GEORGE BOOLE

Vlad, clasa a IX-a

Chira

George Boole (2 noiembrie 1815 – 8 decembrie 1864) a fost un

matematician, filozof și logician englez în mare parte autodidact,
cea mai mare parte dis scurta carieră care a avut a fost petrecută
fiind primul profesor de matematică la „Queen's College”, Cork,
în Irlanda.

A lucrat în domeniul ecuațiilor diferențiale și al logicii algebrice și

este cunoscut pentru a fi autorul cărții „The Laws of Thought”
(1854), unde a dezvoltat un sistem de reguli care i-au permis să
exprime, să manipuleze și să simplifice probleme logice și
filozofice ale căror argumente admit două stări (adevărate sau
false) prin procedee matematice. S-ar putea spune că este
părintele operatorilor logici simbolici și că datorită algebrei sale
astăzi este posibil să se opereze simbolic pentru a efectua
operații logice.

Tatăl lui George Boole, John Boole (1779-1848), a fost un

negustor sărac si interesat de matematică și logică. John i-a dat
fiului său primele lecții, dar talentul matematic extraordinar al lui
George Boole nu s-a manifestat în tinerețe, deoarece inițial avea
un interes mai mare pentru științe umaniste; în adolescență, a
învățat latină, greacă, germană, italiană și franceză. Cu aceste
limbi, el a putut citi o mare varietate de teologie creștină.
Combinarea intereselor sale în teologie și matematică l-a
determinat să compare Trinitatea creștină a Tatălui, Fiului și
Duhului Sfânt cu cele trei dimensiuni ale spațiului și a fost atras
de conceptul ebraic despre Dumnezeu ca unitate absolută. Boole
s-a gândit să adopte iudaismul, dar a optat în cele din urmă
pentru unitarism.

Abia după stabilirea cu succes la o școală din Lincoln, mutarea sa

la Waddington și, mai târziu, numirea sa în 1849 ca primul
profesor de matematică la Queen's College Cork (acum
University College Cork) abilitățile sale matematice au fost pe
deplin realizate. În 1855, s-a căsătorit cu Mary Everest, nepoata
lui George Everest, care mai târziu, ca și doamna Boole, a scris
mai multe lucrări educaționale utile despre primele zile ale
soțului ei.

Deși Boole a publicat puțin în afară de lucrările sale de logică și

matematică, cunoștințele sale despre literatură în general erau
vaste și profunde. Dante era poetul lui preferat.

Reflecțiile sale asupra chestiunilor filozofice și religioase de

natură științifică au fost orientate în patru direcții: geniul lui Sir
Isaac Newton; utilizarea corectă a timpului liber; cerințele
Științei; și aspectul social al culturii intelectuale.

Caracterul personal al lui Boole i-a inspirat pe toți prietenii săi cu

cea mai profundă stima. El a fost caracterizat de modestie și și-a
dat viața pentru căutărea adevărului. Deși a primit o medalie de
la Societatea Regală pentru memoriile sale din 1844 și un titlu
onorific de doctor în drept de la Universitatea din Dublin, nu a
solicitat și nici nu a primit beneficiile obișnuite la care i-ar fi
îndreptățit descoperirile sale.
La 8 decembrie 1864, în plină forță a facultăților sale
intelectuale, a murit de o criză de febră, care s-a încheiat cu un
revărsat pleural. A fost înmormântat în curtea bisericii Sf. Mihail,
Church Road, Blackrock (un cartier din oraș). din Cork, în Irlanda).
Există o placă comemorativă în biserica alăturată.

Lucrari
Prima lucrare publicată de Boole a fost „Cercetări în teoria
transformărilor analitice, cu o aplicație specială la reducerea
ecuației generale de ordinul doi”, tipărită în „Cambridge
Mathematical Journal” în februarie 1840 (Volumul 2, No. 8, pag.
64–73), și a rezultat intr-o prietenie între Boole și Duncan
Farquharson Gregory, editorul revistei. Lucrările sale sunt în
aproximativ 50 de articole și câteva publicații separate.

 Ecuații diferențiale: Boole a finalizat două tratate

sistematice pe subiecte matematice în timpul vieții sale.
Tratatul de ecuații diferențiale a apărut în 1859 și a fost
urmat, în anul următor, de un Tratat de calcul al
diferențelor finite, o continuare a lucrării anterioare.

 Analiză: În 1857, Boole a publicat tratatul „On the

Comparison of Transcendent, with Certain Applications to
the Theory of Definite Integrals”,[32] în care a studiat suma
reziduurilor unei funcții raționale. Printre alte rezultate, el a
demonstrat ceea ce se numește acum identitatea lui Boole:
 Logica Simbolica: În 1847, Boole a publicat pamfletul
„Analysis Mathematical of Logic”. Mai târziu, a considerat-o
ca pe o expunere greșită a sistemului său logic și a dorit ca
o investigație a legilor gândirii pe care se întemeiază teoriile
matematice ale logicii și probabilităților să fie văzută ca o
declarație matură a opiniilor sale. Contrar credinței larg
răspândite, Boole nu a intenționat niciodată să critice sau
să nu fie de acord cu principiile principale ale logicii lui
Aristotel. Mai degrabă a intenționat să-l sistematizeze, să-i
ofere o bază și să-i extindă gama de aplicabilitate.
Implicarea inițială a lui Boole în logică a fost determinată de
o dezbatere curentă asupra cuantificării, între Sir William
Hamilton, care a susținut teoria „cuantificării predicatului”,
și susținătorul lui Boole, Augustus De Morgan, care a
avansat o versiune a dualității De Morgan. El a fondat ceea
ce a fost cunoscut mai întâi ca tradiția „algebrei logicii”.
Printre numeroasele sale inovații se numără principiul său
de referință holistică, care a fost mai târziu, și probabil
independent, adoptat de Gottlob Frege. Un articol din 2003
oferă o comparație sistematică și o evaluare critică a logicii
aristotelice și a logicii booleene; dezvăluie, de asemenea,
centralitatea referinței holistice în filosofia logicii a lui
Boole.

 (1854) definitia universului discursului: În fiecare discurs,

fie al minții care conversează cu propriile sale gânduri, fie al
individului în contactul său cu ceilalți, există o limită
asumată sau exprimată în interiorul căreia subiecții
operațiunii sale sunt limitate. Discursul cel mai neîngrădit
este acela în care cuvintele pe care le folosim sunt înțelese
în cea mai largă aplicație posibilă, iar pentru ei, limitele
 discursului sunt co-extensive cu cele ale universului însuși.
Dar, de obicei, ne limităm la un domeniu mai puțin spațios.
Oricare ar fi întinderea câmpului în care se găsesc toate
obiectele discursului nostru, acel câmp poate fi numit în
mod corespunzător universul discursului.

 Adunarea in logica: Boole a conceput „simbolurile elective”

de genul său ca o structură algebrică. Lucrarea sa a fost un
început pentru algebra mulțimilor. Eforturile sale de
pionierat au întâmpinat dificultăți specifice, iar tratamentul
adăugării a fost o dificultate evidentă în primele zile.
Boole a înlocuit operația de înmulțire cu cuvântul „și” și
adunarea cu cuvântul „sau”. Dar în sistemul original al lui
Boole, „+” era o operație parțială: în limbajul teoriei
mulțimilor ar corespunde doar unirii disjunse de
submulțimi. Autorii de mai târziu au schimbat
interpretarea, citind-o în mod obișnuit ca fiind în termenii
teoriei seturilor, diferență simetrică; acest pas înseamnă că
adăugarea este întotdeauna definită.
De fapt, există și cealaltă posibilitate, ca + să fie citit ca
disjuncție. Această altă posibilitate se extinde din cazul
uniunii disjunse, în care exclusiv, neexclusiv sau ambele dau
același răspuns. Gestionarea acestei ambiguități a fost o
problemă timpurie a teoriei, reflectând utilizarea modernă
atât a inelelor booleene, cât și a algebrelor booleene (care
sunt pur și simplu aspecte diferite ale unui tip de structură).
Boole și Jevons s-au luptat cu această problemă în 1863,
sub forma evaluării corecte a „x + x”. Jevons a argumentat
pentru rezultatul x, care este corect pentru + ca disjuncție.
Boole a păstrat rezultatul ca ceva nedefinit. El a argumentat
împotriva rezultatului 0, care este corect pentru exclusiv
 sau, pentru că a văzut ecuația x + x = 0 ca x = 0, o analogie
falsă a algebrei obișnuite.

 Teoria probabilitatii: A doua parte din „The Laws Of

Thoughts” conținea o încercare de a descoperi o metodă
generală în probabilități. Scopul a fost algoritmic: din
probabilitățile date ale oricărui sistem de evenimente, să se
determine probabilitatea consecventă a oricărui alt
eveniment conectat logic cu acele evenimente inițiale.

Publicații
- The Mathematical Analysis of Logic (Analiza Matematica a
Logicii); 1847.

- An investigation of The Laws of Thought (O Investigație a

Legilor Gandirii); 1854.

- A Treatise on Differential Equations (Un Tratat despre

Ecuatii Diferentiale); 1859.

- A Treatise on the Calculus of Finite Differences (Un tratat

despre Calculul Diferentelor Finite); 1860.

Au rămas si anumite moșteniri in urma moartei sale, precum

Algebra lui Boole, lucrările sale si Cuvântul „Bool”, care
reprezintă un tip de date în multe limbaje de programare (Java,
Pascal...).
In opinia mea, George Boole a fost un logician care a adus
multe inovații si a contribuit într-o măsura destul de mare
in dezvoltarea logicii si matematicii, pentru ca, datorita
lucrărilor sale, s-a descoperit o noua lege matematica
(Boole’s Identity), a descoperit ecuațiile diferențiale...
printre altele. Mi-a plăcut foarte mult definiția care a
sesizat pentru „Universul Discursului”, care la prima
vedere se asemăna cu definitia câmpului lexical a unui
cuvânt („de obicei, ne limităm la un domeniu mai puțin
spațios. Oricare ar fi întinderea câmpului în care se găsesc
toate obiectele discursului nostru.”).
A fost un logician care, daca ar fi rămas in viată mai mult
timp, sunt sigur ca ar fi adus mai multe noutăți pentru
epoca lui, pentru ca era un om dedicat, pasionat si
admirat in domeniul in care se specializa, si anume logica
si matematica.

Bibliografie:

- Wikipedia - George Boole

- ELENA LUPȘA, Logică și argumentare Manual pentru clasa IX-a,
Editura COVRIN DEVA, 2004.