Proclamat împărat la 

13 septembrie 81, fiul lui Vespasian și al

Domitillei și fratele lui Titus, inaugurează o politică sensibil
deosebită de cea a primilor Flavii. Sprijinindu-se pe armată, pe
garda pretoriană, urmează o linie autocratică. Personalitate
orgolioasă, violentă, revendicând titlul de Dominus et Deus se
proclamă în 85 censor perpetuus (cenzor pe viață) și intră în
conflict cu aristocrația senatorială.
Victorios în campania întreprinsă în 83 la Rin împotriva tribului
germanic al chatilor, Domițian adoptă titlul de Germanicus. O
invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea
guvernatorului, îl obligă în 86 să intervină personal pe frontul de
la Dunăre. Moesia este împărțită acum în două provincii: Moesia
Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia
Superior.
Campania inițiată în 87 la nordul Dunării împotriva lui Decebal se
încheie cu o înfrângere; în 88, ofensiva romană marchează o
victorie la Tapae și duce la încheierea unei păci de compromis
între Roma și Dacia (89).
La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavii, cade victimă
unei conjurații de palat, organizată de comandantul gărzii
palatului și de soția sa, Domitia Longina.