Planul de învăţământ pentru educația timpurie reprezintă produsul curricular

principal și constituie componenta reglatoare esenţială a curriculumului pentru educaţia

timpurie, documentul oficial, normativ şi obligatoriu care jalonează organizarea de ansamblu
a procesului de predare-învăţare-evaluare, pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de instituţie de
educaţie specifică perioadei aferente copilăriei timpurii.
Documentul se prezintă sub formă schematică, cuprinzând toate activităţile de
învățare pentru fiecare grupă şi nivel de vârstă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei
categorii/ fiecărui tip de activități, pentru a putea asigura tuturor copiilor din toate unităţile
antepreşcolare şi preşcolare de stat şi particulare din ţară, acces la acelaşi tip de educaţie și
şanse egale în dezvoltare şi învăţare.
Programul anual de studiu pentru nivelul antepreșcolar și pentru nivelul preșcolar
se va organiza în jurul a şase mari teme (teme de integrare curriculară) Cine sunt/ suntem?,
Când, cum şi de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?, Cine şi cum
planifică/organizează o activitate?, Cum exprimăm ceea ce simţim? şi Ce şi cum vreau să fiu?

Bazele capacității de a învăța pe tot parcursul vieții se formează în primii ani ai

copilăriei. Învățarea este un proces gradual, iar construirea unor premise puternice în
copilăria mică reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor și pentru
succesul educațional de la nivelurile superioare, fiind, în egală măsură, esențială pentru
sănătatea și pentru starea de bine a copiilor.
Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în
premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării
ulterioare:
• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a
dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
• Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe
autonome de învăţare;
• Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
1. Ce este proiectarea didactică?
Reprezintă „procesul de anticipare a paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea
activităţii didactice”, presupunând o analiză a componentelor curriculum-ului (finalităţi,
conţinuturi, strategii, evaluare) şi elaborarea unei ipoteze de lucru.
„Proiectarea didactică este procesul de anticipare a obiectivelor, conţinuturilor,
metodelor şi mijloacelor de învăţare, a instrumentelor de evaluare şi a relaţiilor ce se stabilesc
între toate aceste elemente în contextul unei modalităţi specifice de organizare a activităţii
didactice.” (Mariana Momanu, 1998)
2.Ce reprezintă modelul curricular al proiectării didactice?

EREDITATE
Este modelul modern ce presupune realizarea proiectării, pornind de la competenţe
(obiective) pentru a ajunge la conţinuturi, metodologie şi evaluare, spre deosebire de modelul
tradiţional (didacticist) care pleacă de la conţinuturi, mergând spre obiective, , metodologie şi
evaluare.
Studiile ulterioare arată că diferențele în dezvoltare sunt date de căi alternative de dezvoltare
și nu de căi „inferioare” de evoluție. Sunt de părere că tendința este aceea de a recunoaște
unicitatea copilului și de a-i oferi un context propice de dezvoltare, adaptat nevoilor proprii.
Fiecare om este, așadar, unic și diferit în felul său, diferența neînsemnând mai bine sau mai
rău.
Modul în care funcționează creierul unui copil reflectă calitatea relațiilor pe care le-a
avut și le are cu mediul în care el crește. Atât părinții, cât și cadrele didactice sunt „sculptorii”
creierului copilului preșcolar.
Fiecare etapă a dezvoltării se bazează pe experiențele și anchizițiile anterioare, iar
dezvoltarea creierului trece prin etape critice/ perioade sensibile. Dezvoltarea este neuniformă
– 90% din dezvoltarea creierului șe realizează între intrauterin și vârsta de 4 ani.