Enculescu Alexandru 17.12.

2021

CROAȚIA

Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est, se învecinează

cu Ungaria la nord-est, cu Serbia la est, cu Bosnia și Herțegovina la sud-est,
cu Muntenegru la sud-est, cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la nord-
vest.
O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este
o exclavă legată de restul teritoriului doar prin ape teritoriale, pe uscat fiind
separată de acesta printr-o fâșie ce aparține Bosniei și Herțegovinei, în jurul
orașului Neum.
Teritoriul acoperă 56.594 km², fiind format din 56.414 km² de uscat și
128 km² de apă. Este a 127-a țară din lume ca mărime.
Altitudinea variază de la munții Alpilor Dinarici cu cel mai înalt punct în
vârful Dinara la 1.831 m la frontiera cu Bosnia și Herțegovina în sud până la
țărmul Mării Adriatice care compune întreaga frontieră sud-vestică. Croația
insulară constă din peste o mie de insule și insulițe de diverse dimensiuni, dintre
care 48 sunt locuite permanent. Cele mai mari insule sunt Cres și Krk, fiecare
dintre ele cu o suprafață de 405 km².

Parcul Național Lacurile Plitvice, un loc în lista patrimoniului

mondial UNESCO
Mare parte din Croația are o climă continentală moderat caldă și ploioasă,
conform clasificării climatice Köppen. Temperatura medie lunară se încadrează
între −3 °C (în ianuarie) și 18 °C (în iulie).

1
 Parcul natural Kopački Rit, una dintre cele mai mari zone umede din
Europa
Croația poate fi împărțită în mai multe ecoregiuni din cauza climei și
geomorfologiei sale, ea fiind astfel una dintre cele mai bogate țări europene în
termenii biodiversității.
Exista patru tipuri de regiuni biogeografice în Croatia:
- cea Mediteraneană de-a lungul coastei și în zona interioară imediată
- cea Alpină în mare parte din Lika și Gorski Kotar
- cea Panonică pe Drava și pe Dunăre
- continentală în restul teritoriului.
Pădurile acoperă adică 44% din suprafața uscatului țării. Celelalte tipuri de
habitat sunt zonele umede, pajiștile, mlaștinile, bălțile, tufărișurile, precum și
habitatele marine și de coastă.

Carst în Parcul Național Sjeverni Velebit

Bucătăria tradițională croată diferă de la regiune la regiune. Zonele de
coastă sunt influențate de bucătăriile greacă, romană și în general mediteraneană
unde predomină peștele și fructele de mare, cu paste și legume gătite, precum și
condimente cum ar fi uleiul de măsline și usturoiul. Bucătăria continentală este
influențată de stilurile culinare maghiar, austriac și turcesc. În acea zonă,
predomină carnea, peștele de apă dulce și legumele.
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele
obiective din Croația:
 Centrul istoric al Dubrovnikului (1979, 1994)
 Centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian (1979)
 Parcul național Plitvice (1979, 2000)
 Basilica Euphrasiana și centrul istoric din Poreč (1997)
 Orașul vechi Trogir (1997)
 Catedrala Sf. Iacob din Šibenik (2000)
 Câmpia Stari Grad de pe Insula Hvar (2008)
 Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale
Europei, sit transnațional, cuprinde (din 2017) și trei rezervații din Munții
Velebit și Parcul Național Paklenica