Holocaust

Holocaustul a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-
1945), in timpul conducerii lui Adolf Hitler și reprezintă una dintre cele mai
înspăimântătoare atrocități care au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. În timpul Holocaustului, aproximativ șase milioane de evrei au fost
uciși. Evreii erau ținta acestui genocid fiind considerați o rasă inferioară de
către regimul nazist. Aceştia erau duşi în aşa-zisele lagăre de concentrare,
unde erau ucişi, de cele mai multe ori utilizându-se metode extrem de crude.

În doi ani (1933-1935) regimul totalitar german a arestat în mod abuziv

aproximativ 318.000 de persoane, dintre care 4.200 au fost executate fără
nicio judecată. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial,
obiectivul lagărelor se schimbă radical: deţinuţii fiind obligaţi la muncă
silnică. Deţinuţii urmau să nu mai iasă niciodată din lagăre, ei trebuind să
moară în interior pentru a nu putea dezvălui informaţii despre atrocităţile ce
se petreceau în aceste închisori de stat. Orice persoană care intra în lagăr era
considerată a fi automat vinovată de trădare de ţară.

Situaţia deţinuţilor era deplorabilă, aceştia neprimind îndeajunsă mâncare şi

îngrijire medicală.

adversarii nazismului erau în principal evreii, care ar fi fost vinovaţi de crearea

şi menţinerea unor regimuri opuse fascismului de tip german. Lucrarea de
bază a doctrinei hitleriste a fost Mein Kampf, carte în care Hitler deplângea
faptul că Primul Război Mondial a fost pierdut de către nemţi din cauza
trădării populaţiei iudaice din Germania.

Integrarea evreilor în societatea germană a reprezentat dintotdeauna o

problemă. Diferenţele de limbă, religie, tradiţii şi etnie au creat de multe ori
conflicte între germani şi evrei.

Numai oamenii care puteau dovedi faptul că 3 din 4 bunici ai lor aparţineau
uneia dintre cele 5 rase considerate a fi germanice puteau primi cetăţenia.
Astfel, doar aceştia aveau acces la drepturile cetăţeneşti, politice şi economice.
Prin aceste legi rasiste, regimul totalitar german proclama şi promova
inegalitatea dintre oameni bazată, pe originea lor.
Pentru amplul proces de exterminare., Metoda cea mai dens întâlnită a fost
aceea a gazării.

Printre gazele folosite a fost întrebuinţat şi Zyklon B, folosit iniţial la

distrugerea insectelor parazitare. Deţinuţii erau duşi în camerele de gazare
dezbrăcaţi. Aceştia mureau aproape imediat după ce se dădea drumul gazului
în încăperi. Per total, utilizarea gloanţelor era mai costisitoare decât folosirea
gazului. Alegerea metodei de ucidere a deţinuţilor a fost puternic influenţată
de criteriul economic. De asemenea, toate posesiunile celor exterminaţi erau
confiscate de către regimul criminal.

Odată cu sfârşitul celei de-a Doua Conflagraţii Mondiale, supravieţuitorii

lagărelor au fost eliberaţi de către trupele aliate, care au fost oripilate de
condiţiile în care deţinuţii au fost ţinuţi şi de felul în care au fost trataţi. Cu
toate că există dovezi care atestă faptul că ţările aliate (SUA, Anglia şi URSS)
cunoşteau de mult despre atrocităţile ce se petreceau în aceste lagăre ale
morţii, acestea nu au recunoscut niciodată acest lucru.

La procesul de la Nurnberg (1945-1946), marii criminali de război nazişti au

fost judecaţi şi găsiţi vinovaţi, fiind spânzuraţi ulterior. Nou-formatul stat al
evreilor, Israelul, a dus o politică internaţională activă de răspândire a
informaţiilor şi poveştilor legate de Holocaust (şoah). Memoria Holocaustului
nu va fi niciodată ştearsă din mentalul colectiv al umanităţii, rămânând una
dintre cele mai groaznice crime împotriva umanităţii comise vreodată.