Articol BisericaSloboziaDomneasca

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/350327231
Biserica Slobozia Domnească din Bucureşti în timpul Primului Război

Mondial, conform documentelor din arhiva parohială (1916-1920)
Article · March 2020
CITATIONS READS
0 53
1 author:
Silviu Constantin Nedelcu

Romanian Library Academy
119 PUBLICATIONS 1 CITATION
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Imperiul Bizantin (330-1453) View project
Istoricul Bibliotecii Academiei Romane View project
All content following this page was uploaded by Silviu Constantin Nedelcu on 23 March 2021.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Glasul
Bisericii
REVISTA OFICIALĂ A MITROPOLIEI
MUNTENIEI ȘI DOBROGEI
ANUL LXXIX, NR. 1-3,

IANUARIE - MARTIE 2020
Colegiul de redacție:
Preşedinte: † PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Vicepreşedinţi: † ÎPS Nifon al Târgoviştei; † ÎPS Teodosie al Tomisului;
† ÎPS Calinic al Argeşului şi Muscelului; † ÎPS Ciprian al Buzăului şi Vrancei;
† ÎPS Casian al Dunării de Jos; † PS Vincențiu al Sloboziei şi Călăraşilor;
† PS Galaction al Alexandriei şi Teleormanului; † PS Ambrozie al Giurgiului;
† PS Visarion al Tulcii; † PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Consiliul științific:
Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuș (București), Pr. Prof. Dr. Daniel Benga (München),
Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr (Sibiu), Pr. Prof. Dr. Dr.h.c. Viorel Ioniță (Geneva),
Conf. Dr. Adrian Lemeni (București), Pr. Assoc. Prof. Dr. Ioan Moga (Viena),
Pr. Prof. Dr. Vasile Stanciu (Cluj-Napoca), Pr. Prof. Dr. Ioan-Cristinel Teșu (Iași),
Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu (Cluj-Napoca).
Redacția:
Preot Mihail-Simion Săsăujan, editor coordonator;
Preot Dumitru Sorin Stoian, redactor responsabil;
Constantin Gordon, redactor;
Mihai Mehedin, tehnoredactor.
Concepție grafică și copertă: Preot Laurențiu Drăghicenoiu.
Bucureşti, Intrarea Miron Cristea, nr. 9, sector 4

Tel. 0729.90.30.30
redactia@glasulbisericii.ro
www.glasulbisericii.ro
ISSN: 1013-6789
Revistă indexată CEEOL (Central and Eastern European Online Library)

Cuprins
Studii și Articole
Preot prof. dr. Ioan C. Teșu
Mecanismele dependenței digitale 7
Dr. Paul-Daniel Cățoi
„Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33)
în lectură niptică 31
Drd. Radu Ungureanu
Duminica a treia după Paște,
a Sfintelor Femei Mironosițe și a Dreptului Iosif.
O abordare biblico-liturgică 57
Dr. Octavian-Adrian Negoiță
Magister Studiorum Byzantinorum,
Arabicorum atque Orientis Christiani:
Irfan Arif Shahîd (1926-2016) și contribuția sa
în domeniul studiilor bizantine 93
Priest dr. Adrian Agachi
In the Image of Christ.
Fr. Dumitru Stăniloae’s Contribution
to the Theology of the Icon 137
Documentar
Dr. Silviu-Constantin Nedelcu
Biserica Slobozia Domnească din București
în timpul Primului Război Mondial,
conform documentelor din Arhiva parohială
(1916-1920) 197
Biserica Slobozia Domnească din București
în timpul Primului Război Mondial,
conform documentelor din arhiva parohială
(1916-1920)
Dr. Silviu-Constantin Nedelcu
Abstract
Slobozia Domnească Church in Bucharest is one of the
oldest churches in town, being built with the dedication of Saint
Dimitrie Izvorâtorul de Mir in 1665 by the prince Radu Leon
Vodă on the place where the soldiers fell in the battle of August
31, 1631, next to the cross built on the stone on February 20,
1632. Due to the inclement weather and stained glass, the original
church was not preserved but was resided in stone in 1743. During
the communist regime, the church was saved from demolition by
the worthy patriarch Justinian Marina (1948-1977). The present
paper aims to highlight the role played by the Slobozia Domnească
Church in Bucharest during the First World War on the basis of
documents from the parish archive (1916-1920). Thus, the work
is divided into two chapters: (1) The Slobozia Domnească Church
during the war (1916-1918); (2) The Slobozia Domnească Church
and the aftermath of the war. The 34 documents presented for the
period 1916-1918 together with the 14 documents from 1919-
1920 describe another image about the history of the Romanian
198 Glasul Bisericii
Orthodox Church and of Romania, as presented a century ago.

The correspondence described here between the Archpriest Traian
Vintilescu, of the Lower Square Deanery of the Capital, with
the Epitropy of the Church and the parish priest, show unusual
aspects faced by the Romanian Orthodox Church during the First
World War.
Keywords: Church Slobozia Domnească, First World War,
Parish Archive, Bucharest, Romanian Orthodox Church.
Introducere
Cercetarea de față nu se dorește a fi una exhaustivă, ci își
propune să scoată la lumină o serie de documente inedite datate
între anii 1916-1920, din arhiva parohială a bisericii Slobozia
Domnească din București1.
Biserica Slobozia Domnească cu hramul Sfântului Dimitrie
Izvorâtorul de Mir este una dintre cele mai vechi biserici din
București, fiind zidită în anul 1665 de către domnitorul Radu Leon
Vodă pe locul unde căzuseră soldații în bătălia de la 31 august 16312,
alături de crucea zidită în piatră în 20 februarie 1632.
Din cauza intemperiilor și vitregiilor vremurilor nu s-a păstrat
biserica inițială, ci a fost rezidită din piatră în anul 1743, așa cum
este consemnat și în pisania așezată deasupra ușii de la intrarea în
biserică de către marele vistiernic Constantin Năsturel3, în timpul
domniei lui Constantin Nicolae Mavrocordat (1711-1769). Biserica
a fost „reparată în câteva rânduri, la 1846, 1872, 1889-1890, 1915
și 1956-1957”4.
În timpul regimului comunist, biserica ar fi avut de suferit dacă
vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina (1948-1977) nu
s-ar fi opus demolării ei, întrucât aceasta stătea în calea construirii
1
Țin să-i mulțumesc preotului paroh dr. Vlad Toader pentru că mi-a permis accesul în
arhiva parohială a bisericii, unde am putut consulta documentele menționate în textul
de față.
2
Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București,
București, Ed. Basilica, 2017, p. 485.
3
N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic..., p. 485.
4
N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic..., p. 485.
Documentar 199
blocurilor și a redimensionării bulevardului Dimitrie Cantemir.

Astfel, Patriarhul Justinian este considerat al doilea ctitor, fiind
pomenit la fiecare sfântă liturghie ca unul care a salvat biserica de
la demolare5.
Lucrarea de față nu este una singulară, ci continuă și
completează demersul început de profesorul Mihail M. Andreescu,
care a publicat în anul 2003 o lucrare dedicată bisericii Slobozia
Domnească și intitulată Din istoria Bucureștilor – Complexul
„Slobozia Domnească” (Istoricul complexului și fondul arhivistic).
Această lucrare are 143 de pagini și este structurată în trei părți și
anume: (1) Complexul istoric „Slobozia” (pp. 6-22); (2) Fondul
arhivistic al bisericii „Slobozia Domnească” (pp. 23-125); (3)
Album foto al Complexului „Slobozia Domnească” (pp. 127-142).
În partea a doua a cărții sale, și cea mai importantă din punctul
nostru de vedere, autorul prezintă un număr de 48 de documente
din arhiva parohială, din perioada 1667-1962. Cartea, deși este
modestă prin conținutul ei, trebuie totuși apreciată pentru faptul
că este un punct de pornire pentru ceea ce va reprezenta în viitorul
nu foarte îndepărtat viitoarea monografie a bisericii Slobozia
Domnească din București.
În arhiva parohială am întâlnit toate documentele arhivate
în mod corespunzător, ordonate cronologic pe unități arhivistice,
filele fiind numerotate. Dintr-un prim contact cu arhiva bisericii
am putut observa cu ușurință faptul că procesul de arhivare nu a
fost făcut conform nomenclatorului arhivistic, însă este de apreciat
persoana ori persoanele care s-au ocupat de acest proces laborios
și de lungă durată. Am găsit, așadar, unitățile arhivistice ordonate
cronologic și numerotate cu cifre arabe, la fel și filele din fiecare
dosar. Două inconveniente de care m-am lovit în cercetarea
arhivei parohiale sunt numerotarea greșită a filelor precum și
lipsa unui opis sau măcar a unui inventar. Cu toate aceste lipsuri,
5
Preot profesor Niculae I. Șerbănescu, Opera istorică. Biserica Ortodoxă Română de
la primele întocmiri creștine pe pământ românesc, la Patriarhat, vol. II (3. Autocefalie și
Patriarhat), volum îngrijit, note și indici de Pr. dr. Mihai Ovidiu Cățoi, București, Ed.
Basilica, 2017, p. 392.
am observat următorul tipar al unităților arhivistice aranjate pe

ani: un fond era destinat corespondenței, iar altul era destinat
bugetului și cheltuielilor. Noi ne-am oprit doar asupra fondului
de Corespondență pe anii 1916-1920, de unde am extras câteva
documente relevante pentru tema noastră.
În lucrarea de față am încercat să scoatem în evidență activitatea
pe care a avut-o biserica Slobozia Domnească din București în
timpul Primului Război Mondial, pe baza unor documente din
arhiva parohială (1916-1920). Astfel, am structurat lucrarea noastră
în două capitole: (1) Activitatea bisericii Slobozia Domnească în
timpul Primului Război Mondial (1916-1918); (2) Biserica Slobozia
Domnească și urmările războiului: anii 1919-1920.
Între metodele de cercetare pe care le-am utilizat se numără
studiul critic și analiza comparativă.
Așa cum am afirmat anterior, lucrarea de față nu se dorește a
fi una exhaustivă, ci doar un punct de pornire pentru cercetătorul
care va dori să realizeze o viitoare monografie a parohiei, scopul
principal fiind acela al scoaterii din anonimat a uneia dintre cele mai
frumoase biserici din București: biserica Slobozia Domnească.
I. Activitatea Bisericii Slobozia Domnească în timpul Primului

Război Mondial (1916-1918)
În acest prim capitol al lucrării ne-am oprit asupra unui
număr de 34 de documente din perioada anilor 1916-19186, dintre
care majoritatea au legătură cu războiul, iar celelalte prezintă diverse
probleme, așa cum vom vedea în continuare.
Corul parohial (1916-1918)

Primul document din anul 1916 este o adresă a preotului
paroh către epitropii bisericii Slobozia, prin care solicită de la
Așezământul Nifon Mitropolitul înființarea unui cor compus din
elevi ai seminarului Nifon Mitropolitul din București7. La finalul
6
12 documente în anul 1916, 11 documente în anul 1917 și 11 documente în anul 1918.
7
Arhiva Bisericii Slobozia-București (ABSB), fond Corespondență, dosar nr. 511/
I/1916, f. 4.
Documentar 201
adresei se face precizarea că se va plăti suma de 600 lei/an unor elevi

săraci ai Seminarului, care acceptă să facă parte din acest cor8.
Nu știm cât timp va fi funcționat acest cor, cu atât mai
mult în acel context istoric, însă în anul 1918 am identificat o
corespondență între parohie și Ministerul Cultelor și Instrucțiunii,
cu privire la reînființarea corului vocal9, de unde putem deduce
faptul că, pe durata războiului, acest cor nu a funcționat decât
foarte puțină vreme10.
Racordarea bisericii la rețeaua de alimentare cu energie electrică

(1916)
Un alt aspect interesant este acela al racordării bisericii
la rețeaua publică de alimentare cu energie electrică. Al treilea
document din 1916 este contractul de furnizare a curentului
electric pentru Biserica Slobozia Domnească, din strada Leon Vodă,
nr. 5, încheiat între Primăria Orașului București, Serviciul Uzinelor,
Iluminatul electric particular, și Epitropia Bisericii Slobozia11.
Documentul respectiv are o ștampilă dreptunghiulară în colțul
de sus din dreapta, cu următoarele informații: Epitropia Bisericii
„Slobozia”, 20 JAN. 1916, No 5 Dos. 712. La finalul documentului
apar patru semnături: una a primarului și trei ale epitropilor bisericii.
Astfel, în anul când România intra în Primul Război Mondial,
după o perioadă de doi ani de zile de neutralitate, Biserica Slobozia
Domnească se racorda la curentul electric.
Două treceri la Ortodoxie

Alt document din anul 1916 este adresa protoiereului Traian
Vintilescu către preotul paroh al Bisericii Slobozia Domnească, în
8
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 511/I/1916, f. 4.
9
De reținut este faptul că, pentru simpla înființare a unui cor la parohie, erau necesare
foarte multe aprobări în urmă cu 100 de ani, lucru care astăzi ni s-ar părea multora dintre
noi cu adevărat absurd.
10
Pentru mai multe detalii, a se vedea ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 519/
IV/1918, ff. 2-7.
11
12
care era înștiințat cu privire la solicitarea „Dlui Ilie Maier, domiciliat

în Strada Justiției; fostă Egalităței, No 16, prin care cere a fi catehizat
și botezat în religiunea creștină ortodoxă de către Pr. Econ. Gr.
Georgescu, de la acea biserică”13, lucru ce urma să aibă loc, însă nu
înainte de a i se pune în vedere preotului respectiv obligativitatea
de a verifica identitatea persoanei respective și de a-l catehiza pe cel
în cauză „după toată regula prevăzută în Euhologiu, învățându-l
dogmele credinței, poruncile Bisericei, Sf. Taine, sărbătorile și
rugăciunile obișnuite”14. Ulterior, după săvârșirea botezului, preotul
Gr. Georgescu era chemat să întocmească un referat detaliat către
preotul paroh, care trebuia să-l trimită la Protoierie, împreună cu
un raport separat, „pentru a i se elibera cuvenitul act Chiriarhal”15.
În adresa nr. 26 din 15/28 februarie 1917, semnată de
protoiereul Traian Vintilescu și adresată preotului Grigore
Georgescu, parohul Bisericii Slobozia, i se aducea acestuia la
cunoștință faptul că poate să-l catehizeze și să-l boteze pe domnul
Ilie Maier, de religie mozaică, în religia creștină ortodoxă16. Întrucât
preotul paroh nu răspunsese la adresa anterioară17, acesta era invitat
să comunice de urgență.
Se pare că aceasta nu a fost singura trecere a unei persoane
de altă credință la Ortodoxie, întrucât, în dosarul pe anul 1918,
am întâlnit alte două documente care vorbesc despre convertirea
unei femei pe nume Lina (Elena) Pal, de confesiune protestantă,
la Ortodoxie18.
Biserica Slobozia și Familia Regală

Tot în anul 1916 am identificat două adrese ale protoiereului
Traian Vintilescu către preotul paroh al Bisericii Slobozia, în care
acesta era înștiințat cu privire la slujba de pomenire (parastas) pentru
13
14
15
16
17
A se vedea documentul 4/1916 prezentat mai sus cf. ABSB, fond Corespondență, dosar
nr. 511/I/1916, f. 30.
18
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 34, 36.
Documentar 203
regele Carol I, săvârșită la Curtea de Argeș, și, totodată, în legătură

cu anumite cărți ce trebuiau introduse în biblioteca parohială19.
Spre finalul anului, Parohia primea înștiințarea cu nr. 479/26
octombrie 1916, semnată de protoiereul Traian Vintilescu și
adresată „Cucernicului Paroh al Bisericii Alexe”20 (sic!), pentru a se
face rugăciuni cu parastas, pentru pomenirea Principelui Mircea, „la
9 și 40 zile, precum și la un an de la încetarea sa din viață”21.
În anul 1917 întâlnim o scrisoare circulară a protoiereului
Traian Vintilescu, cu nr. 178/5 octombrie 1917, adresată preotului
paroh al Bisericii Slobozia din București, cu privire la pomenirea „de 3
ani dela încetarea din viață a mult regretatului nostru rege Carol I”22.
Astfel, se făceau rugăciuni și parastase în bisericile din București
atât pentru Regele Carol I, cât și pentru Principele Mircea.
Un paracliser... hoț
În arhiva bisericii am întâlnit un document mai puțin obișnuit,
însă extrem de interesant. Este vorba despre adresa cu nr. 222 din
22/5 noiembrie 1917, prin care protoiereul Traian Vintilescu îi
aduce la cunoștință preotului paroh faptul că
„paracliserul Vasile Drăghici, pe când era în serviciul bis<ericii>
Sf. Niculae-Dușumea, săvârșind un furt (sic!), pentru care a fost
condamnat cu 50 lei amendă de Jud<ecătoria> Ocol. VI […],
este îndepărtat atât din serviciile bisericești cât și din școala de
cântăreți, al cărui elev era, nemaiputând fi recomandat pentru
serviciul bisericesc”23.
Nu este specificat ce a furat, însă se subînțelege faptul că, dacă
fostul paracliser Vasile Drăghici ar fi vrut să se angajeze la o altă
parohie din București, acest lucru nu ar mai fi fost posibil.
19
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 511/I/1916, f. 51, 63.
20
Probabil că, dintr-o eroare de scriere, protoiereul Traian Vintilescu a greșit destinatarul,
în loc de Biserica Slobozia apare Biserica Alexe.
21
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 511/I/1916, f. 71. La fila 73 apare același
document însă de data aceasta adresat parohului Bisericii Slobozia.
22
23
Precizări liturgice și diferite instrucțiuni cu privire la război

Protoiereul Traian Vintilescu, Protoiereul Plășii de Jos din
Capitală, a trimis mai multe adrese și scrisori circulare parohiilor
din București, între care și Biserica Slobozia Domnească, unde se
aflau mai multe precizări liturgice referitoare la război.
Primul document, pe care-l considerăm a fi cel mai interesat
pentru anul 1916, este ordinul nr. 386/16 august 1916, unde erau
precizate următoarele:
„I. În legătură cu ordinele anterioare, sunetul clopotelor, în caz de
atac al aeronavelor străine, nu va dura mai mult de 15 minute, ca
să nu se demaște situațiunea Capitalei. II. Conform ord<inului>
Sf<intei> Mitr<opolii> No 3181/916, veți rândui următoarele
rugăciuni pentru isbânda armatei noastre în războiu: Pomenirile
în sf. altar, la proscomidie, ecteniile mari, la sf. leturghie, din cartea
de Te-Deum-uri”24.
Următorul document vine în completarea celui anterior,
protoiereul Traian Vintilescu, prin ordinul nr. 470/19 octombrie
1916, aducând la cunoștința preotului paroh următoarele:
„1) De a se continua cu rugăciunile în toate bisericile, la serviciile
religioase, pentru cei trimiși în călătorie, pentru izbânda armatei
noastre, pentru grabnica însănătoșire a celor răniți și pentru
eroii căzuți pe câmpul de luptă, pentru apărarea patriei, dând tot
concursul necesar familiilor celor mobilizați și autorităților, iar cei
ce au spitale de răniți în enoriile lor, vor fi zilnic printre ei, făcând
rugăciuni pentru însănătoșire. 2) Ministerul Cultelor a hotărât ca
locul învățătorilor mobilizați, acolo unde nu vor fi alte elemente, să
fie ținut de preoți, în mod cu totul gratuit și obligatoriu, dacă veți fi
rânduiți. 3) În statul personalului bisericesc nu veți mai face rețineri
de 10% personalului mobilizabil, pe tot timpul mobilizării, iar suma
rezultată din această taxă se va adăuga la suma lăsată familiei; se va
(sic!) reține însă 3%, numai la lefurile mai mari de 200 lei lunar”25.
24
25
Documentar 205
Din consultarea acestui document reies următoarele lucruri:

(1) continuarea de către preoți a rugăciunilor „pentru cei trimiși
în călătorie, pentru izbânda armatei noastre, pentru grabnica
însănătoșire a celor răniți și pentru eroii căzuți pe câmpul de luptă,
pentru apărarea patriei”26; (2) preoții erau datori să sprijine în
continuare familiile celor mobilizați pe front și autoritățile, cu tot
ce ar fi putut fi necesar; (3) obligația preoților, în parohiile cărora
existau spitale în care erau îngrijiți răniți în război, de a fi zilnic
printre aceștia, făcând rugăciuni de însănătoșire; (4) Ministerul
Cultelor27 a hotărât ca preoții să țină locul învățătorilor, acolo unde
era cazul, în mod gratuit; (5) Nu se mai făceau rețineri pentru
personalul mobilizabil, cu excepția unui procent de 3% din salariile
mai mari de 200 lei.
În documentul cu nr. 490/6 noiembrie 1916 era reluat
ordinul nr. 470/19 octombrie 1916, în care se vorbea despre
datoriile preoților cu privire la soldații răniți în război – dacă aveau
astfel de instituții în cuprinsul parohiilor pe care le păstoreau.
Completând ordinul anterior, era precizat faptul că, pe lângă
asistența religioasă ce va fi acordată zilnic soldaților răniți, preoții
vor săvârși următoarele rugăciuni:
„I. Dimineața, după pansamente, Rugăciunile dimineței, cu
Acatistul Maicii Domnului sau Mântuitorului – variat. II. Seara,
Rugăciunile de seară cu Paraclisul. I și II variat, după care li se va
ține o scurtă cuvântare, vorbindu-le de credință, nădejde, curaj,
vitejie etc.”28.
Un alt document este adresa nr. 23/19 februarie 1916,
semnată de preotul econom (protoiereu) Traian Vintilescu și trimisă
parohului Bisericii Slobozia, căruia i se reamintea faptul că,
„deoarece nici până în prezent n-ați înaintat declarația cerută
cu Ordin<ul> nostru No 638/915, relativ la materialele de orice
26
27
Deși nu apare specificat în acest document, este vorba de fapt de Ministerul Cultelor
și Instrucțiunii Publice, adică și al Învățământului sau Educației.
28
natură, brute sau transformate, supuse rechiziționării de către

M<inis>terul de Răsboi, conform jurnalului C<on>siliului de Miniștri
No 1669/915, cu onoare, Vă rog să binevoiți a înainta de urgență
această declarațiune cu raport separat, spre a nu cădea sub
răspundere”29.
Acest document are o ștampilă dreptunghiulară în colțul
de sus din dreapta, cu următoarele informații: Epitropia Bisericii
„Slobozia”, 20 JAN. 1916, No 1 Dos 730.
Următorul document la care ne referim este adresa nr. 72
din 25/8 aprilie 1917, în care i se aducea la cunoștință parohului
Bisericii Slobozia obligația de a raporta de urgență cu privire la
„ridicarea clopotelor; câte ați avut; greutatea și valoarea lor
aproximativă, inscripțiile de pe ele. Asemenea și inscripțiile de pe
celelalte obiecte de metal ca: policandre, potire, sfeșnice, candele
etc., aflate în biserică precum și alte odoare”31.
Ca răspuns la acest ordin, preotul paroh a trimis raportul
cu nr. 720 din 25/8 aprilie 1917, unde au fost menționate 23 de
obiecte32.
Există și o copie a raportului nr. 720 din 25/8 aprilie 1917, cu
privire la obiectele de valoare ale bisericii, unde erau consemnate,
în ordinea importanței lor, 23 de obiecte, între care două clopote,
policandre, sfeșnice, potire etc.33
Un document extrem de interesant, din punctul nostru de
vedere, este ordinul nr. 6/5 februarie 1917 al protoiereului Traian
Vintilescu către parohul Bisericii Slobozia, prin care i se aducea la
cunoștință următorul lucru:
„Conform ord<inului> Sf<intei> Mitr<opolii> No 32/917, de
acum înainte nu se va mai întrebuința hârtia de corespondență
cu prapura Țării Românești, care se va putea acoperi cu hârtie
29
30
31
32
A se vedea ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 514/I/1917, f. 6-7.
33
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 514/I/1917, f. 6-7.
Documentar 207
lipită cu gumă. Abaterile se vor pedepsi cu câte 100 lei amendă de

fiecare coală”34.
Am întâlnit, între alte documente, o adresă din 22 decembrie
1917, trimisă Parohiei Slobozia Domnească de către Abt. M.M.O.
Kaiserl. Kommandantur der Festung Bukarest (Ocupaţia imperială
germană. Sediul Oraşului Bucureşti, trad. ns.)35. Deși acest document
a fost introdus la finalul dosarului pe anul 1917, răspunsul se
regăsește la început, mai precis al treilea document36.
Al treilea document, datat în 30.12.1917, reprezintă răspunsul
preotului paroh către Ocupaţia imperială germană. Sediul Oraşului
Bucureşti, în care se precizau următoarele: „cu onoare, vă înaintăm 3
formulare declarații contra adresei Dv. din 22-12-17”37.
Ultimele două documente sunt legate de strângerea unor
donații pentru familiile soldaților mobilizați în război.
Este vorba despre circulara nr. 5455/26 octombrie 1916, din
partea Ministerului de Război, Comitetul local de acțiune, Județul
Ilfov și București, în care se specifică următoarele: „obiectele ce veți
strânge cu carnetele de ofrande veți binevoi a le depozita la parohie și
vă rugăm a anunța acest Comitet când trebuie să trimitem delegatul
nostru pentru a le ridica”38.
Al doilea document avut în vedere este adresa nr. 85/1918
din partea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, Administrația
Casei Bisericii, către Epitropia Bisericii Slobozia, cu privire la
strângerea sumei de 3.000 lei, pentru familiile celor care fuseseră
mobilizați în război39.
34
35
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 514/I/1917, f. 39. În perioada 1916-1918
oraşul Bucureşti s-a aflat sub ocupaţia trupelor germane. Mai multe informații în acest
sens pot fi citite aici: https://www.europeana.eu/en/item/2020601/https_1914_1918_
europeana_eu_contributions_2132 (28 noiembrie 2020).
36
A se vedea ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 514/I/1917, f. 12.
37
38
39
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 43.
Îndrumări arhierești cu privire la conduita preoților în timpul

războiului
Un document interesant este adresa nr. 4022/17 noiembrie
1916, semnată de † Teofil M. Ploeșteanu40 și de Directorul G.I.
Gibescu, care este destinată Epitropiei Bisericii Slobozia din
București, document prin care se transmit următoarele:
„Înaintăm Domniei Voastre alăturata Deciziune Pastorală pe care
Noi am luat-o în aceste vremuri grele pentru Țară, relativ la nea-
bsentarea preoților și diaconilor dela datoriile lor către biserica la
care sunt numiți, precum și la toți ceilalți slujitori bisericești, cari
nu trebuesc să părăsească posturile nici măcar o zi; căci, la din con-
tra, se vor aplica măsurile de a fi considerați demisionați și vom
numi imediat alte persoane în locul lor”41.
Reținem această adresă, unde se precizează în detaliu toate
interdicțiile de părăsire a posturilor în vreme de război.
Ultimul document din dosarul de Corespondență pe anul
1917, ce nu face parte din dosarul nr. 514/I/1917, dar care este
datat 17 noiembrie 1917, se regăsește în dosarul nr. 511/I/1916.
Anul documentului a fost scris greşit, nefiind vorba despre anul
1917, ci despre 1916.
Așa cum am afirmat anterior42, ne referim la Decizia Pastorală
nr. 4016/17 noiembrie 191743, trimisă de Conon44, Mitropolitul
Primat al Mitropoliei Ungrovlahiei, în care se precizează următoarele
datorii ale preoților în vreme de război:
40
Nu avem informații cu privire la acest ierarh. În perioada 1912-1919, mitropolit
primat a fost Conon Arămescu-Donici; pentru mai multe detalii, vezi la Pr. Alexandru
Moraru, Dicționarul Ierarhilor Români și străini. Slujitori ai credincioșilor Bisericii
Ortodoxe Române, București, Ed. Basilica, 2015, pp. 36-37. Este posibil să fie vorba
despre arhiereul Teodosie Atanasiu Ploieșteanul, locțiitor de mitropolit primat
în perioada iulie 1911-februarie 1912, cf. Pr. Alexandru Moraru, Dicționarul
Ierarhilor..., pp. 45-46, 487.
41
42
A se vedea adresa nr. 4022/17 noiembrie 1916, semnată de † Teofil M. Ploeșteanul și
de directorul G.I. Gibescu, cf. ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 511/I/1916, f. 76.
43
44
Este vorba despre Conon Arămescu-Donici (2 februarie 1837-7 august 1922), care a
fost mitropolit primat în perioada 1912-1919, când s-a retras.
Documentar 209
„I. Niciunul dintre preoții în funcțiune și toți ceilalți slujitori ai

bisericilor din Capitală nu trebu<i>e să plece dela posturile lor, nici
măcar o zi, știind mai înainte că concediile ce s’ar solicita, cași la alți
funcționari ai Statului, vor fi refuzate în mod categoric. II. Clericii
cari își vor părăsi posturile sau care le-au părăsit deja, înaintând
numai de formă petițiuni pentru încunoștiințarea plecării lor, supt
motive de spaimă, ori supt motive familiare (sic!), să fie raportați
imediat, trebuind a li se face aplicarea dispozițiunii ministeriale
din adresa de mai sus citată, pentru toți acei cari părăsesc posturile,
și anume: toți aceștia ar fi considerați ca demisionați pe ziua părăsirei
posturilor. Această a Noastră Deciziune Arhipăstorală va fi făcută
cunoscută Protoiereilor Capitalei, spre a se aduce la întocmai
îndeplinire, – NOI dorind ca toți să avem încredere în ajutorul lui
Dumnezeu, pentru dreptatea și sfințenia cauzei comune, către care
tind acțiunile și speranțele noastre pentru fericirea Patriei”45.
Secretarul Epitropiei Bisericii Slobozia din București mobilizat

în război
În documentul nr. 3/16 februarie 1917, se face mențiunea că
secretarul Epitropiei Bisericii Slobozia din București a fost mobilizat
pe front și că lucrările cancelariei s-au aglomerat, fiind nevoie de un
om care să le preia46.
Primul document din dosarul de Corespondență pe anul 1918
este adresa nr. 16 din 10/23 mai 1918, trimisă de Ioan Dimitriu
către Epitropia Bisericii Slobozia din București, cu privire la plata
integrală a salariului său de 120 lei/lună, în calitate de secretar-
contabil al Epitropiei. Întrucât a fost demobilizat și s-a reîntors la
serviciu, el a solicitat suma de 60 lei/lunar, care i-a fost oprită pe
perioada mobilizării sale47.
Al doilea document este certificatul nr. 19/8 aprilie 1915,
prin care se atesta faptul că Ioan Dumitriu, secretarul-contabil al
Epitropiei bisericii, „este mobilizat cu gradul de locotenent prin
45
46
47
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 517/II/1918, f. 8.
Ordinul No la Regimentul Argeș No 11”48; al treilea document este

adresa nr. 62/8 noiembrie 1918, în care acesta solicita indemnizația
de 400 lei/anual pentru locuință49.
Ajutor pentru preoții invalizi de război

Un document important este adresa nr. 73 din 12/25 martie
1918 a protoiereului Traian Vintilescu către parohul Bisericii
Slobozia, cu privire la ajutorarea preoților invalizi de război, în baza
unor „dovezi de sărăcie”50.
Deducem că fuseseră afectați de război nu doar oamenii
simpli, ci și unii preoți, care rămăseseră invalizi și care aveau nevoie
de ajutor material.
O colectă pentru Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor

Române (1917)
Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române51 a
dezvoltat mai multe acțiuni filantropice și a inițiat mai multe colecte
în timpul războiului, dar și după aceea.
Astfel, prin adresa nr. 227 din 2/15 decembrie 1917 a
protoiereului Traian Vintilescu, parohul Bisericii Slobozia
Domnească este înștiințat cu privire la realizarea unei colecte
benevole, inițiate de Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor
Române, colectă ce va avea loc la sărbătoarea Sfântului Nicolae,
„spre a se veni în ajutorul copiilor săraci și răniților din spitalele
acelei societăți”52.
48
49
50
51
Documente privitoare la Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române se găsesc
la Arhivele Naționale ale României, în fondul omonim, cf. http://arhivelenationale.ro/
site/download/inventare/Societatea-Ortodoxa-Nationala-a-Femeilor-Romane.-1910-
1948.-Inv.-1035.PDF. O lucrare de referință pe acest subiect a fost scrisă de Anemari
Monica Negru și se intitulează Din istoria Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor
Române, publicată în anul 2016 la editura Cetatea de Scaun din Târgoviște.
52
Documentar 211
Tabel cu orfanii de război

Următorul document avut în vedere este ordinul circular nr.
229 din 7/20 august 1918, trimis de protoiereul Traian Vintilescu
parohului Bisericii Slobozia, pentru alcătuirea unui tabel cu
orfanii de război53, document ce trebuia trimis până la data de 1
septembrie 1918.
Deducem că este vorba despre orfanii de război din parohie,
pentru ajutorarea cărora urma să se facă o colectă.
Tablou cu ostașii din parohie căzuți pe câmpul de luptă pentru

apărarea Țării
Un document foarte interesant de amintit este o adresă a
aceluiași protoiereu Traian Vintilescu către preotul paroh al Bisericii
Slobozia, cu privire la lupta împotriva celor care „lucrează contra
religiunii și a bunelor moravuri, de către propagandiștii socialismului
și ateismului”54, aici fiind vorba despre propaganda comunistă.
În continuarea acestei adrese se spune:
„Țara și Biserica noastră, datorând cea mai mare recunoștință
fiilor ei viteji, care s’au jertfit viața în războiul ce l’au avut în anii
1916/1918, Sf<ânta> Mitropolie a dispus <ca> în fiecare Parohie
să se formeze un tablou, în care să fie înscriși toți ostașii din parohia
respectivă căzuți în luptă vitejească pentru apărarea Țărei, care
tablou, încadrat frumos într’o ramă, să fie așezat în biserică într’un
loc potrivit și la vedere, spre mulțumirea sufletească a familiilor lor.
Numele acestora și a<le> tuturor ostașilor căzuți se vor pomeni la
fiecare Liturghie, atât la Proscomidie, cât și la Sf<intele> Daruri,
făcându-se parastase de 2 ori pe an, la Sâmbăta Morților (Iarna) și
la Sâmbăta Moșilor (Vara)”55.
Totodată, urmau a se face pomeniri în biserici pentru ostași, astfel:
„Pentru veșnica pomenire a vitejilor Ostași Români Căzuți pe
Câmpul de luptă vitejească, pentru apărarea Țărei, a Legei și a
53
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 7-8.
54
55
Coroanei, și a tuturor acelora care, cu serviciile lor folositoare, i-au

întovărășit în lupte grele expunându-și viața pentru binele Țărei,
să’i pomenească Dl Dzeu întru veșnica sa Împărăție, totdeauna…”56.
Această ectenie, mult modificată și cenzurată de comuniști,
se păstrează până astăzi și este rostită în cadrul cultului ortodox cu
diferite prilejuri, în mod deosebit la Sfânta Liturghie, la ieșirea cu
Cinstitele Daruri.
Capela Internatului teologic

Ultimul document din dosarul de Corespondență pe anul 1918
îl reprezintă adresa nr. 12/29 ianuarie 1918, semnată de protoiereul
T. Vintilescu și adresată Parohului Bisericii Slobozia, cu privire la
preotul Ilie Opran, slujitor al bisericii, care „a fost delegat provizoriu
a sluji la Biserica Radu Vodă Capela Internatului Teologic57, până
la redeschiderea Facultății de Teologie, în locul decedatului preot
Iordache Popescu” 58.
Acest lucru este confirmat și de Decizia de încetare a suplinirii
postului vacant de la biserica Radu Vodă de către preotul Ilie Opran
este reconfirmată de către protoiereul Traian Vintilescu prin faptul
că preotul I. Florescu-Dâmbovița, care fusese luat prizonier de
război, s-a reîntors la postul său59.
II. Biserica Slobozia Domnească și urmările războiului: anii

1919-1920
Am prezentat pe scurt câteva documente din arhiva parohială
a Bisericii Slobozia Domnească din București, din care ne apar
câteva crâmpeie din istoria celor trei ani (1916-1918) în care Biserica
Ortodoxă Română a fost implicată, prin preoții și ceilalți slujitori ai
ei, în luptele Primului Război Mondial, numit și Războiul pentru
Reîntregirea Neamului.
56
57
Este vorba despre biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, care a slujit drept
capelă a Seminarului Nifon Mitropolitul din București, unde era și Internatul Teologic al
Facultății de Teologie Ortodoxă din București.
58
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 520/V/1918, f. 1.
59
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 520/V/1918, f. 2.
Documentar 213
În continuare, documentele de arhivă pe care le-am consultat,

doar pentru anii 1919 și 1920, ne pun în față modul în care a
fost afectată Biserica Slobozia Domnească de nefastul Război de
întregire a Neamului, pe care le vom enumera în continuare.
În dosarul de Corespondență pe anul 1919 am întâlnit șase
documente interesante cu privire la urmările războiului, și anume:
1. Cererea de concediu a dirijorului corului, care fusese
mobilizat, „cu ordinul No. 250, la Comandamentul trupelor
din Transilvania, cu începere din ziua de 20 Mai 1919”60;
2. „Chemare pentru tuberculoși”, a Reginei Maria, semnată în
iunie 1919, pentru ajutorarea tuturor celor care au plecat la
război, dar „s’au întors în satele lor numai pielea și oasele”61;
3. Două adrese ale protoiereului Traian Vintilescu către preotul
paroh cu privire la suplinirea dirijorului corului bisericii
Slobozia Domnească, ce fusese mobilizat la comandamentul
trupelor din Transilvania62;
4. Adresa nr. 1893/21 august 1919 a Manutanței63 Centrale a
Armatei către Epitropia Bisericii Slobozia, prin care se aduce la
cunoștință că suma de 247,50 lei transmisă „reprezintă chiria
pentru patru luni și 15 zile, adică până la sfârșitul lunei curente,
pentru localul din strada Banat No. 12, ocupat de centrul
No. 82 bis, pentru distribuția pâinei acelei enorii, conform
declarației date de Părintele paroh și D-nul Ulvineanu”64;
5. Apelul nr. 495/28 noiembrie 1919, trimis de Episcopul Platon
C. Ploieșteanul, în numele Societății pentru Educațiunea
Cetățenească, cu privire la înființarea ziarului România Nouă
drept un „mare ziar popular după modelul ziarelor de frunte
europene”65, însoțit de Declarațiunea de Subscriere66.
60
61
62
63
Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile şi care
este dotată cu instalaţiile şi utilajul necesare fabricării pâinii pentru militari, cf. Dicţionarul
Explicativ al Limbii Române, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 21998, p. 598.
64
65
66
În arhiva parohială a Bisericii Slobozia Domnească se găsesc

documente din anul 1920 ce fac referire la mai multe evenimente
bisericești și naționale ce merită a fi amintite.
Documentele care ne-au atras atenția în mod special, din
multitudinea lor, sunt următoarele:
1. Adresa nr. 1/1 ianuarie 1920 a protoiereului Traian Vintilescu
către parohul Bisericii Slobozia, cu privire la pomenirea la
toate slujbele bisericești a noului Mitropolit Primat Miron
Cristea67;
2. Adresa nr. 907 a Ministerului Cultelor și Instrucțiunii,
Administrația Cassei Bisericii, către Epitropia bisericii, pentru
„adunarea dovezilor și a actelor justificative, cerute pentru
constatarea pagubelor suferite de acea biserică, pe timpul
ocupațiunei inamice”68;
3. Adresa trimisă preotului paroh de către Societatea de Asigurări
Mutuale „Sf. Gheorghe”, pentru strângerea de fonduri în
vederea ridicării unui bust în piața Matache Măcelarul, în
cinstea doctorului H. Botescu, care „a murit departe de ai
săi, în toiul răsboiului, răpus fiind de o boală crudă, pe când
își făcea datoria”69. Suma depusă de Biserica Slobozia pentru
ridicarea acestui bust, pentru care s-a eliberat chitanța nr.
540/28 martie 1920, a fost de 235 lei70;
4. Adresa din 11 martie 1920 a preotului Constantin Andrei,
de la Parohia II din Mărășești-Putna, către preotul paroh al
Bisericii Slobozia, pentru reconstruirea bisericii din comuna
Mărășești-Putna, distruse în timpul războiului71;
5. Pastorala „pentru buna ordine” (sic!) nr. 1461/1920, trimisă
de Mitropolitul Primat Miron Cristea72;
67
68
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 531/I/1920, f. 81. Acest lucru a fost reluat și în
filele 115 și 153-154.
69
70
71
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 531/I/1920, f. 94-95. A se vedea și filele 108-111.
72
ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 531/I/1920, f. 94-95. A se vedea și filele 108-111.
Documentar 215
6. Adresa nr. 1469 / 6 aprilie 1920 a Mitropolitului Primat

Miron către preotul paroh, cu privire la delegarea preotului
Grigorie Georgescu, de la această biserică, „la Parohia
Stoeneștii-Palanca, jud. Ilfov, întrucât acea parohie nu are
preot și locuitorii sufăr în cele religioase”73;
7. Dispensa cerută de domnul George I. Angelescu, pentru
căsătoria cu Dra Alexandrina Mirodescu, în ziua de 6
decembrie 192074;
8. Adresa dirijorului corului Bisericii Slobozia către domnii
epitropi, pentru susținerea unui concert religios și cumpărarea,
din banii ce se vor strânge în urma concertului, a unui
instrument muzical (vizarmonică-orgă), în vederea utilizării
acestuia la repetițiile corului75;
9. „Chemarea pentru tuberculoși”, făcută de Regina Maria
a României în mai 1920, pentru a contribui la clădirea
sanatoriilor, izolarea bolnavilor și îngrijirea copiilor76.
Concluzii
Arhiva Bisericii Slobozia Domnească din București ne pune
în față, prin cele 34 de documente selectate din anii 1916-1918 și
cele 15 documente din anii 1919-1920, o altă imagine despre istoria
Bisericii Ortodoxe Române și a României.
Totodată, aceste informații se constituie într-o adevărată lecție
de istorie a bisericii Slobozia Domnească. Prin aducerea la lumină a
acestor documente, după mai bine de 100 de ani, nădăjduim că am
reușit să scoatem în evidență istoricul acestui locaș de cult, care a
fost, în perioada avută în vedere, o biserică foarte activă și bogată.
Corespondența dintre părintele Traian Vintilescu, Protoiereu
al Protoieriei Plășii de Jos a Capitalei, cu Epitropia Bisericii și preotul
paroh dezvăluie aspecte inedite cu care s-a confruntat Biserica
Ortodoxă Română în timpul Primului Război Mondial.
73
74
75
76
Ecteniile și slujbele pentru soldații răniți în timpul conflagrației

mondiale ne arată grija Bisericii pentru fiii ei. Cenzura comunistă,
impusă parțial din anul 1945 și mult mai draconic după 1948,
când regimul monarhic a fost abolit, fiind instaurată Democrația
Populară sau conducerea comunistă, a reușit să înlăture o parte
dintre ecteniile pentru soldații și eroii români ce și-au dat viața,
vitejește, pe câmpul de luptă.
Silviu-Constantin Nedelcu este bibliotecar la Biblioteca

Academiei Române, în cadrul Serviciului Bibliografie Națională.
Din 6 ianuarie 2020 este cercetător științific (CS) în cadrul
grantului GAR-UM-2019-I-1.5-2/15.10.2019, desfășurat la
Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al.
Rosetti”. Licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian
Patriarhul” din București (2011), a urmat și cursuri de master
în cadrul aceleiași facultăți (2013), fiind și licențiat al Facultății
de Litere a Universității din București, specializarea Științe ale
Informării și Documentării (2015). Este doctor în Filologie
(2018), la Facultatea de Litere a Universității din București, unde
a susținut teza intitulată Revista „Glasul Bisericii”: studiu critic și
indice bibliografic. Cercetător postdoctoral, din 15 octombrie
2019, în cadrul Școlii Doctorale de Studii Interdisciplinare a
Universității din București (ISDS-UB). Este membru al Asociației
Bibliotecarilor din România (ABR), din anul 2015, și președinte al
Secțiunii Carte veche. Conservare. Restaurare, din anul 2019; din
2016 este membru al Asociației Române de Istorie a Presei (ARIP).
Cărți de autor: Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, București,
Ed. Eikon, 2019. A mai publicat peste 80 de articole și studii de
teologie și biblioteconomie cu privire la bibliotecile din Imperiul
Bizantin, bibliotecile Bisericii Ortodoxe Române, cenzura presei
ortodoxe în timpul regimului comunist din România, viața și
opera Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul etc. Ultima publicație:
O scurtă istorie a bibliotecilor bizantine, Iași, Ed. Lumen, 2020.
Email: silviu.constantin.nedelcu@biblacad.ro.
Documentar 217
Anexe
Certificatul de mobilizare a lui Ioan Dumitriu,
secretarul Epitropiei Bisericii Slobozia
Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 517/II/1918, f. 9.

„Chemare pentru tuberculoși”, a Reginei Maria
Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 529/I/1919, f. 166.

Documentar 219
Ajutorarea preoților invalizi de război
Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 1.

Tablou cu ostașii din parohie căzuți pe câmpul de luptă

pentru apărarea Țării
Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 4r-v.

Documentar 221
Îndrumări arhierești cu privire la conduita preoților

în timpul războiului

.
Documentar 223
Un paracliser... hoț
View publication stats

Articol BisericaSloboziaDomneasca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Articol BisericaSloboziaDomneasca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Biserica Slobozia Domnească din Bucureşti în timpul Primului Război

Article · March 2020

Silviu Constantin Nedelcu

Imperiul Bizantin (330-1453) View project

Istoricul Bibliotecii Academiei Romane View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

ANUL LXXIX, NR. 1-3,

Bucureşti, Intrarea Miron Cristea, nr. 9, sector 4

Revistă indexată CEEOL (Central and Eastern European Online Library)

Dr. Silviu-Constantin Nedelcu

Orthodox Church and of Romania, as presented a century ago.

blocurilor și a redimensionării bulevardului Dimitrie Cantemir.

am observat următorul tipar al unităților arhivistice aranjate pe

I. Activitatea Bisericii Slobozia Domnească în timpul Primului

Corul parohial (1916-1918)

adresei se face precizarea că se va plăti suma de 600 lei/an unor elevi

Racordarea bisericii la rețeaua de alimentare cu energie electrică

Două treceri la Ortodoxie

care era înștiințat cu privire la solicitarea „Dlui Ilie Maier, domiciliat

Biserica Slobozia și Familia Regală

regele Carol I, săvârșită la Curtea de Argeș, și, totodată, în legătură

Precizări liturgice și diferite instrucțiuni cu privire la război

Din consultarea acestui document reies următoarele lucruri:

natură, brute sau transformate, supuse rechiziționării de către

lipită cu gumă. Abaterile se vor pedepsi cu câte 100 lei amendă de

Îndrumări arhierești cu privire la conduita preoților în timpul

„I. Niciunul dintre preoții în funcțiune și toți ceilalți slujitori ai

Secretarul Epitropiei Bisericii Slobozia din București mobilizat

Ordinul No la Regimentul Argeș No 11”48; al treilea document este

Ajutor pentru preoții invalizi de război

O colectă pentru Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor

Tabel cu orfanii de război

Tablou cu ostașii din parohie căzuți pe câmpul de luptă pentru

Coroanei, și a tuturor acelora care, cu serviciile lor folositoare, i-au

Capela Internatului teologic

II. Biserica Slobozia Domnească și urmările războiului: anii

În continuare, documentele de arhivă pe care le-am consultat,

În arhiva parohială a Bisericii Slobozia Domnească se găsesc

6. Adresa nr. 1469 / 6 aprilie 1920 a Mitropolitului Primat

Ecteniile și slujbele pentru soldații răniți în timpul conflagrației

Silviu-Constantin Nedelcu este bibliotecar la Biblioteca

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 517/II/1918, f. 9.

„Chemare pentru tuberculoși”, a Reginei Maria

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 529/I/1919, f. 166.

Ajutorarea preoților invalizi de război

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 1.

Tablou cu ostașii din parohie căzuți pe câmpul de luptă

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 518/III/1918, f. 4r-v.

Îndrumări arhierești cu privire la conduita preoților

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 511/I/1916, f. 76.

Sursa: ABSB, fond Corespondență, dosar nr. 514/I/1917, f. 37.

View publication stats

S-ar putea să vă placă și