Sunteți pe pagina 1din 11

Filozofia secolului XVII

John Locke
Natere - 29 august 1632 (Wrington, Anglia)
Deces - 28 octombrie 1704 (Essex, Anglia)
coal/tradiie - Empirismul britanic
Interese principale
Metafizic, Epistemologie, Filosofie politic, Filosofia
minii, Educaie
Idei importante Nu exist principii nnscute
Marea ntrebare, ce a tulburat omenirea n toate epocile i a abtut asupra lor cele
mai multe dintre nenorocirile ce au depopulat ri i au stricat pacea lumii, a fost nu
dac s existe putere n lume, nici de unde vine ea, ci cine s o dein.

John Locke

S-a nscut la Wrington, Anglia; studiaz mai nti la Londra, apoi trece la
Oxford, manifestnd o deosebit preferin pentru studiile exacte, medicin i filosofie.
n anul 1665 este secretar de legaie la Cleve, pe lng Sir Walter Van, dar pentru
scurt vreme, dou luni. ntors de la Cleve n Anglia, cunoa te un an mai trziu pe
Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai trziu la rangul de Earl of
Shaftesbury, cu care se mprietenete i n a crui cas va ndeplini, de la 1667 la 1675,
oficiul de medic precum i pe acela de educator. Prietenia cu lordul Anthony Ashley a
decis i peripeiile vieii lui John Locke. mprtind mpreun cu acesta rspunderi
politice, fiindu-i secretar i atunci cnd prietenul su a fost Lord Cancelar ct i atunci
cnd a fost prim-ministru, el a trebuit s-l urmeze pe Shaftesbury i cnd acesta a
trebuit s se refugieze n Olanda n urma conflictului cu regele, unde triete lundu-i
diferite nume i schimbnd oraele, pentru a nu fi descoperit, de la 1683 pn la 1689,
cnd se urc pe tronul Angliei Wilhelm de Orania.
Locke este figura emblematic a celor trei mari tradiii de gndire aflate n
centrul spiritualitii epocii moderne. n cmpul cunoaterii, el este ntemeietorul
empirismului. Fr a fi iniiat n gndirea empirist modern, asemenea lui Thomas
Hobbes i Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei cnd este
vorba de dispurat empirism-raionalism. Istoria filozofiei se refer n primul rnd la
John Lock i Ren Descartes, personaliti tutelare ale celor dou curente antitetice,
care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de
raionalitate alternative. Mai puin cunoscut i comentat este rolul su pe
domeniul filozofiei limbajului. Acesta poate fi considerat iniiatorul paradigmei
modern a limbajului-instrument de organizare a experienei, i implicit de decupare
ontologic a lumii, viziune instrumentalist. Ideea de baz este c fiecare limb sau
sistem conceptual nu este altceva dect un mod particular de a structura i percepe o
realitate, care, aa cum ea n sine nsi, rmne inaccesibil
Locke a continuat linia empiric-materialist a lui Bacon i Hobbes,
fundamentnd orientarea senzualist n teoria cunoaterii. Opera celebr a lui J. Locke,
care a exercitat foarte mari influene, se intituleaz: An essay concerning human
understanding (Eseu asupra intelectului omenesc). Combtnd teoria idealist a ideilor
nnscute, Locke afirm n aceast oper c toate cuno tinele provin din experien a
senzorial. Dup el, mintea omului este la natere ca o foaie nescris ( white paper,
void of all characters): n intelect nu exist nimic fr s fi fost nainte n simuri.
Trsturile mecaniste ale gnoseologiei(Ramur a filozofiei care se ocup cu studiul
procesului de cunoatere; teoria cunoaterii.) lui Locke, potrivit creia raiunea nu face dect
s combine i s separe ideile simple furnizate de simuri, l-au determinat pe Engels sl considere, alturi de Bacon, drept ntemeietor al metodei metafizice n filosofia
modern.
A fost unul din ntemeietorii deismului. Datorit contradiciilor sale, filosofia lui Locke
a slujit drept punct de plecare att materialismului secolului al XVIII-lea ct i
idealismului subiectiv a lui Berkeley.
Prin lucrarea sa Cteva preri asupra educaiei (1693), care a nrurit puternic
dezvoltarea pedagogiei n secolele XVIII-XIX, Locke a preconizat educarea n familie
a unui gentleman de tip nou, purttor activ al spiritului ntreprinztor burghez. Ideolog

al compromismului ncheiat ntre burghezie i nobilime dup revoluia englez din


secolul al XVII-lea, Locke a fost un partizan al monarhiei constituionale.
John Locke este socotit n genere ca ntemeietorul empirismului modern, adic
al acelui curent epistemologic care susine c toate ideile noastre provin din sim uri, c
i au fundamentul n experien. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un
epistemolog, adic un teoretician al cunoaterii. El i propune n lucrarea lui
fundamental s dea o "cercetare asupra originii certitudinii i ntinderii cunotinei
omeneti, asupra temeiurilor i gradelor credinei, prerii i asentimentului". n
legtur cu problema originilor cunotinei, Locke ia o poziie contrar raionalismului.

Filosofia si pedagogia lui John Locke


Gandirea sa reprezinta un moment crucial in istoria spiritului european modern, fiind
primul care a privit lucrurile din punctul de vedere al relatiei gnoseologice dintre
subiectul cunoscator si obiectul de cunoscut. Intreaga sa preocupare filosofica se
fixeaza aproape exclusiv asupra acestei sfere a cunoasterii, ocupandu-se in mod special
de problema originii cunostintelor omenesti. Rezultatul indelungatelor sale cercetari in
acest domeniu apare intr-o lucrare cu un continut putin dispersat si pe alocuri chiar
contradictorie.
Nu e nimic n minte, care s nu fi trecut mai nti prin simuri.
Locke

John

Eseuri asupra intelectului uman (An essay concerning human understanding) (1689l690). In aceasta lucrare fundamentala pentru conceptia sa, Locke incearca sa explice
cum poate sa ajunga ratiunea la conceptele sale cu privire la lucruri, cauta hotarul
despartitor dintre stiinta si credinta, vrea sa stabileasca cata evidenta si certitudine se
ascunde in cunostintele omului si, mai departe, vrea sa afle acele principii
fundamentale care sunt menite sa ne conduca convingerea, chiar si atunci cand omul
nu stie nimic sigur cu privire la lucruri.

Conceptia despre cunoastere. Convingerile metafizice ale lui Locke, care dirijeaza
din umbra demersurile investigatiilor sale, se pot impaca, in linii mari, cu principiile
directoare ale cartezianismului.
Cunoasterea constituie o functie a realitatii ganditoare si a realitatii intinse, Locke
incercand sa stabileasca rolul celor doi factori. Pentru aceasta, intocmai ca si
Descartes, si el va porni din examinarea constiintei, dar cu mentiunea ca in timp ce
pentru cel dintai constiinta prezinta un caracter obiectiv, suprauman. In cazul lui Locke
ea este constiinta individuala a omului real, care se examineaza pe sine, cu toate
reprezentate, valorizarile si intreaga viata afectiva pe care constiinta acestuia le
implica.
Locke dezvolta in amanuntime conceptia ca in intelectul omenesc nu exista nici idei
innascute si nici un fel de principii fundamentale avand un asemenea caracter. S-a
observat faptul ca Locke da un inteles deosebit de restrans conceptului acesta de idei
innascute, caci intelege prin aceasta numai gandurile constient formulate. In felul
acesta ii vine destul de usor sa demonstreze ca atat cunoasterea teoretica precum si
cunoasterea practica nu contin astfel de principii fundamentale, care fiind anterioare
experientei ar putea sa-i apara fiecaruia ca fiind cunoscute deja. Nici chiar ideea de
Dumnezeu Locke nu o considera ca fiind innascuta si aceasta parere o argumenteaza
prin imprejurarea ca, pe de o parte, ea nu poate fi intalnita in cazul tuturor popoarelor
iar, pe de alta parte, prin aceea ca ea prezinta un cu totul alt continut in cazul
politeismului decat in acela al monoteismului; mai mult chiar, ea infatiseaza diferente
notabile chiar si la reprezentantii uneia si aceleiasi religii.
Deci, intreaga noastra cunoastere se inradacineaza in experienta, poate fi derivata din
continutul acesteia. Dar pentru Locke experienta se infatiseaza sub doua forme pe de o
parte contemplatia sensibila - sensation - pe de alta parte reflexia - reflexion - ce se
petrece in interiorul subiectivitatii omenesti. In ce masura desemneaza aceasta
activitatea de sine a spiritului, cata pasivitate si cata activitate anume se afla in ea, cu
privire la aceasta Locke nu ne lamureste pe deplin. Atata este sigur doar, ca reflexia
urmeaza viziunii sensibile, inregistrand datele acesteia, retinandu-le si comparandu-le
intre ele insa, atat senzatiile cat si reflexia sunt izvorul numai al ideilor simple -simple
ideas - care trebuie deosebite de ideile compuse - complexed ideas - ce provin din
activitatea ratiunii omenesti.
In aceste idei nu se exprima cunostinte omenesti egale ca valoare. Ideile care provin
din reflexie, impreuna cu reprezentarile de intindere, miscare, numar, forma, soliditate,
Locke le considera drept asemenea calitati ale obiectelor care nu pot fi separate de
acestea indiferent de starea acestor obiecte: in comparatie cu ele, celelalte cunostinte
sensibile reprezinta numai senzatiile sau impresiile subiectului cunoscator, cu alte
cuvinte starile sale de constiinta subiective. Primele formeaza calitatile primare primanus - ale lucrurilor, celelalte sunt declarate calitatile lor secundare secundanus.
Calitatilor secundare le corespund in lucruri calitati primare, de obicei procese de
miscare care actioneaza asupra organelor de simt ale omului.
Se pare ca dupa conceptia lui Locke orice reprezentare simpla este rezultatul
influentelor suferite de sufletul omenesc. Dar aceste reprezentari nu dispar fara nicio

urma, ci se pastreaza si in felul acesta, devin materia prima a unor noi idei, pe care
sufletul le scoate din acestea pe calea unei actiuni cu totul spontane. Aceste idei
complexe, compuse dupa continutul lor se impart pentru Locke, in trei categorii.
Locke dezvolta patrunzator conceptia cu privire la importanta gnoseologica a
acestor reprezentan sau idei compuse. In mod deosebit este subliniat faptul ca toate,
acestea sunt o creatie a omului insusi. La fel si ideea sau reprezentarea de Dumnezeu.
in care - cum o spune el insusi -imbinam ideile simple de existenta si continut, stiinta
si putere, fericire, si altele de acest fel, cu ideea de infinitate. Intre relatii considera ca
fiind cea mai importanta relatia de cauzalitate. Locke crede ca cuvintele sunt semne ale
reprezentantarilor, ba chiar ale lucrurilor. Lucrurile asemanatoare pot fi rezumate sub
forma unor reprezentari generale: astfel se constituie pe cale de abstractie conceptele
de gen si de clasa. Insa toate acestea nu sunt decat creatiile spirtului nostru si au doar o
valoare nominala.
Din punctul de vedere al teoriei cunoastem de cea mai mare importanta este
cartea a patra din Eseuri, in care este vorba despre cunoastere, verosimil, credinta si
eroare. Locke incepe aici cu constatarea ca intrucat spiritul omenesc nu are alt obiect
nemijlocit decat ideile sale, cunoasterea omeneasca se refera si ea numai la acestea. In
ele insele, ideile insa nu ofera inca o cunoastere. Adevarul si eroarea rezida numai in
relationarea ideilor, adica in judecau, incat Locke va considera adevarul ca si
"constatarea corespondentei a doua idei". Punctul acesta de vedere ar fi insemnat
situarea pe pozitiile idealismului subiectiv daca Locke nu ar fi depasit imediat limitele
acestuia. De aceea el se ocupa in detaliu cu patru forme ale corespondentei dintre idei
(identitate si diferenta, relatie, coexistenta, existenta reala) si in aceasta apare. In toata
lumina sa punctul sau de vedere fundamental realist. El va afirma cu toata convingerea
existenta realitatii unice, independente de subiectul cunoscator.
Locke stabileste trei grade ale cunoasterii. Cea mai mare certitudine se afla in
cunoasterea nemijlocita contemplativa, in intuitie. Astfel este constiinta existentei
proprii care este atat de luminoasa si de sigura. Incat nu are nevoie si nici nu poate fi
demonstrata. A doua treapta o reprezinta cunoasterea demonstrativa, care se datoreaza
unor alte reprezentari, cu rol de mijlocitoare. Acestea au nevoie deja de a fi
demonstrate. Cea de a treia treapta a cunoasterii, care consta in cunoasterea sensitiva
ce se sprijina pe datele simturilor, se situeaza cat priveste gradul ei de certitudine, doar
pe treapta probabilitatii. Obiectul acesteia sunt lucrurile materiale existente in afara de
om, pe care omul le cunoaste numai pnn intermediul simturilor lui. Aici se poate
observa cel mai evident cat de mult lipseste din teoria cunoasterii a lui Locke
fundamentarea logica mai adanca. Desi empirist nu manifesta incredere deplina in
cunoasterea sensibila si afirma ca omul poseda o cunoastere adevarata cu privire la
lucruri numai daca esenta lor interioara poate fi astfel prevazuta incat sa se poata
dinainte scoate din aceasta calitatile si influentele lor. Cu alte cuvinte, idealul de
cunoastere al lui Locke depaseste cu mult datele senzatiilor si ale reflexiei.
O trasatura importanta a teoriei cunoastem a lui Locke este aceea ca face o deosebire
intre stiintele reale si stiintele ideale (precum ar fi matematica si etica). Cat priveste
primele, obiectul acestora nu depinde de om; de aceea in cadrul lor este imposibila atat
evidenta intuitiva cat si cea demonstrativa. Dar conceptele matematicii si ale eticii sunt

modele omul insusi este cel care le da nastere, de aceea atat continutul cat si trasaturile
lor pot fi cunoscute cu toata claritatea. Acestea constituie deci niste stiinte care
prezinta cea mai riguroasa evidenta. Nici un rationalist nu ar fi sustinut cu atata putere
ca principiile geometriei sau normele etice (de exemplu aceea ca pacatul merita
pedeapsa) sunt evidente, chiar si atunci daca in realitate nu se intalneste niciodata cu
un obiect sau o actiune corespunzatoare lor.
Orice om este proprietarul propriei persoane. El i numai el are dreptul asupra
persoanei sale. John Locke
Politica si ideile pedagogice. O puternica influenta asupra epocii luminilor au
exercitat conceptiile politice si pedagogice ale lui Locke. Convingerea sa
nezdruncinata era ca in orice imprejurare ratiunea trebuie sa fie suprema instanta
critica si forta calauzitoare
n politic, Locke combate absolutismul i tirania, apr libertatea i dreptul,
vede n puterea legislativ fora suprem. Acesteia trebuie s i se supun puterea
executiv i cea federativ, care are menirea s apere comunitatea mpotriva
primejdiilor din afar. Dac guvernul, reprezentanii i monarhul i depesc
mandatul, atunci poporul trebuie s intervin i s-i exercite singur suveranitatea.
Cine ncalc legea i tirbete din drepturile poporului, se pune n stare de rzboi cu
acesta, i revoluia este n acest caz o arm de aprare, un ru necesar.
Libertatea individuala tine de adevarata esenta a omului, si pornind din aceasta
premisa Locke scoate intrega conditie sociala a omului El este unul din intemeiatoni
liberalismului modern. Respinge conceptia lui Hobbes dupa care starea naturala a
omului s-ar caracteriza prin inegalitate si supunerea celui slab fata de cel mai tare.
Pentru Locke aceasta stare se caractenzeaza mai degraba prin libertate si egalitate.
Acestea sunt si niste drepturi atat de naturale ale omului, incat fie sunt anterioare
nasterii societatii civile, mai mult decat atat, chiar si societatea civila s-a constituit pe
temeiul acestora. Justificarea dreptului la libertate reprezinta cea mai importanta
nazuinta a gandirii politice a lui Locke. Considera ca absolutismul este nejustificat,
indiferent ca este vorba de forma sa despotica, cum era aceasta sustinuta de Hobbes,
fie de forma sa patriarhala, cum voia aceasta s-o impuna Filmer (1604-l647) in
lucrarea sa Patriarhul, dupa care puterea regala a fost data de catre Dumnezeu lui
Adam si de la acesta au mostenit-o apoi toti domnitorii. Statul trebuie considerat ca
rezultatul asocierii libere a cetatenilor, care nu suprima drepturile naturale ale
oamenilor, ci, dimpotriva, apararea si afirmarea acestora constituie adevaratul sau
scop. Cea mai inalta putere o detine nu seful statului ci reprezentantii alesi ai
poporului: corpul legislativ. Acestuia ii sunt subordonate celelalte doua puteri, care
indeplinesc vointa comuna: puterea executiva care vegheaza la respectarea legilor si
puterea federativa, care este chemata sa apere comunitatea impotriva atacurilor din
afara. Aceste doua din urma puteri, puse in slujba binelui comun, pot fi intrunite in
persoana monarhului. Adevaratul suveran este, intotdeauna, puterea legislativa
constituita din incredintarea poporului. Monarhul sta sub puterea legilor, daca nu le
respecta revolta poporului contra sa este indreptatita.
Relatia dintre Biserica si stat Locke a studiat-o in cunoscuta sa Scrisoare despre
toleranta (1689), unde considera ca acestea pot fi separate perfect una de alta. Scopul

statului este viata pamanteasca, al Bisericii viata cereasca. Din nastere omul devine
cetatean al unui anumit Stat dar intr-o Bisenca el intra numai in urma unei hotararii
libere. Cele doua structuri sociale nu se pot incrucisa una cu alta, tocmai de aceea,
statul trebuie sa fie ingaduitor, tolerant fata de credinciosii tuturor religiilor. Numai
ateistii nu merita nicio intelegere.
Influenta lui Locke asupra gandirii secolului al XVIII-lea a fost deosebit de
mare. Ideile sale au facut epoca mai ales in Franta; aici s-au scos chiar si acele
consecinte ale gandirii sale pe care singur nu ar fi indraznit sa o faca. Fara el ar fi de
neconceput atat fizica lui Condillac, precum si intreaga linie a liber cugetatorilor.
Ideile sale privind educatia au dus la nasterea lui Emile al lui Rousseau, iar cele
politice i-au inspirat pe Montesquieu si Rousseau. Numai ca incapute pe mainile
acestora, liberalismul moderat si practic al englezului Locke s-a transformat in
doctrina franceza revolutionara si framantata
Alte teorii
n pedagogie, Locke recomand s se detepte n copil dispoziiile naturale, s se
in seama de individualitatea lui, s se predea un nvmnt intuitiv, s fie pregtit
pentru munc printr-o activitate plcut. Contribuii interesante a adus Locke i n
domeniul moralei. Educatia nu poate avea un alt scop decat dezvoltarea individualitatii
libere a tanarului - spune Locke in Ganduri despre educatie (1693) Educatorul nu are
voie sa introduca nimic din exterior in sufletul celui pe care il educa, ci trebuie numai
sa-l conduca in mod inteligent ca acesta sa-si dezvolte inclinatiile naturale si sa se
trezeasca in el autoactivitatea. Educatia fizica nu trebuie nici ea ignorata. Educatorul
lui Locke nu este decat prietenul si sfatuitorul mai expenmentat si mai varstnic al celui
pe care il educa.
Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.
Credine religioase
Unii intelectuali au considerat credinele sale politice ca fiind derivate din cele
religioase. Locke avea o credin calvinist, dar n perioada scrierii
lucrrii Reflections (1695) acesta mbria nu doar idei socinianiste cu privire la
toleran, ci i ideea negrii preexistenei lui Hristos.
Lui Locke nu i era clar la acea vreme conceptul de pcat originar, astfel c a fost
acuzat de socinianism, arianism i deism. Dar nu a negat existena rului. Omul este
capabil s provoace rzboaie nedrepte i s comit crime. Criminalii trebuie pedepsi i,
chiar cu nsi pedeapsa capital. Cu privire la Biblie, Locke era foarte conservator. A
continuat s fie inspirat de ctre Scripturi. Miracolele erau dovezi ale naturii divine
specifice pasajelor biblice. Locke era convins c ntregul manuscript era n corelaie cu
natura. Dei era un susintor al toleranei, acesta a persuadat autoritile s nu tolereze
ateismul, deoarece credea c negarea existenei lui Dumnezeu ar distruge ordinea
social i ar conduce la haos. . Din perspectiva lockeana, argumentul cosmologic era

valid i demonstra existena lui Dumnezeu. Orientrile politice erau bazate pe un set
particular de asumpii cretin protestante. Conceptul su de om a fost ntemeiat pe
credina n genez. Am fost trimii n lume sub poruncile lui Dumnezeu, suntem
proprietatea sa, creaie a sa, i nu plcerea altcuiva. Identic cu teoria legii naturale
propus de Hugo Grotius i Samuel Pufendorf, Locke a echivalat legea natural cu
revelaia biblic, ambele avnd n viziunea sa origini divine i fr s existe o rela ie
de contradicie ntre ele. Ca filozof, Locke a fost foarte interesat de doctrina cre tin,
i n lucrarea Reasonableness a insistat c majoritatea oamenilor nu ar putea nelege
detaliile legii naturale fr nvturile i exemplul lui Iisus. Acesta a derivat
conceptele sale politice fundamentale din texte biblice, n particular din Geneza 1 i
2, Decalog , Regula de aur, nvturile lui Iisus i scrisorile apostolului Paul.
Decalogul (Cele zece porunci) pune viaa unui individ, reputaia i proprietatea sub
protecia lui Dumnezeu. Libertatea este un alt subiect important n Vechiul Testament.
Mai mult, Locke a derivat nsi egalitatea uman, inclusiv egalitatea sexelor
(Adam i Eva), punctul originar al doctrinei teologice Imago Dei. Pentru Locke, una
dintre consecinele principiului egalitii a fost aceea c toi oamenii au fost creai egali
i liberi, iar guvernul avea nevoie de consimmntul celor guvernai. Doar cnd Locke
a derivat aspectele fundamentale ale propriilor concepte de om i etic din textele
biblice - via, egalitate, proprietate privat etc. - a examinat n calitate de filozof care
repercusiuni au fost identice cu cele anterior menionate. Inspirai de Locke, Declaraia
de Independen a ntemeiat drepturile omului pe credina n geneza biblic: Toi
oamenii sunt creai egali, (...) ei au anumite drepturi nnscute inalienabile, (...) viaa,
libertatea i cutarea fericirii. Doctrina lui Locke privitoare la necesitatea
guvernanilor de a cere consimmntul celor guvernai face parte i ea din Declaraia
de Independen.
Motenirea
Este considerat precursorul major al numeroase principii politice care alctuiesc
fundamentul vieii occidentale moderne. Opiunile politice lockeene au devenit
ingredientele centrale a ceea ce lumea occidental modern consider a fi normalitatea
politic i social, normalitatea vieii umane civilizate. Probabil cea mai important
idee este aceea a subordonrii statului (guvernmntului) fa de societatea civil, fa
de cei condui. Realiznd c ntreaga putere legislativ este delegat conducerii de
ctre indivizii ce se supun ei, i asupra principiul c, dei legislativul constituie puterea
suprem n stat, oamenii au dreptul de a nltura sau schimba legislativul. John Locke
inaugureaz ideea modern a supremaiei societii civile fa de stat. Acesta
denun autoritarismul politic i subordonarea exesiva fa de puterea politic.
Acesta a inspirat i micarea liberalismului modern, ideea c statul este mandat de
ceteni cu sarcini bine precizate preconizeaz principiul statului minimal. Se
contureaz acea mentalitate c statul trebuie s fie n slujb ceteanului i nu invers.
Locke a insistat asupra mandatului politic limitat; asupra principiului subordonrii
aciunii politice fa de interesele civice.
A mai adus contribuii i n cadrul problemei controlului i dispersrii puterii
(problema nici azi rezolvat complet), respectiv principiul democratic al majorit ii
(decizia aparine majoritii). De asemenea, implicarea sa n constituirea teoriei

statului de drept i a supremaiei legii, insistnd de mai multe ori c o comunitate


trebuie s se conduc dup legi stabile, cunoscute, toat lumea fiind supus ei. Locke a
inspirat tolerana modern (ideea tcerii legii: acolo unde legea tace totul este permis,
cci ceea ce nu este interzis trebuie s rmn permis) i ideea separrii sferei publice
de sfera privat, n care statul s nu se amestece. A promovat i egalitatea politic i
juridic ntre ceteni
Opiniile noi sunt ntotdeauna susceptibile i n contradictoriu, pentru simplul
motiv c nc nu au devenit cunoscute.
Reflecii interesante asupra dreptului i statului aflm i n concepiile filosofice
ale lui John Locke expuse n Dou tratate asupra guvernului (1689). Conform ideilor
lui Locke, omul este, n mod natural o fiin social, adic starea natural presupune
existena societii. n aceast stare, omul, conducndu-se de legii naturii, dispune de
dreptul la libertate personal, la munc la proprietate, etc. Aceast lege, fiind expresia
raiunii naturale a omului, creeaz condiii de convieuire panic i de siguran
pentru fiecare individ n parte. Egalitatea oamenilor se afirm ca o reciprocitate dintre
orice putere i drept, nct nimeni nu poate avea mai mult dect altul. Aprarea i
realizarea legilor naturii n relaiile reciproce ale oamenilor este efectuat de fiecare
individ prin mijloace i forme individuale cu care 1-a nzestrat natura. Aceste mijloace
i forme nu snt suficiente pentru ca legea naturii s fie aceeai pentru fiecare individ.
Pentru a-i garanta drepturile lor date de natur oamenii, n baza unui contract social,
s-au organizat politic, dnd, astfel, natere statului. Scopul suprem al statului este
asigurarea drepturilor naturale ale oamenilor. El nu trebuie s atenteze la aceste
drepturi, ci dimpotriv, printr-o organizare raional, s aspire pentru ca omul s aib
posibilitatea real s se bucure pe deplin de aceste drepturi naturale . Legea naturii
continu s activeze i n cadrul statului astfel determinnd scopurile i limitele
activitii puterii politice. Pentru ca aceast putere s nu devin o putere absolut a
unei persoane sau a unui organ, este necesar divizarea puterilor n stat n putere
legislativ, executiv i federativ. Rolul de putere suprem n stat i este rezervat
puterii legislative, care este n drept s elaboreze legi obligatorii pentru toi membrii
societii, toate organele statului. Principalul pericol pentru legea naturii l constituie
organele mputernicite ale statului. Astfel, n cazul n care statul nu-i onoreaz
drepturile sale, nclcnd deci drepturile naturale, pe care trebuie s le garanteze,
poporul este n drept de a revendica acordul ncheiat. n urma ncheierii acestui acord,
poporul este acel arbitru care poate s decid dac instituiile statului i respect
mputernicirile ce i le-au atribuit. Contractul, ce a dat natere statului, presupune
existena de drepturi i obligaiuni reciproce ntre indivizi i stat, dar nicidecum
existena unui drept absolut al statului. Oamenii nu snt presupui ca ndemnai s se
reuneasc ntr-un regim politic din vre-o necesitate exterioar care i-ar constrnge i
nici neajunsurile i pericolele strii naturale nu snt presupuse ca fiind de natur de a-i
priva de posibilitatea de a dicta condiii i a fixa limite autorit ii creia i se supun .
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi

membrii societii. Garania libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea


legii.Legile elaborate de stat trebuie s corespund legii naturale, ca expresie general
pentru toi, att pentru legislator, ct i pentru indivizi. Membrii societii trebuie s se
conduc de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt egali dup legea
naturii.
Scrisoare de Toleran
Concluzia lucrrii Scrisoare despre Toleran este aceea c tolerana promoveaz
ordinea civil i armonia prin aceea c face ca termenii participrii la o biseric s fie
ct se poate de permisivi. Este responsabilitatea magistratului suveran s reglementeze
o practic religioas n scopul asigurrii pcii, siguranei i securitii ntregii societ i.
Amestecarea n convingerile religioase ale indivizilor este absurd i nedreapt.
Suveranul trebuie s tie cum s-i foloseasc dreptul de a dispune. n acest cadru,
supuii trebuie s se supun pasiv (nu pot decide mpotriv poruncilor conductorului).
Locke ns delimiteaz o zona n care supunerea pasiv este imposibil: convingerile
unui om nu se pot supune autoritii i nicio fiin uman nu-i abandoneaz credina
la ordinul altei fiine. Fiecare este pe deplin responsabil pentru convingerile sale i va
trebui s rspund n faa lui Dumnezeu pentru ele la Judecata de Apoi. Pn atunci,
magistratul va avea sarcina de a se ngriji de ordinea civil, fr s ia locul divinitii.

Conceptia filosofica ce va servi drept principal izvor teoretic pentru gandirea


iluminismului a aparut in a doua jumatate a secolului al XVII-lea in Anglia si ea
apartine lui John Locke. Cu el se produce o schimbare radicala a insusi conceptului de
filosofie: de la inaltimile speculatiilor metafizice cele mai ascunse, filosofia coboara la
nivelul de intelegere al ratiunii cultivate a omului de rand, iar in locul problemelor de
logica, ce faceau traditia de pana atunci a gandirii filosofice, pasesc in primul plan
analizele din perspectiva psihologica asupra cunoasterii, pe terenul carora Locke va

cauta, de altfel, si solutia problemelor de logica propriu zisa. Cu aceasta va deveni unul
din intemeietorii psihologiei experimentale.