Evreii din Europa

În 1933 aproximativ nouă milioane de evrei trăiau în Europa, mai puțin de 2% din totalul
populației. Cea mai mare parte a populației evreiești trăia în Polonia, în partea de vest a
Uniunii Sovietice, în România și Statele Baltice. În aceste zone, evreii constituiau între 5% și
10% din totalul populației.

Copii jucându-se în cartierul evreiesc din Paris, Franța, 1931.

Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, „complet” și kaustos, „ars”;

în ebraică: Hașoa ‫השואה‬, în idiș: Hurben ‫)חורבן‬, este termenul care reprezintă cel mai mare
masacru din istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase
milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a
problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform
programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-
socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia.[1] Între victime, s-
au numărat 1,5 milioane de copii(d). Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea
evreilor, și nu la alte asasinate - fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne evrei,
precum romi, polonezi(d), cetățeni sovietici(d) și alte grupuri etnice slave, prizonieri de
război(d), homosexuali(d), Martori ai lui Iehova, negri(d), adversari politici ai naziștilor și
handicapați fizic și mental Aktion T4.

Se estimează că peste 200.000 de asasini au comis crime asociate Holocaustului(d). Toate

ramurile birocrației de stat în regimurile fasciste, sub coordonarea SS, cu îndrumări din
partea conducerii Partidului Nazist au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a
acestei politici criminale. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani(d),
precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa
42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de
încălcări flagrante ale drepturilor omului.
Doi bărbați evrei jucând șah în Lodz, Polonia, 1936.

În Germania, populația evreiască a fost de aproximativ 500.000 de persoane, reprezentând

aproximativ 0.75% din totalul populației. În teritoriile românești, care între 1918-1940 au
inclus și Transilvania, Basarabia și Bucovina, evreii au atins cel mai mare număr de până
atunci, apropiindu-se de un milion de suflete spre sfârșitul perioadei interbelice. Conform
recensământului din 1930, ei reprezentau puțin peste 4% din totalul populației.

În multe dintre satele din Europa de Est și Uniunea Sovietică, evreii au trăit la fel cum au
făcut-o strămoșii lor timp de secole. Ei locuiau în orășele mici sau în zone rurale, unele având
chiar o populație evreiască majoritară. Mulți dintre ei și-au păstrat portul tradițional și au dus
o viață religioasă foarte strictă. Unii erau înstăriți, dar cei mai mulți erau săraci. În orașele mai
mari, evreii au devenit din ce în ce mai implicați în societatea în care trăiau alături de
populația majoritară și, chiar dacă unii au păstrat un stil de viață tradițional, mulți au renunțat
la practicile religioase. În Europa de Vest, tot mai mulți evrei au fost asimilați, ceea ce
înseamnă că s-au adaptat la modul de viață al societății în care trăiau. Cu alte cuvinte, viața
pentru evreii din Europa a fost foarte diferită de la o zonă la alta.

Propaganda nazistă în Berlin, Germania 1932.