TEMA NR.

RELAŢIA POLIŢIEI CU MASS-MEDIA

PROBLEME:

I. NORME DE CONDUITĂ A PERSONALULUI POLIŢIEI ROMÂNE ÎN RELATIILE

CU MASS-MEDIA
II. GESTIONAREA CRIZELOR PRIN INTERMEDIUL COMUNICĂRII ŞI AL
RELATIILOR CU MASS-MEDIA
III. MIJLOACELE DE INFORMARE ÎN MASĂ

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

- Să cunoască conduita ce trebuie aplicată în relaţia cu reprezentanţii mass-media;

- Să fie în măsură să gestioneze o situaţie de criză prin intermediul comunicării;
- Să cunoască mijloacele de informare şi impactul de imagine pe care îl produce o ştire
din mas-media.

1
 RELAŢIA POLIŢIEI CU MASS-MEDIA

Rolul mass-media în societate a devenit foarte important, reprezentând principalul

mediu de difuzare al informaţiilor. Dincolo de rolul de informare, prin intermediul mass-media
se conturează opinii, idei şi se formează atitudini.
Relaţia unei instituţii sau persoane publice cu presa trebuie în aşa fel construită încât
corpusul de informaţii ce devin publice în legătură cu acea instituţie să provină cu
preponderenţă, direct sau indirect, din interiorul acesteia. Tocmai de aceea, comunicarea
eficientă este cheia succesului unei instituţii publice, a cărei imagine depinde, în cea mai mare
măsură, de cât de bine este conceput şi condus acest proces.
Comunicarea internă este un domeniu prioritar al activităţii de relaţii publice,
contribuind la un proces relaţional eficient între comandanţi şi subordonaţi, în scopul
menţinerii şi întăririi coeziunii, motivaţiei şi eficienţei îndeplinirii misiunilor specifice, în
condiţiile unei mai bune înţelegeri a obiectivelor şi finalităţii acestora.
Comunicarea externă urmăreşte promovarea sistematică, prin presa scrisă şi
audiovizuală, a unor date şi informaţii publice referitoare la activitatea organizaţiei.

I. NORME DE CONDUITĂ A PERSONALULUI POLIŢIEI ROMÂNE ÎN

RELAŢIILE CU MASS-MEDIA

Reguli generale de gestionare a relaţiei cu mass-media

Activităţile specifice relaţiilor cu presa sunt gestionate, de către compartimentele de

informare şi relaţii publice, prin intermediul purtătorilor de cuvânt ( ofiţerilor de presă), care
sunt abilitaţi să ofere informaţii specifice jurnaliştilor.
În situaţia prezenţei reprezentanţilor mass-media la cazurile aflate în curs de
soluţionare, poliţiştii aflaţi la faţa locului trebuie să adopte o conduită care să nu creeze
prejudicii de imagine, situaţii de crize sau tensiuni în relaţia cu presa.
Atunci când este necesară intervenţia mai multor persoane la faţa locului, se impune
stabilirea unei "voci unice" care va furniza minimul de informaţii reprezentanţilor presei.

Tehnica lucrului cu ziariştii

În tehnica de documentare, jurnaliştii folosesc tehnici specifice, pentru a obţine o

informaţie, fapt pentru care este indicat ca poliţiştii care se ocupă de relaţia cu ziariştii, să dea
dovadă de tact şi diplomaţie în abordarea răspunsurilor care sunt solicitate.
În privinţa informaţiilor, ele se pot clasifica în trei categorii:
• care se dau publicităţii;
• supuse embargoului;
• cu caracter confidenţial.
Dacă în primele două cazuri, situaţia este clară, în ceea ce priveşte informaţia cu
caracter confidenţial, aceasta îmbracă mai multe aspecte, putând fi informaţii clasificate sau
documente de uz intern care nu sunt supuse publicităţii.

2
 II. GESTIONAREA CRIZELOR PRIN INTERMEDIUL COMUNICĂRII ŞI
AL RELAŢIILOR CU MASS-MEDIA

Criza mediatică este cazul particular al crizei de comunicare, determinată de

intervenţia mass-media în evoluţia acestei crize, intervenţie dictată de deficitul de
informaţie oficială, coerentă şi oportună pe canalele obişnuite de comunicare.
Crizele mediatice au cauze multiple, obiective sau subiective, interne sau externe
organizaţiei. Ele sunt determinate în mare parte de evenimente neprevăzute în funcţionarea
organizaţiei, de un management defectuos sau de interese externe organizaţiei.

Recomandări utile managerilor în acordarea interviurilor la TV.:

În situaţia în care managerul va fi obligat să acorde un interviu la postul local ori naţional
de televiziune, este bine să aibă în atenţie următoarele elemente:
- Aproape toate posturile de televiziune declară că sunt apolitice şi independente, însă în
realitate aproape toate sunt dirijate;
- Majoritatea realizatorilor au o bogată experienţă profesională, dar nu totdeauna sunt
obiectivi;
- Postul de televiziune trebuie să-şi precizeze de la început poziţia faţă de aspectele ce
trebuie luate în discuţie cu ocazia interviului. Cel mai bun interviu este cel structurat;
- În timpul înregistrării interviului, este bine ca atunci când se vorbeşte, mişcările să nu
fie bruşte, dar nici să apară starea de imobilitate, deoarece la montaj, operatorul are posibilitatea
să ciuntească unele fraze, dându-le alt sens;
- Răspunsurile trebuie să fie cât mai succinte şi expuse într-o ordine logică, firească.
Dacă nu se va respecta această regulă la montaj, operatorul şi redactorul emisiunii pot decupa
răspunsurile şi le pot prezenta într-o ordine schimbată , uneori esenţial, mesajul pe care s-a dorit
a fi transmis;
- În ceea ce priveşte comentariul unui reportaj, se poate aprecia că acesta este pe primul
plan în ordinea importanţei, deoarece ştirea reprezintă conţinutul de informaţii receptate, iar
imaginea nu este decât o ilustrare necesară confirmării celor spuse şi care în ultimă instanţă , nu
face decât să îmbogăţească mesajul auzit. Ar fi ideal ca acest comentariu să fie auzit înainte de
difuzarea reportajului.
- Macheta emisiunii este realizată de redactorul principal, care aşeză ştirea analizată într-
o anumită ordine printre celelalte materiale care vor fi difuzate.
- Nu în ultimul rând trebuie amintit că mesajul transmis către public ţine de pregătirea
profesională, de gradul de interes şi implicare în această delicată activitate - legătura cu marele
public.

Ce trebuie să ştiţi când sunteţi în faţa unei crize de presă:

 Fiţi calm! Nu reacţionaţi exagerat!

Nu-1 lăsaţi pe şef să facă / spună ceva ce va regreta mai târziu.
 Cine comandă?
Cineva trebuie să administreze criza.
Găsiţi-i imediat şi puneţi-i la curent cu situaţia pe şefi.
Stabiliţi cine va avea rolul de purtător de cuvânt.
Nu gestiona o criză în care sunteţi implicaţi dumneavoastră înşivă.
 Stabiliţi ce s-a întâmplat cu exactitate!
Ce s-a întâmplat de fapt?
Este vorba cu adevărat de o criză? Cât de gravă este ea?
Ce elemente prezintă interes din punct de vedere al ştirilor? Care ar putea fi consecinţele
şi evoluţiile ulterioare?

3
Oferiţi informaţii exacte. Furnizarea unor date inexacte va face ca relatările defavorabile
ale presei în legătură cu situaţia de criză să devină şi mai grave.
 Vorbiţi la unison!
Utilizaţi un singur purtător de cuvânt.
Solicitaţi ca toate apelurile din partea presei să fie îndrumate în acelaşi loc.
Puneţi-i la curent pe şefii şi pe subalternii dumneavoastră.
 Nu uitaţi cui vă adresaţi!
Cu cine încercaţi să comunicaţi? Ce doriţi să audă oamenii?
Este important să arătaţi compasiune autentică, izvorâtă din inimă, atunci când e vorba de
crize care implică tragedii.
 Prima reacţie este hotărâtoare!
 Trebuie să înţelegeţi necesităţile presei!
 Comunicaţi veştile proaste cât mai repede!
Puneţi capăt dezbaterii asupra unui subiect cât mai repede cu putinţă!
Elaboraţi un plan de comunicare pentru situaţii de criză!

Acordarea unui interviu radiofonic /televizat, în mod direct, în alte situaţii decât în cazul
efectuării unei cercetări la faţa locului.

 Se solicită jurnalistului transmiterea unei solicitări la structura de presă a unităţii

pentru a obţine acordul conducerii în scopul participării la emisiuni.

 Se pun la dispoziţia jurnalistului datele de contact ale structurii de presă a unităţii,

respectiv numere de telefon, fax şi e-mail.

 Se informează structura de presă a unităţii cu privire la solicitarea primită şi faptul

că jurnalistul a fost îndreptat către aceasta.

 După obţinerea de către structura de presă a acordului conducerii, purtătorul de

cuvânt va lua legătura cu poliţistul pentru a-i comunica date cu privire la interviu (data, ora,
subiect, limitele mandatului acordat de conducerea unităţii în ceea ce priveşte furnizarea de
informaţii) şi pentru a stabili de comun acord ce informaţii poate furniza reprezentanţilor mass-
media.

Acordarea răspunsurilor la întrebările adresate direct de către un jurnalist, în alte

situaţii decât în cazul efectuării unei cercetări la faţa locului, interviu etc.

 Poliţistul respectiv stabileşte dacă deţine suficiente date pentru a informa corect
jurnalistul. Poliţistul poate oferi jurnaliştilor datele pe care le deţine pentru o informare corectă
a acestora, cu respectarea reglementărilor privind mediatizarea şi protecţia datelor cu caracter
personal.
 După comunicarea datelor către jurnalist, poliţistul va contacta structura de presă
din cadrul unităţii pentru a informa ofiţerul de presă sau purtătorul de cuvânt, cu privire la
situaţie În situaţia în care nu le deţine, asigură jurnalistul că se va documenta şi îi va răspunde
în timp util.
 Dacă solicitarea este complexă sau presupune un risc de vulnerabilitate, poliţistul
îndrumă jurnalistul să se adreseze, pentru obţinerea datelor, la structura de presă a unităţii
printr-o solicitare scrisă.

4
  Poliţistul contactează structura de presă a unităţii pentru a comunica întrebarea
şi răspunsul oferit.
 Se evită prezentarea opiniilor personale ca şi date certe.
 Se foloseşte un ton calm, politicos în relaţiile cu jurnalistul respectiv.

Intervenţia pentru efectuarea de cercetări la un eveniment deosebit (accident

mortal, explozii, etc.)

Se informează structura de presă care gestionează relaţiile publice, pe raza unde

poliţistul îşi desfăşoară activitatea. În comun cu aceasta, se stabilesc elementele ce se vor da
publicităţii şi modalitatea prin care se va efectua acest lucru.

Situaţia în care, aflat la un eveniment pentru efectuarea de cercetări, poliţistul este însoţit
sau pot apărea reprezentanţii media şi/sau echipele de cameramani

 Poliţistul nu permite accesul jurnaliştilor sau echipelor de filmare în locuri

restricţionate publicului, decât după terminarea cercetării la faţa locului şi după
obţinerea de către jurnalişti, a acordului din partea persoanei îndreptăţite, respectiv
proprietar sau deţinător de drept al proprietăţii respective. Nu există excepţii de la
această regulă;
 Orice autorizaţie de înregistrare a unei persoane sau pătrunderea într-o zonă privată
reprezintă numai o înţelegere între acea persoană şi ju rnaliştii respectivi. Poliţia nu trebuie să
fie implicată în obţinerea unui asemenea consimţământ;
 În cursul desfăşurării unui eveniment, poliţistul trebuie să îndeplinească numai sarcinile
legate în mod direct de îndatoririle legale şi nu trebuie să favorizeze nici un jurnalist,
acordându-i libertăţi care depăşesc regula;
 Indiferent de condiţii, poliţistul nu poate invita un reprezentant al media să intre pe o
proprietate particulară cu scopul de a filma activităţile desfăşurate în acea locaţie;
 Jurnaliştii pot urma poliţistul pe o proprietate privată, atunci când aceştia au dreptul
legal de a se afla acolo, numai dacă acel jurnalist nu stânjeneşte activitatea poliţiei şi a primit
acceptul scris al persoanei care deţine controlul legal asupra acelei proprietăţi . În plus,
jurnaliştii pot urmări activitatea desfăşurată de poliţie dintr-o locaţie unde au dreptul legal de a
se afla.
 Indiferent de situaţie, poliţistul nu poate sprijini jurnaliştii în obţinerea unui acord din
partea unor persoane filmate;
 Poliţistul nu are voie să medieze sau să intermedieze în orice fel obţinerea unui
asemenea acord.

5
 II. MIJLOACELE DE INFORMARE ÎN MASĂ

Mijloacele de informare în masă reprezintă totalitatea canalelor prin care

informaţia parcurge drumul de la emiţător la receptor, cum ar fi:

 după suportul pe care (prin care) se transmite informaţia (hârtie, unde electro-
magnetice, cablu etc.)

 după frecvenţa apariţiei (presa cotidiană, săptămânală, periodică).

De regulă, membrii unei structuri de relaţii cu presa, colaborează cu următoarele

mijloace de informare în masă:

Agenţiile de presă

Sunt structuri specializate în receptarea, elaborarea şi transmiterea de ştiri către toate

mijloacele de informare şi reprezintă canalul prin care se comunică informaţiile de interes
naţional.

Presa scrisă

Cotidienele şi săptămânalele, după zona de difuzare sunt jurnale naţionale sau locale;
deşi nu au impactul televiziunii sau al radioului, ziarele transmit o informaţie diversă, care are
avantajul că poate fi citită oricând în viitor.
Revistele sunt strict specializate, adresându-se preponderent unui anumit public-ţintă;
au o putere mare de convingere, obţinută prin forma grafică şi suportul de imagini care
valorizează conţinutul tcxtului; sunt puţin interesate de tumultul cotidianului.

Radioul

Cel mai rapid mijloc prin care se poate transmite o informaţie în masă; are o putere mare
de penetrare - cu o audienţă de peste 60% - în toate colţurile ţării; este primul care transmite
(de regulă) ştirea; este un mijloc mai puţin pretenţios faţă de televiziune, care are nevoie de
imagini (acestea nefiind totdeauna la dispoziţia structurii de presă).

6
 Televiziunea

Are un mare impact - cu o audienţă medie de circa 80 la sută - prin stările emoţionale
create; provoacă atitudini puternice, pozitive sau negative, mai ales atunci când imaginea este
şocantă; este un mijloc comod de informare şi chiar de relaxare.

Publicaţiile electronice, paginile de Internet, e-mail (poşta electronică):

• sunt mijloace rapide şi moderne de comunicare;
• permit transmiterea informaţiei către un număr mare de utilizatori;
• creează posibilitatea difuzării informaţiei la distanţe foarte mari.

Mass-media reprezintă un instrument ideal, dacă sunt folosite în mod adecvat.

Contactele bune cu mass-media pot contribui nu numai la crearea unei imagini pozitive
a Poliţiei Române, dar pot să încurajeze şi alte organizaţii/persoane pentru a susţine activitatea
instituţiei.
Comunicarea este fundamentul pe care se clădesc ceilalţi factori care depind de
instituţie: încrederea populaţiei, imaginea, managementul performant, resursele umane şi
utilizarea inteligentă a acestora măsura, ideile geniale, tenacitatea /anduranţa.
Prin urmare, în situaţii când ceilalţi factori sunt aproximativ egali, comunicarea
eficientă e singura care face diferenţa şi influenţează în mod radical pe toţi ceilalţi.

Întocmit,

7
8