Capitolul II

Sistemul Flotant de Producere a Rãsadurilor

2.1 Elementele tehnice de amplasare a Sistemului Flotant

(Float System)

Acest sistem inovator în horticulturã a fost utilizat pe plan mondial

pentru prima datã la producerea rãsadurilor de tutun.
La noi în ţarã a fost introdus acum doi ani de cãtre firma DIMON,
fiind de asemenea utilizat pentru obţinerea de rãsaduri de tutun.
Acest tip de sistem a fost testat in premierã pentru obtinerea
rãsadurilor de plante legumicole de cãtre disciplina de Legumiculturã a
Facultãţii de Horticulturã din Craiova în sectorul legumicol de la S.D. Banu
Mãrãcine, în anul 2004.
Acest tip de sistem (Sistem Flotant) presupune utilizarea unui tunel
care se acoperã cu polietilenã şi are o amenajare deosebitã pentru bazinul cu
apã , devenind astfel un sistem nou, deosebit de cele clasice.
Sistemul flotant folosit la obţinerea rãsadurilor de plante floricole
anuale a fost utilizat pentru a observa diferenţele morfologice şi fiziologice
produse în acest sistem la anumite specii floricole în comparaţie cu alte
sisteme clasice de obţinere a rãsadurilor, observându-se avantajele şi
dezavantajele utilizãrii acestuia.
În faza incipienta a construirii tunelului se folosesc arcuri de fier-beton
cu diametrul de 6 mm şi cu o lungime de 3 m.

9
 Fiecare arc este rãsucit la ambele capete sub forma unei bucle, sub
buclã rãmânând vârfurile fierului beton de aproximativ 20 cm care ajutã la
fixarea în sol.
La distanţa de 40-50 cm de la primele bucle se realizeazã încã o buclã
de o parte şi de cealaltã pe interior, cu scopul fixãrii mai bune a arcurilor,
unindu-se aceste bucle pe lungime cu o sârmã.
Arcurile se aşeazã la o distanţã de 70 cm între ele realizându-se un
tunel cu o lungime de 1,40 m , o lãţime de 1,10 cm şi o adâncime a bazinului
pentru apã de 20 cm.
Tunelul se amplaseazã deasupra bazinului cu apã, acest bazin fiind
realizat dintr-un cadru de beton şi lemn, pe un teren plan, nivelat în
prealabil, situat în spatele serelor,într-o zonã feritã de curenţii puternici de
aer şi cu acces la o sursã de apã.
Nivelarea terenului este obligatorie pentru a pãstra un nivel constant al
apei în interiorul tunelului;dupã sãparea bazinului pentru apã se lasã 3-4 zile
pentru a se usca solul.
Bazinul odatã amenajat se cãptuşeşte cu folie de culoare neagrã, cu
grosimea de 0,2 mm şi lãţimea de 2,2 m care se rãsfrânge peste marginile
bazinului şi care se fixeazã la exterior cu pãmânt.
Pe fundul bazinului folia trebuie fixatã foarte bine pentru a obţine o
suprafaţã cât mai planã şi mai netedã.
Peste suprafaţa bazinului se aşeazã arcurile din fier-beton, la distanţa
de 70 cm.
Pentru o şi mai bunã fixare a arcurilor se mai fixeazã la capete câte un
ţãruş, arcurile având la capete un manşon înfãşurat, protejând astfel folia
împotriva deteriorãrii acesteia.
Ţãruşii au dimensiunea de 8 x 8 cm şi o înãlţime de 1 m, aceştia
introducându-se în sol la o adâncime de 30 – 40 cm.

10
 Arcurile se leagã între ele cu o sfoarã şi pentru o cât mai bunã fixare,
se leagã de stâlpi la capete.
Stâlpii se fixeazã la capetele bazinului la o distanţã de 0,5 m, înclinaţi la
۫ cu o lungime de 25 – 30 cm la suprafaţa solului, cu rol de a fixa folia
45 ◌,
prin legare.
Urmeazã apoi acoperirea tunelului cu folie de polietilenã transparentã,
de 0,10 – 0,11 . Folia are dimensiunea direct proporţionalã cu dimensiunile
tunelului, aceasta se fixeazã la capete de stâlpii din lemn, oblici, cu întinderea
acesteia de la un capãt la altul, pe toatã lungimea tunelului, fiind strânsã spre
coamã, dupã care se trage pe fiecare parte lateralã spre baza tunelului.

Fig.1. Fixarea foliei de polietilenã pe tunel cu bandã elasticã

Fixarea foliei peste scheletul format din arcuri se face cu ajutorul unui
elastic care trece dintr-o parte în alta a tunelului, dus-întors şi se fixeazã pe
buclele arcurilor.

11
 Dupã ce spaţiul destinat construcţiei sistemului flotant a fost amenajat,
se umple bazinul cu apã effect şi de bunã calitate , pe o înãlţime de 16 cm.
Apoi se trece la pregãtirea soluţiei nutritive de bazã formatã din N:K:P în
proporţie de 15:15:15, în concentraţie de 0,7 g/l apã din bazin.
Dupã ce bazinul a fost umplut se lasã apa sã stea sub tunelul acoperit
pentru a se încãlzi, urmând apoi sã se aşeze casetele alveolare cu semãnãturile
effectuate.

Fig. 2. Tunelul acoperit cu folie – aspect final

Casetele alveolare se aşeazã pe suprafaţa bazinului cu apã dupã ce în

acestea s-a efectuat semãnatul.
Pentru producerea de rãsaduri la plantele floricole anuale s-au folosit
casete alveolare tipizate cu dimensiunile de 52 x 33 x 6 cm, cu o suprafaţã de
0,171 m² şi de 10 x 17 = 170 alveole pe tavã, ceea ce corespunde cu 1000
alveole / m², latura unei alveole fiind de 2,5 cm.

12
 Fig. 3. Caseta alveolarã tipizatã folositã la obţinerea de rãsad

La umplerea acestor casete alveolare se foloseşte un substrat special

format în principal din turbã , pentru o casetã fiind necesarã o cantitate de 4
kg din pãmântul respectiv.
Substratul folosit pentru umplerea casetelor se verificã pentru a nu fi
prea uscat sau prea umed, în cazul în care este prea uscat se deschid sacii cu
1-2 zile înaintea umplerii casetelor pentru a se corecta umiditatea, iar dacã
este prea umed se cerne printr-o sitã.
Casetele alveolare se umplu cu substrat în mai multe reprize, în
cantitãţi mai mici pentru a fi bine nivelat cu o riglã, iar în final se bat uşor
pentru a se tasa substratul.
Seminţele se pun în orificii şi în general nu se acoperã, apoi casetele
alveolare se aşeazã în bazin, iar dacã într-o jumãtate de orã dupã aşezare
substratul s-a umectat înseamnã cã umplerea lor s-a realizat în bune condiţii.
În apa folositã pentru umplerea bazinului se poate adãuga oxid de
cupru – 0,5g/l apã, chiar de la început, pentru a împiedica formarea algelor
care apar din cauza necirculaţiei soluţiei.

13
 Dacã în timpul vegetaţiei apar alge la suprafaţa solului se scot casetele
din bazin, iar prin scurgerea apei în exces, acestea se usucã şi la suprafaţa lor
se formeazã o crustã.
De la semãnat şi pânã la momentul plantãrii, în faza de rãsad, se
efectueazã lucrãri de întreţinere :
- aerarea tunelului prin ridicarea foliei , aceasta fiind fixatã de
elastic;
- dacã nivelul apei din bazin a scãzut din diferite motive,
aceasta se completeazã pânã la atingerea nivelului stabilit iniţial;
- pentru a permite o bunã pãtrundere a luminii, folia
acoperitoare trebuie sa aibã o bunã transparenţã;
- în zilele ploioase sau cu ceaţã tunelul va sta închis.

14