ANALIZĂ CRITICĂ

PIROMANIA CA ȘI CONSECINȚĂ COMPORTAMENTALĂ A

TULBURĂRII DE PERSONALITATE

Masterand: Vasile Ștefania

CLUJ-NAPOCA
2022
 CUPRINS

PARTEA 1. INTRODUCERE...........................................................................................................3

1.1.Ideea principală a analizei critice...................................................................................................3

1.2.Sinteza ideilor relevante din literatura selectată.............................................................................3

1.2.1.Investigarea modului în care tulburările de personalitate au fost propuse ca tulburări

comorbide piromaniei...........................................................................................................................3

1.2.2.Investigarea riscului de recidivă al piromaniei determinat de tulburarările de personalitate......4

1.2.3.Investigarea mecanismelor explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de

personalitate…......................................................................................................................................5

PARTEA 2. ARGUMENTARE.........................................................................................................6

2.1. Argumentarea ideilor propuse analizei critice...............................................................................6

2.2. Concluzii........................................................................................................................................7

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................8

2
 PARTEA 1. INTRODUCERE

1.1. Ideea principală a analizei critice

Ca rezultat al unei succinte sinteze a literaturii de specialitate selectate, dintr-o perspectivă
generală, analiza noastră critică a implicat piromania ca și consecință comportamentală a tulburării
de personalitate. La nivel specific, ne-am propus argumentarea următoarei idei:
Analiza modului în care piromania a fost prezentată ca formă de comportament generat de
tulburarea de personalitate.
Asociat am derivat următoarele idei pentru a le supune analizei:
1. Investigarea modului în care tulburările de personalitate au fost propuse ca tulburări
comorbide piromaniei
2. Investigarea riscului de recidivă al piromaniei determinat de tulburarările de personalitate
3. Investigarea mecanismelor explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de
personalitate
1.2. Sinteza ideilor relevante din literatura selectată
1.2.1. Investigarea modului în care tulburările de personalitate au fost propuse ca tulburări
comorbide piromaniei
Nanayakkara și colaboratorii (2020) au prezentat ideea de comorbiditate susținând că, în ceea
ce privește tulburarea de personalitate și piromanie, tulburarea de personalitate borderline (BPD) fie
primară, fie comorbidă, alături de autovătămare, s-a dovedit în mod constant a fi mai prevalentă.
Participanții cu diagnostic de piromanie, de sex feminin, au avut rate semnificativ mai mari de
tulburare de personalitate, impulsivitate mai mare (indicată printr-o planificare semnificativ mai
redusă – simptom specific tulburării de personalitate borderline), dereglare a dispoziției și
comportament de auto-vătămare în comparație cu participanții de sex masculin. Nanayakkara și
colaboratorii (2020) susțin faptul că psihopatologia contribuie major la apariția piromaniei; și că o
astfel de psihopatologie este adesea marcată de tulburare de personalitate de tip borderline sau
antisocială și/sau dereglare a dispoziției.
Burton, McNiel și Binder (2012) au identificat că, tulburările de personalitate, în special
tulburărarea de personalitate antisocială și borderline, au fost, observate frecvent în rândul
populației cu tulburare de piromanie din spitalele corecționale și criminalistice.
Nanayakkara, Ogloff, McEwan și Ducat (2021) abordează ideea de comorbiditate a tulbuărilor
de personalitate în rândul populației cu tulburare de piromanie, susținând că tulburarea de
personalitate antisocială (ASPD) și tulburarea de personalitate de tip borderline (BPD) sunt cu rata
cea mai ridicată. Ei susțin că, tulburarea de personalitate de tip borderline BPD a fost tulburarea

3
care diferențiază cel mai bine între piromani și alți infractori. Aceștia au constatat că trăsăturile
specifice tulburării de tip borderline sunt mai prevalente în rândul piromanilor în comparație cu
grupurile de control din populația comunitară cu istoric de comportamente criminale, fără a include
piromania. De asemenea, au constatat rate crescute de trăsături specifice tulburării de personalitate
de tip borderline în rândul bărbaților piromani, comparativ cu grupul de control încarcerat. Aceștia
au raportat rate crescute ale tulburării de personalitate de tip borderline și în rândul femeilor
piromane și cu o serie de caracteristici comune acestui diagnostic – cum ar fi autovătămarea și
abuzul în copilărie (Nanayakkara, et al., 2021).
În studiul lor, Stockburger și Omar (2014) au abordat aspectul de comorbiditate în cazul
piromaniei susținând că bărbații cu antecedente de piromanie de-a lungul vieții au fost mai
predispuși decât bărbații fără antecedente de piromanie să aibă alte tulburări comorbide, printre care
și tulburare de personalitate antisocială. În plus, cel mai frecvent diagnostic psihiatric comorbid la
femeile piromane pare a fi tulburarea de personalitate de tip borderline și tulburarea de personalitate
antisocială.
Allely (2019) a abordat comorbiditățile în cazul piromaniei, susținând că în pofida faptului că
prevalența reală a piromaniei rămâne evazivă, se evidențiază rate mari și ale altor tulburări
psihiatrice la piromani, cele mai frecvente fiind: schizofrenia, tulburările de dispoziție (cum ar fi
anxietatea și depresia), tulburările de personalitate, abuzul de alcool și dizabilitate intelectuală.
1.2.2. Investigarea riscului de recidivă al piromaniei determinat de tulburarările de
personalitate
Cu referire la recidivism, Nanayakkara și colaboratorii (2020) susțin că patternurile de apariție
a recidivismului în rândul femeilor, în comparație cu bărbații, pot fi explicate îndeosebi de
tulburările de personalitate cu dereglare a dispoziției (adică, tulburarea de personalitate borderline).
Asociațiile demonstrate între piromanie, tulburarea de personalitate și autovătămare, indică faptul că
motivul declanșării comportamentului de incendiere și diagnosticul diferențial al tulburării de
personalitate ar trebui luate în considerare în analiza tulburării de piromanie.
Burton, McNiel și Binder (2012) abordează recidivismul raportându-se la studii retrospective
susținând că pare a fi eterogenitate diagnostică, cu schizofrenie, retard mintal/dizabilitate
intelectuală, și tulburarea de personalitate antisocială ca fiind cele mai frecvente diagnostice
identificate în rândul recidiviștilor. Totodată, aceștia propun o serie de variabile, pe care le
evaluează ca factori de risc pentru piromanie, această propunere este făcută pentru evaluarea
forensică a piromaniei, printre aceste variabile sunt descrise tulburarea de personalitate antisocială și
de tip borderline, și o serie de particularități ale acestor tulburări cum ar fi asertivitatea redusă,
impulsivitatea și introspecția redusă.

4
 Nanayakkara și colaboratorii (2021), cu referire la riscul de recidivism au determinat că
tulburarea de personalitate antisocială a fost observată în mod repetat în rândul piromanilor
recidiviști. În studiul lor, ei au observat că cei cu tulburare de personalitate, în comparație cu cei
care nu au avut o tulburare de personalitate primară sau comorbidă, au avut rate semnificativ mai
mari de a prezenta în antecedente piromania ca tulburare. Astfel, comportamentul repetat de
incendiere a fost mai prezent în rândul celor cu tulburare de personalitate.
În analiza lor, la nivel puțin detaliat, Stockburger și Omar (2014) au observat că factorii
asociați cu recidiva în tulburarea de piromanie includ tulburările de personalitate.
Allely (2019), în studiul derulat, nu abordează riscul de recidivă, chiar dacă subliniază nevoia
de a include psihopatologia comorbidă, îndeosebi tulburările de personalitate. Menționează general
ideea de factori de risc, susținând că dezvoltarea factorilor de risc asociați piromaniei și vârsta la
momentul apariției dificultăților de sănătate mintală pot fi factori critici utili de luat în considerare
atunci când se încearcă realizarea distincției între procesele de infracțiune în diferite subtipuri de
tulburare de priomanie (Tyler & Gannon, 2017)
1.2.3. Investigarea mecanismelor explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de
personalitate
În explicarea relației dintre piromanie și psihopatologie, specific tulburările de personalitate,
Nanayakkara și colaboratorii (2020) se focalizează asupra diferețelor de gen. Aceștia susțin că
participanții de gen feminin, comparativ cu cei de gen masculin prezintă rate mai mari de abuz în
copilărie, traume, separarea parentală și bolile mintale ale părinților și astfel o rată mai ridicată a
tulburărilor de personalitate. Totodată, aceștia susțin că, participanții cu tulburare de piromanie și
comorbid tulburare de personalitate de tip borderline ar putea utiliza incendierea similar cu auto-
agresiunea, ca mecanism de coping disfuncțional, pentru a elibera tensiunea sau pentru a se regla
emoțional.
În pofida abordării tulburării de personalitate ca tulburare comorbidă piromaniei și cu impact
asupra riscului de recidivă Burton, McNiel și Binder (2012) nu includ în studiul lor mecanisme
explicative ale acestor constatări.
Nanayakkara și colaboratorii (2021) oferă o descriere relativ cuprinzătoare a mecanismelor
explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de personalitate. În ceea ce privește persoanele
cu tulburare de personalitate, piromania a fost explicată ca manifestându-se secundar simptomelor
asociate. Nanayakkara și colaboratorii (2021) s-au concentrat și asupra deficitelor cognitive și
afective asociate cu tulburarea de personalitate. Aceste deficite specifice exacerbează, mai degrabă,
vulnerabilitățile preexistente pentru tulburarea de piromanie, decât să provoace piromania. Printre
indivizii cu tulburări de personalitate sau de control al impulsurilor, incendierea poate fi privită ca

5
un mecanism de adaptare defectuoasă sau parte a unui model comportamental antisocial. Autorii
insistă asupra faptului că piromania îndeplinește o anumită funcție.
Cu toate că Stockburger și Omar (2014) au abordat tulburarea de personalitate ca tulburare
comorbidă piromaniei și cu impact asupra riscului de recidivă, autorii nu includ în studiul lor
mecanisme explicative ale acestor constatări.
Allely (2019) nu prezintă mecanisme explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de
personalitate, cu toate că precizează, abordând general psihopatologia comorbidă, un model
explicativ care include: (a) factori din istoricul personal (copilărie și experiențele din adolescență,
până la vârsta de 18 ani), (b) vârsta adultă timpurie (de la vârsta de 18 ani până la aproximativ cu un
an înainte de săvârșirea infracțiunii), (c) perioada anterioară infracțiunii (evenimente care au avut
loc cu aproximativ un an înainte de eveniment până cu câteva momente înainte) și (d) infracțiunea și
perioada post-infracțiune (care acoperă infracțiunea în sine și factori imediat după infracțiune).

PARTEA 2. ARGUMENTARE

2.1. Argumentarea ideilor propuse analizei critice

Vom aborda, pe rând, cele trei idei avute în vedere pentru analiză, pornind de la cele 5 articole
de specialitate selectate. Referitor la Investigarea modului în care tulburările de personalitate au
fost propuse ca tulburări comorbide piromaniei, susținem că sunt două studii care au prezentat la un
nivel mai ridicat de complexitate acest aspect, anume, studiul derulat de Nanayakkara, Ogloff,
McEwan și Ducat (2021), precum și studiul lui Nanayakkara și colaboratorii (2020). Aceștia au
susținut specific comorbiditatea tulburării de personalitate de tip borderline și tulburarea antisocială
în piromanie, făcând totodată și o diferențiere în funcție de apartenența la gen, tulburarea de
personalitate de tip borderline fiind identificată cu incidență mai ridicată în rândul femeilor ca
tulburare comorbidă, așa cum au constatat și alte studii (Long et al., 2015; Wyatt et al., 2018; Ducat
et al., 2013; Ó Ciardha et al., 2015). Comparativ, Burton, McNiel și Binder (2012), abordează la
nivelul populației forensice tulburările comorbide, inclusiv tulburările de personalitate, focalizându-
se mai mult asupra proceselor de evaluare și implicațiile tulburărilor de personalitate comorbide în
evaluarea riscului piromaniei. În studiul lui Stockburger și Omar (2014), comorbiditatea este
abordată în relație cu piromania ca formă de comportament manifestat de-a lungul vieții, nu sunt
menționate date despre cei care nu sunt recidiviști. Allely (2019), abordeză doar la nivel general
comorbiditatea tulburării de personalitate în cazul piromaniei, fiind alăturată celorlalte
psihopatologii, nu oferă un grad ridicat de specificitate, studiul fiind unul dominant descriptiv.
Referitor la Investigarea riscului de recidivă al piromaniei determinat de tulburarările de
personalitate, studiul lui Nanayakkara și colaboratorii (2020) propun cel mai adecvat ideea
6
recidivismului, aceștia explică mai detaliat, susținând că patternurile de apariție a recidivismului în
rândul femeilor, în comparație cu bărbații, pot fi explicate îndeosebi de tulburările de personalitate
cu dereglare a dispoziției, îndeosebi tulburarea de personalitate de tip borderline. Nanayakkara și
colaboratorii (2021), subliniază ca factor de risc pentru recidivismul piromaniei tulburarea de
personalitate antisocială, așadar aceștia propun o diferențiere a tipului de tulburare de personalitate
(borderline sau antisocial) luând în considerare și apartenența la gen. Comparativ, studiul derulat de
Stockburger și Omar (2014) propune la modul general tulburarea de personalitate ca factor de risc în
recidiva piromaniei, studiul derulat de Allely (2019) este deosebit de limiat, cercetătorul nu
abordează riscul de recidivă. În aceeași ordine de idei, direcția de abordare a recidivismului și
personalitatea ca factor de risc pentru piromanie în studiul lui Burton, McNiel și Binder (2012) este
una în descrierea unor studii retrospective, concluzionând eterogenitatea diagnostică.
Nu în ultimul rând, raportându-ne la Investigarea mecanismelor explicative ale relației dintre
piromanie și tulburările de personalitate, Nanayakkara și colaboratorii (2021) oferă o descriere
relativ cuprinzătoare a mecanismelor explicative ale relației dintre piromanie și tulburările de
personalitate. Aceștia oferă câteva mecanisme explicative, menționând piromania ca mecanism de
coping dezadaptativ, ca manifestare secundară simptomelor asociate, și chiar subliniază rolul
deficitelor cognitive și afective specifice tulburărilor de personalitate (similar, McEwan & Ducat,
2016; Gannon et al., 2012; Cunningham et al., 2011; Long et al., 2015). La un nivel mai redus de
complexitate, Nanayakkara și colaboratorii (2020) descriu mecanismul susținând că, în cazul
piromanilor cu tulburare de personalitate de tip borderline comorbid ar utiliza incendierea similar cu
auto-agresiunea, ca mecanism de coping disfuncțional, pentru a elibera tensiunea sau pentru a se
regla emoțional. Burton, McNiel și Binder (2012), precum și Stockburger și Omar (2014) nu includ
în studiul lor mecanisme explicative relației dintre piromanie și tulburările de personalitate, fiind î
acest sens deosebit de limitate. Allely (2019) nu prezintă mecanisme explicative ale relației dintre
piromanie și tulburările de personalitate, cu toate că precizează, abordând general psihopatologia
comorbidă, un model explicativ, așadar, limitarea studiului este dată de oferirea unui mecanism
general, sugerând absența specificității în explicarea relației dintre piromanie și tulburările de
personalitate.
2.2. Concluzii
În concluzie, studiile selectate întâmpină o carență semnificativă în organizarea și dezvoltarea
informațiilor care caracterizează relația dintre piromanie și tulburările de personalitate. Cele care
prezintă tulburarea de personalitate ca tulburare comorbidă piromaniei, se limitează prin a nu aborda
personalitatea și ca factor de risc pentru recidiva a piromaniei. Cele care au surprins personalitatea
ca psihopatologie comorbidă și factor de risc pentru recidivă, suferă prin a nu oferi un mecanism
explicativ al acestor constatări.
7
 BIBLIOGRAFIE

Cunningham, E. M., Timms, J., Holloway, G., & Radford, S. A. (2011). Women and firesetting: A
qualitative analysis of context, meaning, and development. Psychology and Psychotherapy:
Theory, Research and Practice, 84(2), 128–140.
Ducat, L., Ogloff, J. R. P., & McEwan, T. (2013). Mental illness and psychiatric treatment amongst
firesetters, other offenders and the general community. Australian and New Zealand Journal of
Psychiatry, 47(10), 945–953.
Gannon, T. A., Ciardha, C. Ó, Doley, R. M., & Alleyne, E. (2012). The Multi-Trajectory Theory of
Adult Firesetting (M-TTAF). Aggression and Violent Behavior, 17(2), 107–121.
Long, C. G., Fitzgerald, K. A., & Hollin, C. R. (2015). Women firesetters admitted to secure
psychiatric services: Characteristics and treatment needs. Victims & Offenders, 10(3), 341-
353.
McEwan, T. E., & Ducat, L. (2016). The role of mental disorder in firesetting behaviour. In R. M.
Doley, G. L. Dickens, & T. A. Gannon (Eds.), The psychology of arson: A practical guide to
understanding and managing deliberate firesetters (pp. 211–227). Routledge/Taylor &
Francis Group.
Ó Ciardha, C., Alleyne, E. K., Tyler, N., Barnoux, M. F., Mozova, K., & Gannon, T. A. (2015).
Examining the psychopathology of incarcerated male firesetters using the Millon Clinical
Multiaxial Inventory-III. Psychology, Crime & Law, 21(6), 606-616.
Wyatt, B., Gannon, T. A., McEwan, T. E., Lockerbie, L., & O’Connor, A. (2019). Mentally
disordered firesetters: An examination of risk factors. Psychiatry, 82(1), 27-41.

Articolele supuse analizei

Allely, C. S. (2019). Fire-setting and psychopathology: a brief overview of prevalence, pathways

and assessment. Journal of criminal psychology, 9(4), 149-154.
Burton, P. R., McNiel, D. E., & Binder, R. L. (2012). Firesetting, arson, pyromania, and the forensic
mental health expert. Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law
Online, 40(3), 355-365.
Nanayakkara, V., Ogloff, J. R., Davis, M. R., & McEwan, T. E. (2020). Gender-based types of
firesetting: clinical, behavioural and motivational differences among female and male
firesetters. The Journal of Forensic Psychiatry & Psychology, 31(2), 273-291.
Nanayakkara, V., Ogloff, J. R., McEwan, T. E., & Ducat, L. (2021). Firesetting among people with
mental disorders: Differences in diagnosis, motives and behaviour. International Journal of
Forensic Mental Health, 20(2), 118-132.
Stockburger, S., & Omar, H. A. (2014). Firesetting behavior and associated comorbid psychiatric
disorders. International Journal of Child and Adolescent Health, 7(2), 109-115.