———————————————————————————————————

CLUBUL COCOSATILOR

Colectia: Noul Excentric Club

Nr. 153

— 1 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

CUPRINS

Prefaţă...............................................................................3
I. Cazul lui mister Pepper...................................................5
II. Bijuteriile schimbate......................................................9
III. Olandezul...................................................................14
IV. Descoperiri.................................................................18

———————————————————————————————— 2 —
———————————————————————————————————

Prefaţă

Percy Stuart, un tânăr american, foarte bogat,

independent şi manierat, maestru în toate sporturile, dorea
să fie primit ca membru în renumitul «Excentric Club«.
Dar Percy Stuart nu reuşi mult timp să-şi ajungă ţinta,
deoarece statutele clubului prevedeau în mod expres, că nu
pot fi primiţi decât 197 de membri.
În afară de această, Percy Stuart avea un duşman de
moarte în baronetul Mac Hollister, care căuta, fără cruţare
şi prin toate mijloacele, să îngreuneze primirea tânărului
american ca membru al clubului.
Totuşi Percy, pătrunzând cu forţa în sala de şedinţe a
clubului, obţinu să se admită pentru dânsul o excepţie a
statutelor.
S-a pus însă condiţia ca Percy Stuart să rezolve un
număr de probleme, propuse de conducerea clubului,
număr echivalent cu membrii clubului, adică: 197
Rezolvarea fiecărei din aceste probleme pune la o grea
încercare forţa fizică şi spirituală a lui Percy energia sa,
precum şi amorul său propriu.
Percy Stuart semnă condiţiunile, primind apoi de la
mister William Spencer, preşedintele clubului, o scrisoare,
care conţinea prima problemă. Imediat după rezolvarea
primei însărcinări, i se înmâna o altă scrisoare conţinând
cea de a doua misiune.
………………………………………………………………………….
S-au succedat apoi şi alte însărcinări. Iat-o pe cea de
153-a:

— 3 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

«La New-York, s-a înfiinţat un Ciuli al cocoşaţilor. Din

motive bine întemeiate, nu avem nici o încredere în
acest club.
Percy Stuart e însărcinat să clarifice activitatea
suspectă a acestui club şi să tragă la răspundere pe
delicvenţi«.
«Excentric-Club«.

———————————————————————————————— 4 —
———————————————————————————————————

I. Cazul lui mister Pepper

Percy Stuart stătea de vorbă la biroul său cu Bill

Newton. Tocmai spunea ajutorului său că aşteaptă de
câteva zile o nouă însărcinare din partea clubului
Excentric, când se auzi cineva intrând în sala de aşteptare.
Percy deschise uşa, pentru a primi personal pe vizitator.
Străinul care intră în birou făcea impresia unui
comerciant, modest.
Tânărul sportsman se uită câteva clipe cercetător la el,
iar apoi îi spuse:
— Ia loc şi spume-mi cu ce te pot servi! Cred că te-au
determinat motive serioase să vii la mine!
Străinul şovăi puţin, dar apoi se aşeză pe scaun.
— Da, sunt motive destul de serioase! Am auzit că veniţi
în ajutorul oamenilor săraci şi de aceia am venit la dvs.
Percy Stuart se aşeză şi el la biroul sau.
— Povesteşte-mi tot ceea ce ai pe inimă, ca să văd ce pot
face pentru d-ta!
Musafirul răsuflă mai uşurat.
— Ah, am ştiut eu că sunteţi un om bun, mister Stuart!
Mă numesc Dan Pepper şi locuiam în piaţa Riverside, unde
aveam şi o prăvălie mică. După cum ştiţi, cartierul acesta
nu e prea bogat. Totuşi, pentru magazinul meu modest, e
bun şi onest cartier. Cumpăr şi vând haine vechi şi
împrumut bani, bineînţeles cu dobândă mică. De zece ani
îmi aveam magazinul în subsolul din piaţa Riverside şi

— 5 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

speram să pot locui acolo toată viaţa mea. Dar într-o zi, am
fost evacuat.
— Evacuat?
Micul negustor bătu cu pumnul în masă.
— Da, am fost evacuat într-un mod ticălos! Şi ştiţi cine a
închiriat localul? Clubul cocoşaţilor!
Percy Stuart se uită surprins la biciul negustor.
— Acesta e un club foarte ciudat!
— Dacă e ciudat sau nu, nu ştiu! În orice caz, au căutat
să mă scoată din localul meu. În fiecare zi, venea în
magazin câte un membru al clubului şi făcea mai multe
cumpărături. Faptul mi se părea suspect, deoarece toţi
care veneau se uitau cercetători prin magazin, de parcă ar
fi căutat ceva ascuns, unii din ei examinau chiar şi pereţii.
După puţin timp, proprietarul clădirii m-a înştiinţat că la
ziua întâi a lunii, trebuie să-i predau localul, întrucât a
găsit un nou chiriaş, care-i oferă o sută de dolari lunar.
Cum eu nu puteam plăti o astfel de chirie, m-am mutat pe
Bowery, unde mi-am redeschis magazinul. Din fericire, nu
mi-am pierdut clientela, iar afacerile îmi merg destul de
bine. Într-o zi, m-am dus din curiozitate în piaţa Riverside,
ca să văd cine e chiriaşul vechiului meu magazin. Dar, spre
mirarea mea, am găsit subsolul închis.
Întâlnind pe fostul meu proprietar, acesta mi-a spus,
frecându-şi bucuros mâinile:
— Sunt foarte mulţumit de noii chiriaşii!
— Aşa? l-am întrebat eu.
— Da, sunt oameni foarte liniştiţi şi-mi plătesc regulat
suta de dolari pe lună, cu toate că nu se folosesc de local
decât numai odată pe săptămână. În fosta d-tale prăvălie
se ţine în fiecare joi o şedinţă a clubului cocoşaţilor.
Percy Stuart, care ascultase atent, întrebă zâmbind:
— Şi ce pot face eu pentru d-ta, dragul meu?
— Ce să faceţi? Cred că e foarte simplu. Cocoşaţii plătesc
o chirie de trei ori mai mare decât o plăteam eu. De ce s-au

———————————————————————————————— 6 —
———————————————————————————————————

vârât tocmai în subsolul meu? De ce plătesc atâţia bani

pentru un subsol?
— Ai vrea să te muţi înapoi în vechiul local?
— Da, dacă ar fi posibil!
— Dar cum să mă amestec eu în treburile unui club,
care deşi poartă un nume ciudat, nu dăunează totuşi
nimănui?
— Vedeţi însă că oameni aceştia plătesc o sumă enormă
pentru un simplu subsol!
— Probabil că le convine localul şi întrucât sunt mulţi
membri, pot plăti uşor chiria.
— Va să zică nu vreţi să-mi veniţi în ajutor?
— Nu pot face nimic pentru d-ta. Înţelege te rog, că
aceasta nu e un caz în care aş putea să intervin!
— Aveţi dreptate!
— Ei vezi! Îmi pare bine că te-am cunoscut, dar acum te
rog să mă scuzi, căci sunt invitat pentru astă seară!
Bătrânul Pepper înţelese ca trebuie să-şi ia rămas bun.
După plecarea lui, Percy Stuart şi Bill se priviră râzând.
În acelaşi moment, se auziră două bătăi scurte la uşă.
Imediat apoi, intră Bob Poggy, tânărul servitor al lui Percy
Stuart, aducând o scrisoare.
Percy recunoscu plicul. Scrisoarea era din partea
clubului Excentric. Când o desfăcu, constată că ea
conţinea cea de 153-a însărcinare:

«La New-York s-a înfiinţat un club al cocoşaţilor.

Din motive întemeiate, nu avem încredere în acest
club. Percy Stuart o însărcinat să demaşte activitatea
clubului şi să tragă la răspundere pe vinovaţi.
Clubul-Excentric«.

Percy Stuart rămase pe gânduri. În cele din urmă, el se

ridică de pe scaun.
— Iată, Bill! Noua mea însărcinare e să demasc

— 7 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

activitatea clubului cocoşaţilor. Ai auzit ceva despre acest

club?
Spre surpriza lui Percy Stuart, ajutorul său dădu
afirmativ din cap.
— Din întâmplare, vă pot da oarecari informaţii,
răspunse el. Acum câteva zile, am citit un anunţ într-un
ziar, care, datorită ciudăţeniei lui, m-a intrigat. Am decupat
anunţul din ziar şi-l păstrez. Cred că-l am în portmoneul
meu.
Bill scoase anunţul din portmoneu şi-l înmână lui Percy,
Stuart. Acesta citi:

«Clubul cocoşaţilor caută membri!

Clubul înştiinţează pe toţi cocoşaţii din New-York,
că şi-a mutat sediul în piaţa Riverside No. 5.
Cocoşaţii între vârsta de 26—40 anii se pot înscrie la
sediu. Primirile se fac în fiecare joi, între orele 10—11
dimineaţa. Asupra primirilor hotărăşte preşedintele
clubului. După primire, în club, membri sunt datori
să vină în fiecare joi la reuniunile ce se organizează«.

Percy Stuart clatină din cap.

În seara aceasta, nu mă pot duce acolo, căci trebuie să
mă îmbrac repede pentru balul de la miss Stoke! Spuse el.
Dar am mare poftă să mă înscriu în clubul cocoşaţilor!

———————————————————————————————— 8 —
———————————————————————————————————

II. Bijuteriile schimbate

Balul avu loc în splendidul palat al d-nei Elvira Stoke.

Intrând, Percy Stuart fu salutat de toţi oaspeţii, iar în
salonul cel mare, îl întâmpină amfitrioana.
Elvira Stoke era văduvă unui bogat industriaş. Cu toate
că împlinise vârsta de patruzeci de ani, era încă destul de
frumoasă. Ea organiza mereu petreceri fastuoase şi purta
întotdeauna bijuterii din cele mai scumpe.
În seara aceasta, bogata văduvă etala un superb colier,
împodobit cu rubine. Percy ştia că acest colier, costase o
sută de mii de dolari.
Tânărul sportsman petrecu aproape o oră în societatea
invitaţilor. Apoi însă, fiind plictisit, se retrase într-un colţ
mai izolat al frumosului parc, care era feeric luminat. El
ceru unui servitor să-i aducă un pahar de şampanie şi
rămase cufundat în gânduri. Reflecta asupra noii
însărcinări, pe care i-o dăduse clubul Excentric.
Deodată, el simţi o mână pe umăr. Întorcând capul, văzu
pe un domn bătrân şi foarte simpatic. Era mister William
Blackwatter, care-şi învestise întreaga avere în preţioase
colecţii de pietre scumpe şi care era văzut la toate licitaţiile,
la care se vindeau obiecte de preţ. Blackwatter se bucura
de reputaţia de desăvârşit cunoscător în materie de
bijuterii şi pietre preţioase.
El salută politicos pe Percy Stuart.
— De ce aşa de gânditor? Reflectezi asupra soluţionării
unei noi şi grele misiuni?

— 9 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

— Pentru moment, nu am nicio însărcinară interesantă!

— Atunci îţi pot spune că, foarte curând, vei primi una
interesantă!
Observând zâmbetul lui Blackwatter, Percy îl întrebă:
— Ce vrei să spui?
— E simplu! Cred că astă-seară chiar, amfitrioana
noastră va descoperi că e fals colierul ei pe rubine.
(Percy Stuart tresări, surprins.
— Cum asta? Rubinele colierului d-nei Stoke sunt false?
Dar strălucesc aşa de viu, încât mi-au dat dureri de ochi!
— Eu sunt cunoscător în materie, aşa că luciul rubinelor
nu mă poate deruta. Eu ştiu, mister Stuart, ceea ce d-ta nu
poţi şti. Datorită unor procedee chimice, se pot fabrica
rubine false, care cu greu pot fi deosebite de cele veritabile.
Fireşte însă că cele dintâi n-au nicio valoare!
Percy clătină nedumerit din cap.
— Colierul care costă o sută de mii de dolari e fals?
Atunci d-na Stoke a fost înşelată în mod odios?
— Chestiunea nu e aşa de simplă după îţi închipui,
mister Stuart. Am însoţit personal pe d-na Stoke, acum
câteva săptămâni, la magazinul de bijuterii, de unde şi-a
cumpărat colierul. Acesta era tot atât de veritabil ca şi
numele meu şi te asigur că nu l-a plătit prea scump! Dar
astă seară, când am văzut pe d-na Stoke, am putut observa
că pietrele sunt false. Fireşte că n-am spus nimănui nimic
despre descoperirea făcută, căci nu vreau să stric buna
dispoziţie a invitaţilor şi a amfitrioanei noastre.
Totuşi, ca să fiu sigur că nu mă înşel în această privinţă,
o să mai consult pe un neîntrecut cunoscător în această
materie. Într-un cartier periferic al oraşului, locuieşte un
bijutier olandez. El e foarte bine cunoscut în buna societate
a New-York-ului, căci se pricepe să cureţe admirabil cele
mai preţioase bijuterii, redându-le luciul lor natural. De
altfel, e cunoscut şi ca un om foarte cinstit, deoarece prin
prăvălioara lui au trecut bijuterii de valoare enormă, fără

———————————————————————————————— 10 —
———————————————————————————————————

ca el să fi pretat vreodată la cea mai mică neregulă. Voi

propune amfitrioanei noastre să-şi dea colierul la curăţat
lui mister Romus Rosengould. Acesta e numele bijutierului.
El mă cunoaşte foarte bine şi va confirma, desigur, că
rubinele sunt false. Mă poţi însoţi şi d-ta, când voi duce
acestui om colierul doamnei Stoke!
Percy Stuart fu de acord cu această propunere, iar
Blackwatter găsi imediat prilejul să vorbească amfitrioanei.
Invitaţii fură poftiţi în sala de concerte. Percy Stuart şi
bătrânul Blackwatter luară loc lângă d-na Stoke. După
terminarea primei părţi a programului, mister Blackwatter
se adresă d-nei Stoke:
— Colierul d-tale e splendid, draga, mea! Ar fi însă bine
să dai la curăţat rubinele. În felul acesta luciul lor ar creşte
şi mai mult. Mă însărcinez să duc cu colierul la
Rosengould, care va face totul!
Bogata văduvă îi răspunse zâmbind:
— Cam târziu, amicul meu, căci rubinele au şi fost
curăţate de Rosengould!
Blackwatter rămase surprins.
— Rubinele au fost la Rosengould? întrebă el.
— Da, olandezul mi-a adus personal colierul, cu o oră
imitate de începerea seratei. Îţi mulţumesc deci pentru
amabilitate, dar ai cam întârziat! Şi acum, te rog să mă
scuzi, căci sunt reclamată de ceilalţi invitaţi!
Percy Stuart şi Blackwatter rămaseră singuri.
— Ei? întrebă Percy Stuart. Ce spui de cele auzite?
Planul nostru a eşuat. De altfel, cred că te înşeli afirmând
că acest colier ar fi fals!
— Nu, sunt sigur ca rubinele sunt false. M-am uitat din
nou şi foarte de aproape la colier. Te asigur că nu greşesc!
— Atunci singura ipoteză este că acest Rosengould
însărcinat cu curăţirea colierului, a scos rubinele veritabile
şi le-a înlocuit cu altele false.
— Imposibil! Olandezul e cunoscut în toate cercurile ca

— 11 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

un om foarte cinstit. Prin mâna lui au trecut bijuterii şi mai

preţioase, fără ca el să se preteze la vreo înşelăciune.
— Dar, stai! Mi-am adus aminte că, acum câteva zile, am
dat şi eu lui Rosengould o piatra scumpă, ca s-o cureţe. E
un topaz pe care l-am cumpărat destul de ieftin la o
licitaţie.
Chiar ieri, olandezul mi-a trimis înapoi bijuteria, dar n-
am avut timp să văd cum a curăţat-o. Sunt nerăbdător
acum să mă întorc acasă, pentru a mă încredinţa dacă
bijuteria a suferit vreo schimbare. În cazul acesta, aş avea
şi eu motiv să mă îndoiesc de cinstea lui Rosengould.
— Foarte bine! răspunse Percy. Chestiunea aceasta mă
interesează şi pe mine, chiar mai mult decât serata. Dacă-
mi permiţi, mister Blackwatter, te voi însoţi!
— Cu plăcere! Să plecăm imediat!
După câteva minute, amândoi părăsiră splendidul palat
al d-nei Stoke.
Ajungând acasă, bătrânul Blackwatter nu avu răbdare
nici măcar să-şi dezbrace paltonul. El conduse pe Percy la
un dulăpior de sticlă, în care se aflau colecţii întregi de
bijuterii preţioase.
Bătrânul deschise dulăpiorul cu ajutorul unei chei şi
scoase dinăuntru o cutie de piele. Apăsând pe un mic
buton, o făcu să se deschidă. În momentul următor, se ivi
un frumos buton de topaz.
Blackwatter se apropie de o măsuţă, aprinse un mic bec
electric şi scoase din sertarul măsuţei o lupă.
— Trebuie să examinez amănunţit piatra, spuse el. Pietre
de felul acesteia pot fi foarte uşor imitate. De aceia, nu mă
pot pronunţa numai după ochiul liber, ci am nevoie de
lupă.
După câteva clipe, bătrânul se făcu palid ca ceara. El
lăsă lupa în jos şi se uită disperat la Percy Stuart.
— Dumnezeule, topazul e fals!!
Percy rămase liniştit.

———————————————————————————————— 12 —
———————————————————————————————————

— Nu sunt cunoscător în materie, dar cred că de astă

dată nu greşeşti! răspunse el.
— Nu, nu greşesc şi te rog să mă crezi că şi rubinele
doamnei Stoke sunt false. Am încredinţat olandezului un
topaz veritabil, iar el mi-a înapoiat o imitaţie. E, într-
adevăr, foarte reuşită, dar nu valorează niciun sfert din
topazul meu veritabil.
— Şi bănuieşti că Rosengould a schimbat piatra?
— Trebuie să-l bănuiesc, mister Stuart! Bijuteria aceasta
n-a trecut decât prin mâna mea şi printr-a lui Rosengould.
El personal mi-a înapoiat-o ieri, iar eu am încuiat-o în
dulăpiorul acesta, pe care nimeni nu-l poate deschide, în
afară de mine. Totuşi, nu-mi vine a crede că olandezul s-a
ticăloşit tocmai acum la bătrâneţe.
— Eu aş fi de părere, mister Blackwatter, să înapoiem
mâine topazul lui Rosengould. Vom vedea ce ne va spune.
Te rog însă să nu spui olandezului cine sunt eu!
Blackwatter se declară de acord şi promise lui Percy că
va veni să-l ia cu automobilul. Tânărul sportsman îşi luă
rămas bun şi plecă.

— 13 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

III. Olandezul

A doua zi dimineaţa, Percy Stuart chemă pe ajutorul său

Bill Newton şi-i spuse:
— Dragă Bill, m-am gândit foarte mult în privinţa
clubului cocoşaţilor. Cred că, pentru început, va ajunge să
te înscrii numai d-ta în club. Fireşte însă, că trebuie să-ţi
montezi o cocoaşă. Te vei pricepe la acest lucru?
— Fireşte că da, mister Stuart!
— Foarte bine! Azi fiind joi, are loc obişnuita reuniunea
săptămânala a membrilor clubului din piaţa Riverside.
Pregăteşte-te şi du-te acolo, iar diseară să-mi raportezi cele
constatate!
Convorbirea lor fu întreruptă de două bătăi scurte la
uşă. Bob Poggy introduse pe bătrânul Blackwatter, a cărui
vizită era aşteptată de Percy Stuart.
Bătrânul se înclină politicos.
— Am sosit! spuse el. Plecăm cu automobilul meu,
mister Stuart.
— Ai adus topazul?
— Fireşte că da!
— Atunci putem pleca.
Amândoi ieşiră în stradă şi se urcară în maşina lui
Blackwatter, care se îndreptă cu mare viteză spre cartierul
nordic al oraşului. După o bună bucată de drum, casele
deveniră din ce în ce mai sărăcăcioase. Percy Stuart făcu
remarca:
— Se pare că olandezul nu-şi are magazinul într-un

———————————————————————————————— 14 —
———————————————————————————————————

cartier prea elegant.

Blackwatter dădu din cap.
— Da, locuieşte la periferic, dar clientela lui e obişnuită
cu acest, cartier.
Cu toată vârsta lui înaintată, Rosengould e un om destul
de voinic, aşa încât nu se teme de nimeni. Locuieşte într-o
încăpere, care se află deasupra magazinului său. Până
acum, nimeni n-a încercat să-l jefuiască. Asta se datorează
poate şi faptului că olandezul a instalat în magazinul său
tot felul de capcane. În afară de aceasta, podeaua
magazinului este străbătută de sârme electrice, prin care se
dă drumul curentului, în fiecare seară. Un spărgător, care
n-ar cunoaşte bine aceste capcane, riscă să-şi găsească
moartea la fiecare pas.
— Aşa? Probabil că numai olandezul cunoaşte aceste
capcane?
— Probabil! Dar poate că le cunoaşte şi servitorul său,
un cocoşat cu numele de Clarence.
— Un cocoşat?
Dar Percy Stuart nu mai auzi răspunsul, căci atenţia îi
fu atrasă de locul prin care trecea maşina. Automobilul
străbătea o piaţa mică, iar privirile lui Percy Stuart
descifrară numele ei pe o tăbliţă: Riverside Place.
Tânărul sportsman se adresă lui Blackwatter:
— Mai e mult până la magazinul lui Rosengould?
— Nu, am şi ajuns!
În acelaşi moment, maşina se opri în strada Hudsongate.
Percy observă că această stradelă se afla exact în spatele
clădirii cu No. 5 din piaţa Riverside, unde clubul
cocoşaţilor îşi ţinea şedinţele.
Blackwatter şi Percy se dădură jos din maşină şi intrară
într-o prăvălie prost luminată, a cărei uşa fu deschisă de
un cocoşat. Acesta se înclină politicos în faţa oaspeţilor. Ei
fură apoi primiţi de un bătrân bine îmbrăcat, care-i salată
tot foarte politicos.

— 15 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

— Bună ziua, mister Blackwatter! Cu ce vă pot servi?

Sunteţi mulţumit de felul cum v-am curăţat topazul! Lucrul
a fost cam greu, dar piatra n-a făcut foarte curată şi
frumoasă.
— Vin tocmai în chestiunea topazului, mister
Rosengould, răspunse Blackwatter. Poftim cutia! Deschide-
o d-ta, ia o lupă şi priveşte bine topazul!
Olandezul se conformă imediat. Dar cum examina piatra,
el se făcu palid la faţă.
— Dar ce e asta, mister Blackwatter? Topazul acesta nu
e decât o imitaţie!
— Mă bucur de constatarea d-tale! Lucrul acesta l-am
observat şi eu, abia noaptea trecută. Eu însă ţi-am
încredinţat un topaz veritabil!
— Sigur că da! Eu am curăţat o piatră veritabilă. Ce
înseamnă asta? Probabil că bijuteria a fost schimbată în
casa dvs., mister Blackwatter! Sau poate credeţi că…
— Deocamdată, nu cred nimic! Aş vrea să-ţi mai fac însă
o comunicare: să ştii că e fals şi colierul de rubine al
doamnei Stoke, pe care tot d-ta l-ai curăţat şi i l-ai înapoiat
ieri seara!
Olandezul tresari speriat
— Imposibil! exclamă el. Eu am curăţat rubine veritabile!
Blackwatter ridică din umeri.
— Pietrele pe care le purta ieri seară d-na Stoke erau
imitaţii foarte reuşite. Ea însă nu-şi dădea seama.
Rosengould se prăbuşi într-un fotoliu, privind disperat la
Blackwatter şi la însoţitorul acestuia.
În acelaşi moment, întră în magazin un bărbat înalt şi
spătos. Era Mac Fadden de la prefectura politiei din New-
York.
Poliţistul salută pe Percy Stuart, care-i făcu însă un
semn discret să nu-l trădeze.
Imediat, Mac Fadden declară arestat pe bijutierul
olandez, pentru falsificarea de bijuterii. Cu toţii ieşiră în

———————————————————————————————— 16 —
———————————————————————————————————

stradă. Mac Fadden şi bătrânul olandez, complet zăpăcit,

se urcară în maşina politiei, iar Percy Stuart şi Blackwatter
luară loc în maşina cu care veniseră.
După ce maşina lor se puse în mişcare, Blackwatter se
adresă lui Percy Stuart:
— Nu ştiu pentru ce, dar nu-mi vine să cred în vinovăţia
bietului Rosengould!
— Nici mie!
— Atunci cum îţi explici cele întâmplate?
— Deocamdată, nu mă pot pronunţa precis. Sper însă
că, foarte curând, voi clarifica, cum stau lucrurile!

— 17 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

IV. Descoperiri

După o jumătate de oră, Percy Stuart se întoarse din nou

la magazinul bijutierului olandez.
Clarence, servitorul cocoşul al lui Rosengould, nu-l opri
să pătrundă înăuntru. Dar când tânărul sportsman se
apropie de un dulăpior de sticlă, vrând să pună mâna pe o
casetă, în care se afla un colier, cocoşatul se năpusti
asupra lui. Cum agresorul scotea numai un mormăit, Percy
înţelese că are de-a face cu un surdo-mut. De aceia,
încercă să se facă înţeles prin semne. Sforţările sale
rămaseră însă zădarnice.
La un moment dat, cocoşului puse în mişcare o manivelă
ascunsă. Imediat apoi, apărură scântei într-un colţ al
magazinului. Funcţionau capcanele electrice!
Cocoşatul reuşi să se furişeze afară şi să încuie uşa după
el. Percy rămase închis în magazin. Voia să examineze
amănunţii încăperea, înainte ca autorităţile să sigileze
magazinul.
Din precauţiune, Percy îşi adusese o pereche de mănuşi
izolatoare, pe care şi le trase imediat pe mâini. Încet şi
foarte precaut, el se îndreptă spre peretele unde se afla
manivela. Dintr-o mişcare, opri curentul electric. Scânteile
electrice dispărură. Percy se afla acum în siguranţă şi
putea să examineze amănunţit magazinul.
El vru să urce scările, care duceau spre locuinţa
particulară a bijutierului. Dar observă o verigă în podea, la

———————————————————————————————— 18 —
———————————————————————————————————

capătul de jos al scărilor. Percy ridică veriga. În felul

acesta, el scoase un capac şi văzu alte scări, care dădeau
într-o pivniţă, unde erau depozitate lăzi goale şi obiecte
vechi.
Tânărul sportsman îşi aprinse bateria electrică şi coborî
până în fundul pivniţei. După câţiva puşi, călcă pe o
scândură lată, care începu să se clatine. Percy sări repede
la o parte. Apoi, ridicând scândura, văzu că se deschide o
gaură mare şi întunecoasă.
După ce lumină puţin gaura cu lampa sa electrică, Percy
puse scândura la loc şi se urcă din nou în magazin. Cu
ajutorul unei chei false, el deschise uşa prăvăliei, care
fusese încuiată de servitorul cocoşat. Ieşi în stradă şi,
neobservând nimic suspect, încuie la loc uşa. Apoi, luă o
trăsură din colţul străzii şi se duse direct la prefectura de
poliţie.
Fireşte că inspectorul Mac Faden fu surprins de vizita
neaşteptată a tânărului sportsman. Dar el se miră şi mai
mult, când Percy îi spuse că aşa-zisul club al cocoşaţilor
nu-i decât o periculoasa bandă de tâlhari.
Cerându-i explicaţii, Mac Faden află următoarele de la
Percy Stuart:
În timp ce parte din membrii clubului cocoşaţilor
petreceau în subsolul unde-şi aveau sediul, alţi membri ai
clubului, constituiţi în bandă, săpaseră un coridor
subteran, care ducea spre pivniţa bijutierului olandez.
Servitorul cocoşat al lui Rosengould făcea şi ei parte din
bandă, trădând tovarăşilor săi secretarul capcanelor
electrice din magazinul stăpânului său. Datorită acestui
fapt, tâlharii se puteau introduce în magazin, unde
scotoceau nestingheriţi, controlând bijuteriile încredinţate
spre curăţirea lui Rosengould.
Ei fabricau imediat pietre false, care semănau foarte bine
cu cele încredinţate spre curăţire olandezului. Când
bijuteriile veritabile urmau să fie înapoiate proprietarilor

— 19 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

respectivi, ei înlocuiau pietrele veritabile din bijuterii, cu

pietrele false, pe care le fabricaseră.
Mac Faden dădu din cap, gânditor:
— Bine, mister Stuart, dar nu avem încă dovezi!
— De ce nu?
— Fiindcă trebuie să surprindem pe tâlhari la lucru!
Percy Stuart zâmbi.
— M-am gândit eu şi la lucrul acesta, răspunse el.
— Ei şi?
— Cred că vom găsi prilejul să surprindem banda la o
nouă ispravă.
— Cum aşa?
— Desigur că, prin complicele lor Clarence, tâlharii au
aflat despre arestarea lui Rosengould. Pun pariu pe orice
sumă că, în noaptea aceasta chiar, tâlharii vor încerca să
treacă prin coridorul secret, în magazinul olandezului,
pentru a fura toate bijuteriile rămase acolo. Dar noi vom fi
la posturile noastre. Nu-i aşa că ne vei însoţi şi d-ta, mister
Fadden?
Inspectorul de politie izbucni în hohote de râs.
— Fireşte că da! răspunse el. Am doar şi eu tot interesul
să punem mâna pe aceşti indivizi.
Cei doi prieteni se înţeleseră, în mod amănunţit, unde să
se întâlnească şi cum să procedeze, pentru punerea în
aplicare a planului lor. Apoi, Percy îşi luă rămas bun şi se
întoarse acasă, unde i se servi masa de seară.
După masă, Percy se pregăti să plece la teatru, de unde
urma să ia pe Blackwatter, cu care trebuia să se
întâlnească.
Între timp, Bill se întoarse acasă. Era atât de bine
deghizat, făcând impresia unui adevărat cocoşat, încât
aproape că nici Percy Stuart nu-l recunoscu.
— Am venit cam târziu! spuse el, puţin indispus. Clubul
cocoşaţilor s-a desfiinţat astă seară.
Percy schiţă un gest de indiferenţă.

———————————————————————————————— 20 —
———————————————————————————————————

— Nu fii posomorât, dragă Bill! Suntem pe calea cea

bună. Chiar în noaptea aceasta, vom aresta pe câţiva din
membrii ciudatului club, adică pe cei ce s-au constituit
într-o bandă de tâlhari.
Membri inofensivi al clubului s-au împrăştiat azi în toate
părţile, dar aceştia nu mă interesează. Ceilalţi însă, care
sunt constituiţi în bundă, vor cădea noaptea aceasta în
cursa pe cure le-am întins-o. Vei merge şi d-ta cu noi, Bill!
Bill îşi arată însă hainele.
— Ar trebui ca mai întâi…
Dar Percy se uită la ceas şi spuse!
— Nu. Nu mai e timp să te schimbi. Trebuie să ne
întâlnim neapărat cu Mac Faden. Vino cu noi, aşa cum eşti
îmbrăcat!
Amândoi coborâră în stradă şi se urcară în maşina lui
Percy Stuart. După un sfert de oră se urcară în maşină alte
trei persoane: Mac Fadden şi doi detectivi.
Pe drum, inspectorul de politie se adresă lui Percy
Stuart:
— Sunt curios să văd dacă vei reuşi şi acum, mister
Stuart! Părerea mea e că olandezul e şi el vinovat.
După alte zece minute, automobilul se opri în faţa
prăvălioarei bijutierului. Poliţia sigilase în cursul zilei
magazinul, dar inspectorul Mac Faden înlătură sigiliile de
la uşă.
Înainte de a intra, Percy îşi trase mânuşile de cauciuc şi
se încălţă cu o pereche de ghete, care aveau tălpile tot de
cauciuc. Apoi, el intră primul în magazin şi se îndreptă
spre peretele în care se afla manivela secretă. Acolo, se
convinse ca nu era dat drumul curentul electric.
Mac Faden şi ceilalţi doi detectivi intrară şi ei în
magazin, încuind la loc uşa. Apoi, se coborâră în pivniţă,
ascunzându-se după nişte butoaie şi lăzi vechi. Percy
Stuart erau cu ei. Toţi aveau în mână revolverele încărcate,
gata să tragă.

— 21 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

Trecu aproape o oră. Apoi, se auzi un zgomot înfundat.

Scândura lată, care acoperea ieşirea din coridorul
subteran, fu dată încet la o parte.
Percy Stuart făcu un semn. Imediat apoi, Bill îşi aprinse
lampa electrică, îndreptând-o spre doi indivizi, cu figuri
sălbăticite, care apăruseră din coridorul subteran,
ajungând în pivniţă.
Percy Stuart şi poliţiştii îşi îndreptară revolverele spre cei
doi tâlhari.
— Predaţi-vă, căci sunteţi în puterea noastră!.
Uluiţi şi dezorientaţi, gangsterii îşi ridicară mâinile în
sus. Când Mac Faden le puse mâinile în cătuşe, îi
recunoscu.
— Dumnezeule, dar acesta e Fly, iar celălalt e Gross!
exclamă el. Amândoi sunt periculoşi hoţi de bijuterii şi au
evadat acum o lună din închisoare. Am făcut deci o captură
extraordinară!
Cei doi tâlhari rămaseră sub supravegherea lui Bill şi a
poliţiştilor.
Percy Stuart şi Mac Faden coborâră în coridorul
subteran şi se îndreptară spre pivniţă, care aparţinuse nu
demult comerciantului Dan Pepper, din piaţa Riverside No.
5.
Ajunşi aici, ei făcură o nouă captură. Era un al treilea
individ, care şedea la o masă plină cu pietre false. Acesta fu
arestat. După o ladă, fu găsit şi cocoşatul Clarence, care
avu aceiaşi soartă.
Cei patru arestaţi, transportaţi după puţin timp la
prefectura de poliţie, sfârşiră prin a face mărturisiri
complete.
El arătară că după evadarea lor din închisoare, se
hotărâseră să jefuiască pe bijutierul Rosengould. Gross
făcuse investigaţii şi se convinsese că, din subsolul lui Dan
Pepper, se putea ajunge foarte uşor, printr-un coridor
subteran, în încăperile bijutierului. Se hotărâseră, în cele

———————————————————————————————— 22 —
———————————————————————————————————

din urmă, să renunţe la un simplu jaf, pentru a fura

sistematic bijuteriile din magazinul olandezului,
înlocuindu-le cu pietre false.
Pentru reuşita acestui plan, înfiinţaseră clubul
cocoşaţilor, care avea rostul să mascheze isprăvile lor. Cu
ajutorul unei mici sume de bani, câştigaseră de partea lor
pe servitorul cocoşat al bijutierului olandez. Un alt
complice, specialist, schimba în mod foarte abil pietrele
veritabile, înlocuindu-le cu pietre false, fabricate de ei.
Ştiau că, în cele din urmă, bănuielile vor cădea asupra
olandezului. După arestarea acestuia, plănuiseră să se
folosească de ultima noapte, pentru a prăda complet
magazinul bijutierului.
Tâlharii fură condamnaţi ia câte zece ani închisoare, iar
Rosengould fu pus imediat în libertate. Dan Pepper se
mută din nou în subsolul din piaţa Riverside, după cum
dorea.
Peste câteva zile, Percy Stuart primi din partea clubului
Excentric

Cea de 154-a însărcinare.

«Bogatul armator William Morley a fost omorât în

condiţii ciudate. Percy Stuart e însărcinat să clarifice
cazul«.

«Excentric-Club«.

---- VA URMA ----

— 23 ————————————————————————————————
———————————————————————— Clubul cocoşaţilor —

———————————————————————————————— 24 —