Delta 

Dunării (3446 km²), aflată în mare parte

în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a
doua ca mărime și cea mai bine conservată
dintre deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul
mondial al UNESCO în 1991, fiind clasificată
ca rezervație a biosferei la nivel național în
România și ca parc național în taxonomia
internațională a IUCN. Aceasta se suprapune
atât siturilor de importanță comunitară Delta
Dunării (sit SCI) și Delta Dunării (zona
maritimă); cât și ariilor de protecție specială
avifaunistică Beștepe - Mahmudia și Delta
Dunării și Complexul Razim - Sinoie.
Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991)
este protejat prin Convenția Ramsar (The
Ramsar Convention on Wetlands) ca zonă umedă
de importanță internațională.
Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală
a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval,
până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia
Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe brațul
Sulina) – Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) –
Crasnicol – Perișor. Această subregiune a Deltei
Dunării este împărțită în mai multe unități naturale
cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea
Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea
Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc,
Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul
Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea
Erenciuc, Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca
Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț,
etc.
Delta maritimă ocupă mai puțin de 35% din
suprafața Deltei.
Texte si imagini: internet - liciu1@yahoo.com 08.10.2016