Behaviorism

Behaviorismul[1] (din engl. behaviorism, behaviour = comportament;

fr. béhaviorisme) este o abordare metodologică în psihologie, care consideră drept obiect
exclusiv al psihologiei comportamentul exterior, fără a se recurge la mecanismele cerebrale
ale conștiinței sau la procesele mentale interne. În limba română se folosește uneori și
sinonimul comportamentism[2].

Edward Lee Thorndike

Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat și psihologul american Edward Lee

Thorndike. În 1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de învățare al
animalelor. Într-unul din studii, acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în afara cuștii, o bucata de
hrană. Apoi a măsurat timpul în care animalul învață și reușește să deschidă ușa cutiei pentru a
ajunge la hrană. Supunînd pisica aceleiași acțiuni de mai multe ori, a văzut că aceasta repetă
comportamentele care au dus la succes și, în încercări succesive, scapă din ce în ce mai repede
și mai ușor din cușcă. În urma acestui experiment, Thorndike a propus o "lege", conform căreia
comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele urmate de o
întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învățate și se "pierd".

Burrhus Frederic Skinner

Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog

american care a început studiul învățării la animale în anii 1930. Skinner a împămîntenit termenul
de "întărire" și a inventat un nou instrument de cercetare denumit "cutia lui Skinner" folosită
pentru testarea animalelor. Avînd la bază experimente realizate pe cobai și porumbei, el a
identificat alte principii de bază ale învățării. Skinner susținea că principiile învățării explică nu
doar comportamentul animalelor de laborator, ci și pe cel al oamenilor care asimilează sau își
modică comportamentul. O altă concluzie era că aproape toate comportamentele sunt modelate
de patternuri complexe de întăriri venite din partea mediului, un proces ce poartă numele de
condiționare operantă. Această perspectivă l-a făcut pe Skinner cel mai controversat, dar în
același timp și cel mai influent și mai marcant psiholog al secolului XX, conform anchetelor
publicate în American Psychologist.