Tema nr 2-Pictura Mona Lisa

"Gioconda" sau ”Mona Lisa”, probabil cel mai faimos portret din lume, a
fost pictat de Leonardo da Vinci între anii 1503 şi 1514 şi astăzi este
admirat de milioane de turişti la Louvre. Femeia cu expresie gânditoare şi
un surâs abia schiţat, pictată de Leonardo da Vinci, a fost analizată de-a
lungul secolelor de zeci de istorici şi critici de artă, care au încercat să
stabilească istoria celebrei picturi şi cine este femeia din spatele acestei
picturi.
Pictura a fost începută de Leonardo în Italia, dar a fost terminată la curtea
regelui Franţei. Mona Lisa este un tablou, dar nu este o pânză. Faimoasa
capodoperă este pictată pe o scândură de plop.

Pe o terasa inconjurata de un parapet si de doua coloane mici, carora nu li

se vede decat baza, Mona Lisa sta asezata intr-un jilt de lemn semicircular
cu brate de sprijin. Este pictata de la talie in sus, are bratele indoite, bustul
intors la dreapta spre privitor, chipul ii este surprins din fata, iar ochii
privesc intr-o parte. Pozitia insasi va intrerupe traditia, intrucat portretele,
pana atunci pictate in general din profil sau surprinse in intregime, aveau o
atitudine statica si destul de rece. Leonardo introduce odata cu aceasta
lucrare bustul, ceea ce permitea un tratament mult mai apropiat, mai
detaliat al personajului. Mainile ii sunt incrucisate, cea dreapta se sprijina
pe incheietura celei stangi, iar mana stanga se odihneste pe bratul jiltului.
Modul in care Mona Lisa tine mainile (sau mai bine spus modul in care
artistul i le pozitioneaza) ascunde o referinta spre virtute a tinerei
femei;potrivit traditiei vremii, mainile pozitionate una deasupra celeilalte
semnificau fidelitate. Femeia poarta pe cap un val negru transparent, parul
ii este pieptanat simplu, cu o carare pe mijloc, are o rochie de culoare
inchisa, cu falduri dese. O broderie delicata ii margineste partea superioara
a pieptarului, dezvelind inceputul liniei de despicare a sanilor. Conform
anumitor tendinte din moda vremii, este grijuliu epilata-nu are nici gene, nici
sprancene. Nu poate fi nici un moment negata legatura Mona Lisei cu
reprezentarea Fecioarei Maria. Pentru ca acesta era idealul spre care toate
femeile onorabile tindeau. Zambetul istovit al Mona Lisei este, asadar, legat
de zambetul Fecioarei.
In spatele misterioasei doamne se poate vedea un peisaj muntos, scaldat
in ceturi albastrii, intre care cea mai pronuntata forma este fagasul unei
carari serpuitoare. Peisajul contribuie la construirea psihologiei femeii.
Din punct de vedere tehnic lucrarea aduce ca noutate doua principii
fundamentale:structura compozitionala de tip piramidal si principiul
clarobscurului, numit sfumato. Termenul de sfumato inseamna in italiana
"invaluit in fum". Asta pentru ca siluetele sunt punctate pe un fundal de
culoare inchisa care sugereaza o grota stancoasa, iar formele lor moi se
detaseaza bland, de parca ar fi invaluite de ceata. Această imagine pentru
oricine ar dori să vadă în ce măsură arta poate imita natura face posibilă
înțelegerea acestui lucru în cel mai simplu mod, deoarece reproduce toate
cele mai mici detalii pe care le poate transmite subtilitatea tabloului. Prin
urmare, ochii au strălucirea și umiditatea, care sunt de obicei vizibile la o
persoană vie, iar în jurul lor sunt toate acele reflexe și păr roșiatice care pot
fi înfățișate doar cu cea mai mare subtilitate a măiestriei. Genele făcute ca
părul crește cu adevărat pe corp, unde este mai gros și unde mai rar și
localizat, respectiv, în porii pielii, nu ar putea fi înfățișate cu mai multă
naturalețe. Nasul, cu deschiderile sale minunate, rozaliu și delicat, pare viu.
Gura, ușor întunecată, cu marginile legate de înroșirea buzelor, cu
corporeitatea aspectului ei, nu pare a fi vopsele, ci carne adevărată. La
adâncirea gâtului cu o privire atentă puteți vedea pulsul pulsului. Și cu
adevărat putem spune că această lucrare a fost scrisă în așa fel încât să
arunce în confuzie și teamă oricărui artist arogant, oricine ar fi el.
Apropo, Leonardo a apelat la următorul truc: din moment ce Mona Lisa era
foarte frumoasă, a ținut oamenii să joace lira sau să cânte în timp ce
pictează portretul și au existat întotdeauna niște glume care au susținut-o
înflăcărarea și au înlăturat melancolia despre care se raportează de obicei.
pictura a efectuat portrete. În Leonardo, în această lucrare, zâmbetul este
atât de plăcut încât pare ca și cum ai contempla o divinitate mai degrabă
decât o ființă umană; chiar portretul este considerat o operă extraordinară,
pentru că viața însăși nu putea fi altfel.