Contribuţiile cele mai faimoase a lui Thorndike au fost cercetările sale asupra mmodului

în care pisicile învăţau să scape din cutii de tip puzzle şi, legat de aceasta, formularea asupra legii
efectului. Legea efectului afirmă că răspunsurile care sunt urmate îndeaproape de consecinţe
satisfăcătoare devin asociate cu situaţia, şi este mai probabil să se repete atunci când situaţia este
întâlnită subsecvent. Dacă răspunsurile sunt urmate de consecinţe aversive, asocierea cu situaţia
devine mai slabă. Experimentele cu cutia puzzle au fost motivate parţial de repulsia lui
Thorndike faţă de afirmaţia că animalele şi-au folosit facultăţile extraordinare cum ar fi insight-
ul, în rezolvarea problemelor: "În primul rând, majoritatea cărţilor nu ne dau o psihologie, ci mai
degrabă o eulogie a animalelor. Toate au vorbit despre inteligenţa animalelor, nciodată despre
stupiditatea animalelor."
Thorndike a vrut să distingă clar dacă pisicile care scăpau din cutiile puzzle îşi foloseau
sau nu intuiţia. Instrumentele lui Thorndike folsite pentru a răspunde la această întrebare au fost
'curbele învăţării' afişate prin construirea de diagrame cu timpul necesar animalelor să scape, de
fiecare data în care au fost în cutii. S-a gândit că dacă animalele afişau intuiţie, atunci timpul
necesar pentru a evada va scădea subit la o perioadă neglijabilă, care ar fi prezentă şi pe curba
învăţării ca o cădere bruscă; în schimb, animalele care folosesc metoda mai comună a încercării-
eroare vor prezenta curbe graduale. Rezultatele sale au arătat că pisicile au prezentat în mod
consistent o învăţare graduală.
Thorndike a interpretat descoperirile sale în termeni de asocieri. A susţinut faptul că
există o conexiune între cutie şi mişcările folosite de pisici pentru a scăpa, care era "întărită"
după fiecare evadare. O idee similară, deşi regândită, a fost preluată de la  B. F. Skinner prin
formularea acestuia asupra condiţionării operante. Analiza asociativă s-a impus în behaviorism la
mijlocul secolului, şi este evidentă şi în cercetările behaviouriste din prezent. Thorndike a
susţinut funcţionalismul lui Dewey's şi a adăugat componenta stimul-răspun şi a redenumit
conecţionism. Teoria sa a devenit o necesitate educaţională în următorii 50 de ani.
Thorndike a specificat trei condiţii care cresc procesul învăţării:
* Legea efectului afirma că recurenţa probabilă a unui răspuns este în general guvernată
de consecinţele sau efectele sale, în forma recompensării sau pedepsirii.
* Legea recenţei afirma că cel mai recent răspuns este probabil să conducă recurenţa.
* Legea exerciţiului afirma că asociaţiile stimul-răspuns sunt întărite prin repetare.
Thorndike a studiat şi limbajele auxiliare şi a influenţat apariţia Asociaţiei Internaţionale
a Limbajelor Auxiliare.

Învăţarea la adult
Thorndike şi-a folosit expertiza în testare pentru a lucra în cadrul Armatei Statelor Unite
în timpul primului război mondial. A creat testele Alpha şi beta, strămoşii bateriei ASVAB din
prezent. Pentru scopuri de calificare, soldaţiilor le-au fost administrate testele Alpha. Dacă se
realiza faptul că unii soldaţi nu puteau citi îndeajuns de bine pentru a completa testul Alpha, se
administra testul Beta (care consista în imagini şi diagrame). Astfel de contribuţii au ancorat
domeniul psihologiei şi a încurajat câmpul psihologiei şi a încurajat dezvoltarea de mai târziu a
psihologiei educaţionale.
 Edward Thorndike considera că “Instrucţia trebuie să urmărească scopuri sociale,
specificate.” Thorndike a studiat “Învăţarea adultului”, şi credea că abilitatea de a învăţa nu
scade până la vârsta de 35 de ani, şi scade doar mai târziu la o rată de 1 procent pe an, mergând
împotriva gândirii că "poţi învăţa câinii bătrâni noi lucruri." S-a arătat mai târziu că viteza
învăţării, şi nu puterea învăţării scade odată cu vârsta. Thorndike a constituit şi legea efectului,
conform căreia comportamentele care sunt urmate de consecinţe pozitive sunt pasibile de a se
repeta în viitor.
Thorndike a fost unul dintre pionierii învăţării "active", o teorie care propune lăsarea
copiilor că înveţe singuri, în loc să primească instrucţii de la profesori: "Metodele lecturii şi
demonstraţiei reprezintă o abordare la limita extremă în care profesorul nu-şi lasă studenţii să
găsească altceva decât ar putea să le spună sau arate...Cere de la ei doar să fie ascultători, şi să
facă tot ce pot pentru a înţelege, cu întrebări pe care nu le-au construit ei şi răspunsuri pe care nu
le au obţinut ei înşişi."
Teoria învăţării a lui Thorndike
1) Cea mai simplă formă de învăţare o reprezintă învăţarea încercare-eroare.
2) Învăţarea este incrementală cu intuitivă.
3) Învăţarea nu este mediată de către idei.
4) Toate mamiferele învaţă în acelaşi mod.
5) Legea interferenţei - interferenţa cu comportamentul direcţionat spre scopuri cauzează
frustrare şi al face pe cineva să facă ceva ce nu vrea să facă este deasemnea frustrant.
a. Când cineva este pregătit să execute un act, este satisfăcător să-l facă.
b. Când cineva este pregătit să execute un act, este enervant să nu-l facă.
c. Când cineva nu este pregătit să execute un act şi este forţat să-l facă, este de asemena
enervant.
6) Legea exerciţiului - Învăţăm făcând. Uităm nefăcând, deşi doar într-o mică măsură.
a. Conexiunile dintre un stimul şi un răspuns sunt întărite pe parcurs ce sunt folosite.
(legea folosirii)
b. Conexiunile dintre un stimul şi un răspuns sunt slăbite daca nu sunt folosite. (legea
nefolosirii)
7) Legea efectului - Dacă răspunsul unei conexiuni este urmat de o rezolvare
satisfăcătoare a problemei, puterea conexiunii creşte considerabil, în timp ce dacă este urmă de o
rezolvare nesatisfăcătoare, puterea conexiunii este scăzută marginal.
8) Răspunsuri multiple - Cel care învaţă va încerca răspunsuri multiple pentru a rezolva o
problemă înainte ca aceasta să fie rezolvată.
9) Set sau atitudine - Setul sau atitudinea reprezintă ceea cea studentul (în sens generic)
deja deţine, precum experienţe de învăţare anterioare, starea prezentă a studentului, etc., în timp
ce începe să înveţe o altă sarcină.
10) Prepotenţa Elementelor - Răspunsurile diferite la acelaşi mediu ar fi evocate de
percepţii diferite a mediului care se comportă ca stimul pentru răspuns. Percepţiile diferite vor fi
supuse la prepotenţa elementelor diferite pentru perceptori diferiţi.
 11) Răspuns prin analogie - Problemele noi sunt rezolvate prin folosirea tehnicilor de
rezolvare folosite pentru a rezolva probleme analogice.
12) Schimbarea Asociativă - Stimulului S face pereche cu răspunsul R. Dacă stimulul Q
este prezentat simultan cu stimulul S în mod repetat, stimulul Q este pasibil să facă pereche cu
răspunsul R.
13) Aparţinerea - Dacă există o relaţie naturală între nevoia unui organism şi efectul
cauzat de un răspuns, învăţarea este mai eficace decât în cazul în care relaţia este non-naturală.

Vocabularul lui Thorndike

Thorndike a compus trei vocabulare diferite pentru a asista profesorii cu instructiuni.
După publicarea primei cărţi din serie, Vocabularul profesorului (1921), încă două cărţi au fost
scrise şi publicate, fiecare după aproximativ un deceniu de la predecesoarea sa. A doua carte din
serie, titlul său fiind  Un vocabular al profesorului cu 20.000 din cele mai frecvent folosite
cuvinte pentru Copii şi Tineri , a fost publicată în 1932, şi a treia şi ultima carte, Vocabularul
Profesorului de 30,000 de Cuvinte, a fost publicată în 1944.

Folosirea Vocabularului lui Thorndike

În prefaţa celei de-a treia carte, Vocabularul Profesorului de 30,000 de Cuvinte (1944),
Thorndike scrie că lista “îi spune oricui vrea să ştie dacă să folosească un cuvânt în scriere,
vorbire şi învăţare în funcţie de cât de comun este cuvântul în modalitatea de citire în Engleză, şi
sfătuieşte ca lista să fie utlizată de profesori dacă aceştia îi permit să le ghideze deciziile pe care
le au, alegând cuvintele care trebuie subliniate în timpul instrucţiilor citite. unele cuvinte au
nevoie de mai multă emfază decât altele, şi, conform lui Thorndike, lista lui îi informează pe
profesori despre cele mai frecvent întâlnite cuvinte care trebuie reîntărite prin instrucţie şi astfle
să devină "o parte permanentă a stocului (studenţilor) de cuvinte cunoscute". Dacă un cuvânt nu
este pe listă dar apare într-un text educaţional, înţelesul său are nevoie să fie înţeles doar
temporar în contextul în care a fost găsit, şi apoi eliminat din memorie.