Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema de față este dedicată lui Mircea Eliade, marele cercetător al religiilor,
figura remarcanta in lumea culturala a secolui xx
Despre acesta s-au redactat atat carți cat si articole, o mare parte dintre acestea
fiiind prielnice scriitorului, dar a existat o perioada, mai ales intre 1930-1940, o
succesiune de pseudo-articole denigratoare legate de aparitia nuvelei
Domnisoara Christina cat si a romanelor Huliganii si Maitreyi
Fiind unul dintre cei mai importanti filosofi si istorici ai religiilor, Eliade a
asimilat simultan si o notorietate literara la nivel mondial, datorita scrierilor sale
traduse in zeci de limbi.
Eliade a avut un rol insemnat in definirea si deliminatarea notiunii de fantastic.
O dovada in acest sens fiind teoria sa legata de „camuflarea sacrului în profan”.
De aceea consider importanta lucrarea Sacrul şi profanul. Mircea Eliade
propune o variantă non–violentă, lipsită de spaimă, teamă şi angoasă, un alt mod
de abordare a fantasticului.
Prima sa experienţă estetică are loc potrivit memoriilor sale, într-o pădure unde
fusese la picnic cu familia sa.In padure gaseste o „enormă şi splendidă şopîrlă
albastră”, de care nu se sperie, dar pe care dupa aceea a descris-o ca fiind „de o
stranie frumuseţe”.
Atractia pentru natura, pentru insecte şi chimie, continua un timp şi a influnentat
şi intaile încercări literare ale lui, precum Minunăţiei călătorii a celor cinci
cărăbuşi în ţara furnicilor roşii , o povestire scrisă in adolescenta. Compusă la
începutul anilor 20, a fost considerată periculoasă de cenzura comunistă, întrucât
conţinea expresii ca „preşedintele a murit într-un accident în timpul alegerilor
din luna mai” sau „se apropiau de frontiera occidentală”.