ENIGMA OTILIEI

De George Calinescu
George Călinescu

 Critic și istoric literar, eseist și estetician, prozator și poet,

dramaturg și publicist, profesor universitar.
 Spre deosebire de Titu Maiorescu, susținător al ideii că
poetul și criticul sunt două naturi radical diferite,
Călinescu a apărat întotdeauna ideea interdependenței
raporturilor intime dintre scriitor și critic, afirmând că un
critic literar este, în esență, un creator.
“Eu cred că un scriitor poate să creeze în toate genurile,
nu exista demarcațiuni în domeniul spiritului”
“Critica nu înseamnă absența însușirilor literare, ba,
dimpotrivă, le implică.”
Călinescu – Critic literar
 Opera lui demonstrează:
- Rigoare si exactitate documentară
- Finețe si adâncime în analizele estetice și în
aprecierile valorice
- Virtuozități artistice, proprii unui scriitor autentic
- O cultură filosofică solidă și vastă (“Un critic fără
cultură filosofică e un orb.”)
Călinescu - Romancier
“Trebuie să fim cât mai originali, și ceea ce conferă originalitate
unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental.”
 Balzacianism= tip de proză realistă, cu caractere umane bine
conturate, învestite cu o trăsătură dominantă, care le determină
toate faptele. Tehnica balzaciană se distinge prin prezentarea
personajelor dinspre exterior spre interior (orașul, strada, casa,
odaia, omul)
 Romanele călinesciene trimit la Balzac prin:
- Fixarea caracterelor în spațiu și timp
- Descrierea minuțioasă a cadrului fizic în care se desfășoară
acțiunea; erudita atenție pentru arhitectura clădirilor, interioare,
operele de artă care le împodobesc
- Detașarea față de personaje
- Crearea de tipuri umane
- Tema: istoria unei moșteniri
Roman modern
 Elemente eseistice: reflecții asupra iubirii, literaturii,
politicii etc.
 Elemente lirice: romanul iubirii dintre Felix și Otilia
 Statutul personajului:
- “martor” – consemnează viața burgheziei bucureștene
- “actor” – se exprimă pe sine prin digresiuni, amintiri
 Statutul naratorului, limitarea omniscienței, jocul
presupunerilor
 Pluriperspectivismul, relativizarea imaginii, reflectarea
poliedrică
 Reflectarea inversată
 “felie de viata naturalistă” prin studiul psihologiilor aflate
la limita dintre normal și anormal; degradarea biologică și
psihică a individului
 Spirit ludic, parodic; spirit critic, polemic
Încadrarea în specie
 Roman realist, cu elemente moderniste
 Roman balzacian, social
 R. citadin (frescă a burgheziei bucureștene de la
începutul sec. XX)
TEMA
 Roman al unei familii și istorie a unei moșteniri
FIRUL EPIC: “Mos Costache este un avar care,
înspăimântat de sora lui, Aglae, și de familia ei, nu va
reuși să lase averea Otiliei, avere pe care va pune
mâna arivistul Stănică Rațiu.”
Observație: Romanul nu trăiește atât prin firul epic, cât
prin realizarea scenică a unor fragmnete.
Titlul
 Titlul original: “Părinții Otiliei”
 Reflectă mai bine tema balzaciană a paternității
 Ovid Crohmălniceanu: “fiecare dintre personaje
poate fi părinte al Otiliei, pentru că îi hotărăște
destinul”.
Observație: titlul orientează lectura!
Incipitul - balzacian
1. Fixează veridic cadrul  “la începutul lui iulie 1909”
temporal și spațial prin  “în strada Antim, venind
tehnica focalizării; dinspre strada Sfinții
(realizează Apostoli”
familiarizarea cu mediul
 “o casă cu ferestre înalte”
prin procedeul
restrângerii treptate a  “o portiță mică era
cadrului) deschisă”
 Ușa de la intrare,
anticamera
2. Prezintă principalele
personaje (scena de  Costache Giurgiuveanu,
familie – jocul de table) Otilia, Pascalopol, Aglae,
Aurica, Simion Tulea
Incipitul
3. Sugerează conflictul  “faci azil de orfani”
prin replicile lui  “o să aibă Otilia cu
Aglae cine se distra, ce zici
Pascalopol?”
4. Trasează principalele
planuri epice prin
atitudinea Otiliei
1.Fixarea cadrului. Casa – document
sociologic si moral
 Sugereaza pretentia de  “casa cu ferestre inalte”, “un
confort si bun-gust a scund parter-soclu”
oamenilor cu bani
 Incultura  Amestecul de stiluri
 Zgarcenia  Ornamente din materiale
ieftine
 Imitarea arhitecturii clasice
 Snobismul
 Impresia de paragina, zidaria
 Delasarea crapata si scorojita, buruieni,
→Lume in declin, care a lemn umflat, geamuri cu
dobandit candva avere, “praf stravechi”
dar nu si fondul cultural
2. Personajele
 Portrete fizice  Realiste, tipice, nu evolueaza
 Detalii vestimentare ci isi ingroasa trasaturile prin
acumulare
 Detalii fiziologice
 Ambiguitate – trasatura
►sugereaza trasaturi de modernista
caracter
 Aspecte naturaliste (lume
 Starea civila
aflata sub semnul bolii, al
 Statutul in familie degradarii morale reflectata
 Elemente biografice in plan fizic)
 Caracterizate prin tehnici
moderne(reflectare inversata,
pluriperspectivism,
comportamentism)
INCIPIT - FINAL
 Simetrie realizata prin tehnica contrapunctului
 Confera cartii structura circulara, reflectand o anumita
viziune asupra romanului: acesta reprezinta o lume distincta,
un spatiu autonom, in care se intra la inceput si se iese in final
 Final inchis (realist), prin rezolvarea conflictului, urmat de
Epilog
 Corespondentele “voite” intre cele doua extremitati: replica
“Aici nu sta nimeni” sugereaza teama avarului de necunoscut
dar si destramarea familiei si a lumii reprezentate de batran
Costache Giurgiuveanu - Avarul
 In incipit, prin tehnica focalizarii, caracterul pesonajului se
dezvaluie progresiv pornind de la datele exterioare ale existentei
sale: totul pare a fi prafuit si tern, ca insasi existenta lui
 PORTRETUL FIZIC, din perspectiva lui Felix, …
 TIPUL AVARULUI: (scena jocului de carti) rade numai in
perspectiva castigului; se panicheaza cand i se cer bani;
 Pe parcurs, se contureaza un personaj balzacian, blajin dar zgarcit:
- are porniri generoase, innabusite de dorinta de a-si pastra banii
-se situeaza la limita dintre comic si tragic, traind mereu spaima de
a nu fi furat
- este legat de familia lui, iar pe Otilia o iubeste sincer
-isi depaseste uneori conditia de avar, nu-si pierde instinctul de
conservare, aduce o menajera, un doctor, un preot, etc.
Costache Giurgiuveanu - Avarul
 Cap. XVIII –punct nodal in evolutia romanului:
-singurul moment cand isi dezvaluie trecutul, evoca parintii,
Bucurestii de odinioara, pe mama Otiliei;
-bolnav, isi cauta disperat cheile, consemnandu-i-se fiecare gest,
vestimentatia (aflata intr-o stare jalnica), disperarea;
-se evidentiaza increderea pe care o are in Felix, in Otilia, in
Pascalopol;
-spiritul negustoresc(incearca sa-i vanda o seringa doctorului)
 Trasatura dominanta da caracter, numita de Pascalopol: “Ti-e
frica sa scoti banii din mana”
Felix si Otilia
 Personaje tipice, ambitiosul si cocheta
 Intervine ambiguitatea, relativizarea imaginii (trasatura
moderna)
- Felix nu este lipsit de scrupule, iubeste dezinteresat, lucid, de
o evidenta profunzime intelectuala
- Otilia – portret complex si contradictoriu; este caracterizata
prin comportamentism si reflectare poliedrica, sugerand
enigma, misterul feminin