Ionescu Lara

Cls. IX C

Familia ideala in viziunea mea

In functie de cui adresezi intrebarea, familia ideala poate varia considerabil. Unii copii poate isi
doresc o familie in care sunt liberi sa faca tot ce-si doresc si fara repercusiuni. Altii poate isi
doresc o familie in care parintii petrec mai mult timp cu ei cand se intorc de la lucru. Toti oameni
au lucruri care le plac si displac despre familia lor; unele poate mai putin importante decat altele,
dar totusi exista. Rareori poti gasi o persoana care este multumita in totalitate cu familia si rudele
lor, in mare parte deoarece sunt cu totii foarte diferiti si nu impartasesc aceasi mentalitate.
In cazul meu, raspunsul este putin mai complicat. Parintii mei au divortat cand aveam zece ani,
lasandu-ma sa fac parte dintr-o familie fragmentata. Au trecut cinci ani de atunci, si pot spune cu
certitudine ca nu mai tin minte cum era sa locuiesc cu ambii parinti. Cu timpul, tatal meu si-a
gasit o noua sotie, insa mama nu a reusit niciodata. In momentul de fata fac parte din doua
familii total diferite din mai multe puncte de vedere. Insa daca ar trebui sa gasesc un raspuns
concret la intrebare, as spune ca familia ideala pentru mine este o combinatie intre cele doua.
Tatal meu are o slujba stabila si locuieste intr-o casa la marginea Bucurestiului. Am si un caine
acolo, pe care il iubesc nespus insa nu il vad atat de des. De cand a inceput scoala nu i-am mai
vizitat decat de cateva ori, deoarece nu ma pot vedea cu prietenii cat timp stau la el. Nu pentru ca
nu imi da voie, ci deoarece sunt pur si simplu prea departe. Tatal meu mereu are grija de mine, si
as putea spune ca totul este aproape perfect. Aproape. Cand merg la tata exista o strictete de care
nu am parte cat stau la mama. Cuvantul tatalui si al mamei vitrege este lege, iar uneori ma simt
de parca nu am un cuvant in propria viata. Nu am voie sa fac destul de multe lucruri, si uneori si
o mica greseala se poate transforma intr-o cearta.
Pe de alta parte, cat stau la mama am o oarecare libertate. Normal ca inca exista unele reguli si
repercusiuni daca le incalc, dar nu este la fel. Cand sunt acasa, pot merge unde vreau si sa ma
vad cu cine doresc, deoarece locuiesc intr-o zona foarte buna a orasului. Mama ma intelege mai
bine decat tata si putem discuta despre orice teme fara sa ma simt judecata.
Daca as fi pusa sa aleg sa locuiesc permanent cu unul dintre parinti, nu as putea alege. Ambele
familii au plusuri si minusuri.
Familia ideala ar fi una in care ai libertatea sa faci ce doresti fara sa fii judecat. O familie in
care parintii se intereseaza de tine si de viitorul tau si in care sa te opreasca din a te duce pe calea
gresita. In care repercusiunile sa fie inlocuite de cuvinte si explicatii logice, iar in care certurile
sa nu existe decat foarte rar. O familie in care sa poti face ce doresti, sa te exprimi cum doresti,
atata timp cat nu raneste pe nimeni. Inclusiv pe tine.
 Aceasta ar fi familia mea ideala. Nu conteaza daca are un singur parinte. Nu conteaza daca are
un singur copil. Ce conteaza este ca membrii sa se respecte reciproc si sa nu se creada mai presus
unii decat altii.