Fantasticul Lui Eliade, Model

8/18/2019 lucrare de licenta Fantasticul in opera lui Mircea Eliade

ARGUMENT
Prezenta lucrare, intitulată „ Particularităţile fantasticului litarar în opera lui Mircea

Eliade”, se doreşte a fi un omagiu adus, dacă mai era nevoie, marelui indianist, mitolog şi
cercetător al religiilor, ce a influenţat radical lumea culturală mondială a secolului trecut.
Despre Mircea Eliade s–au scris sute de cărţi şi, cu siguranţa, mii de articole, cele mai
multe dintre acestea favoraile autorului, dar a e!istat, "n special "n intervalul #$%&–#$'&, o
serie de pseudo–articole defăimătoare "n presa litarară a vremii. Este suficient să amintim "n
acest sens scandalurile din epocă legate de conceperea şi pulicarea nuvelei Domnişoara
Christina şi a romanelor Huliganii şi Maitreyi.
E!istă "n lume un număr mare de oameni care posedă o creativitate genuină, o
capacitate e!traordinară de cercetare, ordonare şi sintetizare a informaţiei. Printre aceştia, se
află şi Mircea Eliade. (a unul dintre cei mai influenţi istorici şi filosofi ai religiilor, el a
do)ndit concomitant şi o faimă literară mondială, datorită povestirilor şi romanelor sale,
traduse "n zeci de limi.
(ercetătorul roman şi–a adus o contriuţie "nsemnată "n definirea şi delimitarea
conceptului de „fantastic”, enunţ)ndu*şi celera teorie legată de „camuflarea sacrului "n
profan”. +n acest sens consider fundamentală lucrarea Sacrul şi profanul , o veritailă piatră
de otar "n ermeneutica fantasticului. -efiind total de accord cu teoriile lansate de oger
(allois, /zvetan /odorov sau Marcel 0rion, Mircea Eliade propune o variantă non–violentă,
lipsită de spaimă, teamă şi angoasă, o altă perspectivă de aordare a fantasticului.
evenind la conceperea lucrării, aceasta este structurată "n patru capitole, două
constituind suportul teoretic al discuţiei, următoarele două fiind o aplicaţie pe te!tul unor
nuvele fantastice1 a ţigănci! "oaptea de S#n$iene! "opţi la Serampore! Domnişoara
Christina! %arpele. (apitolul "nt)i aordează coordonatele fundamentale ale operei lui Mircea
Eliade, evoluţia lui literară. (el de al doilea capitol vizează o sinteză a fantasticului,
cuprinz)nd definiţii, reprezentanţi de marcă ai fenomenului. Dificultatea ma2oră "n conceperea
acestei lucrări a constituit–o selectarea unor naraţiuni „reprezentative”, deoarece orice creaţie
fantastică eliadească ar merita o aordare atentă, de sine stătătoare. (apitolul trei este o
analiză riguroasă a manifestării fantasticului "n c)teva capodopere ale stilului fantastic. +n
capitolul patru am "ncercat să identific şi să analizez cele mai semnificative elemente mitico
3 simolice din nuvelistica fantastică a lui Mircea Eliade. +ntruc)t dimensiunea componentei
fantastice a operei eliadeşti este suficient de amplă, "n atenţia mea s–au aflat nuvelele
Domnişoara Christina şi %arpele.
#
http://slidepdf.com/reader/full/lucrare-de-licenta-fantasticul-in-opera-lui-mircea-eliade 1/50
4nul dintre motivele pentru care l–am ales pe Mircea Eliade ca temă pentru lucrarea
mea de licenţă este că m*a impresionat puterea lui de a trece peste toate ostacolele care i–au
apărut "n cale de–a lungul activităţii sale literare. +n timpul comunismului, Mircea Eliade, fie
negat, fie curtat de reprezentanţii regimului, a rămas un model pentru intelectualii moderni, şi,
mai ales pentru tinerii care nu puteau a2unge să "l cunoască direct. 5ceştia "l priveau nu numai
ca pe un persona2 legendar, a cărui viaţă, din om)nia p)na "n 6ndia şi 5merica, trec)nd prin
7ranţa, părea a fi modelată ca un destin de e!cepţie.
M–a impresionat şi faptul că, alţi autori au "nvăţat lima rom)nă ca să poată să "l
cunoască, să "l poată „simţi original”, ca să "l poată plasa corect "n conte!tul social, istoric,
politic, cultural al timpului său. 4n e!emplu ar fi profesorul ic8etts, un energic intelectual
care „dincolo de ocean” continuă, ani uni după moartea lui Eliade, să completeze portretul
unei personalităţi universale, care fascinează si astăzi, cu o prospeţime uluitoare.

Mircea Eliade este unul dintre acele nume "n operele căruia ermeneutica s–a
identificat drept „efort de descifrare a semnificaţiilor pierdute ale mitului şi sim&olului ”# şi,
mai important, el este unul dintre cazurile secolului "nceiat, la care metodologia ştiinţifică a
fost asociată cu o ideologie politică sau alta9.
5rgumentele pentru care cineva şi*ar "ndrepta atenţia către Mircea Eliade sunt
multiple. 4nul dintre ele este că activitatea sa este multiplă1 istoric al religiilor, orientalist,
etnolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memoralist. Mircea Eliade este o
personalitate enciclopedică de tip renascentist, făc)nd parte din familia spirituală a lui Dimtrie
(antemir, -icolae 6orga, 0.P.:aşdeu.
;pera lui este aproape integral pulicată, e!cepţii făc)nd doar ediţia integrală a
'urnalului. Ediţia "n două volume a scrierilor din Portugalia, inclusiv a 'urnalului portugez
inedit, revelează, un „nou” Mircea Eliade. El a promovat adesea, mai ales "n opera sa de
tinereţe, marea linie naţioanală "n cultura rom)nă, de la (antemir la Eminescu, şi de la :aşdeu
la 6orga. -u cred că aceasta a fost singura linie importantă, dar este indiscutail că ea, "n ciuda
unui anume conservatorism, a acordat stailitate culturii rom)neşti.
4n alt argument care susţine alegerea mea este că Mircea Eliade a scris "n mai multe
genuri, neacoperite la un loc de nimeni altcineva "n om)nia1 povestire, roman, teatru, 2urnal,
memorii, ziaristică, politică, critică literară şi eseu cultural, şi lista poate continua.
Eu cred că nu numai noi am "nţeles meritul sintezei lui Eliade, ucur)ndu–ne că a dus
elemente rom)neşti "n conte!te internaţionale, ci şi mulţi admiratori ai lui din alte ţări, "n
primul r)nd americani, pentru că le–a adus valori rom)neşti, europene şi asiatice. ;pera şi
#
Duuisson Daniel, Mitologii ale secolului <<, =evi*>traus, Eliade, Editura Polirom, 9&&%, p. #%
9
6idem, p. #?
9
iografia lui Eliade determină amele atitudini. /reuie, finalmente, suliniată nu numai
valoarea lui Eliade, ci şi succesul lui.
(omple!itatea prozei eliadesti reprezintă cel mai "ntemeiat motiv pentru care lucrarea
a fost concepută. -u degeaa, de numele lui Eliade se leagă numeroase aprecieri ale
contemporanilor1 „credinciosul fără religie” @ Emil (ioranA, „enciclopedistul rătăcit "n opera
modernă” @Eugen 6onescuA, "n vreme ce Euge >imion "l considera „un spirit al amplitudinii”.
Din aceste considerente, am optat pentru cercetarea creaţiei fantastice a lui Mircea
Eliade.
CAPITOLUL I
1.1.MIRCEA ELIADE – Personalitate complex a c!lt!rii rom"ne #i

!ni$ersale.
Biua de $ martie a anului #$&C a "nsemnat pentru literatura rom)nă, naşterea unui om, a
cărui personalitate puternică, sa impus prin intensa şi diversa activitate realizată dea lungul
vieţii.
Prin "nsuşi numele sau Mircea gr.”mir”F paceG şi Eliade gr.”:elios”F soareG, din
care a rezultat pace şi lume, adică cosmos, Mircea Eliade reprezintă spiritul unui „ cosmos”,
univers creat prin propriai personalitate.
(opilăria lui Mircea Eliade sa desfăşurat "n localităţi ca )mnicul >ărat, (ernavoda şi
0ucureşti, unde, Heorge Eliade, tatăl său, era mutat cu garnizoana. După asolvirea şcolii
primare din strada M)ntuleasa, liceul „>piru :aret” se "nscrie la 7acultatea de =itere şi
7ilosofie din 0ucureşti.
Mircea Eliade a avut parte de o copilărie plină de "nt)lniri şi descoperiri miraculoase,
pentru care a păstrat, de atunci "ncolo, o nostalgie profundă, ceea ce se pare că a şi avut o
oarecare influenţă, determin)nd o recurentă a temei paradisului pierdut. Prima e!perienţă
estetică a lui Eliade sa petrecut, conform memoriilor sale, "ntro pădure unde familia "l
adusese la picnic. 5colo, Mircea a "nt)lnit o „ enormă şi splendidă şopîrlă al&astră”, de care
nui era frică, dar pe care mai t)rziu o descria ca fiind „ de o stranie frumuseţe”. 7ascinaţia
pentru lumea naturală, pentru insecte şi cimie, a continuat o vreme şi a marcat şi primele
"ncercări literare ale lui Eliade, cum este cazul Minunăţiei călătorii a celor cinci cără&uşi în
ţara furnicilor roşii , o povestire scrisă la #' ani, care a avut un destin ilar. (ompusă la
"nceputul anilor 9&, a fost considerată periculoasă de cenzura comunistă, "ntruc)t conţinea
e!presii ca „ preşedintele a murit într(un accident în timpul alegerilor din luna mai” sau „ se
apropiau de frontiera occidentală).
(eleru "n tinereţe, „lider de generaţie”, aşa cum, cu siguranţă, şia dorit, citat, apoi, şi
frecventat intelectual de orice student occidental "n ştiinţe umaniste, profesorul Eliade nu a
fost părăsit de miopia adolescentină care ia 2ucat neplăcuta festa legată de anga2amentul
interelic alături de o cauză grotesctotalitară. +ncerc)nd să treacă su tăcere episodul şi
evit)nd e!plicaţiile care se impuneau, a contriuit involuntar la fascinaţia propriei sale

iografii, din care a sperat să elimine st)n2enitoarele continuităţi.
'
Pentru un cititor maliţios sau animat de o credinţă "n predestinare, viaţa lui Mircea
Eliade "ncepe cu c)teva elemente care iar putea prevesti destinul. ; primă rescriere a
iografiei sale este opera părinţilor. 5ceştia au ţinut ca fiul lor, al cărui nume nu se regăsea pe
lista sfinţilor din calendarul ortodo!, să se fi născut e!act de Mucenici, asa că, deşi Mircea
venise pe lume pe #%, data naşterii a fost mutată pe $ martie. Ii numele de familie a suferit
scimări radicale, aceasta fiind opera tatălui lui Mircea, un militar pentru care a te numi, pur
şi simplu, Heorge 6eremia trăda "n prea mare măsură originile modeste ale familiei.
Disciplina şcolară "i repugna elevului Eliade de la liceul ucureştean „>piru :aret”1
nimic nu mai mergea, profesorii nu "l apreciau la 2usta lui valoare, "n timp ce colegii "l
poreclesc „doctorul”, datorită faptului că, "n ciuda interdictiei tatălui, preocupat de prolemele
de vedere ale lui Mircea, el continuă să citească, "n special 0alzac, pentru care, ca şi eroul din
Cele *++ de lo,ituri ale lui /ruffaut, dezvoltă o adevărată fascinaţie.

Deşi la liceu fusese coleg cu fraţii 5cterian, -oica sau Miail Polironiade, osesia
„ generaţiei” şi primele semne ale unei orientări politice au apărut mai t)rziu. (apitala a fost,
ine"nţeles, "nt)lnirea cu -ae 6onescu, profesorul religios şi desident "n raport cu mainstream
ul respectail de inspiraţie maioresciană de la 7acultatea de 7ilosofie din 0ucureşti1
P.P.-egulescu, ădulescuMotru, /udor Jianu, Dimitrie Husti. 6nfluenţa şi carisma figurii
faustice a viitorului ideolog legionar au cristalizat, desigur, elemente de2a prezente at)t "n
„ spiritul timpului”, c)t şi "n propria evoluţie intelectuală a lui Eliade.
1.%. De&!t!l l!i Mircea Elia'e
Mircea Eliade şia făcut deutul literar cu povestirea fantastică Cum am descoperit
piatra filosofului, pulicată la v)rsta de #' ani "n „Biarul Itiinţelor Populare” din 0ucureşti,
lucrare premiată de comitetul de conducere al ziarului. =a v)rsta de #K ani "ncepe să pulice
nuvele şi eseuri literare la diferite reviste, iar de la #C ani "ncepe să scrie articole "n care
tratează istoria religiilor şi cultura ;rientului "n cadrul revistei „Jlăstarul” revista liceului
>piru :aret.
5nul #$9? aduce scimări importante "n viaţa lui Eliade. Este momentul de "nceput al
carierei sale pulicistice, pe care nu a aandonato dec)t odată cu plecarea sa din om)nia, "n
#$'&. ;mul de presă Pamfil Ieicaru "i remarcase anumite recenzii incisive apărute "n gazete
universitare şi "l invită să scrie la „(uv)ntul”, un ziar la care colaora şi -ae 6onescu şi care
practica un lima2 violent "n ton cu epoca. +n acelaşi an se cristalizează "n spaţiul pulic ideea
că a apărut o nouă generaţie de tineri intelectuali rom)ni, grupaţi mai t)rziu "n 2urul asociaţiei
culturale „(riterion” şi al căror lider este ciar Eliade, autorul manifestului „itinerariu
spiritual ”. +n sf)rşit, tot "n #$9?, interesul său pentru religie, potenţat de apetitul pentru
mistică al originalului profesor de logică -ae 6onescu, "l determină să plece "n prima
„călătorie iniţiatică” "n 6ndia.
>e poate vori despre o „ e-perienţă a ndiei” "n viaţa lui Eliade deoarece acesta, "n
6ndia, trăieşte sentimentul parcurgerii unei e!perienţe e!istenţiale de e!cepţie, şi i se

conturează intrarea "ntro alta v)rsta artistică.
Mircea Eliade pleacă "n 6ndia să "nt)lnească realul, să trăiască e!perienţa indiană a unui
t)năr "nsetat de viaţă. Descoperă aici pofta de viaţă transigurată "ntro e!perienţă
sacramentală, descoperă importanţa simolismului religios "n culturile tradiţionale, dar şi o
civilizaţie "ntemeiată pe agricultură.
+ntors din 6ndia, scriitorul este plin de viaţa, de idei, de energie „ Mircea Eliade n(a fost
%
doar in ndii! el a calătorit prin nfern. ndia poate purta acest nume/ lumea de dincolo ” .
+n anul #$%% este premiat pentru romanul Maitreyi, devine un scriitor cunoscut "n epocă,
şi tot atunci oţine doctoratul "n filozofie la 4niversitatea 0ucureşti, cu teza „ Psihologia
meditaţiei indiene( studii despre yoga ”, tipărită su un titlu modificat,” 0oga! Essai sur les
origines de la misti1ue indienne ”, "ncinată lui -anindra (andra -audi, -ae 6onescu şi
Dasgupta lucrare considerată a fi o contriuţie importantă la "nţelegerea tenicilor mistice
indiene, dar care "n om)nia nu a fost ine primită. +n aceste conditii, (onstantin -oica a
intervenit pentru al apăra "n articolul „Noga şi autorul ei”, semnaliz)nd valoarea lucrării şi
acuz)nd de superficialitate pe criticii acesteia.
5stfel, Mircea Eliade poate fi numit „omo universalis”, pentru că după cum spune
Eugen >imion, „ Mircea Eliade este un spirit al amplitudinii! al totalităţii! nu al
fragmentului”', „el este un om al procesului ” spune Emil (ioran, „care merge p#nă la
rădăcinile fenomenului şi pre$inta fa$ele de,enirii lui! căut#ndu(i protoistoria)2.
/ot Eugen >imion spunea1 „ 3n el se unesc trei &lesteme/ al spiritului şi al singurătăţii!
&lestemul muncii si &lestemele si parado-urile condiţiei)4 .
+n Memorii savantul mărturiseşte1 „ 5aptul că mă ,edeau mai ur#t dec#t în realitate îmi
întăreau anumite con,ingeri de pe ,remea aceea şi chiar felul de a fi. "u a,eam altă ieşire
dec#t să mă singulari$e$! să fiu 6le ,euf l7inconsole)! să mă refugie$ în sine! într(o solitudine
m#ndră)8 .
%
=otreanu,6on ntroducere în opera lui Mircea Eliade,Editura Dacia,(lu2-apoca,#$?&, p.p.#&L#&?
'
L
>imion, Eugen Mircea Eliade!spirit al amplitudinii,Editura Demiurg, 0ucureşti, #$$L, p. $K
6idem , p. ##L
K
6idem, p. #K'
C
Eliade, Mircea Memorii,vol #, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$C, p.p. 9$L9$K
K
(riza de puertate este accentuată de primele insuccese erotice, şi "i provoacă accese de
melancolie1” 9,eam impresia că pierdusem ce,a esenţial! de neînlocuit şi că ,iaţa mea nu mai
a,ea nici un rost):.
5stfel, puertatea lui Eliade este dominată de o inferioritate fizică dată de vederea slaă,
miopia, şi altă dată de o inferioritate psiologică, venită dintro "nfăţişare fizică considerată de
el respingătoare. +nsă, pe parcurs, el "şi va "nvinge aceste comple!e naive mărturisind1 „ 9nii
tinereţii lui Papini păreau copiaţi după ai mei şi ma regăseam în ei aproape cu totul. Ca şi
el! eram timid! îmi plăcea singurătatea şi nu mă înţelegeam &ine dec#t cu acei dintre
camara$ii mei care erau mai inteligenţi şi mai în,ăţaţi dec#t mine);.
69 fi rom#n este! pentru mine! a trăi! a e-prima şi a ,alori$a această lume între lumi)
mărturiseşte Mircea Eliade lui ocOuet, in #$C?. Eliade a trecut prin e!il şi a murit "n e!il
e!ilul a fost pentru el ca o „practică iniţiatică”.

Despre e!il Mircea Eliade spune1 „ Din c#nd în c#nd sinţeam ne,oia să îmi regăsesc
i$,oarele! păm#ntul natal. 3n e-il! pam#ntul natal e lim&a! e ,isul.. .”#&. +n e!il, scriitorul trăia
o ruptură cu trecutul, iar acestei rupturi a căutat să "i dea un sens, transform)ndo e!perienţă a
unei „morţi” iniţiatice, a unei renaşteri, şi "ntrun izvor de inspiraţie pentru că1 „ oriunde e-istă
un Centru al lumii)<<.
1.(. Coor'onatele operei l!i Mircea Elia'e

Prin opera sa, Eliade vrea să refacă unitatea spirituală a omului, red)ndui acestuia
dimensiunea cosmică, „vrea să redescopere plenitudinea ascunsă, pierdută de conştiinţa
modernă” #9, pentru că, spune Eliade1 „ omul nu este singur "n univers, el este purtător de
mituri. Prin felul de său de a fi modest, cordial, spirit nenconformist, decis să dezlege
misterele vieţii, pun)nduşi prolemele şi alcătuind "ntreări despre tot ce "l "ncon2oară, am
putea spune că Mircea Eliade "şi „construieşte meticulos un destin”#%, doreşte săşi depăşească
condiţia.
Eliade propune o formulă de e!istenţă contruită din asceza spirituală şi trăirea plenară "n
plan e!isteţial, pentru că el vrea să cunoască lucruri uitate de lumea modernămodelele,
e!perienţele primordiale. (eea ce la preocupat pe el a fost lumea occidentală, spun)nd
că” Europa nu este centrul spiritual al lumii! ci doar o pro,incie a spiritului uni,ersal ”#'.
?
6idem, p. %&$
$
6idem, p. %'?
#&
Eliade, Mircea( 3ncercarea la&irintului, Editura Dacia, (lu2-apoca, #$$&, p. #LK
##
#9
6idem, p. ##'
>imion, Eugen Mircea Eliade! spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 0ucureşti, #$$L, p. ##L
#%
6idem, p. ##?
#'
6idem, p. #9C
C
>copul lui Eliade este de a pune ordine "n multe domenii aotice ale vieţii spirituale "n
civilizaţiile neeuropene.
eferitor la unitatea operei sale, Mircea Eliade mărturiseşte "n 'urnal că1” pentru a
=udeca ceea ce am scris! cărţile mele tre&uie =udecate în totalitatea lor ”. Ma2oritatea ideilor
fundamentale din opera stiinţifică se regăsesc "n creaţia artistică1 raportul dintre sacru şi
profan, mitul eternei re"ntoarceri, mitul coor)rii "n infern, motivul lairintului.
+n lucrările sale, Mircea Eliade a operat cu noţiuni şi concepte profund originale, din
care ar putea fi menţionate1 mitul , care constituie o manifestare a sacrului, e!prim)nd un fapt
de e!itenţă total şi originar. 4n mit fundamental este cel al „ eternei reîntoarceri” vazută ca
permanentă repetare a actului creator divin "n această lumină orice creaţie umană devine o
reiterare a creaţiei lumii, şi orice 2ertfă rituală repetă sacrificiul despre care voresc miturile
cosmogonice.
(onceptul de sim&ol apare şi "n literatură Mircea Eliade "i oferă o altă semnificaţie,
tinz)nd spre sacru. 5stfel, "n accepţie eliadească, simolul este semnul oscur al unei realităţi
transcendente, iar „cheia” lui este originară.
;pera literară a lui Mircea Eliade este fascinantă şi valoroasă "nscriindul "n seria
scriitorilor reprezentativi ai acestui secol, alături de 5.Hide, 5.Malrau!, 5.(amus, E.6onesco.
(aracterizat drept „cea mai integrală şi ser,ilă întrupare a gidismului în literatura
noastră)<2 ! Mircea Eliade este un prozator modern, astfel, at)t "n nuvele căt şi "n romane,
autorul a aordat o prolematică de tip e!istenţialist.
Deşi opuse automat celor fantastice "n virtutea unui maniceism critic ritual
marginalizate, c)nd nu dea dreptul recuzate de autorul "nsuşi, prozele „autenticiste”
interelice poartă şi ele, la vedere, marca revetată a forului producător. (ritica a remarcat, de
timpuriu, că e!istă "n ele o eroare aia camuflată de anal, de tot ce este previziil şi comun.
()teodată, aventurile persona2elor lui Eliade sunt plasate "ntrun cadru nefamiliar, "n spaţii
e!otice, ca "n sa&el şi apele dia,olului sau Maitreyi altă dată, "ntrun 0ucureşti cosmopolit,
lipsit de personalitate şi de cromatică locală..
+n Huliganii, 3ntoarcerea din rai, umina ce se stinge şi celelalte, digresiunile
@autoAinterpretative anga2ează interlocutori numeroşi, mai mult sau mai puţin diferiţi "ntre ei.
"untă în cer e structurată după tiparul dialogului. +n Maitreyi sau sa&el şi apele dia,olului,
comentariul evoluează către "nfruntarea insului cu sine, lu)nd eventual "nfăţişarea unei lecturi
a propriului 2urnal. De fiecare dată, "nsă, povestirea este concurată de un discurs cu o numită
amploare ermeneutică.
#L
(alinescu, Heorge storia literaturii rom#ne de la origini şi p#nă în pre$ent! Editura Minerva, 0ucureşti,
#$?9, p.p. ?9L?9C
?
+n Maitreyi şi "untă în cer , "ntre faulaţie şi e!cursul ermeneutic se păstrează un

anumit eciliru. (asa fictiunii e mai gălăgioasă, cu "ncăperi care răsună de galsuri "n
Huliganii, umina ce se stinge sau 3ntoarcerea din rai . Pe c)nd "n sa&el şi apele dia,olului,
discursul ruiază autoritar şi uneori contraproductiv povestirea. Persona2ele prozei realiste a
lui Eliade suferă de oala prolematizării, acuză un sindrom logoreic, cu simptome care diferă
"n funcţie de profesie, instrucţie sau "nzestrare. (ercetătorii, tenicienii, artiştii, iliotecarii
sau literaţii de profesie, ermeneuţii aceştia ilustrează, "n ultimă instanţă, două categorii
antinomice, cu rol determinat asupra scrisului lui Eliade şi a receptării lui1 insul „pozitiv” şi,
respectiv, insul „creator” şi imaginativ.
Dincolo de toate acestea, mocneşte "nsă un patos demostrativ şi polemic, care
"ntreţine riscul glisa2ului "n didacticism sau, mult mai rău, "ntrun discurs normativ. +n sa&el
şi apele dia,olului procesul didacticismului a devenit aproape agresiv. 4n nedorit efect
secundar al tensiunii de care voream pare a fi şi "nclinarea reducţionistă a criticilor lui
Mircea Eliade, gata să coteze „"n loc” proze neomogene valoric. ;noraile sunt "untă în
cer sau Maitreyi. >lae şi de un intens con2unctural umina ce se stinge sau 3ntoarcerea din
rai, "n timp ce Huliganii sa dovedit mai rezistent la timp.
Dacă nu "n plan valoric, atunci "n cel denomenal, proza realistă a lui Eliade trădează o
serie de note comune ce se regăsesc şi "n registrul fantastic, dar nu numai. 5r fi, "n primul
r)nd, „impuritatea formală”. Materia cu care lucrează Eliade este, de preferinţă, alia2ul de
„ fa&ulaţie şi de comentariu interpretati,”. 4n alia2 ce se oţine prin tratarea critică, uneori la
„rece” alteori la „cald” a povestirii.
Programatică şi atitudinală, proza lui Mircea Eliade trădează o oroare genuină de
enunţiativ, poartă o "ncărcătură ofensivă, pentru mulţi dintre contemporanii săi insuportailă.
+n a ţigănci, scriitorul lucrează cu o anumită economie de uanţe. ; confruntare se
produce, totuşi, "ntre ungiul frust de percepţie al celor „ din afară” din stradă şi cel mai
rafinat care funcţionează „în interior ”. (ompetiţia răm)ne nedecisă1 stă dovadă uimaceala
intratailă a lui Havrilescu @a cărui iluminare reprezintă miza 2oculuiA.
-uvela Pe strada M#ntuleasa e dominată de un pluralism ermeneutic fertil. (am c)te
persona2e, at)tea versiuni de lectură. ; parte dintre cititorii lui 7ăr)mă dau tuturor faptelor o
tentă politică. Economul are simţ practic şi trage concluzii profitaile "ntrun plan mai
concret. -edecisă răm)ne 5nca Jogel. Ea suscrie parţial la varianta Economu, dar este mai
puţin pedestră urm)ndul fascinată, "n direcţia faulosului oniric şi a unor sceme livreşti
consacrate, pe inventivul 7ăr)mă. 5cesta "ncearcă, de fapt săi fenteze pe toţi, cre)nd
diversiune interpretativă "n direcţii opuse.
; analiză de detaliu a masivului roman "oaptea de S#n$iene ar demostra, punct cu

punct, cum funcţionează, la Mircea Eliade, dispozitivul ermeneutic cu alternative multiple şi,
mai cu seamă, care sunt riscurile lui. E!istă "nscrise "n roman versiuni "nclin)nd spre
realismul plat, spre 8itscul monden sau spre senzaţional. 5lte sugestii deviază spre cultural
şi au un aspect auoreferenţial şi creator, aparţin)nd unor scriitori prefesionişti sau oameni de

carte, critici cu revet sau regizori. 5u acces la grila ezoterică asceţi ca 5nisin sau aspiranţi la
iniţiere ca Jiziru şi 6leana. +n mare parte livrescul şi speculaţia escatologică au lunecat "n
anal, "n vulgată. ;sesia variantelor este at)t de puternică "nc)t scriitorul "şi ordonează
persona2ele "n dulete, despic)nd polar o serie de prototipuri ideale ca să creeze simetrii uşor
reperaile.
Dacă e!istă anumite proze "n care un un regla2 tenic nu permite diversităţi sonore să
se degradeze "n zgomot de fond, "n altele, anemice precum DaQan sau domnişoara (ristina,
regia de emisie răm)ne deficitară, interpretările trădează un sindrom logoreic şi au un efect de
ruia2.
/ot o cale de dominare a presiunii centrifuge este privilegierea uneia din variante.
6nvestită cu un patos demonstrativ special, aceasta do)ndeşte autoritate. 5stfel stau lucrurile
cu "ouăspre$ece trandafiri! ncognito la >uchen?ald! @niforme de general! 3n curte la
Dionis. 6ntră aici "n 2oc onoarea scriitorului de enunţiativ, "nclinarea spre performativ, ine
marcată şi "n proza realistă. +n consecinţă, o serie de persona2e, a căror versiune este
privilegiată, au tangenţe vagi cu performanţa artistică. Pentru aşi propaga mesa2ul siilinic,
poetul şi iniţiatul 5drian recurge la arta interpretativă a =eanei, specul)ndui fira misionară.
Henerăleasa (alomfir "şi traduce de asemeni lecţia "n spectacol, cu a2utorul fragedului
6oronim /anase, copil cu o "nzestrare scenică precoce. Persona2ul revine "ntro serie de proze
care formează o unitate distinctă, tocmai prin doza serioasă de didacticism. +ntre ele,
„-ouăsprezece trandafiri” se remarcă prin aceea că lecţia spectacolului eşuează "n dăscăleala
plicticoasă. Presiunea centrifugă a fost cei drept, aniilată1 efectul centripet capătă "nsă
aspectul unui sindrom normativ.
Prozele realiste ca şi cele fantastice au fost supuse at)t tratamentului reducţionist c)t
şi, "n compensaţie, aceluia care complică fastidios. +ntre răzoaie, literatura lui Mircea Eliade
a fost prizată de o serie de cititori pe lumea comercială şi pe aceea a senzaţionalului ieftin.
5lţii sau lăsat atraşi mai cur)nd de aspectul ei doctrinar şi de inserţiile masive de eseism.
CAPITOLUL II
#&
MODALITA)I ALE *ANTA+TICULUI ,N OPERA LUI MIRCEA

ELIADE
%.1.No-i!nea 'e /antastic0.
; aordare diacronică a conceptului de fantastic evidenţiază faptul că dea lungul

timpului şi p)na azi, termenul a cunoscut o serie de accepţiuni 6capacitatea de a crea
imagini! de a imagina)! 6pri,itor la imaginaţie)! 6ireal)! 6imaginar ”, unele ciar peiorative
6posedat)! 6produs al spiritului alineat)! 6himeric”.
+n poetica antică, discipolii lui >ocrates sunt tentaţi, su influenţa acestuia să
minimalizeze rolul elementului fantastic "n definirea conceptului de artă. 5stfel, Platon
recomandă "n artă mimesisul, recunoscut şi de către 5ristotel ca fiind impulsul fundamental.
/)rziu, "n secolul al <6<lea, teoreticienii fantasticului vor afirma mimesisul ca pe o condiţie
de e!istenţă a genului, 6efectul de real) fiind indispensail oţinerii efectului de fantastic.
(onştientă de propriile sale mi2loace, precum şi de opoziţia ei "n raport cu alte ipostaze
ale creaţiei, literatura fantastică devine, de asemenea, un mi2loc privilegiat de e!presie,
impun)nd o anumită viziune a eroului, izolat "ntro lume care nul "nţelege, dar dotat cu
privilegiul de a intra "n contact cu un univers suprareal, superior lumii oişnuite. ;
contriuţie decisivă la producerea acestei mutaţii o are filozofia secolului @Rant, :egel,
7icteA, alături de ecourile tradiţiei magice şi alcimiste legate de nume precum (ornelius
5grippa, Paracelsus, Soannes 7aust sau >Tedenerg, precum şi de teoreticienii germani ai
„,isului” şi filozofii „naturii”, de la sf)rşitul secolului al <J666lea şi "nceputul secolului al
<6<lea1 =udTig :einric Sa8o, Heorg (ristop =ictenerg, Rarl Pilipp Moritz. Pionierii
genului sunt1 Edgar 5llan Poe, 5delert von (amisso şi E./.5. :offmann, ale căror creaţii
vor influenţa "ntreaga literatură ulterioară.
(alificat drept 6negru)! 6terifiant)! 6al ororilor)! 6de groa$ă) sau 6frenetic”, acest
tip de literatură presupune dincolo de prezenţa elementului supranatural un simţ deoseit al

gradaţiei, al suspansului, cultiv)nd un anume tip de senzaţional.
Cateoria estetic a /antastic!l!i
/eoreticienii moderni, Marcel 0rion, oger (allois, (laude oQ, 5drian Marino,
aordează fantasticul ca şi categoria estetică incestită cu multiple conotaţii, cea mai percutantă
dintre acestea induc)nd ideea de ruptură intervenită "n ordinea semnificailă a lumii şi o altă
ordine, ine!plicailă, inadmisiilă, incompatiilă cu prima, declanş)nd o atitudine mentală
prolematicinterogativă. uptura instaurată de fantastic nu poate fi "nsă integrală, situaţie ce

ar genera aosul asolut şi asurdul, făc)nd imposiilă ciar şi comunicarea fantastică#K.
#K
Marino, 5drian, Hermeneutica lui Mircea Eliade! Editura Dacia, (lu2-apoca, #$?&, p. $'
##
(ategoria estetică a fantasticului treuie "nţeleasă, definită şi analizată prin

relaţionarea sa cu categoriile estetice "nvecinate straniul! enigmaticul! miraculosul!
fa&ulosul! feericul! alegoricul! a&surdul! comicul! grotescul. -u e!istă un fantastic „pur”,
„curăţat” de orice alte influenţe, diversele sale e!presii literare fiind determinate de proporţiile
"n care se realizează cominaţia sa cu alte categorii estetice, literatura fantastică fiind, astfel,
una de frontieră.
*antastic!l2 en literar.
; prolemă controversată este aceea a definirii fantasticului ca gen literar, efortul
teoreticienilor şi criticilor de a staili constanţele acestuia concretiz)nduse "ntro multitudine
de lucrări care "nsă nu au reuşit să formuleze răspunsuri unanim acceptate. Dincolo de aflu!ul
terminologic, "nsăşi noţiunea de „gen” "nt)mpină dificultăţi ce provin din nivelul de analiză "n
care se operează.
Pornind de la premisa definirii genului ca fiind o clasă de te!te literare cu proprietăţii
formale comune, care "mpărtăşesc acelaşi mod de raportare a suiectului creator la realitate,
admiterea e!istenţei unui gen fantastic va pleca, "n mod implicit de la ideea că operele grupate
su această „eticetă” prezintă "ntre ele o reală unitate de ordin semantic, stilistic şi structural.
Deşi definirea fantasticului prin temele şi motivele sale este un demers dificil,
oarecum azard şi nu foarte relevant, numeroşi teoreticieni ca oger (allois, 5drian Marino,
/zvetan /odorov, >ergiu Pavel Dan, au alcătuit inventare tematice mai mult sau mai puţin
cuprinzătoare. (aleidoscopului de teme şi de motive specifice scriiturii fantastice vin să i se
adauge alte două prezenţe recurente ale genului1e$itarea, indinspensailă, după unii
teoreticieni reprezentării fantastice @HaQ de Maupassant, /zvetan /odorovA şi spaima care,
deşi prezentă "n ma2oritatea creaţiilor genului, după cum o susţin, printre alţii, PierreHeorges
(aste!, =ouis Ja!, oger (allois, Marcel Proust, >tepan Ring nu constituie un ingredient
„sine Oua non” al acestuia, e!ist)nd te!te fantastice ce funcţionează "n afara conotaţiilor
an!iogene.
Despre fantastic au apărut numeroase studii cu caracter teoretic dar şi aplicativ, de pe
poziţii diferite1 studii istoricoliterare @P.H.(aste!, Marin 0eşteliuA, studii tematice @oger
(allois, 5drian Marino, >regiu Pavel DanA, studii structuraliste @/zvetan /odorov, 6rina
0ădescuA.
Pentru oger (allois, fantasticul nu se relevă ca un fenomen de voinţă, ci ca unul de
ine!plicailă şi oscură necesitate. El analizează fantasticul autentic, rezultat dintrun simplu
detaliu ciudat, care scimă "ntreaga logică a ansamlului o „ruptură” care tulură straniu o
configuraţie clară, normală, realistă.
#9
+n eseul „+n inima fantasticului” se face diferenţierea "ntre „ fantasticul ,oit ” şi

„ fantasticul institiţional ”. 7antasticul ţine mai cur)nd de modul "n care este tratat, dec)t de
suiect, şi reprezintă o aatere de la reproducerea fotografică a realului.
+n analiza fantasticului, 5drian Marino are "n vedere modul de funcţionare al fante$iei
#C
care oferă informaţii despre structura estetică a fantasticului .
R'cinile /antastic!l!i rom"nesc.
ădăcinile fantasticului rom)nesc, acceptate de ma2oritatea specialiştilor sunt1
folclorul, cărţile populare, g)ndirea miticomagică, romantismului german şi proza lui
E.5.Poe.
*olclor!l.
7ormele de viaţă populară au trăit dincolo de vreme, cu sustrat magic şi religios. +n
folclor, timpul şi spaţiul au altă funcţie dec)t timpul şi spaţiul oiectiv. Diversitatea de forme
ale creaţiei populare poate fi "nţeleasă numai prin raportare la „ pre$enţa fantastică)!
e!perienţa iraţională de altădată. Doar tenicile magice dezvăluie creaţia din ad)ncuri, din
zonele oscure şi variante ale sufletului omenesc. ;iceiurile "n legatură cu moartea ocupă
un loc important. -u e!istă o teamă faţă de mort, ci doar faţă de mortul care putea deveni
strigoi.
L!mea &asmelor
+n poveştirile sau asmele rom)neşti, specialiştii au descoperit 9C& suiectetip
fantastice. Poveştirile au un „t)lc social”, viz)nd un conţinut etic1 moral, imoral, prostie,
cinste, ipocrizie, "n funcţie de persona2ele care sunt imagini generalizatoare ale inelui şi
răului.
+n poveştirile nuvelistice, persona2ele fauloase au fost "nlocuite cu persona2e
oişnuite. Povestitorii populari au renunţat la planul iperolic fantastic "n favoarea realităţii
anale.
>criitorii sau inspirat din creaţia populară, au căutat simoluri, eroi deoseiţi, practici
magice, "n dorinţa de a fi originali, răsturn)nd perspectivele tradiţionale au căutat izvorul
iraţional care lea dat naştere, elementele universale. 4n autor modern, atras de temele creaţiei
populare este interesat de anecdotă, dar şi de pitorescul e!terior, iar uneori de vocaular.
>imlul folcloric va fi interpretat original şi pus "n relaţie cu alte simoluri. Din snoa&e!
autorii de scrieri fantastice au reţinut caracterul satiric, demostrativ.
*rontierele literat!rii /antastice
-umeroase "ncercări de a defini fantasticul au ca punct de plecare noţiunea de
supranatural , oper)nduse cu o dulă confuzie ce vizează, "n primul r)nd, distincţia dintre un
#C
5drian Marino Dicţionar de idei literare! Editura Eminescu, 0ucureşti, #$$', p. K$
#%
anumit fond legendar , azat pe credinţe reale şi profunde şi un fond feeric, triutar tradiţiei
populare, căruia nu i se acordă, din start, premisa de real. +n al doilea r)nd, e!istă o confuzie
"ntre „ supranaturalul ” caracteristic acestor două fonduri şi fantastic, ce se "nscrie "ntrun al
treilea tip de prezentare a lumii, inseparail de fenomenul literar, politic şi ştiinţific, propriu "n
special secolului al <6<lea. 6deea de supranatural este, de astfel, str)ns legată de un anumit
grad al credinţelor şi al cunoştinţelor unei epoci date, pentru un pulic dat, vari"nd "n funcţie
de toţi aceşti factori. (eea ce defineşte fantasticul nu este supranaturalul ca atare sau
supranaturalul apărut "n contradicţiei cu realul, ci pre$enţa necunoscutului! a insolitului! a
ine-plica&ilului.
Discuţia privind frontierele fantasticului surprinde relaţia literaturii genului cu teritorii
"nvecinate precum literatura feerică şi cea miraculoasă, literatura de sciencefiction şi cea
orror.
Povestirea fantastică şi cea miraculoasă sau feerică reprezintă universuri fictive
distinct structurate, care "ntreţin cu realitatea, relaţii diferite. 6ncompatiilitatea dintre feeric,
miraculos şi fantastic a fost susţinută de teoreticieni precum (aste!, oger (allois şi Marcel
>cneider, ce au suliniat printre altele, caracterul e!terior şi convenţional al recuzitei
miraculosfeeric. 4niversul feeric şi cel miraculos se suprapun peste cel real, fară a antrena
vreo ruptură "n coerenţa acestuia şi fară a suscita amiguităţi, "ntrun conte!t "n care minunile
se "nscriu "ntro cauzailitate firească.
7antasticul succedă feeriei şi miraculosului, pe care le "nlocuieşte, fiindui specific un
tip de cauzailitate din care miracolul, considerat drept imposiil şi inadmisiil, este cu
desăv)rşire e!clus, devenind o agresiune interzisă şi ameninţătoare. Plăsmuirile imaginaţiei
fantastice nu se mişcă "n spaţii ireale şi "ndepartate, ci erup, pe neaşteptate, "n milocul
universului domestic şi anal, supus unui determinism riguros şi inteligiil. 7antasticul
presupune, "n esenţă, o artă mai elaorată dec)t literatura miraculosfeerică, presupun)nd
creaţii epice "n care e!trema minuţiozitae a realismului este dulată de o densitate poetică şi
de nuanţe psiologice.
+n literatura rom)nă se desting cinci tipuri de fantastic1
 fantasticul psiologic, const)nd "n interiorizarea conflictului şi reprezentat de autori
precum (ezar Petrescu şi 5le!andru Pilippide. Demersul adoptat de către autori este acela
al analizei resorturilor psiicului concomitent cu iluminarea aisurilor sale, influent,
demersul adoptat de către autori este acela al analizei resorturilor psiicului concomitent cu
iluminarea aisurilor sale, influenţele merg)nd de la Poe şi :offman p)nă la Jilliers de
=U6sle5dam.
#'
 fantasticul asurd, ţin)nd de o anumită viziune a realului, ce presupune trecerea

acestuia printro prismă care deformează formele, perceptia merg)nd de la grotesc la
macaru. 5ceastă categorie regrupează scrieri ale lui M. 0lecer, Hi. Miăescu şi 6. Jinea.
 fantasticul straniu şi energetic, ce e!ploateză resursele misterului, contur)nd o
atmosferă amiguă şi alucinantă, la limita dintre vis şi raelitate1 Mateiu (aragiale,

=aurenţiu 7ulga şi J. 0enes.
 fantasticul filozofic, inspirat din doctrinele ezoterice şi transcedentale şi "ncerc)nd
să refacă imaginea unui univers unitar, structurat şi ordonat de către o g)ndire magică şi
analogică1 Mircea Eliade şi =iviu ereanu.
 fantasticul miticomagic şi folcloric, rănit din practici şi credinţe ancestrale,
constituite "ntro comple!ă şi inepuizailă sursă de inspiraţie pentru scriitorul modern. 5cest
tip de fantastic include operele unor autori precum Jasile Joicluescu, 5drian Maniu, (ezar
Petrescu, Pavel Dan şi Mirecea Eliade, ce transpun "n formă epică inepuizailul fond al
mitologiei şi folclorului autoton.
Mircea Eliade apare "n opera interelică ca un reprezentant al „ noii generaţii”, ca un
scriitor ce şia inpus noua sa viziune asupra romanului rom)nesc, printro prolematică de tip
e!istentialist. >uiectele din eseuri se gasesc "n romane, e!pun)nd "n mod original proleme
de orientalistică, eros, moarte, viaţă intimă, literatură, mitologie, azată pe o trăire autentică.,
singurul mod de a cunoaste viaţa.
+n proza elidiană, critica anilor V'& a recunoscut două nivele1 un nivel realist
reprezentat "n romanele1 sa&el şi apele dia,olului! Maitreyi! 3ntoarcerea în Aai! Huliganii şi
altul iniţiatic, fantastic reprezentat de romanele1 Domnişoara Cristina! Secretele Domnului
Honig&erger! %arpele! "opţi la Singapore.
Eugen >imion, "n lucrarea Mircea Eliade( spirit al amplitudinii voreşte despre o
grupare a romanelor eliadine, "n cinci a!e stilistice1
<. o fază indică1 sa&el şi apele dia,olui, prelungită "n %antier! ndia! Maitreyi.
B. o proză de tip e!istenţialist, care merge paralel cu e!otismul şi trăirismul indic, dar
"şi concentrează temele "n 2urul prolematicii generaţiei tinere 3ntoarcerea în Aai! Huliganii.
. "ntre cele două a!e se află romanul umina ce se stinge.
*. faza fantastică azată pe simolurile1
 autotone1 Domnişoara Christina! %arpele
 indice1 Secretul Doctorului Honig&erger! "opţi la Serampore.
L. proza mitică scrisă "n e!il.
+ncep)nd cu cea dea treia a!ă stilistică, proza eliadină este „ acaparată” treptat de
fantastic şi mitic. eferindune la Mircea Eliade, ca scriitor de proză fantastică, am putea
#L
spune că fantasticul său are izvorul "n folclorul autoton, dar şi "n g)ndirea filozofică
orientală.
„ Mircea Eliade scrie în lim&a rom#nă nu,ele şi romane de un fantastic intelectuali$at ”
spune Eugen >imion, scrieri ce "l definesc ca fiind 6cel mai important scriitor în pro$a
<:
rom#nă! compara&il cu ofecraft şi olien) .
Jorind despre fantastic Mircea Eliade mărturiseşte1 „ un roman nu se poate &a$a nici
pe atmosferă! nici pe tehnică. 3n primul r#nd e ne,oie de o acţiune fantastică! de inter,enţie a
unor agenţi e-traumani ca să transforme un episod într(un destin şi o stare! într(un delir ”#$.
+n primă fază a fantasticului este studiat modul "n care spiritul raţionalist primeşte
anormalul, miraculosul, fantasmele colective, iar "n a doua fază, fantasticul reprezintă rupturi
"n planul temporal şi posiilitatea omului de a intra, cu a2utorul unor ritualuri "n contact cu
alte lumi şi să cunoască anumite e!perienţe.

Prin anii #$%&, Mircea Eliade avea nişte concepte despre literatura fantastică mai puţin
originale, deoarece punea accentul pe e!perienţa folclorică, şi introducea apoi practica
magică. El consideră că omul poartă "n sine o intuiţiei a lumii, a esenţialului realităţii. Elimină
aspectele fundamentale ale prozei fantastice rupturi din sfera raţionalului, anormalului din
normalitate, e!traordinarului, insolitului. (onsideră că modelul folcloric pune lectorul "n
contact cu o realitate iraţională, dar concretă.
După #$KL, Mircea Eliade „a creat o scoală fantastică pentru literatura rom#nă ”9&,
fantasticul său fiind "mogaţit prin contactul cu psianaliza, cu etnologia, istoria religiilor. El
"mpinge fntasticul spre consularea miturilor, spre identificarea sacrului "n profan, a mitului "n
analitatea vieţii. Pentru că, scopul literaturii este să sesizeze manifestările sacrului.
Proza fantastică eliadină este dominată de ideea că imaginarul şi miticul constituie o
cale de cunoaştere şi m)ntuire, apare tema ieşirii din timp şi spaţiu, apar sustituiri de planuri
temporale, trăirea "n timpul memoriei. Enigmele nu se lămuresc şi nu se descurcă, ci creează
amiguitate, ceea ce "l face pe persona2 să trăiască "n două sfere de timp şi două planuri1 real
şi ireal, sacru şi profan.
+n Dicţionarul de idei literare +, 5drian Marino "n capitolul consacrat fantasticului
voreşte de trei tipuri de situaţii fantastice, corespunzătoare „interacţiunii” "ntre normal şi
supranormal, mutaţii peste marginile firii supranormale, a planului prim, respectiv apariţiei
iruptive a planului ultim.
5drian Marino distinge1 „/emele interacţiunii fantastice la Mircea Eliade”1
#. +nr)urirea magică1 vra2a, solomonia.
#?
Aomanul rom#nesc în inter,iuri! o istorie auto&iografică, Editura Minerva, 0ucureşti, #$KL, p.#L?
#$
>imion, Eugen, Mircea Eliade! spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, p.p.##9##%
9&
=otreanu 6on, ntroducere în opera lui Eliade, Editura Minerva, 0ucureşti, #$?&, p. #9#
#K
9. 5nticiparea fantastică1 precizarea oroculară

%. (onsemnul fantastic1 locul sau oiectul nefast1 moara, anul, iazul, statuia, data,
numărul fatidic.
%.%. *antastica alct!ire a real!l!i.
Matei (ălinescu voreşte despre natura specifică a fantasticului "n proza lui Mircea
Eliade, "n care, relaţia dintre structurările cotidianului şi cele ale fantasticului este inversată1
„transcendentul sau supranaturalul nu mai repre$intă o ameninţare la adresa coerentei lumiF
dimpotri,ă! el constituie singura promisiune reală a unei asemenea corenţeF şi tocmai
cotidianul este acela care! la o pri,ire mai atentă! se do,edeşte a fi de neînţeles! crud şi! în
ultimă instanţă! lipsit de sens."umai atunci c#nd recunoaştem atracţia secretă! dar puternică!
a celeilalte lumi a 6miraculosului)! sacrului şi miticului putem a=unge dincolo de inerenţa
lipsită de sens a ,ieţii cotidiene! a,#nd poate şansa de a a=unge la ade,ăratul sens al
e-istenţei”. ;riginalitatea şi consistenţa, concepţia autorului asupra fantasticului "şi are
rădăcinile "n ceea ce Eliade "nsuşi numeşte „teoria mea despre irecognosci&ilitatea
miracolului sau!în general! în credinţa mea că după 3ntrupare! transcendentul se camuflea$ă
în lume! sau în istorie! şi astfel de,ine irecognosci&il)B<.
Preocupat să descopere şi să "nţeleagă sensul autentic şi profund al e!istenţei umane,

Mircea Eliade imaginează lumi posiile paralele, "ntre care persona2ele sale circulă frecvent,
se pierd şi se regăsesc, travers)nd, "n aceste călătorii iniţiatice, nu doar spaţii, ci şi momente
temporale situate la mare depărtare #9 ani, "n cazul lui Havrilescu, profesorul de pian care
descoperă post factum că timpul petrecut de el "n gradina ţigăncilor a curs diferit "n realitate şi
"n aparenţă, sau „doar” '& de zile "n Douăspre$ece mii de capete de ,ite, povestirea "n care
6ancu Hore, „om de încredere şi de ,iitor ”, trăieşte o e!perienţă tulurătoare şi de ne"nţeles
pentru ceilalţi, alunec)nd pe nesimţite "ntrun spaţiutimp paralel.
Dincolo "nsă de lucruri sau persoane, ceea ce căutau, "n fond, toate persona2ele lui
Mircea Eliade sunt „realitatea, ultima care, pentru noi, oamenii, e aurită, camuflată su
at)tea iluzii şi eroi”, sacrul "ncastrat şi ascuns "n profan, precum şi răspunsul la intrearea
formulată de unul dintre persona2ele din Podul/ „cum să e,adăm din uni,ersurile a&stracte pe
care ni leam construit singuriW”.
; soluţie ar fi resacralizarea lima2ului, regăsirea sensurilor originare ale cuvintelor,
capaile nu doar să semnifice realitatea concretă "ntrun mod astract, ci ciar să "ntrupeze
realul.
9#
Eliade, Mircea – 'urnal , vol 6, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$C, p.p. #L$#K'
#C
esping)nd simolul, pe care "l considera neimportant, Eliade, şi implicit, persona2ele

pe care le construieşte optează pentru oiectele concrete "n care se manifesta sacrul. De altfel,
nemulţumit de modul "n care a fost comentată nuvela a ţigănci, Eliade nota "n 'urnal , la L
martie #$K?, că „nu s(a înţeles lucrul esenţialF po,estirea aceasta nu sim&oli$ea$ă nimic!
adică nu transformă realitatea imediată printr(un cifru. Pro&lema care se pune criticului nu
este/ cum să descifre$e sim&olismul po,estirii ci cum să interprete$e mesa=ul pe care(l
ascunde realitatea ei”. 5 interpreta realitatea este, pentru Eliade, sinonim cu a produce sens, a
descoperit coerenţa si unitatea realului, dincolo de stridenta fragmentare a analităţii
cotidiene. Persona2ele sale au revelaţia unei alte lumi, a unei ordini misterioase, a unui
continuum spaţiotemporal care, o dată "ntrezărit, greu poate fi uitat. De aici uimăceala lor
perpetuă, senzaţia puternică de de2avu, ca şi impresia covărsitoare că retrăiesc evenimentele
trăite c)ndva de ei "nsişi sau de altcineva.

Despre „ o fotografie ,eche de <* ani ” , prima povestire scrisă de Eliade după 9%
august #$'', "n Portugalia, 6oan Petru (ulianu, discipolul şi iograful autorizat al lui Eliade,
consideră că ar evoca figura lui (orneliu Belea (odrianu1 6Primul te-t literar pu&licat de
Eliade.3n e-il a fost şi primul te-t pu&licat de el în Aom#nia după r#$&oi! profit#nd de
destindere! ori! este e,ident p#nă şi în numele persona=ului lucoanes! căruia procesul ce
creştere ,ertiginoasă îi impune fuga precipitată în munţi şi pierderea contactului cu
congenerii săi! că era ,or&a de o alegorie a,#ndu(l ca o&iect pe Codreanu) BB.
/oate persona2ele lui Eliade e!perimentează ieşiri din timpul şi spaţiul cotidian,
patetice peripeţii a căror finalitate nu este descifrarea misterului e!istenţei umane, ci
conştientizarea lui.
+n viziunea lui Mircea Eliade, uitarea esenţialului, at)t de firesc umană, este cauza
principală a degradării realului şi a rătăcirii fiinţelor prin lairintul aparenţelor.
Persona2ele trăiesc permanent la intersecţia mai multor „ grădini” şi simultan "n trecut
şi prezent, fiind "nvestite cu capacitatea de a determina, printrun susţinut proces de anamneză
colectivă1 at)t regenerarea propriei fiinţe, c)t şi a spaţiului cotidian, traversat ne"ncetat de
diverşi mesageri ai sacrului
+n Podul ! 9dioG! Pe strada M#ntuleasa sau "ouăspre$ece trandafiri, interpretarea
este una dintre coordonatele fundamentale ale naraţiunii c)tă vreme poveştile spuse de
persona2e au, toate, sensurile ascunse, de a căror descifrare corectă depinde ciar viaţa lor.
Dacă "n cazul istorisirilor lui Baaria 7ăr"ma din Pe strada M#ntuleasa sunt puse "n faţă
logica mitului şi logica puterii, "n Podul se confruntă logica mitului cu logica cotidianului.
(eea ce este important se află su ocii noştri, cu condiţia să ştim să recunoştem şi să
99
6oan Petru (ulianu, Mircea Eliade! Editura -emira, 0ucureşti, #$$L, p. #$9
#?
interpretăm semnalele pe care ordinea irealului le difuzează "n ordinea, aparentă a realului.
Esenţa "nsăşi a fantasticului se modifică aşadar, nemaifiind vora despre izugnirea violentă a
unei alte lumi "n cotidian cum se "nt)mplă "n Domnişoara Christina sau "n %arpele! ci de o
contaminare permanentă a celor două lumi.
6 5antasticul nu mai este dialogul între cele două lumi! ori suspendarea între ele! ci
pre$enţa neştiută a uneia în cealaltă, scria >orin 5le!andru "n Dialectica fantastică. (u alte
cuvinte, pentru a intra "n terminologia lui Mircea Eliade "nsăşi, fantastică este prezenţa
neştiută a >acrului, camuflată "n Profan, fantastică pentru că raţiunea noastră , aparţin)nd ea
"nsăşi Profanului, no mai poate integra firesc unui (osmos /otal, ci o refuză, adică o
proiectează "n lumea de dincolo”9%
Povestirile lui Mircea Eliade sunt, dincolo de dimensiunea lor metafizică, certe reuşite
literare, "n care autorul e!perimentează diverse formule narative şi construieşte persona2ele
viaile. 5miguitatea nu este doar una de natură filozofică, ci şi –mai ales estetică,
reprezent)nd adese ori şi efectul unei programatice interte!tualităţi. Dacă posteritatea operei
ştiinţifice a lui Mircea Eliade a fost pusă deseori, "n ultimul deceniu "n special, su semnul
"ntreării, actualitatea operei sale este incontestailă, iar reeditarea prozei sale fantastice este
oric)nd inevenită.
%.(. Partic!larit-ile /antastic!l!i literar la Mircea Elia'e.

(el mai cunoscut scriitor de proză din ţinuturile mioritice răm)ne Mircea Eliade.
5utorul devine creatorul unei teorii originale despre fantastic, azată pe camuflarea sacrului
"n profan sau, altfel spus, pe teoria irecognosciilităţii miracolului. Pentru a facilita
dezvăluirea fantasticului "n realitatea cotidiană, scriitorul "si concepe naraţiunile pe mai multe
planuri, cre)nd nişte universuri paralele dominate de legi diferite ale spaţiului şi ale timpului.
Eroii lui Mircea Eliade vor fi preocupaţi "n permanenţă de descoperirea unor semnificaţii
profunde. 6naccesiile oamenilor de r)nd. 5cesta este motivul pentru care naraţiunile
prozatorului pot fi privite ca o lungă iniţiere spirituală a unor persona2e cu vădite preocupări
intelectuale. Pe parcursul formării lor, persona2elor li se fac diferite semne, "n măsură să le
călăuzească spre revelaţia misterului.
7antasticul este o altă dimensiune fundamentală a eletristicii lui Mircea Eliade,
"ncep)nd cu povestirea scrisă la #' ani Cum am găsit piatra filo$ofică , care va fi premiată de
„ Biarul Itiinţelor Populare”. 5celeiaşi perioade "i aparţine Minunata călătorie a celor cinci
cără&uşi în ţara furnicilor roşii . +min)nd ceea ce asimilase despre lumea necuv)ntătoarelor
9%
5le!andru, >orin, Dialectica 5antasticului, Editura pentru =iteratură, 0ucureşti, #$K$, p.#K?
#$
cu fantezia sa creatoare, autorul adoleşcent dă naştere unei opere literare. Paralelismul dintre
universul g)zelor şi cel uman are "n el, desigur, nimic original. -aturalismul amtor fantazează,
"ncipuinduşi o e!pediţie a cinci cărăuşi "ntro ţară vecină. Eliade "nsuşi "şi privea, peste
decenii, această descriere drept un roman de aventuri, "n care amesteca entomologia, umorul
şi fantasticul1 „ Ceea ce mă pasiona mai mult scriindu(l era descrierea di,erselor lacuri! aşa
cum le ,edeau cără&uşi! stră&ăt#ndu(le pe îndelete sau $&ur#nd pe deasupra lor. Era de fapt
o micromagie imaginară pe care o organi$ăm pe măsură ce o intentămF descopeream o lume
onirică şi parado-ală! căci era totodată mai mare sau mai mică dec#t lumea noastră cea se
toate $ilele).B*
Memoriile unui soldat de plum& e un roman fantastic de dimensiuni ciclopice, aşa cum
"şi amintea Eliade1 „ era un roman de nesă&uite proporţii! înglo&#nd nu numia istoria
uni,ersală! ci şi întreaga istorie a Cosmosului! de la începuturile gala-iei noastre la

alcătuirea păm#ntului! la originea ,ieţii şi la apariţia omului ”.
Primele nuvele ale lui Mircea Eliade scrise după răzoi sunt şi ele fantastice / @n om
mare @#$L9A, 5ata capitanului @#$LLA, hicitor în pietre @#$L$A, a ţigănci @#$L$A, Pe strada
Măntuleasa @#$KCA. E!egeţii sunt de acord, consider)nd drept capodopere Pe strada
Măntuleasa şi a ţigănci.
*orme #i /!nc-ii ale /antastic!l!i 3n pro4a l!i Elia'e.
>crisul, zămislit de oameni ca o facere a din nou a lumii, are o putere egală cu aceea
e!primată "n Heneză.
„@n document antic îl repre$enta pe oth scoţ#nd caracterele scrisului din portretele
$eilor. De aceea! scrierea este după chipul şi asemănarea lui Dumne$eu! are o origine sacră
şi se identifică cu omul. Ea este su& demnul ,i$ual al acti,ităţii di,ine! al manifestării
Cu,#ntului)B2.
Prin scris! prin cu,#nt , scriitorul devine creator asolut al unei lumi aflate su
stăp)nirea lui. Eliade este creatorul asolut al acestei lumi, condusă după reguli şi norme
inaccesiile celui neiniţiat. (ititorul naiv nu va şti niciodată care este realul şi care este
cealaltă lume. Pentru a descoperi modul şi instrumentele utilizate la "ntemeierea noii lumi este
necesară o analiză atentă a următorului fragment din nuvela „/inereţe fără tinereţe”1 „ de a&ia
c#nd au$i clopotul Mitropoliei îşi aminti că e noaptea de 3n,iere. %i deodata i se păru
nefirească ploaia care îl înt#mpinase de cum ieşise din gară şi care ameninţa să de,ină
torenţială. 3nainta gră&it! su& um&relă! adus din umeri! cu pri,irile plecate! căut#nd să e,ite
şu,oaiele. 5ără să(şi dea seama! începu să alerge! apropiindu(şi um&rela de piept! ca o
pa,ă$ă I...J. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fier&inte! i$&ucnit în chip neînţeles! chiar în
9'
Mircea Eliade! Memorii, vol. 6, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$C, p.p. #K?#C&
9L
Sean (evalier, 5lain Heerrant ! Dicţionar de sim&oluri, Editura 5rtemis, 0ucureşti, #$$', p. 9CK
9&
creştetul capului. 9 tră$nit pe aproape! îsi spuse! clipind cu at#ta putere m#nerul um&relei. 
se păru curios că nu simte nimic! că! de fapt! nu(şi mai simţea trupul...şi în aceeaşi clipă se
tre$i foarte departe! fericit...)B4 .
Elementele definitorii pentru această lume sunt ploaia, trăsnetul şi adverul „atunci”.
(adrul acestei scene nu este ales la "nt)mplare. +n faţa Mitropoliei, imagine recunoscută a
lumii, "n noaptea de +nviere, simol al manifestării divine, are loc o "nt)mplare "n aparenţă
nefericită1 un om e lovit de trăsnet, dar nu moare. Primul element frapant este ploaia, simol
al influenţelor cereşti e!ercitate asupra păm)ntului, dar şi a aosului primordial. 9pa
este,potrivit „Dicţionarului de simoluri” ,mi2loc de purificare, centru de regenerescenţa”9C.
>criitorul foloseşte aceste elemente pentru aşi "ntemeia lumea. 5rma divină este
trăsnetul , simol al puterii creatoare care „zămisleşte şi distruge totodată” 9?. +n tradiţiile
ameridiene trăsnetul şi fulgerul reprezintă (uv)ntul lui Dumnezeu scris, "n opoziţie cu
tunetul, (uv)ntul lui Dumnezeu vorit. 6storicul religiilor cunoaşte foarte ine aceste
simoluri, dar nu le e!plică pentru că opera literară se vrea lieră de preocupările savantului.
Deşi e!istă o "nrudire de sustanţă "ntre scrierile literare şi cele teoretice, scriitorul se
mulţumeşte să receeze simolurile şi să reinterpreteze miturile. (u a2utorul trăsnetului "nlătură
aosul şi dă naştere unei lumi "n care eroul, Dominic Matei, poate renunţa la umrela de
ploaie, semn al "nsingurării şi evadării din real. El caută şi gaseşte un alt timp şi un alt spaţiu1
„%i în aceeaşi clipă se tre$i foarte departe! fericit! sau cum fusese atunci.”
>tarea de eatitudine, eudaimonia, este o imitaţie a condiţiei divine. 5tunci, adică
"ntoarcerea "n ellud tempus, ia forma Paradisului, a locului sacru, a realului asolut. Dominic
Matei se re"ntoarce rusc la starea larvară, „ condiţie indinspensa&ilă a renaşterii ritualice,
după care are loc regenerarea întregului organism ”9$. ; dată cu naşterea unei noi lumi,
Dominic va "nvăţa eul să se folosească de capacităţile deoseite de care dispune.
Motivul dulului se regăseşte şi "n creaţia lui Miai Eminescu "n nuvela Sărmanul
Dionis. omantismul german a conferit ideii de dulu o rezonanţă tragică şi fatală. Dulul
poate fi complementarul nostru, dar "n tradiţiile străveci, dulul este un eveniment nefast,
sau ciar, uneori, o povestire a morţii.
7inalul nuvelei şi moartea eroului amintesc de asmul inereţe fară &atr#neţe şi ,iaţă
fară de moarte. /ăr)mul imaginat de Eliade este Paradisul, ţinutl tinereţii veşnice. 5mintirea
va declanşa mecanismul tragic al timpului şi eroii, 7ăt 7rumos şi Dominic Matei, pierd
nemurirea.
9K
9C
Mircea Eliade ! Pro$a fantastică, Editura 7undaţiei (ulturale om)ne, 0ucureşti, #$$9, p. #L'
Sean (evalier, 5lain Heerrant, Dicţionar de sim&oluri, Editura 5rtemis, 0ucureşti, #$$', p. 9?$
9?
Mircea Eliade, Pro$a fantastică, Editura 7undaţiei (ulturale om)ne, 0ucureşti, #$$9, p. #LL
9$
He. Hlodeanu, 5antasticul în pro$a lui Mircea Eliade, Editura Hutinul, 0aia Mare, #$$%, p. #$?
9#
6niţial! fantasticul desemnea$ă ceea ce nu e-istă în realitate! ceea ce pare ireal ,

aparent! ilu$oriu! lumea fantasmelor ”. =iteratura fantastică va pune su semnul "ntreării
realul, căci ezitarea e at)t a persona2ului şi a cititorului, c)t şi a autorului.
+n anii V%&, Mircea Eliade vorea de e!istenţa unui „sentiment fantastic pur
rom)nesc”, ca modalitate a intuiţiei colective, pe care va căuta să o reconstituie "n naraţiunea

cultă. Primul roman de acest tip Domnişoara Christina @#$%KA, este construit din aceeaşi
perspectivă, a spiritului care e!perimentează lucid. 5ici, Paradisul devine 6nfern pentru
persona2ul principal. Povestirea izvorăşte direct din folclorul rom)nesc, te!tul fiind „un soi de
mister uni,ersal! un &asm în care fantasticul de,ine un supranatural de factură magică+.
-uvela este construită pe aza a două principii narative1 apropierea (ristinei prin
materializarea ei treptată şi e!tinderea conflictului iniţial Egor (ristina la o confruntare "ntre
Jiaţă şi Moarte. Persona2ele nu "ndeplinesc dec)t funcţii simolice "ntrun ritual, ele neav)nd
viaţă autonomă. 5pariţia (ristinei produce ruptura, căci fantasticul "nseamnă tocmai o
„întrerupere a ordinii necunoscute! o nă,ală a inadmisi&ilului în s#nul inaltera&ilei legalităţi
cotidiene)<.
6@neori ,isul e locul de temut &#ntuit de spectre! iar alteori somptuoasa poartă
deschisă spre Paradis)B.
Egor refuză dragostea (ristinei, refuză Paradisul, visul său răm)n)nd unul „)ntuit
de spectre”. Multe fragmente din nuvelă se petrec "n vis. /oată lumea visează "n „Domnişoara
(ristina”, sau, cum spune unul dintre persona2e, doamna Moscu „ ,isele sunt cea de(a doua
lume).
4n an mai t)rziu, romanul %arpele @#$%CA conturează mai limpede tendinţele proprii.
>cema epică de aici reprezintă un „pattern” pentru proza fantastică eliadească. (omplotul
miticofantastic porneşte de la elementele simolice. Punctul de interes profan este activ la
suprafaţa te!tului. +n această structură de suprafaţă se insinuează, cu discreţie, procedee ale
epicii fantastice @metamorfoza, anticipaţia, confuzia omanimalA. >trucura de ad)ncime se
creează dintro interpretare, după alt cod, a aceloraşi aserţiuni. =a acest nivel se recunosc
scenarii mitice, precum cel al lairintului, al epifaniei, al cuplului primordial. Descifrarea
sensurilor filigranate dulează miza semantică şi măreşte interesul estetic.
4rmătoarele două proze, Secretul Doctorului Honin&eger @#$'&A şi ! "opţi la
Serampore @#$'&A,reprezintă o deplasare de pe teritoriul mitic autoton către acela indian,
prile2 de a pune "n valoare sistematica ezoterică a unei mari culturi, mai e!actă "n amănunte
epice, dec)t mitologia rom)nească. 7aţă de romanul „Iarpele”, sa făcut un pas "napoi, pentru
%&
5le!andrescu, >orin, Dialectica fantasticului, Editura pentru literatură, 0ucureşti, #$K$, p. #C&
%#
(allois ! oger, 3n inima fantasticului, Editura Meridiane, 0ucureşti, #$C#, p. 9&'
%9
0eguin, 5lert, Sufletul romantic şi ,isul , Editura 4nivers, 0ucureşti, #$$?, p. #L'
99
că, "n amele proze, supranaturalul este utilizat "ntro perspectivă mai mult enigmatică şi
senzaţională dec)t iniţiatică.
eferinduse la cele două laturi ale oiectului cunoaşterii1 latura e!ternă „aparentă” şi
cea mai internă „transparentă”, Mircea Eliade spunea1 „-atura, care pune inviziilului masca
inviziilului este o aparenţă corectată de o transparenţă”. De altfel, aşa cum era şi opinia lui
Jaleriu 5nania "n cartea sa „Din spumele mării”%%, capitolul „Metodologia şi dialectica
sacrului”, „ @na dintre ideile cele mai noi şi mai îndră$neţe ale lui Eliade este aceea a
camuflării sacrului în profan).
=atura „aparentă” e latura vizziilă, fenomenală sau secundară a realităţii, aflată la
"ndem)na oricui, pe c)nd latura „transparentă” este latura esenţială, profundă a acesteia, şi
care poate fi relevată numai de spiritele meditative.
Plec)nd de la raportul aparenţăX transparenţă, detectail "n proza lui Mircea Eliade, se
poate vori de un fantastic al toposului, unul al gesticii şi al traiectului psiologic al eroilor,
c)t şi de un fantastic al timpului.
Despre un fantastic al toposului se poate vori ca fiind prezent "n opera lui Mircea
eliade, dar mai ales "n nuvelele „=a ţigănci”, „Pe strada M)ntuleasa”, „Douăsprezece mii de
capete de vite”, „+n curte la Dionis şi "n romanul „MaitreQi”, unde "n fiecare colţişor, fiecare
pas făcut de cititor "nsemnă conruntarea cu sacrul camuflat "n profan. (a prim topos, "nt)lnim
gradina, care capătă valenţe deoseite. Hrădina e ca o poartă de intrare "n fantastic. ;dată
intrat "n grădina, simol al unei alte lumi cea sacră misterul te "nvăluie treptat. +n „=a
ţigănci”, grădian este o prezenţă concretă. Protagonistul, Havrilescu, aflat "n tramvai, "ntro
oarecare zi de lucru, e osedat at)t de căldura "năuşitoare, sufocantă, o căldură care
paralizează orice fel de reacţii, c)t şi despre „povestea” colonelului =aTrence, persona2 care
răm)ne "ntrun colţ de amiguitate. Este o situaţie care ţine de realul anticipativ al irealului, al
odiseei de la ţiganci. Este punctul de plecare spre o "nt)mplare care iese din timpul
aitudinilor protagonistului1 "ntorc)nduse săşi ia servieta cu partituri, Havrilescu nu mai
a2unge acolo. /rec)nd pe l)ngă ispititoarele grădini ale ţigăncilor, eroul este atras de umra
nucilor grădinii, "ntro zi toridă, amintind de senzaţia de sf)rşeală a protagonistului sciţei lui
(aragiale, „(ăldură mare”. ;dată pasul făcut "n misteriosul eden, viaţa lui Havrilescu se
scimă radical. 4rmează "nt)mplările din casele ţigăncilor, unde "i cere să gicească ţiganca,
grecoaica sau evreica, dar mai ales cele de după ieşirea lui de acolo, c)nd realul nu mai e cel
de la "nceput, căci lumea se scimase, fapt ce poate fi sesizat de către protagonist. Hrădina
ţigăncilor a fost atracţia fiinţei lui1 dorise cu toată fiinţa lui să aiă puţina umră. 6ntervenţia
%%
5nania !Jaleriu Din spumele mării, Editura Dacia, (lu2-apoca, #$$L, p. $L
9%
azardului "i facilitează eroului nostru contactul cu sacrul grădian ţigăncilor. Pentru
Havrilescu, grădina "i prile2uieşte ieşirea din coşmarul cotidian şi intrarea "n oniric.
+n a ţigănci, anca se afla "n str)nsă legătură cu un timp pregătitor intrării pe tăr)mul
sacrului1 fiind "ncercat de o ciudată stare de sf)şeală, "n acea zi toridă, Havrilescu simte
nevoia să se aşeze pe o ancă. 5ici "l "nvăluie mirosul frunzelor de nuc, care venea ca un drog,
dinspre grădina ţigăncilor. Dar anca facilitează persona2ului activarea funcţiei malefice1
st)nd pe o ancă, sora lui MaitreQi, (au, asistă la idila lui 5lan cu aleasa inimii, pentru ca
mai apoi să desconspire această iuire interzisă, De aici p)nă la destrămarea viselor celor doi
"ndrăgostiţi nu mai e dec)t un pas.
; altă ipostază a grădinii aceea de paradis "n destrămare o "nt)lnim "n Douăspre$ece
mii de capete de ,ite. Hore trăieşte "ntrun timp al memoriei, aflat "n contact cu realitatea
cotidiana zile teriile de răzoi. Enigmele lui nu se pot lămuri, de fapt, nu şi le poate e!plica
ele nici măcar nu se destramă, ci continuă să e!iste "n el, "ntro permanentă glişare paralelă de
planuri, "n neputinţa lui de a le face să se suprapună, de a ieşi din ireal. ;ric)t ar părea de
verosimil, totul e "n contatimp.
+n proza lui Mircea Eliade se poate detecta şi un fantastic al gesticii, dulat de unul al
traiectului psiologic al persona2elor. Eroii săi sunt, de oicei, indivizi solitari, care au parte
de cele mai stranii "nt)mplări. 5ceştia, vr)nd să intre "n raport cu lumea, cad "n capcana
propriilor lor curioziţăţi. 5şa e Havrilescu prind de aitudinile cotidiene lecţiile de pian, el
ştie ce ştie toată lumea1 grădina şi casele ţigăncilor reprezintă un loc, de care ceilalţi se feresc
să vorească. :azardul face ca "n momentul "n care cooară din tramvai, să aiă senzaţia de
sf)rşeală. Prezenţa elementelor naturii, "ntrun 2oc al ielelor @ a ţigănciA, liniştea şi frumuseţea
soarelui @ "untă în cerJ! neliniştea florilor, ploaia @ MaitreyiA, atmosfera "ntotdeauna plina de
tristeţe şi meancolie @ 3n curte la DionisA tensionează căutarea, "mping)ndo la paro!esm,
declanş)nduse "n felul acesta criza. 5tunci, eroii trăiesc e!tazul spaimei, care nu "ntotdeauna
devine coşmar.

CAPITOLUL III
CAPODOPERE ALE +TILULUI *ANTA+TIC
(.1. La ţigănci
9'
4na dintre cele mai cuceritoare nuvele fanstastice ale literaturii rom)ne este a
ţigănci! nuvela apărută "n #$L$, la Paris, dar scrisă "n lima rom)nă, ca de altfel toată
literatura eletristică a lui Mircea Eliade.
5cţiunea nuvelei este plasată "n 0ucureşti, oraş pe care memeoria afectivă a
scriitorului la "ncremenit "n ultima secvenţă de timp real trăită "naintea plecării sale "n e!il1
timpul interelic. >uspendat astfel "n virtualitate, irizat su proiecţia retrospectivnostalgică a
amintirii, oraşul natal devine, la acest scriitor, un spaţiu lairintic, care ascunde su străzi şi
locuri reperaile, mesa2e lente, semne sacre, mistere, comori, porţi camuflate ce conduc, toate,
spre lumi alternative. ;raşul aplatizat de căldură şi praf acealeaşi prin care siluetele
caragialiene se agită captive "n analitate devine, "n nuvelele lui Mircea Eliade, un teritoriu al
iniţierii, un loc ales pentru epifanii, un fertil producător de mituri.
6ndicii narativi din incipitul nuvelei plasează "n această atmosferă „de pitoresc
&alcanic” un persona2 modest, onom şi cenuşiu. Profesorul Havrilescu, om către L& de ani,
se "ntoarce de la orele particulare de pian pe care le face la domiciliul unor tinere ce nu vor
deveni artiste, ci soţii onoraile, pentru care muzica e mai degraă divertisment domestic şi
stereotip de educaţie mic urgeză dec)t zucium al destinului creatot. De altfel, şi pentru
persona2, aspiraţiile creatoare, elanurile artistice ale tinreţii, visul „ artei pure” au sf)rşit prin a
se cuminţi "n aceeaşi optică pragmatică, ciar dacă percepută vad ca povară1 „ C#nd e omul
cult! mai uşor le suportă pe toate ”%'. Marea artă omagiată plenar prin creaţie, a rămas o
amintire vagă, nostalgică a tinereţii ce se arătase promiţătoare, at)t "n planul iografic printr
o iuire e!cepţională, capailă săi "ndeplinească destinul c)t şi "n cel creator, prin „firea de
artist” cu care fusese dăruit. Muzica devenise, cu trecerea anilor, o meserie e!ercitată su
presiunea permanentă a rutinei şi a calculelor ce drămuiesc rezervele necesare unei
supraviuţuiri modeste.
„ De trei ori pe săptam#nă”, Havrilescu parcurge acelaşi traseu1 de acasă la ;tilia,
nepoata doamnei Joitinovici, cu tramvaiul prin geamurile căruia decorul ştiut "şi scimă
doar aina anotimpurilor. 4itarea partiturilor, fapt prin nimic e!traordinar, dar semn al unei
firi zăpăcite, prizonieră "ntro ordine de viaţă străină, determină ruperea automatismului.
5gasat de această "nt)mplare, persona2ul cooară "n mi2locul traseului, condamnat de
o soartă ironică săşi vadă multiplicată rutina zilnică a drumurilor. >trada "l primeşte "n lumina
ei incandescentă, iar soarele torid e acelaşi ca al 5raiei colonelului =aTrence, dar şi ca al
unei uitate veri din tinereţea petrecută la (arlottenurg. >entimentul „prea t)rziului”, difuz, e
"ntărit de tramvaiul care "l depăşeşte "ntre staţii. ;ligat săşi t)rască trupul vlăguit spre umra
deasă şi amăruie a unei grădini de nuci ce se decupează contrastant "n lumina oritoare a
%'
Eliade, Mircea, a ţigănci! Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$%, p. #9?
9L
străzii, ăratul costata că a2uns "n dreptul locului numit „la ţigănci”, despre care se dicutase
cu destulă precauţie şi pudoare anterior "n tamvai.
4mra, „nefireasca racoare”, e!plozia vegetaţiei de „ pădure la munte”, 6nălţimea
solemnă şi maiestuoasă a ătr)nilor copaci "i transmit un ciudat amestec de „respect” şi
„infinită tristeţe”, p)nă c)nd o t)nără apărută ca din păm)nt "l poteşte "năuntru. 7ără să
"nţeleagă prea ine ce se "ntămplă, Havrilescu o urmează „ fanscinant) "ntro căsuţă vece
ascunsă "ntre tufe de liliac si oz, unde va fi ta!at, de o ătr)na imoilă ca un sfin!, cu trei
sute de lei, "n scimul celor trei fete pe cate i le oferă1 o evreică, o ţigancă şi o greacoaică.
>ocotită, suma risipea anii făcuţi pe 6trei ore de pian” care, adunate la lungul şir al
celor trecute şi viitoare ale unei e!istenţe fragmentate "n ore făceau şi mai evidentă distanţa
dintre valoarea casei ţigăncilor şi suma la care truda lui modestă ar fi putut vreodată aspira.
Precauţia gospodărească, reflu! al mescinăriei vieţii şi g)ndirii, e doar unul dintre „păcatele”
pe care cu o dezarmată candoare le tot invoca, aluziv, Havrilescu.
=ăs)nduse condus de aceeaşi fată care "l ademenise, eroul străate grădina mai putin
răcoroasă, acum, şi a2unge "ntrun ordei semi"ntunecat, lairintic, impresie datorată
paravanelor "nşelătoare şi luminii tranlucide pe care o emana. /ot ceea ce se petrece de acum
pare proiecţie onirică, un straniu 2oc ce "i dă persona2ului, alternativ, semnzaţia fricii şi a unei
rusce, invadate, fericiri. Pus să gicească, fetele, Havrilescu se "ncurcă "n misterul etniilor şi
al raselor lor amigue, după cum se trezeşte prind "n complicata tesătură a propriei memorii,
ieşită la suprafaţa "n mod neaşteptat. /inereţea genială, "nfr)ntă de sărăcie, ca şi „ dragostea
,ieţii”lui pentru :ildegard, aandonată dintrun complicat amestec de un simţ, laşiate şi
calcul, "n favoarea Elsei acum soţia sa ies la iveală dintro memorie ce păruse moartă şi
"ngripată su povara unei maturităţi trăite ca prin ceaţă, tern şi stereotip.
Din acelaşi izvor ad)nc de memorie răsar „melodiile noi, necunoscute pe care le
asculta parcă pentru "nt)ia oară, deşi "i veneau una după alta "n minte, ca şi cum şi lear fi
amintit după foarte multă vreme”.
5ici, "n ordeiul ţigăncilor, Havrilescu pare reintrat "n poseia destinului sau autentic,
prin recuperarea trecutului şi a geniului creator, cu "ntoarcerea firului vieţii la punctul de
răscruce de la care eroarea unei căsătorii, alta dec)t cea predestinată, io deviase. /radarea
iuirii pentru :iedegard şi natrăirea dragostei cei fusese rezervată de un destin generos i se
revelează, aia acum, "n autenticitatea semnificaţiilor ei, ca „tragedia ,ieţii” lui.
atarea gicitului fetei ritualic 2oc de iniţiere pentru toţi cei a2unşi la ţigănci, atrage
panica fetelot. Havrilescu este „ pedepsit ” să ameţească, "ntrun 2oc al ieleleor şi şa rătăcească,
apoi, "ntrun lairint "nfricoşător prin metamorfozele la care sunt supuse oiectele. După ce se
trezeşte "nveşm)ntat "ntro draperie, „ca într(un giulgiu”, eroul are revelaţia propriei
9K
corporaliţăţi devastate de un timp rusc accelerat1 „ în acea clipă se ,ă$u gol! mai sla& dec#t
se ştia! cu oasele ieşindu(i prin piele şi totuşi cu p#ntecum umflat şi că$ut aşa cum nu se mai
,ă$use niciodată”. /rezit de vocea aei din ceea ce pare un vis coşmăresc, el va pleca din
ordei aparent aşa cum venise1 cu aceleaşi aine, cu aceleaşi fraze stereotipe, demodate "n
retorica lor naivă, cu acelaşi aer deşuet, modest şi cam ridicol, spre aceeaşi realitate cotidiană
a 0ucureştiului, cu ritmurile sale mecanice şi previziile. -umai că peste 0ucureştiul
aandonat c)teva ore trecuseră "ntro realitate paralelă, doisprezece ani.0anii se scimaseră,
ca şi preţul iletelor de tramvai, locuri altădată familiare "i apr lui Havrilescu drept stranii1 "n
casa Joitinovici locuiesc alte persoane şi ciar domiciliul său are acum alţi proprietari. +n
cartier nu mai cunoaştepe nimeni, dec)t pe c)rciumarul care "i povesteşte fără să "l
recunoască, faptul divers al dispariţiei unui fost profesor de pian, căutat zadarnic de soţie,
ulterior repatriată "n Hermania. Deşi lumea pare să "l fi elierat de servituţi, Havrilescu pune
totul pe seama firii sale aiurite şi, "ncerc)nd săşi deslu2ească ceea ce "i pare a fi o concluzie se
re"ntoarce "n toiul nopţii, la ţigănci. +nt)mpinat de eterna aă, este atenţionat că sigura fată
disponiilă este „nemţoiaca”, pe care o refuzase la prima lui vizită.
:ildegard, iuita din anii studenţiei germane, moartă "ntre timp, dar rămasă ca la
optsrezece ani, "l preia pe Havrilescu, promiţ)ndui un nou "nceput, prin vis, prin moarte sau
prin reluarea "ntrun inivers paralel, al vieţii de la punctul din care curgerea ei firească fusese
deviată prin trădarea iuirii şi căsătoria cu Elsa. 6eşind din curtea ţigăncilor, „fără să mai
descidă poarta”, cuplul reunit se "ndreaptă, "n noaptea minunată de vară, spre o pădure
fauloasă. +n ir2a carei poartă lin, :ildegard "l linişteşte tandru, ironic1 „5şa "ncepe. (a "ntr
un vis...” .
7armecul nuvelei se generează din alunecarea amiguă "ntre cele doua planuri1 cel
realist şi cel fantastic, ca şi din "ndem)narea cu care este diri2ată, "n spaţiul epic, recuzita
mitologică cu un rol simolic. Deşi critica a oferit interpretări plauziile ale simolurilor din
te!t1 aa este ipoatazierea feminină a (ererului, ir2arul este (aron, ete trei fete pot fi ielel
din folclorul rom)nesc, gunele orientale sau parcee din mitologia grecească, cafeaua pe care
Havrilescu o ea este sustitutul apei uitarii, cifra #9 reprezintă ciclul astral complet, nucul
este un arore tanatic autorul nuvelei sa declarat nemulţumit de această decodificare
„alge&rică”, făcută prin stailire de ecivalente. El nota "n 'urnal! la L martie #$K?1” 9m
impresia că nu s(a înţeles lucrul esenţial/ po,estirea aceasta nu sim&oli$ea$ă nimic! adică nu
transformă realitatea imediată printr(un cifru. "u tre&uie să caut la ce se referă! înrealitatea
care nu este accesi&ilă nouă! diferitele episoade! nici ce repre$intă cutare sau cutare
persona=).
9C
7idel aceleiaşi poziţii cel departa2ează pe cercetătorul miturilor, al istoriei, religiilor,

de creatorul de literatură, autorul "şi e!plică, "n prefaţa ediţiei rom)neşti, din #$?&, a nuvelelor
sale, concepţia despre literatura fantastică, deoseită „ de cea a romanticilor germani! a lui
Edgar 9llan Poe sau a lui '..>orges. Destul să amintesc că e solidară de concepţia mea
despre g#ndirea mistică şi uni,ersurile imaginare pe care le fundea$ă! uni,ersuri paralele

lumii de toate $ilele şi care se disting în primul r#nd printr(o altă e-perienţă a timpului şi a
spaţiului. Ceea ce nu însemnea$ă! e,ident! că pro$ele fantastice pe care n(ar putea fi înţelese
de cititorii familiari cu asemenea studii).
5şadar, e mult mai aproape de intenţia autorului o interpretare care consideră
e!perienţele persona2ului Havrilescu drept un transfer din lumea reală "ntrun „4nivers”
alternativ, faţă de care lumea reală apare dpret „un vis”. ; dată asorit "n acest culoar
paralel, Havrilescu va putea crede că viaţa sa „reală” e doar un vis ceşi va fi avut derularea
lui proprie, autonomă, "ntro altă dimensiune.
7igură aulică, traind ipnotic, sedat o v)stă, ca "nsă şi incertă, Havrilescu pare săşi
trăiască realitatea vieţii ca şi c)nd ar fi proiecţia propriului său vis. Mediocritatea, simptomele
ratării viaţa trăită "n gesturi mecanice şi osificarea sufletească locvacitatea şi onomia, aerul
candid şi vulnerail, precauţia firii sale laşe, de Yartist” destinat unui eroism al creaţiei,
confuzia şi pasivitatea "l "ncadrează pe Havrilescu "n „tipologia iniţiatică a idiotului”%L.
-uvela e!primă drama unui ratat, a unui om ce sa lăsat dominat de prfan, de viaţa
monotona şi măruntă carel apasă, de analitatea simolizată de căldura sufocantă.
4nul dintre simolurile osesive pentru Eliade este camera secretă. De oicei "ncisă,
adăpostind o taină "nfricoşetoare, la care nu are acces dec)t fiinţa iniţiată, camera este un
microcosmos care reeditează personalitatea fiecăruia. 6niţierea "nseamnă a te acorda sufletului
armonios al arelui şuflet al umii. -ota 75, considerată de fizicienii şi misticii orientali, nota
dominantă a naturii e!plică de ce Havrilescu este muzician. /recerea lui sugerează cu fiecare
cameră o altă etapă a vieţii marcată de cele şapte portaluri, cele şapte cei.
=a Eliade, camera are un sens special pentru că se leagă de o e!perienţă personală, pe
care el o numeşte „descoperirea misterului” şi care se "nscrie "n primele sale amintiri. Este
vora despre camera musafirilor de la )mnicul >ărat, "n care el intra pe furiş1”storurile erau
lăsate şi perdelel grele, de catifea verde, erau trase. +n odaie plutea o lumină verde, irizantă,
ireală”%K.
7antasticul nuvelei a ţigănci de Mircea Eliade se derulează "n regim diurn şi mizează
pe amiguitatea izvor)tă din dualităţi care construiesc periplul fantastic al persona2ului.
„ 5antasticul lui Eliade este &enign! o re,anşă a ,ieţii! a frumuseţii şi fecundităţii ei
%L
(ulianu, Petru, 6on, Mircea Eliade! Editura -emira, 0ucureşti, #$$L, p.p. $?#&L
%K
Eliade, Mircea ! Memorii! vol. 6, Editura :umanitas, #$$C, p.p. #LK#K#
9?
enepui$a&ile. Din acest punct de ,edere! acest fantastic răm#ne! în mod decisi, rom#nesc!
pentru că literatura rom#nă îmi pare una dintre puţinele literaturi ale lumii în care
fantasticul şi(a păstrat puritatea lirică! de alternati,ă mai &ună şi mai frumoasă a
Aealului)8 .
7antasticul nuvelelor scrise de Mircea Eliade după răzoi aduc "n prim plan persona2e
care trăiesc esperienţe insolite. eferinduse la această proză fantastică, Dumitru Micu afirma1
„ Pe diferite căi! unor inşi comuni li sere,elă sacrul. Aespecti,ii de,in actori ai unor
înt#mplări care! fără a fi palpitante! e-cel#nd chiar prin &analitate! unele îi smulg p#nă la
urma din ilu$ie! din insignifiant! din profan”.
Aspecte ale /antastic!l!i literar 3n La ţigănci 'e Mircea Elia'e #i 3n Lostriţa 'e
5asile 5oic!lesc!.
+n povestirea lui Jasile Joiculescu apare o nouă dimensiune a fantasticului, acesta
fiind unul de tip popular, ancorat "n tradiţiile şin practicile ancestrale ale acelor locuri, pe
c)nd "n opera lui Mircealiade "nt)lnim un fantastic intelectualizat. Pescarul 5liman este
otăr)t să prindă lostriţa, devenită idealul vieţii sale, pe c)nd profesorul Havrilescu pare să se
fi nimerit "nt)mplător "n mi2locul unor fenomene ciudate.
7antasticul nuvelei a ţigănci are ca punct de plecare apariţia sacrului "n profan, care
se realizează treptat1 la "nceput prin sugestii vagi, iar apoi prin camera samZ. 5par contraste1
canicula lunii august este "nlocuită de răcoarea inefăcătoare a unor copaci. 4n alt termen
fantastic "l reprezintă cele trei fete din ordei. 5cestea sunt reprezentate ale unor culturi care
au practicat magia. Motivul lairintului este un alt element care accentuează nota fantastică
deoarece are ca scop producerea de alucinaţii, persona2ul principal trăind stări contrastante
"ntre vee şi coşmar.
+n ostriţa cititorul este proiectat "ntrun univers mitic şi "nşelător prin apariţii
demonice. 5cest lucru are ca scop ad)ncirea misterului şi nu e!plicarea acestuia. Pentru
persona2ul din ostriţa 3pescarul 5liman3 dimensiunea sacră a e!istenţei pare ceva normal.
5cesta ştie de prezenţa sacrului "n lumea profană "nsă nu "ncearcă săşi e!plice prezenţa ei
acolo deoarece consideră că locul ei a fost mereu printre oameni. ;amenii din „=ostriţa” sunt
oişnuiţi cu prezenţa lostriţei @a sacruluiA "nsă nu "ncearcă săi dezlege misterul. +n ostriţa
sacrul nu este reprezentat de partea sa pozitivă, ci de cea negativă de aceea oamenii se cam
tem de el. 5ici sacrul este reprezentat de apariţii demonice care duc la moartea celor care cad
pradă ispitelor.
%C
5le!andrescu, >orin, Dialectica fantasticului, Editura pentru =iteratură, 0ucureşti, #$K$, p. #'K
9$
>pre deoseire de profesorul Havrilescu, care are o atitudine pasivă "n e!terior şi o
interiorizare meditativă, 5liman are o atitudine voliţională şi activă. 5liman nu se teme de
forţa malefică a lostriţei, ci dimpotrivă acesta ciar o st)rneşte cu scopul de a o captura.
5stfel, 5liman devine antrenat "n căutarea idealului său prinderea lostriţei ciar dacă lostriţa
este animată de o forţă diavolească. Prinderea lostritei nu era lucru uşor pentru 5liman. De
mulţi ani "ncerca să o prindă prin mi2loace proprii. El, care 2urase că va prinde lostriţa, nuşi
pierdea rădarea. Practic, prinderea lostriţei ia marcat viaţa, iar el nu "ncerca dec)t să facă
acest lucru. 5 reuşit de c)teva ori să prindă lostriţa da de tot at)tea ori lostriţa „ i(a scăpat pe
su& degete”. >e oservă că lostriţa a devenit protectoarea lui 5liman deoarece de fiecare dată
prindea mult peşte şi mereu scăpa cu viaţă din apele "nvolurate ale 0istriţei.
Profesorul Havrilescu din a ţigănci a2unge "n contact cu lumea fantastică din
"nt)mplare. >pre deoseire de 5liman, Havrilescu "ncearcă săşi e!plice aceste fenomene,
"ncearcă să le descifreze misterul şi toate acestea au pornit din pură curiozitate. Havrilescu dă
dovadă de o atitudine pasivă "n e!terior şi de o atitudine meditativg)nditoare "n interior. Dacă
"n ostriţa fantasticul este de tip aretipal care speculează vecile credinţe populare despre
fortele nefireşti risipite "n lume, "n a ţigănci fantasticul este citadin şi speculează concepte
miderne. >e oservă "n amele te!te o amiguitate dorită care lasă cititorului multiple
posiilităţi de interpretare. Havrilescu poposeşte timp de vreo două ore „la ţigănci” iar c)nd
iese "şi dă seama că de fapt trecuseră #9 ani. Havrilescu se vede „ alungat) din lumea sa
oişnuită, "n care era profesor de pian şi se otărăşte să se "ntoarcă „ la ţigănci”. 5ici o va
"nt)lni pe :ildegard, dragostea sa din tinereţe, cu care va răm)ne "mpreună.
5liman "nt)lneşte şi el o fată care nu era nici mai mult nici mai puţin dec)t lostriţa,
care lua diverse forme, care lua diverse forme şi cipuri pentru ai atrage "n v)ltorile 0istriţei
pe oameni. 5cea fată a fost luată de viitură şi purtată pe apa 0istriţei. 5liman a salvato. (ei
doi au petrecut mult timp "mpreună a ciar sau şi căsătorit. Hinionul sa coor)t asupra sa
astfel "nc)t a rămas fără iuită a mai "ncercat să se "nsoare o dată cu o fată din sat, "nsă "n ziua
nunţii acesta aproape şia atins idealul1 a prins lostriţa "n raţe, arunc)nduse după ea "n apele
"nvolurate ale 0istritei. El dorea să fie alături de ea. =ostriţa şia continuat oiceiurile de a
atrage spre pieire oamenii, "nsă 5liman nu a mai fost văzut.
+n concluzie, "n cele două opere fantasticul are rolul de a scima destinele oamenilor,
ale persona2elor principale. 5cest lucru nu se face dec)t prin accentul persona2elor , adică at)t
profesorul Havrilescu, c)t şi pescarul 5liman decid ce să facă "n continuare, după ce au intrat
"n contact cu sacrul. Havrilescu decide să se "ntoarcă "n lumea sacră alături de :ildegard, iar
pescarul 5liman decide că e timpul să se unească cu destinul său şi patrunde definitiv "n
lumea sacră, reprezentată "n ostriţa de r)ul 0istriţa.
%&
(.%. Noaptea de Sânziene.
5 apărut la Paris, mai "nt)i "n lima franceză "n anul #$LL, su titlul a 5orest
interdite , apoi "n rom)neşte "n #$C&. Este un roman mitic, structurat ca nuvelele de mai mică
amploare, pe o scemă "n care scenariul temporal al lumii este cunoscut "ncă de la "nceput.
Mircea Eliade operează aici cu un simolism al rădăcinilor aretipale ale omului prin
construcţia unei perspective ireale ciar "n mi2locul realului celui mai concret. Despre geneza
acestui roman se e!prima "nsuşi Eliade1”()nd, acum ceva ani, am "nceput să scriu „-oaptea
de >)nziene”, nu ştiam nimic altceva "n afară de sf)rşit”.
6realul este omniprezent "n opera lui Mircea Eliade. Prin definiţie, oiectele care
aparţin irealului se opun celor reale, anale. 6realul se relevă "n mod special celor care au
capacitatea de al percepe1 fiind incompreensiil, e un fel de autoproiecţie pe care şio oferă
persona2ele cu acces "n spaţiul iniţiatic, fără a avea asupra lor un efect devanstator. +n
consecinţă, porţile irealului nu se descid dec)t iniţiaţilor, celor cu puteri de al stăp)ni, nu
celor profani, care şiau pierdut atriutele originale. +n aceste condiţii, evoluţia persona2ului
principal, Itefan Jiziru, implică o căutare a morţii, o călătorie iniţiatică similară cu aceea a
cavalerilor Mesei otunde.
omanul se descide cu imaginea linei case veci, stăp)nită de morul

timpului1”deschise c#t putu uşa şi aprinse lumina. Kdaia era caldăF mirosea a praf.
K&loanele ferestrelor erau lăsate. 9laturi de pat se afla o masă de lemn încărcată cu cărţi!
aproape toate noi! unele cu foile încă netăiate.)
>untem introduşi dintro dată "ntrun decor aroc cu o notă de comoditate modernă,
unde aglomerarea spaţiului şi dezordinea, urmează parcă regulile universului aotic.
>ingurele elemente contrastante cu restul camerei sunt cărţile, toate noi, fapt ce sugerează o
prezenţă a logosului primordial, transcendent, infuzat "ntrun univers anal. Persona2e stranii,
răufnind "n spaţiul "ncis al imoilului sunt 5retia şi >piridon Jadastra, acesta av)nd un
oci de sticlă, amii vorind singuri "n acest spaţiu ordonat de legi necunoscute.
Itefan Jiziru este osedat de ieşirea din /imp, tema osedantă "n toată editura lui
Eliade1 „Să scapi de imp. Să ieşi din imp. Pri,eşte &ine în =urul d(tale/ ţi se fac din toate
părţile semne. 3ncrede(te în semne. @rmăreşte(le...”. Jiziru vrea să elimine timpul, să se
mineralizeze sufleteşte, aşa cum "i declara şi domnişoarea Bissu, un adevărat persona2
mitologic. Pendulează "ntre lumea reală şi cea ireală, prevăz)nd că o va iui pe 6leana, un
persona2 enigmatic deşi are un copil cu 6oana, soţia lui. El are revelaţia că 6...impul nostru!
aşa $is al ,ieţii! e un imp al morţii).3ncercarea de a parăsi timpul real este legată de
%#
e,enimentele ascunse din copilărie! de camera 6Sam&4 ”, „un spaţiu pri,ilegiat! un loc
paradisiac! pe care! dacă ai a,ut norocul să(l cunoşti! nu îl mai poţi uita toată ,iaţa ”.
(amera secretă devine un punct de trecere "ntro altă lume, de cone!iune cu lumea cealaltă, a
irealilor, a situaţiilor fantastice.
Itefan Jiziru iueşte două femei şi motivează acest fapt prin aceea că una fusese
cemată la Dumnezeu, "n timp ce 6leana mai este "ncă pe lume, gata a săv)rşi ritualul magic
al trecerii "n lumea eternă. 4ltima secvenţă a romanului marcează ieşirea totală din lairint,
"n afara universului cognosciil, "n atemporalitate, spre nemurire.
+n acest treaseu lairintic, marcat de ore atemporale şi camere ascunse, puncte de
legătură spre alte dimensiuni, simolurile timpului sunt profunde, sugerate prin replicile
aparent anele ale persona2elor1 „u citeşti chiar în noaptea de S#n$ieneW” – „ "(am ştiut că e
noaptea de S#n$iene” – „ 9 fost. 9cum a trecut de mie$ul nopţii”. Itefan Jiziru "şi aduce
aminte printrun procedeu ce este mai cur)nd o anamneză, de padurile "nalte de lacurile
ad)nci "n care se scaldă, "mpreună cu 6onel. 5mele locuri conţin simolul profund al
porţilor de intrare "n altă lume.
/impul vine "napoi, prezentul, viitorul şi trecutul contopinduse "ntrun tot, "ntrun
spaţiu atemporal comple!1 69cum! timpul se întorsese înapoi şi cale puţine clipe petrecute
împreună îi re,eneau încărcate de dor) . Discuţia despre /imp este importantă , pentru că, "n
viziunea persona2ului, timpul este o dimnsiune ce poate fi modelată după dorinţa, d)nduise
o aritectură supradimensională, care poate depăşi lumea comună, profană. Prolema căutării
timpului atimp, a căii de codificare a acestei dimensiuni mult prea liniare, este una esenţială1
6re&uie să cauţi asta acum! c#t eşti t#nără! te prinde ,iaţa şi te macină pe dinăuntru! şi
într(o $i te tre$eşti &ătr#nă”%?. Prolema este de scăpa de ţimp, de a ieşi din scenariul
acestuia, ca şi cum sar ieşi de pe un drum.
; apariţie stranie a lui >tefan Jiziru are loc la clinică, persona2ul principal fiind
cuprins de o aură deoseită. >enzaţia pe care o trăieşte Itefan este de „ de=a ,u”1 el are
impresia că a intrat "ntro cameră din care cineva tocmai a ieşit, aia av)nd timp să lase
florile culese pe un antret şi să răspundă la telefonul care sună cu insistenţă. Itefan se mişcă
"n lairint, primeşte mesa2e pe care, printrun proces de „update” al minţii, printrun salt
colosal de c)teva milenii, "l poate "nţelege1 6Pro&a&il că în cur#nd am să rede,in ce(am fost!
am să rede,in eu însumi).
6eşirea din istorie, intrarea "n anistorie, este miza enormă a naraţiunii1 6pe ,remuri
spuneai că e-istenţa în imp e ilu$orie! nesemnificati,ă! ireală. Spuneai că singura scăpare
este ieşirea din timpul istoric.) 6dentitatea persona2ului este pierdută, pentru că nimic din
%?
Hlodeanu, Heorge, 5antasticul în pro$a lui Mircea Eliade, Editura Hutinul, 0aiaMare, #$$%, p. #%K
%9
viaţa trecută nu se mai poate recupera, singuta modalitate de re"noarcere fiind camera
secretă. >ituaţia este similară cu a lui -arada, care se credea fermier "nsurat, cu copii, şi
căruia Jişnu "i da lecţia de mai sus. 6ntuiţiile persona2ului provoacă „irealitatea /impului
istoric”. Itefan se lăsase condus de semne şi de mistere, dar această "ncercare de regăsire a
paradisului pierdut fusese supusă greşelii. Povestea doamnei Bissu ţine seama de aceeaşi
facticitate necunoscută a legilor universului. Discuţia dintre Itefan şi 0ursuc pune "n
evidenţă păcatul m)ndriei, acela de a "ncerca să e!iste dincolo de /imp, de a păstra fiinţa
iuită apărată de avalanşa entropiei temporale.
+n discuţia cu [eissmann, Itefan mărturiseşte că vrea să o descopere pe 6leana1 „ Eu
iu&esc de mulţi ani o fată! leana Sideri. "(am ,ă$ut(o de aproape şase ani. %tiu că trăieşte
ascunsă unde,a şi am ,enit s(o caut ”. (a orice istorie trăită de Itefan, şi de aceasta este o
revelaţie1 Itefan "ncearcă să descopere esenţialul, să afle ce este dincolo de limitele realului,
dar "ncercarea aceasta e dificilă, pentru că mintea lui nu se adaptează solicitării ci "nfundă
ciar două "nt)mplări, una la restaurant de la 0ussaco, alta din #$'#, din noaptea de revelion.
(auza poate fi emoţia pe care o prile2uise zorul cu avionul, care era să fie door)t de
patrulele ruseşti. /impul mistuie, dooară, este un agent al măcinării forţelor1 „ impul poate
ataca chiar re,elaţiile ,enite de dincolo de el! le poate ataca ”, dar dincolo de /imp mai
e!istă şi altceva. 6oana fusese pierdută din cauza uitării1 omul, ca să iruie /impul, treuie
săşi aducă aminte integral de anumite revelaţii.
Itefan o va găsi "n cele din urmă pe 6leana, femeia atemporală, „ aşa cum o lăsase elF
arsă de soare! cu ochii de culoarea acelei speii rare de pansele ”. +nt)lnirea are loc "ntro
noapte de >)nziene, departe de lumea profană, "ntro pădure, pădurea de la oQaumont, de
l)ngă Paris. 5mintirea porţilor ce duc către celelalte lumi revine cu insintenţă, figurate de
ălţile ad)nci şi de pădurile "nalte, toate ascunz)nd forţe increate, de dinainte de /imp. (iar
veiculul de transport către cealaltă lume se află acolo, maşina fiind trasă pe marginea aleei
la „um&ra rară a unui paltin”, iar "n fundul maşinii se aflau teancuri de reviste. 6maginea
maşinii "l osedase timp de #9 ani şi "i distrusese viaţa, e!istenţa ei enigmatică treuind săi
ofere calea ieşirii din timp.
6leana este un persona2 misterios, care "ncepuse să "l iuească pe Itefan Jiziru, "ncă
de pe vremea c)nd se "nt)lniseră "n pădurea 0ăneasa, "n noaptea de >)nziene a anului #$%K
ea "l iuise şi "n toţi cei #9 ani c)t fuseseră despărţiţi. 4rsita, regulile cărora li se supun
păm)ntenii, sunt stipulate dincolo de vreme, ciar dacă femeia ar trăi o sută sau cincizeci de
ani, cai dacă ar avea o mulţime de copii care să o "ncon2oare la moarte.
Itefan este un „ $&urător ” care venea să "i vorească despre maşina cu care aveau să
dispară. Dispariţia celor doi are loc ciar la miezul nopţii, păr)nd un anal accident de
%%
circulaţie secvenţialitatea momentului este strictă, cu toate detaliile unei neaşteptate

prăuşiri "n prăpastie, preconizată parcă de cei doi protagonşti. 7inalul consemnează intrarea
"n lumea tăcută, atemporală, a Multiversului vast.
Drumul spre Moarte, "nt)mplată "ntro pădure de l)ngă Paris, e!act după #9 ani de la
prima "nt)lnire cu 6leana, tot "ntro noapte de >)nziene, seamană cu mitul coor)rii lui 6stan
"n 6nfern . Jiziru este plimat spre nefiinţă şi eternitate de 6leana, fosta lui iuită, care, la
volanul emlematicii maşini a /impului, devine un "nger al Morţii, un (aron care "l aduce
pe celălalt tăr)m. Jiziru "şi găseşte astfel tăr)mul mitic, aspaţial şi atemporal din toate
timpurile, o 5sgarta ascunsă, proprie lui.
%.%. Nopţi la Serampore
-uvela reiterează mitul regatelor suterane, de tipul 5sgartei sau >amalei. Mitul
lumilor suterane poate avea cone!iuni şi cu legendele germanice despre -ifieim, ţinutul
ceturilor, populat de spirite suterane şi de fantome. egatul >amala, ţinutul oamenilor
nemuritori şi cu o dezvoltare spirituală deoseită, se găseşte pe vecile ărţi tietane Ran2ur
şi /an2ur, iar "n acest spaţiu aflat la mare ad)ncime su scoarţa terestră, unde patrunderea este
facilitată, pentru cei admişi, de trecerea unor porţi ascunse, se aflau foştii locuitori ai
5tlantidei sau ai veciului continent HondTana.

; altă intrare "n >amala se produce "n nuvela "opţi la Serampore, de data aceasta
prin deplasare temporală1 nu este sigur dacă sunt deplasaţi suiecţii sau lumea intră "n scenă
pentru ei. elativitatea aceasta nu 2oacă nici un rol pentru universul de dincolo cei "n cauză
sunt 0ogdanof si Jan Manen, persona2e care se găsesc implicate "n lumea indiană, fără nici o
legătură cu cea occidentală, unde acţionează cutume străveci. =umea este e!otică, "n
mi2locul unei vegetaţii lu!uriante, "n ciuda ritualurilor dure la care sunt supuşi nativii.
>erampore, aflat la cincisprezece mile de (alcutta, este e!plorat de această ecipă
eteroclită, foemată dintrun rus şi un olandez. (asele aristocraţiei locale, ungaloTuri,
modelate după normele europene, din care nu lipsesc ăuturile.
4n persona2 enigmatic al acestei nuvele este profesorul >uren0ose, care se declară
un păstrător al credinţelor sivaiste, purt)nd ca atare dhoti şi crest)ndui fruntea. Prezenta sa
este legată de parcticile tantra, care nu se revelează oricărui profan, ci sunt folosite doar de
masters. 5ceste practici par, la prima vedere, diaolice, av)nd cone!iuni nerecunoscute cu
lumea cealaltă. 5tmosfera tropicală, caracteristică zonei, ogată "n musoni, sf)şiată din c)nd
"n c)nd de răcnetul tigrilor ce populează 2unglele, lentă, pare netulurată, urm)nd o linie a
oamenilor care sunt prea toropiţi de această imensă căldură, aniilaţi, aneantizaţi fizic1 „şi am
%'
dus conversaţia "ntro 2alnică lancezeală p)nă aproape la trei dimineaţa”. P)nă şi localnicii
sunt foarte graşi, rezultat al nemişcării, incapaili de prea multe eforturi, "ncişi "ntro
misterioasă mule a lor.
6realul intervine tocmai "n această lume, copleşită de toropeală, anim)ndo, dovedind
că nu e!istă nici o piedică pentru puterile nevăzute de dincolo, care nu deprind de mediul
"ncon2urător, ci "l modelează. -u sunt at)t alcoolurile lui 0udge, care contriuie la sugestia
de magie, la transgresiune, c)t forţele deoseite pe care le pune "n mişcare, >uren 0ose, care
distruge graniţele şi "ndepărtează capcana temporală1 „ era greu să(l confunde cu cine,aF
trăsăturile acelea ferme! fruntea aceea înăltă! ochii aceia patrun$ători nu prea se înt#lneau
în >engal! unde &ăr&aţii ane,oie scăpau de o&e$itate! şi fetele tuturor a,eau aceeaşi
rotun$ime! aceeaşi moliciune a ma-ilarelor).
=airintul acesta, rătăcirea prin 2unglă "ntrun "ntuneric nelunimat dec)t de o lampă
dusă de un mesager , este mai mult dec)t o coor)re "n timp, este o pătrundere "n >amala,
un spaţiu "n care poţi merge fără gri2ă "nainte, dar care nu te poartă ciclic spre aceleaşi locuri.
(ăci se a2unge la un templi magic, unde şuvoaiele timpului se scurg cu deoseită violenţă,
pentru a marca, iremeail parcă, un timp trecut1 „ Casa parea destul de ,eche! aşa cum
rareori se mai înt#lneşte prin regiunile acelea ale >engalului! unde cotrpirile musulmanilor
fuseseră îndeose&i necruţătoare în secolul al L(lea ”. +ndepărtarea de cel care "l primeşte,
-ilamvara Dasa, arată distanţa imensă carei separă pe cei trei călători, care privesc printro
stranie oglindă o viziune dintrecut ei sunt separaţi "ntrun fel de spaţiu, care le permite să
vadă şi să audă, să perceapă ceea ce se "nt)mplă "n timp1 „ (am înţeles ane,oie! căci el
,or&ea într(o &engale$a stranie! aşa cum o înt#lnisem eu! p#nă atunci! numai în
cărţi...cu,intele lui le pronunţă cu totul diferit de cum eram o&işnuit să le aud! şi! mai ales!
le rostea cu o dificultate a cărei natură nu o puteam defini ”%$. 7orţa nevăzută care "l anima pe
ătr)n, fi!itatea privirilor sale, efortul, pe care "l depune pentru a vori, arăta că el nu este
prezent doar material, că este de fapt energie care a prins formă. >cena stranie, a ducerii
nasaliei cu faţa sa moartă, reiterează povestea uciderii unei tinere noile, "n condiţii
nelamurite. ; dată ce totul este scos la iveală, nimci nu mai poate opri şederea celor trei "n
acolo! ei fiind repuşi, "n locul de pornire, urmăriţi de focul stins al vetrei cu 2ăratic care "i
"nt)mpinase la "nceput.
6nconsecvenţa "nt)mplărilor trăite este data de notele asurde "n care se "ncearcă
e!plicarea logică a acestora1 şoferul spune că a stat toată noaptea, aştept)ndui să iasă la
plimare, relatarea servitorilor, atesta acest fapt, dar se insinuează şi ideea de conspiraţie.
/otul se leagă "ntro ineluctailă aglomerare a faptelor, cu at)t mai greu de pătruns, cu c)t
%$
:andoca, Mircea, Mircea Eliade! Editura ecif, 0ucureşti, #$$%, p. #9L
%L
este folosită raţiunea la dezlegarea acestei gicitori. 5rorii care leau facilitat pătrunderea "n
spaţiul misterios, conacul construit "n stil veci, numele aduse "n discuţie nu mai e!istă.
(ontradicţia, farsa despre care voresc at)t cei proaspeţi sosiţi din universul lor, c)t şi
cei rămaşi, vine dintro percepţie inversată, asolută pentru cei ce sunt părţi ale oglinzii, unde
mişcările se efectuează "n sens invers. 5ici, unele mişcări sunt superioare, aparţin)nd unor
sisteme diferite de percepţie, singurul nealterat de acestea fiind cel rămas "n afara oglinzii,
care nu a fost prins "n mira2ul "nşelător al umrelor şi al luminilor. (atter2i face lumina "n
acest caz1 scena de care pomenesc cei trei este vece de o sută cincizeci de ani, evoc)nd
uciderea lui =ili de către un sef de andă musulman, "ndrăgostit de ea. 6ar pragul temporal
spre care cooară e situat cu mult "nainte de lumea lor, "n anul #?#&.
6mensul raţ care "i transportase acolo făcuse imposiilă o detectare reală a
evenimentelor, zidul, de netrecut pentru ei, aprind comunicarea. 6mpactul cu o astfel de

piedică nevăzută are mari consecinţe pentru cei trei, care sunt epuizaţi de imensa concentrare
de forte dezlănţuite1 „ >ogdanof a $ăcut c#t,a timp &ona, de friguri! an Manen se făcuse
posomor#t! iar >udge a renunţat să(şi mai petreacă ?eeendurile în &ungalo,ul său).
(ei trei protagonişti, mult prea slai pentru a rezista la imensa acumulare de energie,
se simt "ntradevăr olnavi după un asemenea test, incapaili de a rezista efortului, ine!istent
altfel pentru cel iniţiat, pentru cel ce declanşase imersiunea spaţiotemporală. Mai greu de
e!plicat este faptul că persona2ele au trăit "ntrun univers modificat, "n care au vorit şi ciar
au fost primiţi de imaginile spectrale ale celor doi, stăp)n şi servitor, ce aveau să fie ucişi nu
după mult timp şi scoşi de la scena "nt)mplărilor stranii.
-uvela nu demonstrează, "n concepţia mitică adoptată, dec)t că e!istenţa omului este
o aparenţă "ntro multitudine de aparenţe.
CAPITOLUL I5
MIT 6I +IM7OL ,N OPERA LUI MIRCEA ELIADE
E!istă "n lume un număr mare de oameni care posedă o creativitate genuină, o
capacitate e!traordinară de cercetare şi sintetizare a informaţiei. Printre aceştia se afla şi
%K
Mircea Eliade. (a unul dintre cei mai influenţi istorici şi filosofi ai religiilor, el a do)ndit
concomitent şi o faimă literară mondială, datorită povestirilor şi romanelor sale, traduse "n
zeci de limi. Prin studiile Morfologia religiilor şi storia credinţelor şi ideilor religioase,
prin cărţile inovatoare şi surprinzătoare despre 0oga şi %amanism! prin romanele de inspiraţie
indiană, pe 2umătate autoiograficconfesive, pe 2umatate ficţionale, precum Maitreyi sau

prin nuvelele fantastice a ţigănci, "opţi la Serampore, lui Eliade nu i se poate nega locul "n
galeria marilor creatori de cultură ai lumii.
=a fel ca şi (arl Hustav Sung, Mircea Eliade operează cu tipologii mitice, fie că sunt
e!presii ale e!perienţelor onirice colective, fie intuiţii cosmoantropologice. E!istă o
evidentă identitate de păreri "n privinţa multor concepte tenice. De pildă, „ templu)!
6munte)! 6ar&ore)! 6scară” fac parte la Eliade din categoria 6imago)! adică realităţi
primordiale, cosmogonice, a căror morfologie răm)ne statică, nescimată. (u aceeaşi

6imago” operează şi Sung atunci c)nd decodifică simolistica unor visuri sau unor naraţiuni
mitologice.
8.1. Mircea Elia'e9 aspecte ale mit!l!i
Mitul este "n general o transpunere pe plan imaginar şi simolic a vieţii reale.
6maginaţia mitologică poate fi motivată uneori de nevoia de "nţelegere şi e!plicaţie a

realitaţii, alteori de nevoia de evadare "ntro alta lume, mai ună şi mai frumoasă.
Mircea Eliade afirmă cel dint)i caracterul de „ realitate culturală e-trem de comple-ă
care poate fi a&ordată şi interpretată în perspecti,e multiple şi complementare ”'&, destinat „a
înfăţişa modelele e-emplare ale tuturor ritualurilor şi ale tuturor acti,ităţilor omeneşti
semnificati,e”'# a miturilor, acord)ndui un rol primordial "n desluşirea omului societăţilor
araice şi tradiţionale. 4n aspect ma2or vizează, "n acest caz, diferenţa dintre omul modern şi
cel araic, tocmai prin prisma raportării la mit, cel dint)i av)nd percepţia limitată la
esperienţa contactului, "n mare parte, cu literatura şi arta "n general, pe c)nd omul „ ,echi” are
acces la mitul „,iu”, adică „actual ” ca model e!istenţial.
Mircea Eliade surprinde caracteristica cea mai importantă a mitului1 aceea de povestire
sacră, de relatare a evenimentelor ce au avut loc "n „ illo tempore”, de tramă reală sau
imaginară a faptelor entităţilor supranaturale, care dau naştere unei realităţi. Mitul nu se
a!ează pe relevarea faptelor săv)rşite de aceste fiinţe supranaturale, ci pe activitatea lor de
creaţie, dezvăluind „ sacralitatea” operelor sale. >e povesteşte „ facerea”, potenţialitatea unui
'&
Eliade, Mircea, 9specte ale mitului, Ed. 4nivers, 0ucureşti, #$C?, p.p.#L##L%
'#
6idem, p.p. #L%#L'
%C
"nceput „de a fi”. Ma2oritatea studiilor lui Eliade, construiesc un sistem mitologic cu punct de
plecare "n ideea că, "n fond, aceasta este descrierea diversă, desăv)rşită şi uneori dramatică a
„izucnirii "n lume a sacrului”.
7undamentarea acestei afirmaţii provine tocmai din verosimilitatea necondiţionată a
relaţiei mitrealiate.
+n lucarea intitulată 9specte ale mitului, Mircea Elaide staileşte, dupa c)teva
oservaţii preliminare, următoarele linii directoare asupra notelor caracteristice ale mitului şi
anume1
mitul, prin felul trăit de societăţile araice,”constituie istoria faptelor fiinţelor
supranaturale”.'9
istoria mitică este considerată „ ca fiind a&solut ade,ărată şi sacră”.
mitul are ca a!e principalepermanente referirea la o „creaţie”

mitul dovedeşte o putere de pătrundere „ sacră”a evenimentelor rememorate şi
reactulizate.
+n continuare, Mircea Eliade identifică diferite tenici de „ întoarcere în urmă” care
capătă, ine"nţeles, apecte de model miti.(a e!emple de modele mitice identificăm1 „
regresus ad uterum” @aventurile eroilor care sunt "ngiţiţi de monştrii sacrii sau care intră "n
peşteriA şi „rememorarea” traptată dar precisă a tot ce sa "nt)mplat p)nă la "nceputuri cu
scopul făţiş al deprinderii prin retrăire şi apoi prin stăp)nirea acestora.
; altă definire interesantă a mitului este "ncercată de Daniel:enri Pageau! "n 1mitul
povestire, mitul e!plicaţie, mitulrevelaţie.
8.%.Mircea Elia'e9 semni/ica-ia antropoloic a sim&olism!l!i reliios
Mircea Eliade identifică sarcina fenomenologiei "n c)mpul religiilor "n "ncercarea de a
revela structurile lăuntrice ale fenomenelor religioase pentru a surprinde intenţioanalitatea
lor. Dispunerea fenomenologică a ermeneutului religiilor va fi, "n ună măsură,
responsailă de definirea sacrului dintro perspectivă antropologică integrantă.Pentru Eliade,
sacrul este un element "n structura conştiinţei, nu un stadiu "n istoria ei, şi tot el afirmă1 „;
lume semnificativă este rezultatul unui proces dialectic care poate fi denumit drept
manifestare a sacrului. Jiaţa umană capată sens prin imitarea unor modele paradigmatice
revelate de fiinţele supranaturale”'%.
'9
6idem, p.p. #L'#LK
'%
Eliade, Mircea, "ostalgia originilor , Editura :umanitas, #$$', p.p. #&9#&'
%?
5firmaţia lui Eliade are valoare antropologică, aceasta "nsemnă, de fapt, că sacrul nu
este o fază "n istoria omului, ci „o structură a conştiinţei care dă naştere unei forme de a fi "n
lume caracterizate "n primul r)nd prin desciderea către /ranscendenţă, care se constituie ca
sursă de semnificaţie şi de valoare supraumană”''.
Dacă, dupa Eliade, istoria religioasă a umanităţii "ncepe cu e!perienţa sacrului, cu

acele infinite ierofanii care organizează lumea şi o "ncarcă de semnificaţii 'L, atunci suntem
"ndreptăţiţi să susţinem importanţa antrolopogică cu care Eliade investeşte simolismul
religios. 7aptul că omo religiosus manifestă, la toate nivelurile de cultură, dorinţa de a trăi
conform simolului, demonstrează că simolismul religios a creat omul, adică la diferenţiat
de primate. >imolul are funcţie unificatoare şi aceasta arată că omul are conştiinţă
structurată sintetic şi că poate intui cosmosul "n mod unitar.
Despre funcţia simolului, eliade nota, tot "n 2urnal1 „odată constituit, simolul e
investit cu o dulă funcţie e!istenţială şi cognoscitivă. Pe de o parte, un simol unifică
sectoare diverse ale realului pe de altă parte, simolul este "ntotdeauna descis, "n sensul că
e susceptiil de a dezvălui semnificaţii transcendente, care nu sunt date "n e!perienţă
imediată”.
Definind cunoaşterea ca "ncercare a omului de a găsi elementele de unitate ale viaţii şi
ale cosmosului, Eliade crede că putem descifra "n spatele simolurilor un imens efost de
cunoaştere. >imolul constituie fundamentul lima2ului curent "ntre oameni, el face posiilă
comunicarea prfectă şi firească "ntre oameni, fiind cunoscut tuturor memrilor comunităţii.
+ntreaga simolistică a omului este organizată "ntrun sistem care reflectă o ziviune curentă,
cu un univers de semnificaţii.'K5stfel organizate, simolurile dezvoltă o logică proprie, un
logos propriu, o rationalitate specilică. Este motivul pentru care Eliade dezvoltă ideea
e!istenţei unei logici a comportamentelor simolice care, la r)ndul ei, este e!presia unei
ordini ontologice,a unei reconstrucţii ideale a realităţii. >emnificaţia acestei logici a
simolului este at)t de comple!ă, "nc)t Eliade propune desciderea discuţiei "n afara
c)mpului propriu istoriei religiilor şi "nscrierea ei "ntre prolemele ma2ore ale filozofiei.
(omentatorii remarcă apropierea dintre analiza simolistieri religioase eliadiere şi
elaorările ermenauticii contemporare. 5stfel, unul dintre reprezentaţii ei Paul icoeur a
elaorat o ermeneutică a simolului "n care afirmă, ca şi Eliade, natura dulă a simolului,
cost)nd din elemente semantice şi nonsemantice.
>imolulX metafora este principalul mecanism prin care noi "ntelegem şi reprezentăm
realitatea şi efectuăm raţionamente astracte.
''
Eliadiana, Editura Polirom, #$$C,Mircea Eliade ; nouă ermeneutică a sacrului, p. K?
'L
Eliade, Mircea , "aşteri mistice, Editura :umanitas, #$$L, p. #%9
'K
Eliade, Mircea, ratat de istorie a religiilor , Editura :umanitas, #$$9, p. #C9
%$
După modelul lingvistic cognitive, simolismul religios reprezintă veritaile ărţi ale
mentalului omului araic. Dacă metafora "n natura ei, este fundamentul conceptuală şi nu
lingvistică, simolul este o realitate trăită "n aria răirilor şi reprezentărilor religioase.
Mircea Eliade este unul dintre acele nume "n operele căruia ermeneutica sa
identificat drept efort de descifrare a semnificaţiilor pierdute ale mitului şi simolului şi, mai
important, el este unul dintre cazurile secolului "nceiat, la care metodologia ştiinţifică a fost
asociată cu o ideologie politică sau alta. +ntre cele mai cunoscute "ncercări de a interpreta
opera ştiinţifică a religiologului rom)n, se numără şi studiul lui Daniel Duuisson, „Mitologii
ale secolului !!”.
Definiţia omului ca „omo religiosus” "şi găseşte acum semnificaţia ei autentică şi
importanţa ei "n sistemul de g)ndire al lui Eliade1 a fia deveni om "nsemnă a fi religios, este
ecivalent cu faptul că omul religios, datorită deferenţei ontologice originale "n e!perienţa
sacrului, transfigurează lumea "n sistem de simoluri. >imolismul este constitutiv fiinţei
umane "n genere, pentru că, "n opinia lui Eliade, g)ndirea simolică nu poate fi "nlocuită cu
nici un alt tip de g)ndire iar omul „prin simol se descide către cosmos, către lume”.'C
>acrul intră "n e!perienţa oamenilor prin medierea realizată de simol, a cărui natură
este duală1 are o latură raţională care poate fi cunoscută si o latură misterioasă, iraţională.
Eliade nu defineşte "n mod foarte clar caracteristicile simolului, dar "n ceea ce priveşte rolul
de mediator, el remarcă faptul că simolul se referă "n primul r)nd la ierofanie şi că
realizează o legatură "ntre sacru şi profan. >imolul prelungeşte o ierofanie, "i dă realitate
spaţială şi temporală. Mai mult, „un simol e important nu numai pentru că prelungeşte o
ierofanie sau pentru că i se sustituie, ci, "nainte de toate, pentru că continuă procesul de
ierofanizare şi, mai ales, pentru că "n acel moment, el este "nsuşi o ierofanie, adică
revelează o realitate sacră sau cosmologică pe care nici o altă manifestare nu ar puteaa să o
reveleze”'? .
5devăratele mituri revelau o faţă nevăzută a realităţii, inaccesiilă direct e!perienţei
profane, e!perienţă "ntemeiată, "nainte de toate, pe simţuri şi e!erciţiul raţiunii. Misterul
naturii duale şi contradictorii a unor zeităţi şi fiinţe metologice de pildă, era revelat pe cale
regală a mitologiei. -umai aşa puteai „"nţelege” divinitatea veterotestamentală. 5solut
salutar şi semnificativ pentru momentul cultural actual pare a fi faptul că Mircea Eliade nu
e!plică mitul prin practicile economice sau prin acţiunea socială, prin pulsiunea se!uală sau
prin varii fantezii dezlănţuite. +n g)ndirea lui Eliade, mitul nu este nici efemerul produs al
creaţiei imaginare sau, mai rău, anală poveste de adormit copiii. Eliade e!plică mitul prin
mit, iar religia prin religie. 5mele sunt realităţi spirituale autonome, strucurate după legi
'C
Eliade ! Mircea , ratat de istorie a religiilor , Editura :umanitas, #$$9, p. #CK
'?
Eliade, Mircea, 'urnal , Editura :umanitas, vol 66, #$$%, p.p. #K'#KL
'&
specifice şi mecanisme funcţionale ireductiile. Mitul „este un act de creaţie autonomă a

spiritului prin acest act de creaţie se efectuează revelaţia, iar nu prin materia sau
evenimentele pe care ea le foloseşte”.
5ceastă idee a lui Eliade este e!emplificată de istoricul rom)n al religiilor prin
celerul mit al lui /ammuz. Prin mi2locirea acestuia se revelează iniţiatului drama morţii şi a
"nvierii vegetaţiei. 5ccentul este pus pe alternanţa inevitailă a vieţii şi a morţii, pe
speranţele umane "n realitatea unei e!istenţe postmortem.
7aptul natural este asolut secundar "n ermeneutica eliadească a mitului. El nu
"nţelege dec)t să mi2locească intrarea "n lume a unui mister şi să provoace "nţelegerea unor
date capitale ale condiţiei umane.
Dezvăluind elementele de ază ale condiţiei umane, mitul ciar "i aparţine acesteia.
5semenea erosului, fricii, sacrului, „ anumite aspecte si funcţiuni ale g#ndirii mitice sunt
constituti,e fiinţei omeneşti).
Eliade "nţelege mitul ca pe un element consustanţial condiţiei umane, unul ce ne
marcează esenţial e!istenţa, neav)nd nici o şansă să dispară definitiv. Mitul doar se poate
camufla şi izucni neaşteptat "n istorie, actualmente "n versiuni uneori insolite. Eliade
pledează pentru o urgenţă remitologizată a lumii contemporane, dar şi a perioadei istorice
critice din dramatica aventură a mitului "n timp şi istorie.
Miturile străveci nau dispărut. Ele au fost doar maculate şi desacralizate. 4neori s
au camuflat convingător su cele mai neaşteptate versiuni profane. Evident, nu toate aceste
versiuni ascund veritaile şi autentice mituri. /ocmai aici stă "nsă importanţa şi actualitatea
ermeneutici lui Eliade cu privire la descifrarea sutilă dar eficientei prezenţe a miturilor "n
viaţa omului modern.
„ Mircea Eliade! trăind mai mult dec#t alţii în prea=ma miturilor mari consideră că
literatura nu mai poate renaşte dec#t asum#du(le. Sentimentul lui mai ad#nc este că
literatura modernă s(a golit de sensuri! a pierdut dimensiunea spiritului. Soluţia este
întoarcerea la mituri! dar nu printr(o literatură despre mituri, a&strasă de ,iaţa comună . 9
identifica pre$enţa transcedentului în e-perienţa umană este sarcina cea dint#i a ceratorului
modern. %i! încă o dată! su& altă formă / pro$atorul să o&ser,e camuflat misterelor în
e,enimentele realtăţiii imediate. K posi&ilitate de renaştere printr(o mitologie nouă oferă
literatura fantastică. Mircea Eliade notea$ă de mai multe ori această idee! d#nd şi c#te,a
surse ale fantasticului modern. iaţa este o sumă de mituri! arhetipuri ei nu se ,ăd).*;
Mitul, ca legătura dintre sacrii şi profan, indică un timp sacru, un timp al originilor,
etern şi un spaţiu sacru. Eliade nu e!plică suficient sacrul az)nduse mai mult pe o antiteză
'$
6oan Pentru (ulianu, Mircea Eliade, Editura -emira, 0ucureşti, #$$?, p. ?&
'#
"ntre ceva şi opusul său, negativul său. >e pare că sacrul nu poate fi definit, datorită fiinţei
divine, iar profanul ar fi ceva negativ. +nsă Eliade e!plică că profanul reprezintă „ e-istenţa
naturală a omului”. >acrul nu este net separat de viaţa umană, ci el se inserează uşor "n
e!istenţa umană tocmai pentru a releva un alt sens al e!istenţei umane. (ercul ermeneutic
pe care "l aplică Eliade "n relevarea semnificaţiilor nu a2ută la rezolvarea prolemei a ceea ce
este sacru şi a ceea ce este profan. (ele două concepţii nu se pot e!plica prin ele "nsele sau
printro permanetă raportare una la alta.
Mircea Eliade "nţelegea prin spaţiu sacru, un loc aflat ca centru al miturilor, putea să
fie apa primordială sau păm)ntul din care se năşteau fiinţa supremă sau care se aflau la
"nceputuri, particip)nd la geneză.
>anctuarele "nsă cer consacrarea unui spatiu.L&(onstruirea unui templu cere o
transfigurare a spaţiului profan. (onstrucţia se supune unui model stailit intrun „ilo
tempore”, iar pentru a conferi caracterul sacral edificiul treuie să corespundă unei creaţii a
lumii. Mircea Eliade argumentează1 „ 9pa în care s(a diluat argila este asimilată cu apa
primordială/ argilă pusă la temelia altarului! cu Pam#ntul/ pereţii laterali! cu atmosferă şi
aşci mai departe. Pe de altă parte construirea altarului echi,alea$ă cu o integrare sim&olică
a timpului! cu 6materiali$area lui în însuşi corpul altcerului”.L#
Miturile e!pun şi o concepţie despre amivalenţa timpului. E!istă un timp sacru şi un
timp profan. Mircea Eliade afirmă că timpul sacru se prezintă ca fiind un timp circular,
reversiil şi recuperail prin miturile repovestite. L9 /impul sacru se manifestă altfel dec)t
spaţiul sacru. /impul asigură o re"ntoarcere permanentă la ceea ce a fost la originea
universului şi omul devine astfel martor, "n momentul repovestirii mitului cosmogonic, la
creaţia primordială.
Deşi Eliade nu defineşte "ntrutotul mitul, "l consideră ca pe o simplă naraţiune sau o
descriere a unei "nt)mplări sacre.
8.(. +im&ol #i mit 3n Domnişoara Christina.
5pariţia "n #$%K a nuvelei Domnişoara Christina a iscat numeroase controverse "n
mi2locul criticilor şi al pulicului cititor. 5cuzată de „ pornografie literară)! creaţia lui Eliade
a fost suiectul unei ample campanii pornite de Heorgescu (ocoş, redactorul „-eamului
rom)nesc”. (onsecinţele acestui atac "n presa literară a vremii au făcut imposiile "nţelegerea
şi interpretarea elementului fantastic al nuvelei pentru o perioadă, căci critica se mărginea să
sesizeze şi să nuanţeze aşazisa „ precocitate se-uală” a >iminei, unul dintre persona2e.
eferitor la geneza Domnişoarei Chiristina , Eliade notează1 „ După at#ţia ani de literatură
L&
>imion Eugen, Sfidarea retoricii, Editura (artea om)nească, 0ucureşti, #$$?, p. #&&
L#
Eliade Mircea, ratat de istoria religiilor , Editura :umanitas, 0ucureşti, 9&&', p. #'%
L9
6idem, p. #'?
'9
realistă! mă simţeam din nou atras către fantastic. Mă o&seda o po,este! al cărei persona=
principal era o t#nără moartă cu + de ani în urmă. 9parent! ar fi fost ,or&a de un strigoi!
dar nu ,roiam să reiau! nici tema folclorică nici moti,ul romantic al strigoiului. 3n fond! nu
mă simţeam atras de acest aspect al pro&lemei. Dar mă fascina drama tristă şi fără ieşire a
mortului t#năr care nu se poate desprinde de păm#nt! care se încăpăţ#nea$ă să creadă în

posi&ilitatea comunicaţiilor concrete cu cei ,ii! sper#nd chiar să poată iu&i aşa cum iu&esc
oamenii în modalitatea lor încarnată. Persona=ul meu! domnişoara Christina! era o fată de
moşier!ucisă în timpul răscoalelor ţărăneşti din <;+8I...J) 2.
icard esci8a considera că nuvela lui Eliade are un fundal folcloric alcătuit din
diferitele mituri rom)neşti legate de fiinţe nem)ntuite şi vampiri, care )ntuie "ntre cele două
lumi „aici şi dincolo”, inspir)nd groază oamenilor L'.
Domnişoara Christina este o nuvelă "n care atmosfera fantasticului este generată de

prezenţa elementului miraculosiraţional, dar şi de modalitatea "n care fiinţa umană, normală,
percepe şi recepţionează supranaturalul. 5cţiunea nuvelei se petrece "ntrun conac din
marginea oraşului Hiurgiu, unde sosesc, pentru o scurtă, dar revigorantă vacanţă, pictorul
Egor Paşcievici şi profesorul areolog -azarie, care conducea săpăturile de la 0ălănoaia, o
localitate apropiată, cu importante vestigii grecotracoscitice. -azarie este un poet prin
e!celenţă, nemărturisit "nsă. (a orice creator, el posedă o receptivitate speriată pentru mituri.
=ista persona2elor este "ntregită de doamna Moscu, proprietara conacului oieresc şi cele două
fiice >anda şi mezina >imina. =a derularea acţiunii contriuie şi 6o doică du&ioasă! un fel de
,ră=itoare care spune &asme şi alte nă$&#tii. Aolul ei nu este precis formulat/ martor
incredi&il al înt#mplărilor ciudate! complice al Siminei! persona= secund de decor terifiant.)22
Dar ciar din primul moment al sosirii lui "n casa aproape goală, inundată de o
atmosferă neliniştitoare, profesorul -azarie intră "ntro stare de tensiune şi amorţeală din
cauza manifestării unor fenomene spectrale. (ititorul ia astfel contact cu manifestarea
inviziilă "ncă, dar perceptiilă a defunctei surori a doamnei Moscu. -umele domnişoarei
(ristina este pomenit de >imina "n timpul cinei, şi are rolul de a st)rni imaginaţi oaspeţilor,
deci de a dezvălui intriga nuvelei.
5solut firesc pentru două persoane care sau cunoscut, Egor şi -azarie se "nt)lnesc "n
camera celui dint)i pentru a discuta diverse impresii. Din nou, apare acea senzaţie de
nedefinit, a unei prezenţe stranii1 6Dar se opri sugrumat. Se pri,iră o clipa în ochi! ad#nc!
fiecare încerc#nd să înţeleagă dacă şi celalalt a simţit acelaşi lucru! acelaşi început de
groa$ăI...J. "u cute$ă să(l între&e pe Egor! ghicise din pri,irile lui că a,usese aceeaşi
L%
Eliade, Mircea, Memorii! Editura :umanitas, ucureşti, #$$#, p.p. %'$ %L#
L'
icard esci8a ! op.cit. ! p. $$
LL
Eugen >imion, Mircea Eliade spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 0ucureşti, #$$L, p. #&C
'%
posi&ilă impresie. Să simţi cum cine,a se apropie de tine şi se pregăteşte să te asculte! cine,a
pe care nu(l ,e$i! dar a cărui pre$enţă o simţi în &ătaia s#ngelui şi o recunoşti în pri,irea
,ecinului tău”LK. Mai e!istă o scenă "n care teroarea napădeşte inimile celor două persona2e.
Este vora de apariţia unui c)ine ăituit, se pare, de o prezenţă inviziilă, dar nefastă1 63n
acea clipă se au$i un urlet care îi îngheţă s#ngele în sine! @n urlet de c#ine înne&unit!
lugu&ru, infernal.)28
5şadar, e!istă o simolistică a semnelor "n Domnişoara Christina. >emnul defineşte
"nţelesul particular pe care "l pot căpăta lucrurile, "nt)mplările. >emnul avertizează, anunţă.
Deşi semnificaţia lui nu este percepută mereu, el conţine o alarmă şi transmite o nelinişte.
>cenele evidenţiate prevestesc apariţia vampirului, a domnişoarei (ristina. >entimentele sunt
difuze1 teama şi groaza se "mpletesc cu o ciudată curiozitate de a vedea manifestarea fizică
precisă a spectrului. Egor şi -azarie sunt străini de locurile unde are loc acţiunea, "nsă ei sunt
capaili de a primi concretul iraţional prin cultură. ;oseala doamnei Moscu, o dată cu apusul
soarelui, starea de letargie a profesorului -azarie, modificarea comportamentului >andei, al
>iminei şi al lui Egor "n timpul cinei, sunt alte semne ce prevestesc desfăşurarea ulterioară a
acţiunii.
5şa cum sa precizat, la aza acestei creaţii se află mitul eminescian al lui :Qperion.
+n te!tul nuvelei se găsesc, de altfel, referiri clare la acest mit1 69 fost odată un fecior de
cio&an! începu repede Simina! fără să(i mai lase timp s(o întrerupă. %i c#nd s(a născut el!
ursitoarele i(au spus NN Să iu&eşti o împărăteasă moartăOOI...JNN%i te ,a iu&i şi ea pe
tineOO)2:.
+ntoarcerea la realitate a artistului este dificilă1 presupune un spaţiu de trecere, situat la
marginea sacralităţii, "n universul ierofaniilor posiile şi incontrolaile. Egor alunecă "ntrun
mister pe c)t de terifiant, pe at)t de seducător. Dorinţa de a reproduce cipul domnişoara
(ristina atinge cote paro!iste, devenind incontrolailă. De altfel, imaginea acelei picturi "l va
urmări pe t)nărul artist p)nă aproape de finalul povestirii, c)nd o ucide.
Poate cel mai constant simol "n proza fantastică eliadească "l reprezintă moartea. +n
Domişoara Christina, moartea este omniprezentă1 stă "ncistată pe feţele persona2elor, este
partea integrantă din aerul pe care aceştia "l respiră. Jiselel lui Egor sunt reprezentări
fantasmatice ale morţii. /impul şi spaţiul se estompează su acţiunea strigoiului, care se
foloseşte de puteri supranaturale pentru a metamorfoza universul cotidian. 6luzia şi visul
ipnotic sunt caracteristici ale (ristinei, personificarea malefică a morţii.
LK
Mircea Eliade Domnişoara Christina! în Pro$a fantastică! vol 6, Editura 7undaţiei (ulturale om)ne,
0ucureşti, #$$#, p. 9'
LC
&idem, p. L#
L?
&idem, p.p. L% LL
''
Potrivit strict simolic, desc)ntecul este o modalitate de manifestare a magiei

cuv)ntului. El treuie să alunge duurile rele care au pus stăp)nire pe şanda cumplit este că
"ntregul proces de "ntoarcere a farmecelor strigoiului este tardiv.
4n alt mit valorificat "n nuvela lui Eliade este mitul vampirului, produs al superstiţiilor
popoarelor din 0alcani. Jictor Rernac consideră că vampirul este unul mort care "şi
părăseşte noaptea morm)ntul şi rătăceşte printre oamenii adormiţi spre a le suge s)ngele viu.
De altfel, s)ngele victimelor sale este singura sursă de rană a vampirilor .L$
Sean (evalier şi 5lain Heerrant consideră că „ iniţiatul trece prin perdeaua de foc
care desparte profanul de sacru/ trec dintr(o lume într(alta şi îndură! în consecinţă! o
transformareF el schim&ă ni,elul! de,ine diferit de ce a fost) 4+.
Doina uşti percepe simolul 2ertfei drept o modalitate de participare la destinul
K#
perisail al lumii, de integrare "n timpul distructiv. +ntrun fel sau altul, 2ertfa pare să
răscumpere o poveste sau să plătească mila zeilor.
>imolic, secretul reprezintă legea interioară, principiul dinamic ce stă la aza
"nt)mplării. +n planul cunoaşterii, el treuie surprins, ca resort lăuntric al vieţii, secretul
premerge trecerii "n timp şi spaţiu.K9
4n alt simol asociat morţii este trăsura. >pre deoseire de alte nuvele eliadeşti, unde
veiculul trecerii este maşina, precum "n "oaptea de S#n$iene! a um&ra unui crin! <;
trandafiri sau "opţi la Serampore, "n Domnişoara Christina prozatorul preferă un mi2loc de
locomoţie e!ponent al secolului al <6<lea. Prezenţa trăsurii "n nuvelă este un simol al ieşirii
din lumea normală şi pătrunderii "n lumea spiritelor.
=a final este prezentat simolul copiluluiminune. =egat de acest simol, Eliade
mărturisea1 „ "u era ,or&a de precocitate(se-uală sau altfel( ci de o condiţie a&solut
anormală! creată de corupţia care re$ultă din răsturnarea legilor firii.) 4
>ergiu Pavel Dan consideră că nuvela lui Mircea Eliade „ se cu,ine! desigur! a fi
apreaciată înainte de toate ca o structură aparte a pro$ei fantastice! definită în primul r#nd
prin amploarea îndră$neaţă a lementului e-trareal! susţinută pe mari distanţe epice de o
reală capacitate poetic(incantorie)4*.
8.8. Mit #i sim&ol 3n Şarpele
L$
Jictor Renac Dicţionar de mitologie generală, Editura 5latros, 0ucureşti, #$?%, p. C9%
K&
Sean (evalier, 5lain Heerrant Dicţionar de sim&oluri, vol 66, Editura 5rtemis, 0ucureşti, #$$L, p. 9C%
K#
K9
Doina uşti, Dicţionar de sim&oluri din opera lui Mircea Eliade, Editura (oresi, 0uc., #$$?, p. C$
-ae 6onescu Curs de metafi$ică, Editura :umanitas, 0ucureşti, #$$#, p. L'
K%
Eliade Mircea Memorii, Jol. 6, p.p. %'?  %L#
K'
>ergiu Pavel Dan Pro$a fantastică rom#nească, Editura Minerva, 0ucureşti, #$CL, p. 9%?
'L
6storia scrierii nuvelei Iarpele prezintă aspecte suprinzătoare "n conte!tul meticuloase
elaorări de care a eneficiat orice creaţie eliadească. De altfel, "nsuşi Eliade mărturisea1
„Iarpele este singura mea carte scrisă fără plan, fără să ştiu cum se va desfaşura acţiunea şi
fără săi cunosc sf)şitul”KL.
+n centrul nuvelei se află un grup e!uerant de tineri ucureşteni, dintrun mediu

urgez, semiintelectual, adunaţi la o sărătoare su cerul lier, cu ocazia căreia gazdele
intenţionează săşi căsătorească fata, pe Dorina.
Iarpele se azează pe utilizarea a două mituri universale, prezente "n folclorul tuturor
popoarelor. Primul "nt)lnit "n nuvelă este mitul paradisiac. (ezara lui Eminescu este o creaţie
ail valorificată de Eliade, dovedinduse "ncă o dată discutata filiaţie. Din perpectiva
mitologului rom)n, apa reprezintă aosul primordial de dinaintea (reaţiei, "n vreme ce insula
reprezintă manifestarea "nsăşi, esenţa (reaţiei,implic)nd o fermă stailitate. 6nsula este

imaginea relativ distorsionată cantitativ a Paradisului, locul eatitudinii eterne, locul de
supremă fericire umană. E!istă o certă nostalgie a Paradisului, pe care Dorina o percepe ca o
stare de fapte mai mult dec)t evidentă1 „Dorina "şi muşcă uzele otăr)tă şi descise ocii. 6
se paru că totul sa scimat "n 2urul ei. 5rorii erau trandafirii, ierurile sclipeau, lacul era ca
o oglindă de aur@...A.Parcă mii de paseri "ncepură să ciripească deodată@...A. De unde veneau
sunetele acestea fermecate, nemaiauzite, ţipetele aceste "nalte de văzdu, şoaptele acestea
dulci şi ne"nţeleseW”KK
=oc al "nsingurării şi oază "n mi2locul apelor, evocare a paradisului şi spaţiu fără ieşire,
insula reuneşte simolurile vieţii, care se naşte şi totodată sensurile vieţii. Manifestarea
(reaţiei se află su permanenta ameninţare a "necului şi a dizolvării. +n multe mituri, insula
apare ca loc transcedental, "n care pustnicii se retrag pentru meditaţie, sau "n care a2ung
sufletele fericiţilor eroi.
(elălalt mit folosit de Eliade este cel al cuplului primordial, 5dam şi Eva, ăratul şi
femeia ce au dat viaţă omului ca specie.
>imolul central al nuvelei este şarpele, animal sacru "n toate mitologiile şi credinţele
lumii, primul dintre oiectele de cult şi "ncinare. Iarpele a lăsat o urmă ad)ncă "n conştiinţa
umanităţii, asemenea razdei trase de zmeul "nvins şi pus la plug dintro poveste cunocută "n
multe comunităţi folclorice. Iarpele mitologic este o "ntrucipare a inelui, a "nţelepciunii
divine, dar şi re"ncarnarea >atanei, purtător al rălui universal. El este e!presia g)ndirii
„luciferice” ce se ridică "mpotriva dogmelor depaşite, rigide, dar şi cel care tulură ordinea
istituită de zei sau oameni. Iarpele este un simol animalier căruia "i sunt atriuite asocieri de
o mare amiguitate. (ultul şarpelui, e!trem de răsp)ndit "n numeroase religii, circulă
KL
Mircea Eliade Memorii @vol 6( Promisiunea echinocţiuluiA, Editura :umanitas, 0uc.,#$$#, p.p%L%%L'
KK
Mircea eliade%arpele( ed.cit .,p. 9%C
'K
"ndeosei ca mit simolic, dar deşi aceste simoluri cuprind o varietate mare, merg)nd uneori
p)nă la alăturarea de noţiuni antagonice, originea comună a mitului ca atare răm)ne oscură.
Jictor Rernac consideră că şarpele poate reprezenta1 inteligenţa nefastă, ispititoare pentru
om, duc)ndul la pieire, "nţelepciunea creatoare, construita din inteligenţă şi cunoaştere,
KC
timpul ca lungime, elasticitate, lumina meteorologică.
evenind la firul epic al nuvelei lui Mircea Eliade, nu putem să nu remarcăm gradarea
tensionată a evenimentelor. +n cursul nopţii, 5ndronie, care are o relaţiei secretă cu
mănăstirea, le dezvăluie oaspeţilor e!istenţa "n acel loc a unui şarpe, animal teluric, unealtă a
Diavolului pe păm)nt1 „Să nu e-agerăm! spuse el. E aproape un fleac...Dar un fleac ce ar
putea să plictisească pe care,a dintre dumnea,oastrăI...J Dar se ,a înt#mpla cur#nd. E mai
&ine să ,ă spun cinstit! murmură 9ndronie. E un şarpe prin apropiereI...J. a ,eni aici! după
4:
plecarea noastră în grădină) .

5ndronie trimite şarpele departe de grupul petrecăreţ şi de mănăstire1 „... ai să te duci
departe! şopti 9ndronie! ai să înoţi p#nă în insula din mi=locul lacului şi ai să răm#i acolo
ascuns. Să nu muşti ,reun om...9cuma! du(te.) 4;
7rica Dorinei de şarpe, respectiv de 5ndronie, descide un c)mp larg interpretarilor
psiologice. 6nterpretarea şarpelul nu se epuizează "n semnificaţia lui erotică, de simol falic.
/oate persona2ele implicate, se află "ntro stare de vege "n vis, "ntrun stadiu de
iniţiere "n supranatural, care aminteşte de e!perienţele mistice, de aşanumitul „ timp oniric” al
aorigenilor australieni, descris şi analizat de Eliade "n lucrările sale despre istoria religiilor.
(a "n multe dintre creaţiile lui Eliade, şi "n %arpele "nt)lnim o magie onomastică, o
simolistică a numelor. Persona2ul central al nuvelei, 5ndronie, trimite la cuv)ntul grecesc
„andros” ărat, aşadar, numele său este o confirmare masculină a sinelui, lucru "ntărit şi de
aspectul fizic e!traordinar, de aura de senzualitate ce gravitează "n 2urul său. Persona2e
precum >tamate, >tere, domnul şi doamna >olomon au "n comun simolul cifrei „>”, sinuoasă
precum mişcările unui şarpe.
4n alt simol ma2or al nuvelei este visul el reprezintă o trecere "ntro altă ordine a
universului. Dorina se iniţiază prin intermediul visului1 "şi regăseşte originile şi adevărata
identitate, de mireasă a şarpelui şi află cauza lestemului originar1 a rostit numele de nerostit,
a "ncălcat interdicţia. Ea este "nsăşi 5rgira, fatadinlapte, adevărata urmaşă a Moruzeştilor,
moartă "n cip misteris "n mănăstire simol al vieţii elementare, crescut din apele de la
"nceputul lumii, sau din uricul unui zeu, arorele reprezintă forma iniţială a aosului şi
marcează un centru. Deoarece este "nrădăcinat "n păm)nt, iar ramurile i se "ndreapta spre
KC
Jictor Rernac Dicţionar de mitologie generală Editura 5latros, 0uc., #$?%, p.p. KK#KK9
K?
Mircea Eliade %arpele( ed.cit ., p. #$9
K$
&idem! p. #$$
'C
(er, el este precum fiinţa umană, o reflectare a e!istenţei celor două lumi, dar şi a lumii de
legătură "ntre cea de sus şi cea de 2os. Eliade acordă o atenţie specială acestui simol care face
legătură "ntre (er şi Păm)nt, sintetiz)nd numeroase credinţe, ritualuri si mituri el consideră
arorele o imagine reflectată a cosmosului, teofanie universală, simol al vieţii, al fecundităţii
inepiuzaile, centrul lumii, suport al universului.

=una este simol al duratei, al trecerii de la viaţă la moarte. Este, alături de soare, cel
mai important astru al simolisticii. (el mai adesea este considerat ca element feminin, "n
primul r)nd datorită caracteristicii de corp ceresc care primeşte pasiv lumina. 5pariţia şi
dispariţia sa, ca şi scimarea repetată a formei, sunt un simol profund al oricărei idei de
moarte şi naştere.
Ii "n %arpele e!istă o simolistică a semnelor, ca "n mai toate creaţiile eliadeşti. 5stfel,
arca "n care se afla 5ndronie şi prietenul său sa dus deodată la fund ” parcă ar fi fost
fermecată”. =iza este rusc neliniştită, inima "i ate puternic c)nd zăreşte grupul "n care se
afla 5ndronie. Domnul >olomon se simte ine!plicail stors de puteri "n prea2ma misteriosului
necunscut.
Jorele necunoscului1 „ Eu simt că am trăit aici! încontinuu! de la începuturile
mănăstirii”C&, sunt, de altfel, ceia "nţelegerii sensurilor şi a semnificaţiilor nuvelei.
CONCLU:II
Mircea Eliade apare "n literatura dintre cele două răzoaie mondiale ca unul dintre
reprezentanţii de seamă ai „noii generaţii” care sa impus după #$%&. Jenind printre primii
cu o prolematică de tip e!istenţialist, autorul impune, o nouă viziune romanului rom)nesc.
Jarietatea suiectelor insolite din eseuri se revarsă "n mod firesc "n romane de la
prolema de orientalistică la eros, moarte, modă, literatură, totul azat pe o trăire autentică,
singurul mod de cunoaştere a vieţii. 5ceastă diversitate tematică şi infuzia de informaţie
"ntro operă literară i se par scriitorului condiţii fireşti ale romanului modern, consider)nd
„că este a&surd să inter$ici teoria într(o operă epică! este a&surd să ceri unui romancier
numai descriere sau numai sentimente”. +n consecinţă, „o mare creaţie epică reflectea$ă în
&ună parte şi mi=loacele de cunoaştere ale epocii! sensul ,ieţii şi ,alorilor omului,
cunoaşterile ştiinţifice! filo$ofice”C#. >criitorul pledează pentru o literatură a autenticităţii
generată de e!perienţa trăită, scrisă "ntrun stil direct, ne"nflorit, apropiinduse astfel, de
teoriile estetice ale lui (amil Petrescu.
C&
&idem, p. #??
C#
Eliade Mircea, 5ragmentarium, Editura Destin, Deva, #$?&, p. #9'
'?
Primele romane au fost considerate de ma2oritatea comentatorilor ca fiind su semnul

influenţelor lui 5ndre Hide, Heorge (ălinescu "n storia literaturii rom#ne de la origini
p#nă în pre$ent nota că „ Mircea Eliade este cea mai integrală şi ser,ilă întrupare a
gidismului în literatura noastră).
Pompiliu (onstantinescu deşi remarca la r)ndui influenţa gidiană, aprecia că Eliade

„este unul dintre cei mai de seamă scriitori ai ,remii! iar Maitreyi 6una din acele cărţi cu
destin de miracol în cariera unui scriitor şi chiar a unei generaţii”.
>criitorul oferea cititorului imaginea unui spaţiu e!otic insuficient cunoscut "n
literatura de p)nă atunci, o lume fauloasă, conservatoare de mituri şi ritualuri nealterate de
istorie.
Mircea Eliade a pus azele nuvelei fantastice rom)neşti, după ce alţii "naintea lui au
"ncercat o asemenea operă e!trem de greu de realizat. El este un mare artist al operelor
scurte "n perioada interelică. ()teva titluri ne fac să ne ducem cu g)ndul la nuvele
filozofice cu elemente fantastice, Sărmanul Dionis de Miai Eminescu. 5şa cum Dionis
pendula "ntre real şi vis "ncerc)nd să scime spaţiul şi timpul, la fel Mircea Eliade
realizează "n nuvelele sale pendularea omului "ntre sacru şi profan, "ntre realitate şi vis, "ntre
real şi ireal.
/enica prozei lui Eliade e mai comple!ă tocmai pentru că nu evită dificultatea, ci
oscilează riscant "n 2urul ei. >ituaţii e!traordinare, "nt)mplări fauloase "nt)lnim "n poveştile
lui Jasile Joiculescu. +n c)teva naraţiuni se produce acea „ &reşă” "n real, care le
propulsează "n sfera fantasticului.
(ritica prozei fantastice a pornit din două puncte situate la e!tremele registrului1
asmul şi realitatea imediată. >tarea actuală a criticii literaturii fantastice "n aceste
coordonate se "ncadrează, se pare că estetica fantasticului ar avea de c)ştigat din
reanalizarea structurii metaforei. Mai mult dec)t asmul, metafora poetică aruncă asupra
vieţii şi asupra instrumentelor de sulimare a ei, lumini interesante. Metafora cea mai
volatilă nu poate fi controlată "n ordinea vieţii, ci "n ordinea limii, lima fiind ea "nsăşi un
fel de transfigurare.
>e voreşte despre proza fantastică, nu şi despre poezia fantastică. Pentru că poezia
presupune fantasticul dus p)nă la e!ces. Metafora e pură, fantasticul e mi!t şi impur. Poezia
tinde spre seninătate şi ucurie, efectul fantastic duce la teamă şi nelămurire.
+ntre „instrumentele” de proză fantastică ale autorului se pot enumera1 confuzia dintre
trezie şi vis, turmentarea, 2ocul luminii şi al "ntunericului. Dar cel mai eficient instrument de
manevră e timpul.
'$
Maestru de necontestat al fantasticului "n proză, M. Eliade a avut proail ideea de a

realiza o sinteză a mai multe formule generatoare de straniu, nelămurire, ciudăţenie.
După ce a pulicat Domnişoara Cristina! %arpele! a ţigănci, naraţiuni ine
individualizate şi aderente, fiecare "n parte, la o specie a fantasticului, prozatorul a simţit
parcă mai acut tentaţia e!perimentului.

+n Domnişoara Cristina este dezvoltat motivul folcloric al strigoiului. Din interferenţa
unui plan cu cel al visului se crează o atmosferă stranie, "n care persona2ele trăiesc "ntrun
coşmar continuu.
+n %arpele, un grup de vilegiaturişti participă la o practică magică. Prin e!orcizarea
şarpelui de către enigmaticul 5ndronic, eroii trăiesc su efectul unei vră2e malefice, „o
infinită voluptate, amestecată cu teroarea morţii”. E!perienţele Qoga, levitaţia, inviziilitatea
stau la aza unei aventuri fantastice povestite "n Secretul doctorului Honig&erger .
+n a ţigănci coerenţa universului concret este destrămată prin dereglarea
mecanismului temporal determin)nd o deviaţie de la e!istenţa comună. Ecivocul
"nt)mplărilor "ntreţine o atmosferă misterioasă şi o alunecare spre o zonă fauloasă "ncărcată
de semnificaţii. E!istă la Eliade o vocaţie a povestirii care nu mai este un mod de e!presie,
ci un act de cunoaştere.
-uvela Pe strada M#ntuleasa se "nscrie "n sfera unui fantastic e!perimental, eteroclit
şi digresiv, "n care motive variate sunt oligate să colaoreze.
4niversul creaţiei lui Eliade este e!trem de comple!1 proză elaorată cu o măiestrie
superlativă, eseuri aord)nd aspecte de fond ale filozofiei culturii, contriuţii "n domeniul
esteticii, studii originale ale istoriei religiilor şi teoria miturilor. +n cultura contemporană,
Eliade este o personalitate distinctă. 5 introdus o „optică nouă” "n studiul fenomenelor
religioase. +n literatură e socotit „ maestrul al fantasticului”. (a filozof al spiritualităţii
araice, a fundamentat teze originale "n care comportamentul omului araic e privit "n
stailitatea lui funciară.
;pera lui Mircea Eliade a fost scrisă "n rom)neşte şi tradusă "n numeroase limi,
scriitorul fiind cel mai cunoscut scriitor rom)n "n spaţiul european. Eliade are meritul de a fi
creatorul romanului e!otic şi reprezentantul cel mai de seamă al literaturii fantastice.

Fantasticul Lui Eliade, Model

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fantasticul Lui Eliade, Model

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/18/2019 lucrare de licenta Fantasticul in opera lui Mircea Eliade

Prezenta lucrare, intitulată „ Particularităţile fantasticului litarar în opera lui Mircea

unei personalităţi universale, care fascinează si astăzi, cu o prospeţime uluitoare.

1.1.MIRCEA ELIADE – Personalitate complex a c!lt!rii rom"ne #i

evit)nd e!plicaţiile care se impuneau, a contriuit involuntar la fascinaţia propriei sale

Cele *++ de lo,ituri ale lui /ruffaut, dezvoltă o adevărată fascinaţie.

1.%. De&!t!l l!i Mircea Elia'e

6ndia, trăieşte sentimentul parcurgerii unei e!perienţe e!istenţiale de e!cepţie, şi i se

e!ilul a fost pentru el ca o „practică iniţiatică”.

1.(. Coor'onatele operei l!i Mircea Elia'e

+n Maitreyi şi "untă în cer , "ntre faulaţie şi e!cursul ermeneutic se păstrează un

; analiză de detaliu a masivului roman "oaptea de S#n$iene ar demostra, punct cu

şi au un aspect auoreferenţial şi creator, aparţin)nd unor scriitori prefesionişti sau oameni de

MODALITA)I ALE *ANTA+TICULUI ,N OPERA LUI MIRCEA

; aordare diacronică a conceptului de fantastic evidenţiază faptul că dea lungul

tip de literatură presupune dincolo de prezenţa elementului supranatural un simţ deoseit al

prolematicinterogativă. uptura instaurată de fantastic nu poate fi "nsă integrală, situaţie ce

(ategoria estetică a fantasticului treuie "nţeleasă, definită şi analizată prin

+n eseul „+n inima fantasticului” se face diferenţierea "ntre „ fantasticul ,oit ” şi

 fantasticul asurd, ţin)nd de o anumită viziune a realului, ce presupune trecerea

atmosferă amiguă şi alucinantă, la limita dintre vis şi raelitate1 Mateiu (aragiale,

alte lumi şi să cunoască anumite e!perienţe.

9. 5nticiparea fantastică1 precizarea oroculară

%.%. *antastica alct!ire a real!l!i.

Preocupat să descopere şi să "nţeleagă sensul autentic şi profund al e!istenţei umane,

esping)nd simolul, pe care "l considera neimportant, Eliade, şi implicit, persona2ele

trăite c)ndva de ei "nsişi sau de altcineva.

%.(. Partic!larit-ile /antastic!l!i literar la Mircea Elia'e.

uni,ersală! ci şi întreaga istorie a Cosmosului! de la începuturile gala-iei noastre la

6niţial! fantasticul desemnea$ă ceea ce nu e-istă în realitate! ceea ce pare ireal ,

rom)nesc”, ca modalitate a intuiţiei colective, pe care va căuta să o reconstituie "n naraţiunea

7idel aceleiaşi poziţii cel departa2ează pe cercetătorul miturilor, al istoriei, religiilor,

despre g#ndirea mistică şi uni,ersurile imaginare pe care le fundea$ă! uni,ersuri paralele

omanul se descide cu imaginea linei case veci, stăp)nită de morul

circulaţie secvenţialitatea momentului este strictă, cu toate detaliile unei neaşteptate

5tlantidei sau ai veciului continent HondTana.

evenimentelor, zidul, de netrecut pentru ei, aprind comunicarea. 6mpactul cu o astfel de

MIT 6I +IM7OL ,N OPERA LUI MIRCEA ELIADE

indiană, pe 2umătate autoiograficconfesive, pe 2umatate ficţionale, precum Maitreyi sau

primordiale, cosmogonice, a căror morfologie răm)ne statică, nescimată. (u aceeaşi

8.1. Mircea Elia'e9 aspecte ale mit!l!i

6maginaţia mitologică poate fi motivată uneori de nevoia de "nţelegere şi e!plicaţie a

mitul are ca a!e principalepermanente referirea la o „creaţie”

8.%.Mircea Elia'e9 semni/ica-ia antropoloic a sim&olism!l!i reliios

Dacă, dupa Eliade, istoria religioasă a umanităţii "ncepe cu e!perienţa sacrului, cu

specifice şi mecanisme funcţionale ireductiile. Mitul „este un act de creaţie autonomă a

mortului t#năr care nu se poate desprinde de păm#nt! care se încăpăţ#nea$ă să creadă în

Domnişoara Christina este o nuvelă "n care atmosfera fantasticului este generată de

Potrivit strict simolic, desc)ntecul este o modalitate de manifestare a magiei

8.8. Mit #i sim&ol 3n Şarpele

+n centrul nuvelei se află un grup e!uerant de tineri ucureşteni, dintrun mediu

reprezintă manifestarea "nsăşi, esenţa (reaţiei,implic)nd o fermă stailitate. 6nsula este

plecarea noastră în grădină) .

inepiuzaile, centrul lumii, suport al universului.

Primele romane au fost considerate de ma2oritatea comentatorilor ca fiind su semnul

Pompiliu (onstantinescu deşi remarca la r)ndui influenţa gidiană, aprecia că Eliade

Maestru de necontestat al fantasticului "n proză, M. Eliade a avut proail ideea de a

parcă mai acut tentaţia e!perimentului.

S-ar putea să vă placă și