Catastrofa (nuvelă)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Catastrofa este o nuvelă scrisă de Liviu Rebreanu și publicată în 1921.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

David Pop era un român în vârstă de 30 de ani, țăran in Transilvania ocupată de Imperiul Austro-Ungar.
Pop trăia destul de liniștit, fapt datorat averii lăsate de tatăl sau. Tatăl său îl voia avocat, însa Pop nu reușise
să termine facultatea și făcuse armată, reușind să ajungă sublocotenent de rezervă. Pop este însurat cu Elvira
și au un băiat mic pe nume Titi.

           Pop aude de la o berărie că a început războiul dintre români și Austro-Ungaria, fapt ce îl neliniștește
pe protagonist. A doua zi primește o telegramă prin care este chemat la Bistrița pentru a forma batalioanele
pentru război. Acesta pleacă grăbit și, din păcate, uită să îl pupe pe Titi, fapt ce de fapt îl liniștește pe băiat,
crezând ca Pop se va întoarce repede.

           Odata ajuns în Bistrița, Pop îi scrie soției o scrisoare și pleacă hotărât spre a-și îndeplini datoria. Cu
toate că batalionul lui Pop este primul care pleacă, acesta rămâne extrem de liniștit și calm, față de ceilalți
ofițeri ce erau extrem de speriați și nervoși. David Pop nu își pierde calmul în război nici după ce vede
oameni din regimentul său căzuți în bălți de sânge.

           Personajul principal dovedește a fi un bun strateg în război și mai ales în artilerie. Astfel, este avansat
în grad și ajunge într-un regiment unguresc. Din păcate, se înțelege greu cu ceilalți comandanți pentru că nu
vorbește foarte bine maghiară. Din nou, Pop rămâne calm, în timp ce restul comandanților sunt nervoși și se
cearta foarte des.

           Între timp, David se întâlnește cu un fost coleg de facultate, Alexe Candale. Cei doi poartă o discuție
privind nedreptatea războiului, însă, la fel ca restul comandanților, Alexe este extrem de speriat și nervos,
fapt ce îl deranjează pe Pop. De asemenea, acesta află că armata română pătrunde în Ardeal. Pop devine
tulburat, gândindu-se la familia sa și la nedreptatea războiului. Mai târziu, Pop este mutat la frontul din Arad
și se întâlnește cu Emil Oprișor, un vechi prieten de al acestuia. Cei doi vorbesc, iar Emil aduce în discuție
înaintarea românilor în Transilvania. De asemenea, acesta vorbește despre evadarea din Imperiul Austro-
Ungar și trecerea la armata română. După această discuție, Pop rămâne extrem de tulburat și speriat,
găsindu-se într-o situație ce îi sfâșia sufletul: era obligat să lupte împotriva fraților săi români.

           Înainte de bătălia din apropierea Făgărașului, primește o scrisoare de la Elvira, fapt ce îi sporește
tulburarea și dorul de casă. În final, insă, Pop decide să își facă datoria, datorită faptului că, fiind român,
putea fi foarte ușor suspectat de trădare.

           Bătălia începe, iar Pop o privea cu același calm ca și până atunci. Dă ordinul de avansare a trupelor,
ezitând insă pentru o clipă. Asupra sa se prăbușise o enormă tristețe și, realizând faptul că luptă împotriva
propriului său popor, iși dorește să moară. Câteva ore mai târziu, regimentul său este învins, iar Pop este
grav rănit de un ofițer român. Viața lui David Pop se sfârșește cu el picat peste o grămadă de cadavre, plin
de sânge și cu ochii spre soare, având un zâmbet ironic, scrisoarea de la Elvira strânsă în mână și spunând
”frate... român” cu ultimul său suflu.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Catastrofa_(nuvelă)&oldid=13976793