 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II.

MATRICE
 Operaţia prin care oricăror două matrice din mulţimea M m,n  C  li se
asociază suma lor se numeşte adunarea matricelor.

 Exemple
 1 2  i   4 3  2i 
     3 1  i 
1. Dacă A  1
 2  şi B   2 3  , atunci A  B   .
   1 1 
3 5  3 5 
 2 1 0 4   1 1 2 2 
2. Dacă A    şi B  
  , atunci:
 2 5 1 3    2 2 3 4 
1 0 2 2 
AB  .
 0 3 2 1 

PROPRIETĂŢI ALE ADUNĂRII MATRICELOR

P1. Adunarea matricelor este comutativă:

A  B  B  A,  A, B  M m ,n  C  .
Într-adevăr, dacă A   a ij mn , B   bij mn , atunci A  B   a ij  bij mn
şi B  A   bij  a ij mn .
Deoarece adunarea numerelor complexe este operaţie comutativă,
rezultă că a ij  bij  bij  a ij ,  i  1, 2, ..., m şi j  1, 2, ... n .
Aşadar, A  B  B  A.
P2. Adunarea matricelor este asociativă:
 A  B   C  A   B  C ,  A, B, C  M m ,n  C  .
Într-adevăr, dacă A   a ij mn , B   bij mn , C   cij mn , folosind asocia-
tivitatea operaţiei de adunare a numerelor complexe se obţine succesiv:

 A  B   C   aij  bij mn   cij mn   a ij  bij   cij   mn


 a ij   bij  cij   mn
 A  B  C .
P3. Matricea nulă Om ,n este element neutru pentru adunarea
matricelor: A  Om ,n  Om ,n  A  A,  A   a ij  mn .
Într-adevăr, A  Om,n   a ij  0 mn   a ij mn  A   0  a ij mn  Om,n  A.
P4. Pentru orice matrice A  M m ,n  C  există matricea A' 
  A   a ij  mn , astfel încât A  A '  A ' A  Om ,n .
Matricea  A  se numeşte opusa matricei A.

21
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
 Exemplu
 1 2 3i  1 2 3i 
Dacă A    , atunci opusa ei este  A   .
2 5 0  2  5 0 

 OBSERVAŢII
 Dacă A, B  M m,n  C  , atunci suma A   B  se notează A  B şi se
numeşte diferenţa matricelor A şi B.
 Operaţia prin care oricăror două matrice A, B  M m,n  C  li se asociază
diferenţa lor se numeşte scăderea matricelor.
 Exemplu
 1 1  3 4  1   3  1   4    4 5 
Dacă A    şi B    , atunci A  B      .
 1 2   3 2   1  3 2   2   4 4 

2.2. ÎNMULŢIREA MATRICELOR CU SCALARI

Fie A  M m,n  C  , A   a ij mn şi k  C.

 DEFINIŢII
 Se numeşte produsul dintre scalarul k şi matricea A, matricea
B   bij mn ale cărei elemente sunt date de egalităţile bij  ka ij ,
 i  1, 2, ..., m , j  1, 2, ..., n .
Produsul dintre matricea A şi scalarul k se notează kA.
 Operaţia prin care fiecărei perechi  k, A   C  M m,n  C  i se asociază
matricea kA se numeşte operaţia de înmulţire a matricelor cu scalari.
 Exemplu
 1 i 2i   i 1 2 
Fie k  i şi A    . Atunci iA    .
 1  2i 0 2 2  i 0 i 2 

 REŢINEM!
• Pentru a înmulţi o matrice cu un scalar, se înmulţeşte fiecare
element al matricei cu acel scalar.

PROPRIETĂŢI ALE ÎNMULŢIRII MATRICELOR CU SCALARI

Ţinând seama de proprietăţile operaţiilor de adunare şi înmulţire a
numerelor complexe, se verifică următoarele proprietăţi ale înmulţirii
matricelor cu scalari:
P1. 1  A  A,  A  M m,n  C  ;

22
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
P2.    A      A,  ,   C, A  M m,n  C  ;
P3.       A  A  A,  ,   C, A  M m,n  C  ;
P4.    A  B   A  B,    C, A, B  M m,n  C  ;
P5.   A  Om,n    0 sau A  Om,n .

2.3. ÎNMULŢIREA MATRICELOR

Fie matricea A   a ij mn şi matricea B   bij np .

 DEFINIŢIE
 Se numeşte produsul matricelor A, B (în această ordine), matricea
C   cij mp ale cărei elemente sunt date de egalităţile:
n
cik  a i1  b1k  a i2  b2k    a in  b nk   a ij b jk , i  1, 2,  , m ,
j1

k  1, 2,  , p .
Produsul matricelor A şi B se notează A  B sau AB.
Operaţia prin care fiecărei perechi de matrice  A, B  Mm, n  C  Mn, p  C
i se asociază matricea AB  Mm, p  C  se numeşte înmulţirea matricelor.

 OBSERVAŢII ŞI PRECIZĂRI
1. Elementul cik al matricei produs AB se obţine ca sumă a produselor
dintre elementele liniei „i“ a matricei A cu elementele corespunzătoare
din coloana „k“ a matricei B.
Această corespondenţă este indicată de diagrama următoare:
 ... b1k ... 
 ... ... ... ...      
   ... b2k ...   
 ai1 ai2 ... ain       ... cik  ai1 b1k  ai2 b2k  ...  ain bnk ... 
   ... ... ...    
 ... ... ... ...     
 ... bnk ... 
Regula de înmulţire a două matrice se denumeşte pe scurt regula de
înmulţire a liniilor cu coloanele sau regula linie-coloană.
2. • Produsul AB are sens dacă numărul de coloane ale matricei A este egal
cu numărul de linii ale matricei B.
• Dacă A  M m,n  C  , B  M n,p  C  , atunci AB  M m,p  C  .
3. • Dacă A  M m,n  C  , B  M n,m  C  , atunci au sens produsele AB şi BA.

23
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
• Dacă A, B  M n  C  , atunci înmulţirea matricelor este peste tot
definită (are sens atât AB cât şi BA).
4. În general AB  BA (înmulţirea matricelor nu este operaţie comutativă).

 Exemplu
4 1 
 1 2 1   
Fie A     M 2,3  R  şi B   1 0   M 3,2  R  .
 3 0 2   3 3 
 
Se observă că numărul de coloane ale matricei A este egal cu numărul de linii
ale matricei B. Aşadar, se poate calcula matricea produs AB   cij 22 cu următoa-
rele elemente:
c11  a11 b11  a12 b21  a13 b31  1  4  2   1   1   3  1
c12  a11  b12  a12 b22  a13 b32  1  1  2  0   1   3   4
c21  a21  b11  a22  b21  a23  b31  3  4  0   1   2   3  6
c22  a21 b12  a22  b22  a23  b32  3  1  0  0   2    3   9
 1 4 
Se obţine matricea AB     M2  R  .
 6 9
Pentru matricele A, B se poate efectua totodată şi produsul BA  M 3  R  ,
 7 8 6 
 
egal cu BA   1 2 1  .
 6 6 3 
 
Se observă că AB  BA, ceea ce justifică faptul că înmulţirea matricelor nu
este comutativă.

PROPRIETĂŢI ALE ÎNMULŢIRII MATRICELOR

 TEOREMA 1
Înmulţirea matricelor este asociativă: dacă A  M m,n  C  , B  M n,p  C 
şi C  M p,q  C  , atunci are loc egalitatea  A  B   C  A   B  C  .
Demonstraţie
Fie A   a ij mn , B   b jk np şi C   ckl pq .
Notăm A  B   d ik mp şi  A  B   C   e il mq .
n p p
 n  p n
Atunci d ik   a ij b jk şi eil   d ik ckl     aijb jk  ckl   aijb jk ckl . (1)
j1 k 1 k 1  j1  k 1 j1

24
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
p
Să notăm B  C   u jl nq şi A   B  C    v il mq . Avem u jl   b jk  ckl şi
k 1
n n p
  n p p n
v il   a ij u jl     b jk c kl   a ij   a ij b jk c kl   a ij b jk c kl . (2)
j 1 j 1  k 1  j 1 k 1 k 1 j 1

Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că eil  v il pentru oricare i  1, 2, ..., m
şi l 1, 2, ..., q . În concluzie  A  B  C  A   B  C şi teorema este demonstrată. 

 TEOREMA 2
Înmulţirea matricelor este distributivă faţă de adunarea matricelor:
a) A   B  C   A  B  A  C,  A  M m,n  C  şi B, C  M n,p  C 
(distributivitatea la stânga a înmulţirii faţă de adunare);
b)  B  C   A  B  A  C  A,  B, C  M m,n  C  şi A  M n,p  C 
(distributivitatea la dreapta a înmulţirii faţă de adunare).
Demonstraţie
a) Fie A   a ij mn , B   b jk np şi C   c jk np .
Notăm A   B  C    d ik mp , A  B   u ik mp şi A  C   v ik mp .
n n n
Avem d ik   a ij  b jk  c jk    a ij b jk   a ijc jk  u ik  v ik , pentru orice
j1 j1 j1

i  1, 2, ..., m şi k  1, 2, ..., p . Aşadar, A   B  C   A  B  A  C.

Analog se demonstrează egalitatea b). 

 TEOREMA 3
Fie M n  C  mulţimea matricelor pătratice de ordinul n, n  N* . Atunci
există o matrice I n  M n  C  astfel încât:
A  In  In  A  A,  A  Mn  C  .
Demonstraţie
1, dacă i  j
Considerăm matricea I n   d ij nn , d ij   ,
0, dacă i  j
 1 0 0 ... 0 
 
 0 1 0 ... 0 
deci I n   0 0 1 ... 0  .
 
 ... ... ... ... ... 
 0 0 0 ... 1 
 
Fie matricea A   a ij nn şi A  I n   bij nn .

25
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Atunci bij  a i1d1 j  a i2d 2 j  ...  a ijd jj  ...  a in d nj  a ij ,  i, j  1, 2, ..., n .
Aşadar A  I n  A.
Analog se arată că I n  A  A şi teorema este demonstrată. 
Matricea I n  M n  C  cu proprietatea că A  In  In  A  A,  A  Mn  C 
se numeşte matrice unitate sau matrice identică de ordinul n.
1 0
Astfel, matricea unitate de ordinul 2 este I2    , matricea
0 1
1 0 0
unitate de ordinul 3 este I 3   0 1 0  .
 
0 0 1
 
Teorema 3 arată că matricea unitate I n este element neutru pentru
înmulţirea matricelor pe mulţimea M n  C  .
Legătura dintre înmulţirea matricelor şi înmulţirea cu scalari a
matricelor este dată de următoarea egalitate:
a  AB  =  aA  B = A  aB  ,  A  M m,n  C  , B  M n,p  C  şi a  C.

2.4. PUTEREA UNEI MATRICE PĂTRATICE

Proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor pătratice
permite definirea puterii cu exponent natural a unei matrice pătratice.
Fie A  M n  C  . Definim A 0  I n , A1  A, A 2  A  A. Pentru n  N* se
defineşte puterea n a matricei A prin A n  A n 1  A.
 Exemplu
 1 1 
Dacă A    , atunci:
2 1 
 1 1   1 1   1 2 
A2  A  A     ,
 2 1   2 1   4 1 
 1 2   1 1   5 1 
A3  A 2  A      ;
 4 1   2 1   2 5 
 5 1   1 1   7 4 
A 4  A3  A     .
 2 5   2 1   8 7 
Reguli de calcul
 Fie A, B  M n  C  şi k, p  N. Atunci au loc egalităţile:
a) Ak  Ap  Ak p ; b)  Ak   Akp   A p  ; c)  A  B   A2  AB  BA  B2 .
p k 2

Verificarea acestor egalităţi se face folosind proprietăţile de asociativitate a

înmulţirii matricelor şi distributivitatea înmulţirii faţă de adunare.

26
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Exerciţiu rezolvat
 1 1 
 Fie A    . Să se calculeze A şi A .
5 8

2 1 
Soluţie
Din exemplul de mai sus se cunosc matricele A 2 , A3 , A 4 . Pentru A5 se
 1 2   5 1   1 11 
poate folosi regula A5  A 2  A3      , iar pentru
 4 1   2 5   22 1 
 7 4   7 4   17 56 
A8 se poate folosi regula A 8   A 4   
2
  .
 8 7   8 7   112 17 

 Fie A, B  M n  C  , n  2, astfel încât AB  BA. Atunci:

a) A m  B p  B p  A m ,  m, p  N* ;
p
b)  A  B    Cip A piBi ,  p  N* .
p

i 0

(Formula binomului lui Newton pentru matrice)

 Temă de proiect
Verificarea regulilor de calcul 1 şi 2.

Probleme rezolvate
a b
 1. Fie A     M2  C  . Să se veri-
 c d
fice egalitatea: William Rowan
A2   a  d   A   ad  bc   I2  O2 . HAMILTON
(1805-1865)
(Relaţia Hamilton-Cayley) matematician, astronom
Soluţie şi mecanician irlandez
Avem (englez)
A expus teoria fundamentală a
 a b   a b   a2  bc ab  bd  numerelor complexe, a evidenţiat
A2     2 
.
 c d   c d   ac  cd bc  d  principiile de comutativitate, asocia-
tivitate, distributivitate. A dezvoltat
Atunci A 2   a  d  A   ad  bc  I2  teoria numerelor hipercomplexe
 a2  bc ab  bd    a  d  a a  d b   lărgind noţiunea de număr. A ela-
 2 
   borat teoria cuaternionilor.
 ac  cd bc  d    a  d  c  a  d  d  Contribuţii importante în optica
geometrică punând bazele opticii
 ad  bc 0  0 0 matematice.
    O2 .
 0 ad  bc   0 0 

 2 1 
 2. Fie matricea A    . Să se calculeze A , n  N .
n *

 1 0 

27
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Soluţie
Metoda I: Utilizarea inducţiei matematice
 2 1   2 1   3 2 
Calculăm A2  A  A     .
 1 0   1 0   2 1 
 3 2   2 1   4 3 
A3  A 2  A     .
 2 1   1 0   3 2 
 4 3   2 1   5 4 
A 4  A3  A     .
 3 2   1 0   4 3 
n 1 n 
Se observă că A n    , n  N . Pentru n  1 egalitatea
*

 n   n  1  
k 1 k 
este adevărată. Presupunem că A k    şi demonstrăm că
 k   k  1 
k  2  k  1 
A k 1   .
k 1 k 
k 1 k   2 1   k  2  k  1 
Avem A k 1  A k  A      , ceea
 k   k  1    1 0  k 1 k 
ce trebuia demonstrat.
n 1 n 
Aşadar, A n   ,  n N .
*

 n   n  1  

Metoda a II-a: Utilizarea formulei binomului lui Newton

1 1 
Matricea A se scrie sub forma A  I2  B, B    . Deoarece I2B  BI2 ,
1 1 
n
atunci An   I2  B  CknBk . Dar B2  O2 şi rezultă că Bp  O2 ,  p  2.
n

k 0

n 1 n   Temă
Aşadar, A n  C0n I2  C1n B  I2  nB   . Calculaţi:
 n   n  1  n
 3 4
a)   ;
 1 1 
Metoda a III-a: Utilizarea relaţiei Hamilton-Cayley 100
Pentru matricea A, relaţia Hamilton-Cayley se  2 9 
b)   .
scrie: A2  2A  I2  O2 .  1 4 

Rezultă că A2  2A  I2 . Avem A3  A2  A  2A 2  A  3A  2I2 . Analog

se obţine A4  4A  3I2 . Folosind metoda inducţiei matematice se demon-
strează că A n  nA   n  1 I2 .

28
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE

 2 1   n  1 0  n 1 n 
Aşadar A n  n     n .
1 0   0 n  1    n  1 

2 3
 3. Să se determine A  M2  C  dacă A 2  A   .
0 2
Soluţie
2 3 2 3
Din relaţia dată se obţine că A 3  A 2  A    şi A  A  
3 2
  A,
0 2  0 2
2 3 2 3
deci A    A. (1)
0 2 0 2
a b
Dacă A    din relaţia (1) se obţine:
c d
 2a 3a  2b   2a  3c 2b  3d 
   şi c  0, a  d.
 2c 3c  2d   2c 2d 
a b
Aşadar, A    , iar din egalitatea dată rezultă că:
0 a
 a2  a 2ab  b   2 3 
   cu soluţiile a  1, b  1 şi a  2, b  1. Se
 0 a2  a   0 2 
1 1  2 1 
obţine A    şi A   .
0 1  0 2 

APLICAŢII ÎN TEORIA GRAFURILOR

Fie G   X, U  un graf cu n vârfuri, X  x1 , x 2 , ..., x n  , n  1 şi
A   a ij nn matricea booleană (de adiacenţă) asociată acestuia.
Matricea A indică numărul drumurilor de lungime 1 dintre două
vârfuri x i , x j . Dacă a ij  1, atunci există un drum de lungime 1 de la x i la
x j , iar dacă a ij  0, nu există un asemenea drum.
Pentru determinarea numărului drumurilor de lungime 2, 3, ..., n se
folosesc puterile A 2 , A3 , ..., A n ale matricei A.
Fie A k puterea k a matricei A, A k   bij nm :
• dacă bij  0, atunci nu există nici un drum de lungime k de la vârful
x i la vârful x j ;
• dacă bij  0, atunci există un drum de lungime k de la x i la x j ;
• dacă bij  p, atunci există p drumuri de lungime k de la x i la x j .

29
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Problemă rezolvată
 Fie G un graf sub formă sagitală ca în figura
1. Să se determine drumurile de lungime 2 şi 3 de 1
la vârful 1 la celelalte vârfuri.
Soluţie 2
Matricea booleană asociată grafului este
0 1 0 1 4
 
1 0 1 0  iar puterile de ordin 2 şi 3 sunt:
A ,
1 0 0 1 3 Figura 1
 
0 1 0 0 
1 1 1 0 2 1 1 2
   
1 1 0 2 1 3 1 1
A2   , A3   .
0 2 0 1   2 1 2 0
 1 0 1 0 
  1 1 0 
2 
 
Rezultă că există un singur drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi nici un drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 4.
Aceste drumuri sunt d1,2  1, 4, 2  , d1,3  1, 2, 3  . Citind matricea A3 se
deduce că există un singur drum de lungime 3 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi două drumuri de la vârful 1 la vârful 4. Acestea sunt
d1,2  1, 2, 1, 2  , d1,3  1, 4, 2, 3  , d1,4  1, 2, 3, 4  , d1,4
'
 1, 2, 1, 4  .
 Temă
Să se determine drumurile de lungime 2 şi 3 de la vârfurile 2, 3, 4 la celelalte
vârfuri ale grafului din figura 1.

2.5. TRANSPUSA UNEI MATRICE

 DEFINIŢII
 Fie matricea A  a ij   mn
. Se numeşte transpusa matricei A, matricea
t
A   bkl nm , unde bkl  alk , pentru oricare k  1, 2, ..., n şi l  1, 2, ..., m .
 Operaţia prin care fiecărei matrice A  M m,n  C  i se asociază matricea
transpusă t
A  M n,m  C  se numeşte operaţia de transpunere a
matricelor.
 OBSERVAŢII
1. Matricea transpusă t A se obţine din matricea A prin schimbarea liniilor
în coloane şi a coloanelor în linii.
2. Dacă A  M n  C  , atunci t A  M n  C  şi Tr  A   Tr  t A  , unde Tr  A 
este urma matricei A.

30