MODEL 2

Secțiunea gimnaziu – lector avansat, Nivelul 2 – clasele a VII-a și a VIII-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota
fiecare rând pe care îl vei scrie.
 Textul care depășește limita maximă de rânduri, în cazul în care aceasta este precizată,
nu va fi luat în considerare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.

Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 50 de puncte

COPIII CĂPITANULUI GRANT

Capitolul I. Balance-fish
de Jules Verne
La 26 iulie 1864, sub o adiere puternică de vânt dinspre nord-est, un iaht măreţ evolua cu
toată iuţeala pe valurile canalului de nord. Pavilionul Angliei flutura în vârful catargului de dinapoi;
la extremitatea marelui catarg un pavilion albastru purta iniţialele E.G., brodate în aur, având
deasupra o coroană ducală. Iahtul se numea Duncan şi aparţinea lordului Glenarvan, unul din cei
şaisprezece pairi scoţieni care făceau parte din Camera Lorzilor şi cel mai distins membru al „Royal-
ThamesYacht-Club”-ului, foarte cunoscut în Regatul Unit.
Lordul Edward Glenarvan se găsea pe bord cu tânăra-i soţie, lady Helena, şi cu unul din
verii lui, maiorul Mac Nabbs. Duncan-ul, nou construit, făcuse exerciţii la câteva mile de golful
Clyde, şi încerca să se reîntoarcă la Glasgow; insula Arran se zărea de acum la orizont, când
matelotul de pe catarg semnală un peşte enorm care se zbătea în urma iahtului. Căpitanul John
Mangles porunci ca lord Edward să fie prevenit de acest fapt. Lordul urcă pe punte cu maiorul Mac
Nabbs şi întrebă pe căpitan ce crede asupra vietăţii.
― Cred că-i un rechin din cei mari, răspunse John Mangles.
― Un rechin prin locurile acestea? exclamă Glenarvan.
― Fără îndoială; el aparţine unei specii de rechini care se întâlnesc în toate mările şi sub
toate latitudinile. E aşa-numitul „Balance-Fish”. Dacă înălţimea voastră consimte şi dacă lady-ei
Glenarvan i-ar fi pe plac să asiste la o vânătoare ciudată, vom şti îndată ce avem de făcut.
― Să pescuim atunci, zise lord Glenarvan.
Apoi trimise un marinar să prevină şi pe lady Helena, care veni pe punte, într-adevăr ispitită
nespus.
Marea era frumoasă; se puteau urmări pe suprafaţa ei cu uşurinţă repezile evoluări ale
rechinului, care se cufunda sau se ridica la suprafaţă cu o surprinzătoare putere. John Mangles dădu
ordine. Mateloţii aruncară peste bord o parâmă puternică, prevăzută cu un cârlig la care era pusă ca
momeală o bucată enormă de slănină. Cu toate că rechinul era încă la o distanţă de cincizeci de coţi,
simţi momeala oferită lăcomiei lui. Se apropie repede de iaht. I se vedeau aripile cenuşii la capete,
negre la bază, bătând valurile cu violenţă, pe când coada şi-o menţinea într-o poziţie dreaptă. Pe
măsură ce înainta, ochii lui mari, bulbucaţi, apăreau umflaţi de poftă, iar fălcile, larg deschise,
descopereau patru şiruri de dinţi. Capul îi era larg şi aşezat ca un ciocan uriaş în vârful unui mâner.
John Mangles nu se înşelase; acesta era cel mai lacom specimen al familiei rechinilor.
Pasagerii şi marinarii de pe Duncan urmăreau cu încordată atenţie mişcările rechinului. Animalul fu
de îndată în dreptul cârligului; se întoarse pe spate pentru a-l apuca mai bine şi enorma bucată de
slănină dispăru în vastul lui gâtlej. Îndată ce se „prinse”, mateloţii îl traseră. Rechinul se zbătu cu
putere văzându-se smuls din elementu-i natural, apa. Dar se ţinu seamă de violenţa lui; o frânghie
prevăzută cu un laţ îl apucă de coadă şi-i paraliză mişcările. După câteva clipe era zvârlit pe punte.
Îndată, unul din marinari se apropie de dânsul, cu băgare de seamă, şi cu o puternică lovitură de
topor tăie coada uriaşă a animalului.
 Pescuirea era terminată; nu se mai puteau teme de nimic din partea monstrului; răzbunarea
marinarilor era satisfăcută, dar curiozitatea lor, nu. Într-adevăr, pe bordul oricărei corăbii este
obiceiul de a se cerceta cu atenţie stomacul rechinilor.
Lady Glenarvan nu voi să asiste la această „explorare”, şi se întoarse la locul său. Rechinul
gâfâia încă; era lung de peste trei metri şi cântărea peste şase sute de livre. Dimensiunea şi greutatea
nu aveau nimic extraordinar; dar dacă „balance-fish” nu este clasat printre uriaşii speciei, el se
numără printre cei mai de temut. Fu spintecat grabnic cu lovituri de topor. Cârligul pătrunsese până
în stomacul absolut gol; evident animalul postise multă vreme, şi marinarii înşelaţi în speranţele lor
începeau să-i arunce rămăşiţele în mare, când conducătorul echipajului observă un obiect grosolan,
încurcat puternic în măruntaiele peştelui.
― Ei, ce-i asta? exclamă el.
― O piatră pe care animalul va fi înghiţit-o, răspunse unul dintre marinari.
― Da, reluă un altul, e o ghiulea cu sârmă.
― Tăceţi, replică Tom Austin, secundul iahtului, nu vedeţi că animalul era un beţivan
patentat şi că a băut nu numai vinul, dar şi sticla?
― Ce, întrebă lordul Glenarvan, rechinul are în stomac o sticlă?
― O sticlă veritabilă, răspunse şeful de echipaj.
― În cazul acesta, Tom, reluă lord Edward, scoateţi-o cu băgare de seamă; sticlele găsite în
mare închid adesea documente de preţ.
― Crezi? întrebă Mac Nabbs.
― Cred că de multe ori poate fi cu putinţă.
― Nu te contrazic, răspunse maiorul. Poate că şi acum o fi aici vreo taină.
― O vom afla îndată, zise Glenarvan. Ei bine, Tom?
― Iată, răspunse secundul, arătând sticla pe care o scosese nu fără greutate, din stomacul
rechinului.
― Bun, zise Glenarvan. Spălaţi-o şi aduceţi-mi-o pe dunetă.
Sticla fu depusă pe masa din careu, împrejurul căreia se aşezară lordul Glenarvan, maiorul
Mac Nabbs, căpitanul John Mangles şi lady Helena. Se ştie că femeia este curioasă întotdeauna.
Pe mare orice întâmplare constituie un eveniment. Fu un moment tăcere. Era oare aici taina
unui dezastru, sau o simplă scrisoare încredinţată bunului plac al valurilor de vreun marinar fără
lucru?
Înainte de a fi cercetată în interior, sticla fu examinată pe dinafară. Ea avea o îmbucătură
subţire şi lungă, al cărei gât puternic purta încă un capăt de sârmă de fier atinsă de rugină; pereţii săi
erau foarte groşi şi în stare să suporte o presiune de mai multe atmosfere. Cu aceste sticle, podgorenii
din Ai sau din Epernay rup picioarele scaunelor, fără să se spargă. Sticla putuse deci să suporte fără
nici o stricăciune primejdia unei lungi pribegiri.
― O sticlă a casei Clicquot, zise simplu maiorul.
Şi cum era cunoscător în această materie, afirmaţia lui fu primită fără tăgadă.
― Dragul meu maior, răspunse lady Helena, puţin ne pasă ce fel de sticlă e dacă nu ştim de
unde vine.
― Vom şti, dragă Helena, zise lord Edward, şi putem afirma de pe-acum că vine de departe.
Priveşte stratul pietrificat care o acoperă: substanţele sunt mineralizate, pentru a zice astfel, sub
acţiunea mării. Această rămăşiţă a plutit multă vreme în ocean, înainte de a fi intrat în pântecele
rechinului.
― Dar de unde vine? întrebă lady Glenarvan.
― Aşteaptă, aşteaptă; trebuie să fii răbdătoare când ai o sticlă ca asta în faţa ta.
Glenarvan începu să scormonească stratul care apăra gâtul sticlei; îndată ieşi la iveală dopul
care era foarte stricat de apă.
― Circumstanţă supărătoare, zise lordul Edward, căci dacă se găseşte vreo hârtie înăuntru
va fi fost vătămată.
― Tot ce se poate, replică maiorul.
― Voi adăuga, reluă Glenarvan, că sticla, rău astupată, avea să se scufunde, şi e o fericire că
rechinul a înghiţit-o pentru ca să ne-o aducă aici pe bord.
― Fără îndoială, răspunse John Mangles, şi totuşi ar fi fost mai bine s-o fi pescuit-o în
mijlocul mării pe o latitudine şi o longitudine bine determinate. Studiind curenţii atmosferici şi marini,
se poate recunoaşte drumul străbătut; dar cu aceşti rechini care merg contra vântului şi mării, nu mai
ştii ce să faci.

2
 ― Vom vedea, răspunse lord Edward.
Scoase dopul cu multă grijă. Un miros puternic de sare se răspândi.
― Ei bine? întrebă lady Helena cu o nerăbdare specific femeiască.
― Da, zise Glenarvan, nu m-am înşelat! Sunt nişte hârtii!
― Documente, documente! strigă lady Helena.
― Numai că, răspunse Glenarvan, par să fie roase de umezeală, şi e imposibil să le scoţi, căci
sunt lipite de pereţii sticlei.
― S-o spargem, răspunse maiorul.
― Aş vrea s-o păstrez neatinsă, replică Glenarvan.
― Şi eu la fel, răspunse maiorul.
― Fără îndoială, zise lady Helena, dar conţinutul este mai preţios decât sticla, şi e mai bine
s-o sacrificăm.
― Înălţimea voastră să desprindă numai gâtul, zise John Mangles. În felul acesta s-ar putea
scoate documentul fără a se sparge sticla.
Era greu să se procedeze în alt fel. Trebui să se întrebuinţeze ciocanul, căci învelitoarea de
piatră era extrem de tare. Sfărâmăturile căzură pe masă şi mai multe bucăţi de hârtie ieşiră la iveală,
lipite una de alta. Glenarvan le scoase cu grijă, le separă şi le întinse pe masă. Lady Helena, maiorul
şi căpitanul se îngrămădiră în jurul lui.

A. (4 puncte: 1 punct pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Ce se putea vedea în urma iahtului?
a. marea;
b. rechinul;
c. o barcă;
d. palmierii.

2. John Mangles era:

a. căpitanul;
b. prietenul lordului;
c. vărul lordului;
d. un marinar.

3. Ce reiese din text referitor la rechin?

a. Rechinul era gras.
b. Rechinul mâncase o cizmă.
c. Rechinul era un balance-fish.
d. Rechinul se rătăcise.

4. Toți se adună în jurul rechinului pentru că:

a. au descoperit o bucată de lemn în burta lui;
b. urma să fie aruncat înapoi în mare;
c. urma să fie gătit;
d. au descoperit o sticlă în burta lui.

B. (8 puncte: 1 punct pentru fiecare idee plasată corect)

Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi
notează pe foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară
celei de mai jos:

3
 1. Oamenii de la bordul iahtului observă rechinul.
2. În interiorul sticlei este descoperit un mesaj.
3. Este descris iahtul lordului Glenarvan.
4. Sticla este analizată de cei de la bordul iahtului.
5. Echipajul pescuiește rechinul.
6. Sunt prezentate personajele de pe iaht.
7. În măruntaiele rechinului este descoperită o sticlă.
8. Rechinul este descris în amănunt.

C. (18 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințele 1, 2, 3 și 9 puncte
la cerința 4)
Răspunde, pe foaia de concurs, prin enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Menționează trei însușiri ale rechinului, așa cum reies din text.
2. Precizează ce sugerează despre sticlă fragmentul: Cu aceste sticle, podgorenii din Ai sau
din Epernay rup picioarele scaunelor, fără să se spargă. Sticla putuse deci să suporte fără
nici o stricăciune primejdia unei lungi pribegiri.
3. Ilustrează o trăsătură a Helenei, raportându-te la al doilea paragraf al fragmentului.
4. Prezintă, în cel mult 10 rânduri, semnificaţia următorului fragment, din textul dat:
Rechinul gâfâia încă; era lung de peste trei metri şi cântărea peste şase sute de livre.
Dimensiunea şi greutatea nu aveau nimic extraordinar; dar dacă „balance-fish” nu este
clasat printre uriaşii speciei, el se numără printre cei mai de temut.

D. (20 puncte)
La o întâlnire a clubului de lectură din care faci parte discutați despre diferitele
semnificații ale romanului Copiii căpitanului Grant de Jules Verne.
Redactează un text de cel mult 30 de rânduri care să reprezinte intervenția ta în cadrul
discuției și în care să evidențiezi importanța călătoriilor.

SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte

Rechinul
Rechinii, din franceză requin, (ordinul Selachimorpha) sunt pești cu schelet cartilaginos și cu
un corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii; cele mai multe sunt marine, dar există și unii
rechini de apă dulce (ex. în Gange, Zambezi).
Rechinii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se
efectuează respirația. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau
paraziți și le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că
dinții lor sunt substituibili.
Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul
pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăiește în zonele profunde ale mărilor și care
măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel
mai mare pește cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri și care, precum
balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru
capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât și în apele dulci din zonele de deltă.
În anul 2010, 6 persoane au fost omorâte de rechini în întreaga lume. În schimb, oamenii ucid
anual aproximativ 73 de milioane de rechini.
Până în secolul al XVI-lea, rechinii erau cunoscuți de marinari drept „câini de mare”.
Etimologia cuvântului „rechin” este incertă, cele mai probabile etimologii afirmă că sensul original
al cuvântului era cel al „prădătorului, cel care vânează pe alții” din olandeză schruk, adică
„răufăcător, ticălos”, care a fost ulterior aplicată peștilor datorită comportamentului lor de prădător.
O teorie dispărută acum este că derivă din limba Yucatec Maya cuvântul xok (pronunțat
'shok'), adică „pește”. Dovezile acestei etimologii au provenit din Dicționarul englezesc Oxford, care
reamintește că „rechinul” a intrat în uz după ce marinarii lui Sir John Hawkins au expus unul în
Londra în 1569 și au postat „rechin” pentru a se referi la rechinii mari din Marea Caraibilor. Cu

4
toate acestea, Dicționarul englez mijlociu înregistrează o apariție izolată a cuvântului rechin
(referindu-se la un pește de mare) într-o scrisoare scrisă de Thomas Beckington în 1442, care exclude
o etimologie a Lumii Noi.
Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, în Devonian.
Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte și pisicile-de-mare.
În lume există 368 de specii de rechini, împărțite în opt ordine:
 Hexanchiformes: care cuprind două familii și cinci specii. Exemple din acest ordin sunt rechinul-
vacă (Notorynchus cepedianus) și rechinul-pescar (Hexanchus griseus).
 Escualiformes: compus din trei familii și 82 de specii. Din acest ordin face parte rechinul pigmeu
(Europtomicrus bispinatus), porcul-de-mare (Oxynotus centrina) și rechinul boreal (Somniosus
microcephalus).
 Pristoforiformes: sunt rechinii-ferăstrău care au un bot alungit ca o trompă prevăzută cu dinți și pe
care o utilizează pentru a tăia prada înainte de a o înghiți.
 Squatiniformes: din acest ordin fac parte rechinii-înger.
 Heterodontiformes: rechinul-cu-corn (Heterodontus francisci) este un reprezentant al acestui ordin.
 Orectolobiformes: din care fac parte rechinul-covor, rechinul-dădacă (Ginglymostoma cirratum) și
cel mai mare pește, rechinul-balenă.
 Carchariniformes: care cuprinde 197 de specii cunoscute. În acest ordin se includ rechinul-
ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), și rechinul-cenușiu (Carcharhinus
amblyrhynchos).
 Lamniformes: cuprinde șapte familii și 16 specii cunoscute din care fac parte rechinul mako (Isurus
oxyrinchus), rechinul-cu-bici (Alopias Vulpinus), rechinul-peregrin (Cetorhinus maximus) și marele
rechin alb (Carcharodon carcharias).
Din acest ultim ordin făcea parte și megalodontul (Carcharodon megalodon), specie
dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinților săi (singurele oase propriu-zise ale
acestui pește care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de
plecare dimensiunea dinților, iar aceasta a sugerat ideea că peștele putea atinge 36 de metri în
lungime. Calculele s-au revăzut anterior și s-a ajuns la concluzia că această specie putea atinge în jur
de 15 metri.
Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peștilor teleosteni (pești cu schelet osos)
sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca și pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos și elastic, un
țesut mult mai ușor și mai flexibil decât cel al oaselor.
Ca și la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu.
Mandibula este, ca și vertebrele și arcurile branhiale, un element scheletic care are această structură
datorită expunerii la intense tensiuni fizice și este acoperită de un strat de plăci subțiri de formă
hexagonală numite tesserae, compuse din cristale de săruri de calciu dispuse sub forma unui mozaic.
Acestea conferă mandibulei o rezistență comparabilă cu cea a celor mai dure oase.
În general, există doar un strat de tesserae la nivelul mandibulei, însă la speciile de talie mare
cum ar fi rechinul-taur sau rechinul-alb, s-au găsit două, trei, în unele cazuri, chiar mai mult de trei
straturi, depinzând de mărimea corpului. Mandibula unui exemplar mare de rechin-alb poate avea
chiar cinci straturi de tesserae.
Cartilajul botului este spongios și flexibil. Această particularitate are menirea de a diminua
puterea impacturilor.
Tot timpul vieții lui, de fiecare dată când unui rechin îi cade un dinte mușcând dintr-o pradă
tare, un nou dinte îi crește rapid în loc.
Scheletul înotătoarelor este alungit și întărit de o serie de filamente elastice nesegmentate
numite ceratotrihii compuse dintr-o proteină asemănătoare cheratinei din țesutul cornos din care se
formează părul și penele.
(https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Rechin)

A. (12 puncte: 3 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, prin
valorificarea textului citat:
1. Precizează care era dimensiunea megalodontului.
2. Menționează în câte ordine se împart speciile de rechini și care sunt acestea.
3. Explică modalitatea prin care s-a calculat lungimea megalodontului.

5
4. Prezintă, valorificând textul, etimologia cuvântului „rechin”.

B. (18 puncte)
Imaginează-ți că discuți în contradictoriu cu un coleg pe tema rechinilor. Redactează un text
de cel mult 20 de rânduri, în care să-ți susții opinia despre importanța conservării speciilor de
rechini pe cale de dispariție.

SUBIECTUL al III-lea 20 puncte

(Se vor acorda câte 2 puncte pentru cerințele 1-3 și 14 puncte pentru cerința 4)
Privește următoarea imagine.

1. Precizează scopul pe care îl are imaginea.

2. Menționează autorii cărții.
3. Notează rolul textului scris.
4. Explică, într-un text de cel mult 20 rânduri, relaţia dintre mesajul scris şi imagini.

6
 MODEL 2

Secțiunea gimnaziu – lector avansat, Nivelul 2 – clasele a VII-a și a VIII-a

BAREM DE NOTARE

 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, elevilor li s-a
cerut să numeroteze rândurile scrise.
 În cazul în care în cerință a fost precizată existența unei limite maxime de rânduri,
textul ce depășește această limită nu va fi luat în considerare.

SUBIECTUL I 50 de puncte
A. (4 puncte: 1 punct pentru fiecare răspuns corect)
1. b 2. a 3. c 4. d

B. (8 puncte: 1 p. pentru fiecare idee plasată corect)

3 6 1 8 5 7 4 2

C. (18 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințele 1, 2, 3 și 9 puncte
la cerința 4)
1. Menționarea a trei însușiri ale rechinului: lung; lacom; de temut.
3 puncte pentru răspunsul corect și complet, sub formă de enunț;
2 puncte în cazul în care răspunsul, corect și complet, nu este formulat sub forma unui enunț;
0 puncte pentru lipsa răspunsului sau răspuns greșit.
2. Precizarea aspectului sugerat: era rezistentă: putea rupe picioarele unui scaun fără să se spargă,
putea suporta primejdia unei lungi pribegiri
3 puncte pentru răspunsul corect și complet, sub formă de enunț;
2 puncte în cazul în care răspunsul, corect și complet, nu este formulat sub forma unui enunț;
0 puncte pentru lipsa răspunsului sau răspuns greșit.
3. Ilustrarea unei trăsături a Helenei, prin raportarea la al doilea paragraf: era tânără
3 puncte pentru răspunsul corect și complet, sub formă de enunț;
2 puncte în cazul în care răspunsul, corect și complet, nu este formulat sub forma unui enunț;
0 puncte pentru lipsa răspunsului sau răspuns greșit.
4. Prezentarea semnificaţiei fragmentului dat; de exemplu: rechinul avea peste trei metri și cântărea
peste șase sute de livre, era cel mai de temut din specia sa etc.
1 punct pentru numerotarea rândurilor;
8 puncte pentru prezentare clară, nuanțată; 4 puncte pentru explicare ezitantă, lacunară;
0 puncte pentru lipsa răspunsului sau răspuns greșit.

D. 20 puncte
1 punct pentru numerotarea rândurilor
3 puncte pentru formularea clară a ideii ce urmează a fi evidențiate
8 puncte pentru evidențierea importanței călătoriilor: clar, coerent: 8 p.; ezitant: 4 p.; încercare de
evidențiere: 2 p.
3 puncte pentru valorificarea textului citat;
2 puncte pentru coerența exprimării (în totalitate: 2 puncte; parțial: 1 punct);
3 puncte pentru respectarea normelor de ortografie, de punctuație și pentru lizibilitate (1 punct+1
punct+1 punct).
Nu se va puncta tendința de comentare a textului, folosirea nejustificată a conceptelor de
teorie literară.

7
SUBIECTUL al II-lea 30 puncte
A. 12 puncte: 3 puncte pentru fiecare răspuns corect
1. Precizarea dimensiunii megalodontului: în jur de 15 metri.
3 puncte pentru răspunsul inclus în enunț;
2 punct pentru răspunsul neinclus în enunț;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
2. Menționarea numărului de ordine în care se împart speciile de rechini și exemplificarea acestora:
opt ordine: Hexanchiformes, Escualiformes, Pristoforiformes, Squatiniformes, Heterodontiformes,
Orectolobiformes, Carchariniformes, Lamniformes
3 puncte pentru răspunsul inclus în enunț;
2 punct pentru răspunsul neinclus în enunț;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
3. Explicarea modalității prin care s-a calculat lungimea megalodontului: după dimensiunea dinților
3 puncte pentru explicația clară, coerentă;
2 punct pentru explicația ezitantă;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
4. Prezentarea etimologiei cuvântului rechin, de exemplu: schruk, xok, cu sensul de pește mare
3 puncte pentru prezentare clară, nuanțată;
2 punct pentru prezentarea ezitantă, lacunară;
0 puncte pentru lipsa răspunsului sau răspuns greșit

B. (18 puncte)
1 punct pentru numerotarea rândurilor
3 puncte pentru precizarea afirmației asumate
8 puncte pentru cele susținerea punctului de vedere: 8 p susținerea convingătoare, prin exemplificare,
explicație etc.; 4 p pentru ezitare în susținere; 2 p pentru încercarea susținerii punctului de vedere
3 puncte pentru coerența și corectitudinea exprimării: în totalitate: 3 p.; parțial: 2 p.
3 puncte pentru respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație (1p + 1p + 1p).

SUBIECTUL al III-lea 20 puncte

(20 de puncte: 2 puncte pentru cerințele 1-3 și 14 puncte pentru cerința 4)
1. Precizarea scopului pe care îl are imaginea, de exemplu: conține indicații despre personaje și
acțiune etc.
2 puncte pentru răspunsul inclus în enunț;
1 punct pentru răspunsul neinclus în enunț;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
2. Menționarea autorilor cărții: Gundi Herget și Nikolai Renger.
2 puncte pentru răspunsul inclus în enunț;
1 punct pentru răspunsul neinclus în enunț;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
3. Notarea rolului textului scris: oferă informații despre autorii cărții, iar titlul, despre conținut.
2 puncte pentru răspunsul inclus în enunț;
1 punct pentru răspunsul neinclus în enunț;
0 puncte pentru răspuns greșit sau lipsa răspunsului
4. Explicarea relației dintre mesajul scris și imagini.
1 punct pentru numerotarea rândurilor;
8 puncte pentru prezentarea detaliată a relației dintre mesajul scris și cel vizual (prezentarea
clară, nuanțată: 8 p; prezentare ezitantă: 4 p; încercare de prezentare: 2 p);
2 puncte pentru pentru coerența exprimării (în totalitate: 2 p; parțial: 1 p);
3 puncte pentru respectarea normelor de ortografie, de punctuație și pentru lizibilitate (1p + 1p
+ 1p).