C05 Ecuatia de bilant a impulsului

, ,

Ecuatia de bilant a impusului (notat  e.b.i.) este a doua ecuatie fundamental  a

, , ,

mecanicii uidelor.

C05.01 M rimi zice

C05.01.01 Impulsul corpului uid

Fie M un corp uid si D (t) suportul s u spatial la momentul t. Not m cu dm masa
, ,

particulei uide centate în punctul x, cu dx volumul ei, si cu ū viteza macroscopic  a

,

particulei uide. Impulsul particulei uide va  :

dH̄ = dm ū = ρūdx

Prin urmare, impulsul corpului uid M la momentul t este

Z Z
H̄ (M, t) = ūdm = ρ (x, t) ū (x, t) dx (0.1)
M D(t)

C05.01.02 Rezultanta fortelor exterioare

,

Corpul uid M interactioneaz  cu mediul înconjur tor. În mecanic , actiunile se

, ,

traduc prin forte. Rezultanta fortelor exterioare este rezultanta fortelor cu care mediul
, , ,

înconjur tor actioneaz  asupra corpului uid.

,

Asupra corpului uid M actioneaz  dou  categorii de forte exterioare :

, ,

1
2

(a) Fortele masice. Fortele masice sunt rezultatul actiunilor la distant . Fortele
, , , , ,

masice actioneaz  asupra corpului uid prin intermediul ec rei particule uide com-
,

ponente, si sunt proportionale cu masa particulei uide.

, ,

(b) Fortele de contact. Fortele de contact sunt rezultatul actiunilor de contact.

, , ,

Fortele de contact actioneaz  asupra corpului uid prin intermediul particulelor uide
, ,

situate pe frontier , si sunt proportionale cu aria elementului de suprafat  de pe

, , ,

frontier .

Rezultanta fortelor masice ,

Not m cu f¯m (x, t) forta masic  unitar  care actioneaz  asupra particulei uide cen-
, ,

trate în punctul x. Forta care actioneaz  asupra particulei uide este dmf¯m . Prin
, ,

urmare, rezultanta fortelor masice care actioneaz  asupra corpului uid M la mo-
, ,

mentul t are expresia

Z Z
R̄m (M, t) = f¯m dm = ρ (x, t) f¯m (x, t) dx (0.2)
M D(t)

S  deducem unitatea de m sur  a fortelor masice. Din (2)rezult  : [Rm ] = [fm ][dm],
,

deci N = [fm ] kg . Asadar : ,

N m
[fm ] = ≡ 2
kg s
Exemplu: Fortele gravitationale.
, ,

Forta gravitational  care actioneaz  asupra particulei uide este dmḡ . Prin urmare,
, , ,

greutatea corpului uid este

Z Z
Ḡ (M) = ḡdm = ρḡdx
M D(t)

Rezultanta fortelor de contact

,

S  not m un corp M∗ care include corpul uid M. Corpul M∗ −M este în contact cu

M si actioneaz  asupra acestuia. Suprafata de contact este frontiera ∂D (t) a corpului
, , ,

uid.
Principiul lui Cauchy postuleaz  c  interactiunile de contact genereaz  o distributie , ,

de forte pe frontiera corpului uid.

,

Acest postulat este valabil pentru toate mediile continue (solide, uide, corpuri rhe-
ologice). Deoarece corpurile uide nu pot prelua forte concentrate, fortele de pe fron- , ,
 3

tiera lui M vor  obligatoriu forte distribuite, deci tensiuni. Le not m cu t̄. Rezultanta
,

actiunilor de contact va  deci rezultanta acestei distributii de tensiuni pe frontiera

, ,

corpului uid
Z
R̄c (M, t) = t̄dσ (0.3)
∂D(t)

In general, vectorul tensiune t̄ depinde de punctul de aplicatie x̄, de momentul t în ,

care este aplicat  tensiunea, precum si de forma frontierei în punctul de aplicatie.

, ,

Postulatul lui Cauchy : vectorul tensiune depinde de forma suprafetei numai prin ,

intermediul normalei. Deci

t̄ = t̄ (x, t, n̄)

Prin urmare, vectorul tensiune în punctul x este acelasi pentru toate suprafetele , ,

care trec prin x si au acelasi plan tangent în acest punct.

, ,

C05.02 Ecuatia de bilant a impulsului pe un volum material

, ,

Fie M un corp uid si D (t) suportul s u spatial la momentul t.

, ,

Principiul variatiei impulsului : Derivata impulsului corpului uid M este

,

egal  cu rezultanta fortelor exterioare care actioneaz  asupra lui M

, ,

d
H̄ (M, t) = R̄m (M, t) + R̄c (M, t) (0.4)


dt
Folosim expresiile m rimilor zice deduse mai sus si obtinem forma pe un volum , ,

de control a ecuatiei de bilant a impulsului :

, ,

Z Z Z
d
ρūdx = ρf¯m dx + t̄dσ (0.5)
dt
D(t) D(t) ∂D(t)

Aceast  ecuatie va  referit  prescurtat prin acronimul ebi-vm.

,

C05.03 Tensorul tensiunilor

S  not m cu T̄j vectorul tensiune în punctele în care normala pe frontier  este egal 
cu versorul ēj :

def
T̄j (x, t) = t̄ (x, t, ēj ) (0.6)
4

Not m cu Tij , i = 1, 2, 3 coordonatele vectorului T̄j : T̄j (x, t) = Tij (x, t) ēi . Prin
urmare, matricile asociate vectorilor T̄1 , T̄2 , T̄3 sunt
     
T11 T12 T13
[T1 ] =  T21  . [T2 ] =  T22  , [T3 ] =  T23 
     

T31 T32 T33

Not m cu T matricea p tratic  format  din aceste trei matrici coloan 
 
T11 T12 T13
T =  T21 T22 T23 
 
(0.7)
T31 T32 T33
=
Denim tensorul tensiunilor ca ind câmpul tensorial de ordinul 2 T (x, t) =
Tij (x, t) ēi ⊗ ēj .
Urm toarea teorem  stabileste leg tura între tensorul tensiunilor si vectorul tensi-
, ,

une.
Theorem 1. (Teorema lui Cauchy)
=
t̄ (x, t, n̄) = T (x, t) · n̄ (x) (0.8)
F r  demonstratie. ,

Inlocuind în (5) obtinem urm toarea form  echivalent  a ebi-vm:

,

Z Z Z
d =
ρūdx = ρf¯m dx + T · n̄dσ (0.9)
dt
D(t) D(t) ∂D(t)

In aplicatii vom utiliza forma matricial  a relatiei (8)

, ,

[t] = T · [n]

     
t1 T11 T12 T13 n1
 t2  =  T21 T22 T23  ·  n2 
     

t3 T31 T32 T33 n3

Exercise 1. (i) Reprezentati vectorul tensiune si componentele sale pe fetele unui

, , ,

cub cu laturile paralele cu axele de coordonate.

(ii) Deduceti expresia proiectiei vectorului tensiune pe o directie dat .
, , ,
 5

C05.04 Forma local  a ecuatiei de bilant a impulsului , ,

Vom începe prin a enunta si a demonstra cel de-al doilea corolar al Teoremei de
, ,

transport:
Corollary 1. (C2-TT) Fie D (t) un volum material arbitrar si f (x, t) un câmp hidro- ,

dinamic. Dac  câmpurile ρ, ū s, i f sunt de clas  C 1 , atunci :

Z Z
d Df
ρf dx = ρ dx (0.10)
dt Dt
D(t) D(t)

Proof. Calcul m derivata din membrul stâng cu ajutorul Teoremei de transport :

Z Z  
d D
ρf dx = (ρf ) + ρf div ū dx
dt Dt
D(t) D(t)

Ins 
 
D Df Dρ
(ρf ) + ρf div ū = ρ +f · + ρdivū
Dt Dt Dt
Dρ
Observ m c  + ρdivū = 0 deoarece ρ s, i ū sunt de clas  C 1 (ebm-loc). t
u
Dt
Theorem 2. Fie D un volum de control pe intervalul de analiz  [t1 t2 ]. Dac  câmpurile
=
ρ, ū, f¯m s, i T sunt de clas  C 1 , atunci are loc
=
Dū
ρ = ρf¯m + div T t (∀) (x, t) ∈ D × [t1 t2 ] (0.11)
Dt
Proof. Etapa 1.
Plec m de la ebi-vm scris  sub forma (9). Folosim C2-TT si obtinem: , ,

Z Z Z
Dū =
ρ dx = ρf¯m dx + T · n̄dσ
Dt
D(t) D(t) ∂D(t)

Folosim Teorema Gauss-Ostrogradski pentru a transforma integrala pe frontier 

într-o integral  de volum:
Z Z Z Z =
= GO ∂Tij
T · n̄dσ = Tij nj ēi dσ = ēi dx ≡ div T t dx
∂xj
∂D(t) ∂D(t) D(t) D(t)

Rezult  c  pentru orice volum material D (t) are loc:

Z  =

Dū
ρ − ρf¯m − div T t dx = 0
Dt
D(t)
6

Etapa 2. Urm m metoda aplicat  la demonstrarea ebm-loc:

Fie D0 ⊂ D un subvolum de control arbitrar. In ecare moment t ∈ [t1 t2 ] D0 este
si volum material. Prin urmare :
,

Z  =

Dū
ρ − ρf¯m − div T t dx = 0
Dt
D0

Deoarece toate câmpurile sunt de clas  C 1 , functia de sub integral  este continu .
,

Observ m c  sunt îndeplinite cele dou  conditii din Lema integralei nule. Prin urmare:
,

=
Dū
ρ − ρf¯m − div T t = 0 (∀) (x, t) ∈ D × [t1 t2 ]
Dt
t
u

Ecuatia (11) se numeste forma local  a ecuatiei de bilant a impulsului, prescurat

, , , ,

ebi-loc.
Aceast  ecuatie se poate rescrie astfel:
,

=
∂ ū ∂ ū
ρ + ρuj = ρf¯m + div T t
∂t ∂xj
sau, scalar :
∂ui ∂ui ∂Tij
ρ + ρuj = ρfmi + , i = 1, 2, 3
∂t ∂xj ∂xj
Exercise 2. S  se arate c  ecuatia (11) poate  rescris  în urm toarea form  echiva-
,

lent :
=
∂ (ρū)
+ div (ρū ⊗ ū) = ρf¯m + div T t , (∀) (x, t) ∈ D × [t1 t2 ] (0.12)
∂t
Ecuatia (12) este forma conservativ  a ebi-loc. Este utilizat  în CFD (Computational
,

Fluid Dynamics).

C05.05 Forma pe un volum de control a ecuatiei de bilant a , ,

impulsului

Theorem 3. Fie D un volum de control pe intervalul de analiz  [t1 t2 ]. Dac  câmpurile

=
ρ, ū, f¯m s, i T sunt de clas  C 1 , atunci are loc

Z Z Z Z
∂ =
(ρū) dx + ρū (ū, n̄) dσ = ρf¯m dx + T · n̄dσ, (∀) t ∈ [t1 t2 ] (0.13)
∂t
D ∂D D ∂D
 7

Proof. Plec m de la ebi-vm scris  sub forma (9):

Z Z Z
d =
ρūdx = ρf¯m dx + T · n̄dσ
dt
D(t) D(t) ∂D(t)

Folosim Corolarul 1 al Teoremei de transport pentru a deriva integrala din membrul

stâng:
Z Z Z
d C1−T T ∂
ρūdx = (ρū) dx + ρū (ū, n̄) dσ
dt ∂t
D(t) D(t) ∂D(t)

Inlocuim în ecuatia de mai sus. rezult  ca pentru orice volum material D (t) are
,

loc:
Z Z Z Z
∂ =
(ρū) dx + ρū (ū, n̄) dσ = ρf¯m dx + T · n̄dσ
∂t
D(t) ∂D(t) D(t) ∂D(t)

Deoarece volumul de control este în ecare moment si volum material, putem în- ,

locui pe D (t) cu D în ecuatia de mai sus. t

u ,

Ecuatia (13) se numeste forma pe un volum de control a ecuatiei de bilant a

, , , ,

impusului - prescurtat ebi-vc. Este o form  des utilizat  în aplicatiile tehnice. ,

C05.06 Ecuatia constitutiv  ,

Ecuatiile deduse sunt valabile pentru orice mediu continuu : solid, uid, sau corp rhe-
,

ologic. Ceea ce difer  este expresia tensorului tensiunilor. Aceasta depinde de struc-
tura mediului continuu. Sub actiunea fortelor exterioare, corpurile se comport  diferit.
, ,

Solidul elastic are deformatii mici, care dispar dup  înl turarea fortelor exterioare.
, ,

Sub actiunea fortelor exterioare uidelor curg, sufer  deci deformatii mari, care nu
, , ,

dispar dup  încetarea solicit rilor exterioare.

Denition 1. Ecuatia constitutiv  este ecuatia de leg tur  între miscarea corpului
, , ,

si tensorul tensiunilor. Se mai numeste ecuatie de structur .

, , ,

Ecuatia constitutiv  a oric rui mediu continuu trebuie s  respecte urm toarele trei

,

principii generale:
(P1) Principiul determinismului : Starea de tensiuni este unic determinat  de istoria
misc rii întregului corp uid.
,

Principiul determinismului este valabil pentru orice mediu continuu. Se aplic  si ,

pentru corpurile cu memorie, cele care pot memora o anumit  conguratie în urma ,
8

unor solicit ri ciclice. Nu este cazul uidelor, si nici al marii majorit ti a corpurilor
, ,

solide. In cazul lor functioneaz  principiul localiz rii:

,

(P2) Principiul localiz rii spatiale : Starea de tensiuni în punctul x este unic de-
,

terminat  de istoria misc rii într-o vecin tate (oricât de mic ) a punctului x.

,

Al treilea principiu este cel al indiferentei materiale: ,

(P3) Principiul obiectivit tii: Ecuatia constitutiv  exprim  o proprietate intrinsec 

, ,

a mediului continuu. Prin urmare, forma ecuatiei constitutive nu trebuie s  depind 

,

de sistemul de referint . ,

Se poate ar t  c  principiul obiectivit tii are drept consecint  faptul c  ecuatia

, , ,

constitutiv  nu poate depinde explicit de timp.

Ecuatia constitutiv  a uidelor va respecta si urm toarele conditii specice, date
, , ,

de structura particular  a corpurilor uide :

(C1) Fluidele sunt medii simple : starea de tensiuni depinde de miscare numai prin ,

intermediul deformatiei. ,

(C2) Fluidele sunt medii omogene : structura este aceeasi în ecare punct. Rezult  ,

c  ecuatia constitutiv  este invariant  la translatiile de reper.

, ,

(C3) Fluidelor sunt medii izotrope : structura este aceeasi în orice directie. Rezult  , ,

c  ecuatia constitutiv  este invariant  la rotatiile de reper.

, ,

Se poate ar ta c  forma general  a ecuatiei constituve a uidelor este :

,

 
= =
T = f D, p, θ (0.14)

Asadar, tensorul tensiunilor într-un punct x depinde de vitezele de deformare si de

, ,

parametrii termodinamici în acel punct.

Pentru a explicita functia f avem nevoie de urm toarea Teorem  :
,

Theorem 4. (Cauchy-Ericksen-Rivlin). Dac  A este un tensor simetric, s, i f (A) o

funct, ie tensorial  izotrop , atunci:

f (A) = ϕ0 I3 + ϕ1 A + ϕ2 A2

unde ϕ0 , ϕ1 , ϕ2 sunt funct, ii scalare care depind de invariant, ii matricii A.

F r  demonstratie. ,

Deoarece D este o matrice simetric , iar f o functie tensorial  izotrop , rezult  ,

forma general  a ecuatiei constitutive a uidelor:

,

T = ϕ0 I3 + ϕ1 D + ϕ2 D2 (0.15)
Prin urmare, T este un polinom de matrice de ordinul 2. Functiile scalare ϕ0 , ϕ1 , ϕ2 ,

depind de invariantii matricii D si de parametrii termodinamici p si θ .

, , ,

O clas  important  de uide sunt uidele newtoniene.

 9

Denition 2. Fluidele newtoniene sunt uidele a c ror ecuatie constitutiv  este ,

liniar  (un polinom de matrice de ordinul 1) :

T = ϕ0 I3 + ϕ1 D

S  observ m c  invariantul liniar al matricii D este tr (D), si c  tr (D) ≡ divū. Mai ,

observ m c  ecuatia constitutiv  trebuie s  integreze cazul particular al staticii :

,

ū = 0 ⇒ T = −pI3 .
Se poate ar ta c  ecuatia constitutiv  a uidelor newtoniene are forma:
,

T = (−p + µ2 divū) I3 + 2µ1 D (0.16)

sau, scalar:

Tij = (−p + µ2 divū) δij + 2µ1 Dij , i, j = 1, 2, 3

µ1 este primul coecient de vâscozitate. Se mai numeste si coecient de vâscozitate

, ,

dinamic  si se mai noteaz  cu η . µ2 este al doilea coecient de vâscozitate. Se mai

,

numeste si coecient de vâscozitate de dilatare si se mai noteaz  cu λ. Ambii coecienti

, , , ,

de vâscozitate depind de presiune si temperatur . Dependenta de temperatur  este

, ,

cu mult mai accentuat  decât dependenta de presiune. ,

Exercise 3. Scrieti detaliat ecuatia (16).

, ,

C05.07 Interpretarea zic  a primului coecient de vâscozitate

Consider m o miscare stationar  si izocor  în lungul directiei Ox1 . S  determin m

, , , ,

tensiunea tangential  τ exercitat  de stratul II asupra stratului I.

,

Deoarece miscarea este izocor , divū = 0. Deci T = −pI3 + 2µ1 D.

,

Miscarea are loc paralel cu axa Ox1 . Deci u2 = u3 = 0. Prin urmare, divū = 0 ⇒
,

∂u1
= 0. Rezult :
∂x1

1 ∂u1 1 ∂u1 ∂u1 ∂u1

   
∂u1 ∂u1
  0 −p µ1 µ1
0  1 ∂u 2 ∂x2 2 ∂x3  ∂x2 ∂x3 
  
 ∂x2 ∂x3  1
 ∂u
1

G= , D =  0 0 , T = µ −p 0
   
0 0 0   2 ∂x2  1 ∂x2
  
 
 1 ∂u1  ∂u1
0 0 0
 
0 0 µ1 0 −p
2 ∂x3 ∂x3

Normala la startul de uid I este n̄ = ē2 . Prin urmare, tensiunea exercitat  de

stratul II pe stratul I are expresia:
10

∂u1 ∂u1
 
−p µ1 µ1    ∂u1 
 ∂x2 ∂x3
 0 µ1
 ∂u
1

    ∂x2 
[t] = T · [n] =  µ1 −p 0  ·  1  =  −p
  
 ∂x2  
 ∂u1  0 0
µ1 0 −p
∂x3
∂u1
t̄ = µ1 ē1 − pē2
∂x2
.

.
Cel de al doilea coecient de vâscozitate se reg seste numai în expresia tensi-
,

∂u
unii tangent, iale : τ = µ1 1 . Prin urmare, al doilea coecient de vâscozitate
∂x2
genereaz  tensiuni tangentiale între straturile vecine de uid. Mai observ m c  ten-
,

siunea tangential  τ actioneaz  în mod similar cu o tensiune de frecare : stratul II,

, ,

care este mai rapid, tinde s  antreneze în miscare startul I, care este mai lent. Din
,

acest motiv, µ2 se mai numeste si coecient de vâscozitate de frecare.

, ,

Denition 3. Denim coecientul de vâscozitate cinematic  prin:

µ1
ν := (0.17)
ρ
S  determin m unit tile de m sur  pentru µ1 si ν .
, ,

Din Tij = (−p + µ2divū) δij + 2µ

1 Dij rezult  [T ] = [µ1 ][Dij ].
1 ∂ui ∂uj [u ] ms−1
Deoarece Dij = + , rezult  c  [Dij ] = i = = s−1 . As, adar
2 ∂xj ∂xi [xj ] m
: P a = [µ1 ] · s−1 . Rezult :

[µ1 ] = P a · s

Din (17) rezult :

 11

[µ1 ] Pa · s N · m−2 · s kg · m · s−2 · m−2 · s

[ν] = = = = = m2 · s−1
[ρ] kg · m−3 kg · m−3 kg · m−3

C05.08 Interpretarea zic  a celui de al doilea coecient de

vâscozitate

S  consider m un corp uid M care se dilat  si s  not m cu D (t) suportul s u spatial
, ,

la momentul t. S  determin m tensiunea normal  exercitat  pe frontiera ∂D (t) :

[t] = T · [n] = (−p + µ2 divū) I3 · [n] + 2µ1 D · [n]

Prin urmare, cel de-al doilea coecient de vâscozitate genereaz  o tensiune normal 
pe frontier  : σ̄ = µ2 divū n̄. Vom ar ta c  µ2 < 0. S  determin m semnul lui divū.
Din ebm-loc, rezult 
1 Dρ
divū = −
ρ Dt
Dρ
Deoarece corpul uid se dilat , densitatea scade, deci < 0. Prin urmare, divū >
Dt
0 si µ2 divū < 0. Asadar, tensiunea generat  de cel de-al doilea coecient de vâscozitate
, ,

genereaz  tensiuni normale, care se opun dilat rii.

Exercise 4. Determinati unitatea de m sur  pentru µ2 .
,

C05.09 Leg tura între primul si al doilea coecient de

,

vâscozitate

S  consider m o particul  uid  având forma unui cub cu laturile paralele cu axele
de coordonate. Tensiunile normale pe fetele cubului sunt T11 , T22 ,T33 .
,

In teoria molecular-cinetic , presiunea termodinamic  este media aritmetic  a pre-

siunilor pe fetele cubului. Stokes a extrapolat acest rezultat :
,

Ipoteza lui Stokes: Presiunea termodinamic  p a particulei uide este media arit-
metic  a tensiunilor normale de compresiune
−T11 − T22 − T33
p=
3
Semnul − marcheaz  faptul c  T11 , T22 ,T33 sunt tensiuni de întindere, în timp ce
presiunea este o tensiune de compresiune.
12

Din Tii = (−p + µ2 divū) δii + 2µ1 Dii rezult :

−3 (−p + µ2 divū) − 2µ1 (D11 + D22 + D33 )
p=
3
Observ m c  D11 + D22 + D33 = divū. Inlocuim s, i obt, inem relat, ia lui Stokes:

3µ2 + 2µ1 = 0 (0.18)

2
Observ m c  µ2 = − µ1 . Deci µ2 < 0.
3

C05.10 Tensiunea la perete

S  consider m un perete rigid aat în contact cu un uid aat în miscare. S  deter-

,

min m tensinea exercitat  de uid pe perete.

Not m cu Sp suprafata peretelui. Convenim c  normala la perete este orientat  de
,

la perete spre uid.

In apropierea peretelui consider m un corp uid M.
.

.
Tensiunea exercitat  de uidul înconjurator asupra fetei inferioare a corpului M
,

este t̄ (x0 , t, n̄0 ). Prin urmare, tensiunea exercitat  de corpul uid asupra mediului
înconjur tor este
=
−t̄ (x0 , t, n̄0 ) = −T (x0 , t) · n̄0

Apropiem corpul M de suprafata peretelui, p n  când fata inferioar  a corpului se

, ,

suprapune peste suprafata peretelui. Avem deci un proces de trecere la limit  prin care
,

x0 → x si n̄0 → −n̄. Tensiunea exercitat  de corpul uid asupra mediului înconjur tor

,

tinde la tensiunea exercitat  de uid asupra peretelui solid:

 13

lim − t̄ (x0 , t, n̄0 ) = t̄ (x, t, n̄)

x0 →x,n̄0 →−n̄

= =
Deoarece lim T (x0 , t) = T (x, t) , rezult  expresia tensiunii exercitate de uid
x0 →x
asupra peretelui solid:
=
t̄ (x, t, n̄) = T (x, t) · n̄ (x) (0.19)