 1999 - 2002 în cadrul
proiectului LIFE-NATURA/RO/06404 "In situ" conservation of the Romanian
Meadow Viper (Vipera ursinii)] sau cel puțin a zonei dintre canalele Periteașca
și Perișor în zona cu regim de protecție integrală ”Periteașca – Leahova”.
Prin declararea de situri Natura 20000 (cel mai recent act legislativ în anul
2011 [***** 2011a]) pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării (toate
efectivele de viperă de stepă din R.B.D.D. sunt în interiorul ROSCI0065 Delta
Dunării), custozii siturilor comunitare trebuie să ia măsuri pentru protecția
speciilor pentru care s-au desemnat acele situri. Orice activitate, investiție,
inițiativă ce ar putea afecta viperele de stepă (Vipera ursinii moldavica) trebuie
supuse procedurii de evaluare adecvată.

7.2. Acţiuni de management şi de conservare necesare

Acţiunile de management şi de conservare necesare pentru populaţiile de
viperă de stepă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării sub prezentate după o
schemă logică în capitolul 9 – Plan Național de Acţiune. Acţiuni necesare pentru
conservarea populaţiilor de viperă de stepă în România.
Mai jos precizăm o parte dintre acțiuni, nediferențiate pe nivele (ce trebuie
aplicate de autoritățile naționale, regionale și locale) în vederea conservarea
viperelor de stepă din Rezervația Biosferei Delta Dunării:
- implementarea Planului Național de Acțiune pentru conservarea subspeciei
Vipera ursinii moldavica;
- implementarea Planului Național de Acțiune pentru conservarea
habitatelor costiere;
- realizarea unui centru de reproducere în captivitate a viperelor de stepă
(Vipera ursinii moldavica) în vederea eliberării în zonele care necesită
repopularea cu această subspecie (programul de conservare prin reproducere
ex situ trebuie să fie intensificat şi promovat deoarece acesta poate garanta
supravieţuirea subspeciei dacă eforturile de conservare in situ nu au succes;
acest program poate ajuta la reintroducerea subspeciei acolo unde
30
populaţiile au dispărut sau la revigorarea populaţiilor existente acolo unde
este necesar);
- realizarea de acorduri de colaborare între A.R.B.D.D., primăriile și consiliile
locale (din zonele cu populații de vipere de stepă) în vederea conservării
viperei de stepă (Vipera ursinii moldavica);
- implementarea unor scheme de pășunat în zonele cu vipere de stepă,
(exceptând zonele cu regim de protecție integrală) și interzicerea stabulației
libere pentru suine în zone cu populații de vipere de stepă (Vipera ursinii
moldavica);
- interzicerea cosirii mecanizate în zonele unde se găsesc vipere de stepă
(Vipera ursinii moldavica) - de ex. la C. A. Rosetti, Cardon și Sf. Gheorghe;
- interzicerea construirii sau extinderii de obiective turistice, economice sau
edilitare în zonele unde se găsesc vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica);
- organizarea unor activități periodice (cursuri și seminarii) de
conștientizarea a necesității conservării viperei de stepă (Vipera ursinii
moldavica);
- supravegherea de către personalul A.R.B.D.D. a activităților de practică a
studenților desfășurate în zone cu populații de vipere de stepă (Vipera ursinii
moldavica);
- realizarea studiilor de impact în cazul proiectelor care vizează construirea
de căi de acces sau desemnarea de noi trasee turistice în zone populate de
vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica) - ex. Letea și Sf. Gheorghe);
- reducerea numărului de trasee turistice, respectiv reconsiderarea unor
trasee turistice care trec prin zonele cu vipere de stepă (Vipera ursinii
moldavica) - de exemplu traseul D 9 - Sfântu Gheorghe – Câşla Vădanei;
- creşterea cuantumului amenzilor în cazul nerespectării rutelor turistice
respectiv retragerea autorizațiilor firmelor de turism cu abateri multiple;
- aplicarea soluţiilor rezultate din studiile privind redelimitarea zonelor
funcţionale din R.B.D.D. și actualizarea periodică a zonelor funcționale din
R.B.D.D.;
- dezvoltarea resursei umane din cadrul A.R.B.D.D. (suplimentarea
personalului cu încă aproximativ 100 de agenţi ecologi ar asigura o
gestionare mai bună a situațiilor din teren) și optimizarea activităţilor de

31
pază şi control exercitate (în prezent acestea sunt exercitate de mai multe
instituții aflate sub egida diferitelor autorități centrale);
- realizarea unor studii privind fezabilitatea renaturării amenajărilor silvice și
piscicole învecinate cu zone populate de viperă de stepă (Vipera ursinii
moldavica) - de exemplu amenajarea silvică Sfântu Gheorghe, amenajarea
piscicolă Perișor;
- stabilirea de către A.R.B.D.D. a numărului maxim de exemplare de vipere
de stepă (Vipera ursinii moldavica) care pot fi capturate anual în scop
necomercial, ştiinţific (pentru muzee, universități, proiecte de monitorizare –
cercetare etc.) și supravegherea de către agenții ecologi a acțiunilor de
colectare;
- limitarea vitezei autovehiculelor în zonele populate de vipere de stepă
(Vipera ursinii moldavica);
- controlul strict al incendierilor (în special în perioadele când viperele sunt
active), care pot afecta direct viperele, respectiv pot limita spațiului vital și
baza trofică (hrana) viperelor de stepă (Vipera ursinii moldavica) la ieșirea din
hibernare;
- monitorizarea cu frecventă ridicată a populațiilor de vipere de stepă (Vipera
ursinii moldavica) și a factorilor limitativi în vederea aplicării de măsuri de
protecție eficiente;
- luarea de măsuri de protecție temporară: creșterea gradului de
supraveghere și control atunci când sunt situații nefavorabile (inundații
masive pe perioade lungi de timp, concomitent cu aglomerarea potențialilor
prădători – de exemplu mistreți, fazani – în zonele populate de viperă de
stepă - Vipera ursinii moldavica).

O parte dintre aceste acţiuni necesare ocrotirii populațiilor de vipere de stepă

(Vipera ursinii moldavica) sunt propuse şi în alte publicaţii – [Botnariuc și
Tatole (editori), 2005]; [Edgar și Bird, 2005]; [Tatole și colaboratorii, 2009];
[Tatole 2010]; [Török 2000a]; [Török 2003]; [Zamfirescu și colaboratorii, 2011]
etc.

32
8. PLAN NAȚIONAL DE ACȚIUNE. ACȚIUNI NECESARE
PENTRU CONSERVAREA POPULAȚIILOR DE VIPERĂ DE
STEPĂ ÎN ROMÂNIA

8.1. Scopul general

Menţinerea şi refacerea populaţiilor de viperă de stepă (Vipera ursinii

moldavica) ca parte integrantă a ecosistemelor şi a habitatelor pe care le ocupă
în România.

8.2. Obiective
Obiectivul 1 - Întocmirea de planuri de management pentru toate ariile
protejate în care este prezentă Vipera ursinii moldavica, luându-se în
considerare cerinţele ecologice ale acestei specii şi asigurându-se astfel
statutul corespunzător de management în zonele sensibile.
Obiectivul 2 - Cartarea habitatelor în care este prezentă Vipera ursinii
moldavica, la o scară de maxim 1: 5000, în vederea realizării unei hărţi de
referinţă privind distribuţia la nivel naţional a habitatelor populate de
această subspecie.
Obiectivul 3 - Realizarea de studii în teren în vederea identificării
eventualelor populaţii de Vipera ursinii moldavica existente în alte locuri decât
cele cunoscute până în prezent.
Obiectivul 4 - Definirea şi cuantificarea “Statutului de Conservare
Favorabilă” pentru populația naţională de viperă de stepă (Vipera ursinii
moldavica) în vederea planificării corespunzătoare a derulării programelor de
monitorizare şi pentru a oferi o referinţă valabilă în evaluarea succesului
acţiunilor viitoare.
Obiectivul 5 - Implementarea unui plan de reabilitare detaliat pentru Vipera
ursinii moldavica care să fie axat în mod specific pe extinderea suprafeţelor
ocupate de habitatele favorabile speciei, creșterea numărului de indivizi, a
îmbunătățirii stării genetice şi a viabilităţii pe termen lung a populaţiei.
Programul de înmulţire în captivitate şi reintroducere trebuie inițiat, fiind
necesar în planurile de Salvare şi Recuperare a subspeciei.
33
Obiectiv 6 - Încurajarea şi susţinerea cercetărilor ştiinţifice relevante
referitoare la conservarea subspeciei Vipera ursinii moldavica care sunt
importante pentru realizarea managementului habitatelor favorabile speciei
şi a altor inițiative.
Obiectiv 7 - Achiziţionarea unor suprafeţe de teren în vederea extinderii
suprafeţelor ocupate de habitatele favorabile speciei şi restabilirea dinamicii
naturale a populaţiilor de Vipera ursinii moldavica (coridoare ecologice).
Obiectivul 8 - Promovarea unei atitudini pozitive faţă de vipera de stepă
(Vipera ursinii moldavica) şi facilitarea implicării în aceste activități a
reprezentanților structurilor guvernamentale, a membrilor organizaţiilor
neguvernamentale și a persoanelor fizice (în special a proprietarilor de
teren).
Obiectivul 9 - Îmbunătăţirea comunicării şi colaborării între instituţiile,
organizaţiile şi colectivele de lucru angajate în studiul, monitorizarea,
managementul habitatelor şi cercetarea ştiinţifică care vizează Vipera ursinii
moldavica.

8.3. Acțiuni necesare

Vipera de stepă Vipera ursinii moldavica este considerată Critic Periclitată (CR)
atât la nivel mondial cât şi la nivel național, aceasta reprezentând statutul cel
mai grav de ameninţare al unei specii/subspecii în sălbăticie. În cazul în care
nu se intervine pentru stoparea declinului populaţiilor existente se poate
ajunge la statutul de Extinct în Sălbăticie (EW) şi chiar la Extincţie (Ex).
Pentru o încadrare eficientă într-un interval de timp, acţiunile necesare
pentru menţinerea şi refacerea populaţiilor de viperă de stepă (Vipera ursinii
moldavica) ca parte integrantă a ecosistemelor şi a habitatelor pe care le ocupă
în România sunt prezentate în continuare ca:

- Acţiuni prioritare urgente: cu perioada de implementare 2014 - 2020;

- Acțiuni cu prioritate medie: cu perioada de implementare 2014 - 2030;

Interval de implementare a planului: 2014 - 2030

34
8.3.1. Protejarea habitatelor populate de Vipera ursinii moldavica
Toate suprafeţele în care este confirmată prezenţa viperei de stepă (Vipera
ursinii moldavica) în România sunt parte a reţelei europene de arii naturale
protejate Natura 2000.

A. Acţiuni prioritare urgente

Acțiunea 1.1. - Cartarea habitatelor în care este prezentă vipera de stepă
(Vipera ursinii moldavica), la o scară de maxim 1: 5000, în vederea realizării
unei hărţi de referinţă privind distribuţia la nivel naţional a habitatelor
populate de această subspecie.
Acțiunea 1.2. - Conservarea asociaţiilor vegetale (şi implicit a habitatelor)
favorabile viperei de stepă (Vipera ursinii moldavica).
Acțiunea 1.3. - Investigarea distribuţiei subspeciei în România – inclusiv
posibilitatea de a fi identificate populaţii de viperă de stepă (Vipera ursinii
moldavica) nedepistate până în prezent.

B. Acțiuni cu prioritate medie

Acțiunea 1.4. - Stabilirea zonelor adecvate de protecție din jurul sitului unde
este prezentă vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica), care sunt supuse
riscului de a fi afectate de substanțe chimice utilizate in culturile agricole din
vecinătate.
Acțiunea 1.5. – Elaborarea propunerilor pentru desemnarea de noi situri
Natura 2000 în cazul identificării de noi zone în care vipera de stepă (Vipera
ursinii moldavica) este prezentă.

8.3.2. Managementul habitatelor populate de Vipera ursinii moldavica

A. Acțiuni prioritare urgente

Acțiunea 2.1. - Întocmirea planurilor de management pentru toate siturile
Natura 2000 desemnate pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica).
Acțiunea 2.2. - Sprijinirea managementului tradiţional al pajistilor (evitarea
sau limitarea cositului mecanic în perimetrul acestor situri).
Acțiunea 2.3. - Evitarea suprapopulării cu animale ierbivore în zonele în care
vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) este semnalată. Menţinerea şi
35
controlarea păşunatului extensiv folosind în mod durabil rasele tradiţionale
(locale).
Acțiunea 2.4. - Interzicerea incendierilor (inclusiv şi a celor controlate) în
zonele cu populații de viperă de stepă (Vipera ursinii moldavica) şi stabilirea
măsurilor de combatere a incendiilor.
Acțiunea 2.5. - Controlul succesiunii vegetaţiei spre etape de dezvoltare a
ecosistemelor care sunt defavorabile pentru vipera de stepă (Vipera ursinii
moldavica) – de exemplu, prin înlăturarea regulată a tufelor şi a arborilor
atunci când este necesar, respectiv prin evitarea cosirilor pe cel puțin 25% din
pajişti (pentru conservarea diversităţii structurale a vegetaţiei) cu
caracteristici optime pentru vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica).
Acțiunea 2.6. - Interzicerea utilizării pesticidelor pe teritoriul siturilor
populate de vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica) şi la o distanţă mai mica
de 500 m de respectivele situri.
Acțiunea 2.7. - Identificarea potenţialelor coridoare ecologice funcţionale
pentru populaţiile izolate de vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica).
Acțiunea 2.8. - Elaborarea şi implementarea planurilor de renaturare pentru
suprafeţele care vor constitui coridoare ecologice între doua sau mai multe
populații izolate de vipere de stepă (Vipera ursinii moldavica).

B. Acţiuni cu prioritate medie

Acțiunea 2.9. - Reducerea şi controlul speciilor prădătoare şi invazive de pe
raza siturilor care adăpostesc populaţii de vipere de stepă.

8.3.3. Protecția subspeciei Vipera ursinii moldavica

A. Acțiuni prioritare urgente

Acțiunea 3.1. - Reducerea ameninţărilor asupra siturilor cheie pentru vipera
de stepă (Vipera ursinii moldavica) prin diminuarea (pe cât posibil până la
eliminare a) colectărilor ilegale şi a deranjului provocat de om.
Acțiunea 3.2. - Elaborarea planurilor de management şi a amendamentelor
legate de cele existente pentru toate populaţiile de viperă de stepă (Vipera

36
ursinii moldavica) identificate în România ţinându-se cont în mod special de
particularităţile fiecărei locaţii în parte.

B. Acțiuni de urgență medie

Acțiunea 3.3. - Analiza eficienţei statutului curent de protecţie a viperei de
stepă (Vipera ursinii moldavica), a stadiului implementării legislaţiei specifice
și – dacă este cazul - elaborarea de recomandări pentru îmbunătăţirea
protecţiei subspeciei Vipera ursinii moldavica.
Acțiunea 3.4. - Înăsprirea pedepselor în cazul colectării ilegale şi
comercializării exemplarelor de viperă de stepă (Vipera ursinii moldavica)
având în vedere încadrarea acestei subspecii la nivel mondial şi naţional în
categoria Critic Periclitată.
Acțiunea 3.5. - Identificarea altor măsuri decât cele aplicate până în prezent
pentru protecţia directă a viperei de stepă (Vipera ursinii moldavica) – eventual
inclusiv montarea de garduri în arii protejate, pentru a proteja vegetaţia de
suprapăşunat/cosit mecanizat.

8.3.4. Managementul subspeciei Vipera ursinii moldavica

A. Acțiuni prioritare urgente

Acțiunea 4.1. – Studiul fezabilității și oportunității de a iniţia în România un

program de înmulţire în captivitate pentru vipera de stepă (Vipera ursinii
moldavica).

Acțiunea 4.2. - Asigurarea eliberării juvenililor de viperă de stepă (Vipera

ursinii moldavica) născuţi în captivitate în zonele din care au provenit
reproducătorii.

B. Acțiuni de urgență medie

Acțiunea 4.3. - Studiul fezabilității și oportunității de a reintroduce subspecia

Vipera ursinii moldavica în zone din care a dispărut.

37
9. BIBLIOGRAFIE

1. Antipa (G.), 1912 - Die Biologie des Inundationsgebietes der unteren Donau
und des Donaudeltas. ÎN: Verhandlungen des VIII. Internationalen
Zoologen-Kongresses zu Graz, 15 - 20 August, 1910, paginile 163 - 208.
Editura: Verlag von Gustav Fisher. Jena, Germania.
2. Arnold (N.), Ovenden (D.), 2002 – Le guide herpéto. 199 amphibiens et
reptiles d’Europe. Les Guides du naturaliste. Paginile 228 – 230. Editura
Delachaux et Niestlé. Paris, Franța.
3. Băcesco (M.), 1937 - Cîteva interesante date herpetologice pentru fauna
Romîniei şi unele propuneri de rezervaţii naturale în legătură cu ele. ÎN:
Revista ştiinţifică "V. Adamachi", volumul 23, nr. 3, paginile 122 - 128. Iaşi,
Romania.
4. Botnariuc (N.), Tatole (V.) (editori), 2005 - Cartea Roşie a vertebratelor din
România. 260 pagini. Bucureşti, România.
5. Călinescu (R. I.), 1931 - Contribuţiuni sistematice şi zoogeografice la studiul
amphibiilor şi reptilelor din România. ÎN: Academia Română - Memoriile
Secţiunii Ştiinţifice, Seria III, tomul (volumul) VII, paginile 119 - 291.
Bucureşti, România.
6. Diesener (G.), Reichhoff (J.), 1996 – Lurche und Kriechtiere. 288 pagini.
Editura Mosaic Verlag. München, Germania.
7. Doniţă (N.), Popescu (A.), Paucă-Comănescu (M.), Mihăilescu (S.), Biriș (I. A.),
2005 – Habitatele din România. 496 pagini. Editura Tehnică Silvică.
București, România.
8. Edgar (P.), Bird (D. R.), 2005 - Action Plan for the Conservation of the
Meadow Viper (Vipera ursinii) in Europe. 32 pagini. Raport tehnic redactat
pentru the 25th meeting (Strasbourg, 28 November - 1 December 2005) of
the Standing Committee of the Convention on the conservation of
European wildlife and natural habitats.
9. Fuhn (I.), Vancea (Şt.), 1961 - Reptilia. ÎN: Fauna Republicii Populare Romîne,
volumul XIV, nr. 2, 352 pagini. Editura Academiei Republicii Populare
Romîne. Bucureşti, România.
10. Glutz von Blotzheim (N. U.), Bauer (K. M.), Bezzel (E.), 1973 – Handbuch der
Vögel Mitteleuropas, volumul 5, paginile 322 - 370. Editura: Akademische
Verlaggesellschaft. Frankfurt an Main, Germania.

38
11. Halpern (B.), Major (Á.), Péchy (T.), Marinov (M. jr.), Kiss (J. B.), 2006 – Vipera
ursinii moldavica populations of the Romanian Danube Delta. ÎN: Scientific
Annals of the Danube Delta Institute, volumul 12, paginile 33 - 38. Tulcea,
România.
12. Halpern (B.), Péchy (T.), Dankovics (R.), Major (Á.), Kiss (J. B.), Zamfirescu
(Șt.), Zinenko (Al.), Kukushkin (O.), Ghira (I.), 2007 - Genetic differentiation
of the endangered populations of Meadow vipers (Vipera ursinii rakosiensis,
Vipera ursinii moldavica and Vipera renardi) in East Europe. IN: Abstract
volume -2nd Biology of the Vipers Conference (24-27 September 2007, Fundação
Dr. António Cupertino de Miranda, Porto – Portugal), pagina 30. Porto,
Portugal.
13. Halpern (B. S.), Major (Á.), Péchy (T.), 2007a – A Rákosivipera védelmi
Központ működése és első eredményei. ÎN: Rosalia, volumul 3 [Halpern (B.)
(editor): A rákosi vipera védelme - Tanulmánygyűjtemény / Studies on the
conservation of the Hungarian Meadow Viper], paginile 39 – 62. Editat de
Duna-Ipoly Nemzeti Park Igazgatóság. Budapesta, Ungaria.
14. Ion (I.), 1996 – Fauna herpetologică (Amfibieni și Reptile) a României. Ghid
practic. 60 pagini. Universitatea “Al. I. Cuza” Iași. Editura Proema. Baia
Mare, România.
15. Kiss (J. B.), 1985 – Kétéltűek, hüllõk. 275 pagini. Editura Dacia. Cluj Napoca,
România.
16. Kiss (J. B.), Rékási (J.), Sterbetz (I.), 1985 – Date noi privind hrana fazanului
(Phasianus colchicus L.) în Delta Dunării. ÎN: Delta Dunării - Studii şi
comunicări de ecologie, volumul 1, paginile 115 - 121. Tulcea, România.
17. Kiss (J. B.), 1997 – Cartea Deltei. 221 pagini. Fundaţia AVES. Editura Infopress
S.A. Odorheiu Secuiesc, România.
18. Kiss (J. B.), Rékási (J.), Sterbetz (I.), Török (Zs.), 1997 – Herpetofagia păsărilor
din Delta Dunării. ÎN: Analele Banatului. Știinţele Naturii, volumul 3, paginile
59 - 64. Timişoara, România.
19. Kotenko (T. I.), 2002 - Herpetofauna of the Danube Biosphere Reserve
(Ukraine) against the background of the Lower Danube region
herpetofauna. ÎN: Analele Ştiinţifice/Scientific Annals 2000 - 2001, (volumul
VIII), paginile 111 - 123. Editura Tehnică – București. Tulcea, Romania.
20. Kotenko (T. I.), Oţel (V.), Fedorchenko (A.), 1994 - Herpetological
investigations in the Danube Delta Biosphere Reserve in 1992. ÎN: Analele

39
 Științifice ale Institutului de Cercetare și Proiectare Delta Dunării, volumul 2
(pentru anul 1993), paginile 99 - 107. Tulcea, Romania.
21. Krecsák (L.), Zacher (G.), Malina (T.), 2011 – Clinical picture of envenoming
with the Meadow Viper (Vipera (Acridophaga) ursinii). ÎN: Clinical Toxicology,
volumul 49, nr. 1, paginile 13 - 20. doi: 10.3109/15563650.2010.550049.
22. Mănescu (M.), Traci (C.), 1995 – Tehnologii de împădurire a nisipurilor din
Delta Dunării. ÎN: Analele Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, volumul
43, nr. 1, paginile 65 – 85.
23. Mănescu (M.), Geambaşu (N.), Greavu (M.), 2006 – Studiu privind
reconstrucţia ecologică a nisipurilor fluvio - marine de pe grindurile de la
Sfântu Gheorghe – Deltă. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice,
Referat ştiinţific final, paginile 33 - 38 (manuscris).
24. Muşat (I.) [în colaborare cu Pîrvu (E.), Ivanschi (T.), Leandru (V.), Băluică
(I.)], 1980 – Stabilirea soluţiilor de instalare şi întreţinere a culturilor
forestiere pe nisipurile din zona „Sf. Georghe-Ivancea”. ÎN: Analele
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, volumul 37, nr. 1, paginile 111 -
128.
25. Oțel (V.), 1993 – Investigații herpetologice în Rezervația Biosferei Delta
Dunării (RBDD) în anul 1991. ÎN: Analele Ştiinţifice ale Institutului Delta
Dunării, vol. 1 (pentru anul 1992), paginile 159 - 162. Tulcea, Romania.
26. Oţel (V.), Ciocîrlan (V.), Fedorchenko (A.), Kiss (J. B.), Murariu (D.), Niţu (E.),
Rákosy (L.), Ruicănescu (A.), Sárkány (A.), Sârbu (I.), Sârbu (I.), Szabó (L.),
Török (Zs.), 2000 – Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, România – The Red List of plant and
animal species from the Danube Delta Biosphere Reserve, Romania. 132
pagini. Editura Aves. Odorheiu Secuiesc, România.
27. Nilson (G.), Andren (C.), 2001 – The meadow and steppe vipers of Europe
and Asia – the Vipera (Acridophaga) ursinii complex. ÎN: Acta Zoologica
Hungarica, volumul 47, nr. 2-3, paginile 87 - 267. Budapesta, Ungaria.
28. Péchy (T.), Haraszthy (L.), 1997 – Magyarország kétéltűi és hüllői. 113 pagini.
Budapesta, Ungaria.
29. Popescu (A.), Sanda (V.), 1978 – Caracterizarea vegetaţiei litoralului
românesc al Mării Negre. ÎN: Studii şi Comunicări. Muzeul de Ştiințe Naturașe
Bacău, volumul 9 / 10, paginile 317 – 342. Bacău, România.

40
30. Sanda (V.), Popescu (A.), 1973 – Cercetări privind flora şi vegetaţia din Delta
Dunării. ÎN: Studii şi Cercetări de Biologie, Seria Botanică, volumul 25, nr. 5,
paginile 399 – 424. Bucureşti, România.
31. Sanda (V.), Popescu (A.), 1979 – Noi contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei de
buruieni a litoralului românesc al Mării Negre. ÎN: Culegere de Studii şi
Articole de Biologie, Universitatea „A.I. Cuza” Iaşi, volumul 1, paginile 149 -
158.
32. Sós (E.), Molnár (V.), Gál (J.), 2007 – A rákosi vipera (Vipera ursinii rakosiensis)
védelmével kapcsolatos állat-egészségügyi megfontolások. ÎN: Rosalia,
volumul 3 [Halpern (B.) (editor): A rákosi vipera védelme -
Tanulmánygyűjtemény / Studies on the conservation of the Hungarian
Meadow Viper], paginile 63 – 68. Editat de Duna-Ipoly Nemzeti Park
Igazgatóság. Budapesta, Ungaria.
33. Tatole (V.) (editor), 2010 – Managementul și monitoringul speciile de animale
Natura 2000 din România. Ghid Metodologic. Reptilia: Iftime A. 329 pagini.
Tipărit de Excelsior Print. Bucureşti, România.
34. Tatole (V.), Iftime (Al.), Stan (M.), Iorgu (E. I.), Iorgu (I.), Oțel (V.), 2009 –
Speciile de animale Natura 2000 din România. paginile 47 – 48. Tipărit de
Imperium Print. Bucureşti, România.
35. Török (Zs.), 2000 – Șerpii veninoși din România (Venomous snakes of
Romania). ÎN: Probleme de Ecologie Teoretică şi Aplicată în România – Direcţii
Actuale (PETARDA), nr. 6, 16 pagini. Editura Aves.
36. Török (Zs.), 2000a – Conservarea “in situ” a viperei de stepă (Vipera ursinii)
din România. “In situ” conservation of the Romanian Meadow Viper
(Vipera ursinii). Probleme de Ecologie Teoretică şi Aplicată în România – Direcţii
Actuale (PETARDA), nr. 7, 16 pagini. Editura Aves.
37. Török (Zs.), 2003 - Potential management plan for conservation of Vipera
ursinii from the Danube Delta Biosphere Reserve (Romania). ÎN: Analele
Ştiinţifice/Scientific Annals 2002, (volumul 9), paginile 174 - 184. Editura
Tehnică – București. Tulcea, România.
38. Török (Zs.), 2011. Data-base with bibliographical sources on the Romanian
herpetofauna and herpetologists. ÎN: Scientific Annals of the Danube Delta
Institute, volumul 17, paginile 147 – 204. Tulcea, România.
39. Török (Zs.), 2013 – Information technology used in preparing the national
reports on Species of Community Interest. Study case: Vipera ursinii in

41
 Pontic bioregion. ÎN: Scientific Annals of the Danube Delta Institute, volumul
19, paginile 147 – 152. Tulcea, România.
40. Török (Zs.), Ghira (I.), Sas (I.), Zamfirescu (Șt.), 2013 – Ghid sintetic de
monitorizare a speciilor comunitare de reptile și amfibieni din România. 126
pagini. Editura Centrul de Informare Tehnologică ”Delta Dunării”. Tulcea,
România.
41. Zamfirescu (Șt. R.), Zamfirescu (O.), Ion (C.), Popescu (I. E.), 2007 – Research
on the habitats of Vipera ursinii moldavica populations from Iaşi County. ÎN:
Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie animală, tom
(volum) LIII, paginile 159 – 166. Iași, România.
42. Zamfirescu (Șt. R.), Strugariu (Al.), Gherghel (I.), Zamfirescu (O.), 2011 –
Human impact on habitats of the Meadow Viper (Vipera ursinii) in Eastern
Romania. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie
animală, tom (volum) LVII, paginile 43 – 56. Iași, România.
43. *****, 1963 – IUCN. The International Union for Conservation of Nature
(http://www.iucn.org).
44. *****, 1979 – Convention on the Conservation of European Wildlife and
Natural Habitats, done at Bern, on 19th September 1979 - the Bern
Convention. (http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/104. htm).
45. *****, 1992 – Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 92/43/1992 privind
conservarea habitatelor naturale, faunei şi florei sălbatice (Habitats
Directive) [Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation
of natural habitats and of wild fauna and flora]. ÎN: Official Journal of the
European Union, volumul: L206 (publicat pe 22 iulie 1992), paginile 7 – 50.
Luxembourg – ultima modificare în 2007.
46. *****, 1993 – Legea nr. 13 din 11 ianuarie 1993 pentru aderarea României la
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, adoptată la Berna la 10 septembrie 1979.
47. *****, 1993a – Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei
”Delta Dunării”. ÎN: Monitorul Oficial al României, anul V, nr. 283 (7
decembrie 1993), paginile 1 – 5. Bucureşti, România.
48. ***, 2007 – Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a
florei și faunei sălbatice. ÎN: Monitorul Oficial la României, Partea I, anul 175
(XIX), nr. 442 (29 iunie 2007), paginile 1 – 32. București, România.

42
49. *****, 2011. Legea nr. 49 din 7 aprilie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. ÎN: Monitorul
Oficial al României, Partea I, anul 179 (XXIII), nr. 262 (13 aprilie 2011),
paginile 2 – 12. București, România.
50. *****, 2011a – Ordin al Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2387/29.IX.2011
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile
nr. 1964/13.XII.2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată
a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice
europene Natura 2000 în România. ÎN: Monitorul Oficial al României, Partea I,
anul 179 (XXIII), nr. 846 (din 29 noiembrie 2011), pagina 11. București,
România.
51. *****, 2013 - More than 1700 vipers have born in the Centre since 2004 -
http://www.rakosivipera.hu/en/hungarian-meadow-viper-conservation -
centre/.
52. *****, The IUCN Red List of Threatened Species (http://www.iucnredlist.
org/details/23004/0).

43
10. ANEXE
10.1. Anexa 1. Veninul și toxicitatea viperei de stepă, simptome și măsuri
de prim ajutor

Vipera de stepă (Vipera ursinii) nu este o specie agresivă, ea mușcă doar dacă
este capturată sau călcată. Dat fiind că veninul său are o toxicitate redusă,
mușcătura viperei de stepă nu este considerată periculoasă pentru om.
Krecsák și colaboratorii (2011) (din care cităm mai jos cele mai relevante
aspecte pentru vipera de stepă din R.B.D.D.) au analizat efectele a 64 de
cazuri de mușcături de Vipera ursinii (14 mușcături de Vipera ursinii ursinii, 8
mușcături de Vipera ursinii moldavica, 5 mușcături de Vipera ursinii macrops și
37 mușcături de Vipera ursinii rakosiensis). Multe din mușcături au fost fără
simptome (asimptomatice), iar dintre cele simptomatice 70% sunt cu
simptome locale ușoare și moderate: dureri de intensitate redusă, prurit
(mâncărimi), amorțeală, umflare cu sau fără eritem (roșeață) și / sau
hematom local. Foarte rar alte simptome, din care amintim mici necroze
superficiale sau edeme (umflături cu acumulare de lichid seros) extinse
moderat sau masiv a membrelor. Dintre simptomele sistemice, cel mai
frecvent s-a resimțit amețeala provocată de hipotensiune și tahicardie. Foarte
rar au fost tulburări gastrointestinale (greață, vărsături). Terapia de susținere
și simptomatică a fost folosită doar la cazurile relativ severe iar antiveninul a
fost folosit doar în 6 cazuri. Refacerea completă a persoanelor mușcate care
au dezvoltat simptome a durat între 12 ore și două săptămâni. Nu s-a
înregistrat o corelație directă între severitatea simptomelor și vârsta șarpelui
sau a zonei anatomice unde a fost aplicată mușcătura.

Concluziile studiului [Krecsák și colaboratorii, 2011] au relevat faptul că

herpetologii profesioniști și amatori precum și terarișii (crescătorii de reptile)
sunt categoria cea mai expusă riscului de a dezvolta simptome severe
(datorită mușcăturilor repetate se confruntă cu dezvoltarea sensibilității la
venin). În cele mai multe cazuri de mușcături de Vipera ursinii la om nu este
necesar primul ajutor sau intervenția medicală iar în rarele cazurile cu
spitalizare se recomandă tratament de recuperare și simptomatic și a nu se
folosi antivenin.
44
Mai jos precizăm câteva măsuri de prim ajutor, respectiv recomandări în caz
de mușcătură de Vipera ursinii (aceste măsuri reprezintă o selecție și o
adaptare – din lucrările conspectate - pe care le-am considerat relevante
pentru Vipera ursinii moldavica din Rezervația Biosferei Delta Dunării):

- în cazul în care persoana este din categoria de risc (persoane alergice) a se

apele telefonic pentru ajutor medical imediat;
- păstrarea calmului, cel mai adesea veninul viperei de stepă nu este
periculos pentru om;
- minimalizarea mișcărilor;
- în cazul mușcăturii la nivelul membrului superior (braț, degete), a se
îndepărta orice tip de inel, brățară sau ceas. În caz în care are loc
tumefiere (umflare), a se scoate sau lărgi îmbrăcămintea în zona mușcată;
- a se aplica un bandaj de presiune la nivelul membrului mușcat iar în caz că
mușcătura este la trunchi, cap sau gât, să se aplică o presiune fermă în
zona mușcată;
- în cazuri cu simptome moderate sau severe, este recomandată întinderea și
păstrarea extremității mușcate la nivelul corpului în vederea încetinirii
pătrunderii veninului în corp.

În cazul acordării primului ajutor pentru mușcătura viperei de stepă:

- nu este necesară acordarea de aspirină sau alte analgezice;
- nu este necesară folosirea garoului;
- se recomandă extragerea veninului numai prin folosirea pompei de vid;
- nu se recomandă crestarea zonei mușcate;
- nu se recomandă aplicarea pe zona mușcată de comprese reci sau gheață.

Cea mai importantă recomandare este a nu se încerca să se captureze șerpi.

Pentru identificarea acestora cea mai bună metodă este folosirea unei camere
foto sau video.

45
The author has requested enhancement of the downloaded file. All in-text references underlined in blue a