Alba Iulia, 2022

DTP & Layout: Nicolae ALOMAN, Andrei MOTORA

Volum publicat de Școala Doctorală de Teologie din Alba Iulia

Referenți: Lucian D. Colda, Alexandru Moldovan, Ovidiu Panaite

Secretar SIVDT 2020: Alexandru Agignoaei
Corectură: Vasile Căpîlnean

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Direcţii şi teme de cercetare în teologia contemporană :

Cui folosesc cercetările doctorale? / carte tipărită cu
binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu,
Arhiepiscop al Alba Iuliei. - Alba Iulia : Reîntregirea,
2022
2 vol.
ISBN 978-606-509-513-7
Vol. 1 / ed.: Mihai Himcinschi, Alexandru Agignoaei. - 2022. –
ISBN 978-606-509-514-4

I. Himcinschi, Mihai (ed.)

II. Agignoaei, Alexandru Nicolae (ed.)

© SIVDT 2020
Autorii din acest volum își asumă exclusiv responsabilitatea și originalitatea
textelor publicate.
 (SIVDT 2020)
ediția a VIII-a

ORGANIZAT DE

Școala Doctorală de Teologie din Alba Iulia

COMITETUL ȘTIINȚIFIC
Mihai Himcinschi, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, România
Mariyan Stoyadinov, Universitatea Veliko Târnovo, Bulgaria
Mark Cherry, Universitatea St. Edward`s, Texas, USA
Emil Jurcan, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, România
Dumitru A. Vanca, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, România
Daniel Benga, Universitatea Ludwig-Maximilian, Germania
Adriana Filip, Clarivate Analytics
Daniel Munteanu, Universitatea „Valahia”, România
Oliviu Botoi, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, România
Ana Dumitran, Museikon, Alba Iulia
Constantin Necula, Universitatea „Sfântul Andrei Șaguna”, Sibiu, România
Răzvan Brudiu, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, România

COMITETUL ORGANIZATORIC
Dumitru Vanca, Mihai Himcinschi, Emil Jurcan, Oliviu Botoi,
Răzvan Brudiu, Alexandru Agignoaei
 VISUL TAUMATURGIC ÎN ISTORIA BISERICII:
O MOȘTENIRE PĂGÂNĂ SAU O PRACTICĂ
EMINAMENTE CREȘTINĂ?

Cezar-Ivan Aurelian COLIȚĂ

Abstract: The Healing Dream in the Church History: a Pagan

Heritage or a Solely Christian Practice?1. This present study starts
from the premise in which the dream reflects both a subconscious
experience in our unconscious mind and also a mystic framework.
Regarding this fact, the Christian Tradition has always been very
skeptical about dreams due to the fact that some of the intense
oneiric episodes give us a false impression of a true spiritual
experience. Usually, dream revelations are spontaneous and they also
represent an effect of the ascetic and mystical diligence. The latter
pattern acts likewise as a framework for the healing dreams, also
known in history as the incubation practice. Using both a historical
and a neuroscientific approach, this article pleads for the contrast
between pagan and Christian incubation which reflects two distinct
cathegories of the curative dreams. Even though they have a similar
form of manifestation, they are very antithetical in essence. In
conclusion, the reader will notice that the pagan incubation reflects
the immersion of man in a phantasmagoric and sensational
experience caused either by endogenous neurobiological effects or
by practicing a soft kind of sorcery, while the Christian incubation
reflects the true and miraculous recovery of one’s health with the
promise of an inner conversion during his/ her entire life.

 PhD Candidate, Faculty of Orthodox Theology, University of Bucharest. Contact:

cezar.ivan23@gmail.com.
1 Studiu publicat sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Emanoil Băbuș, care şi-a
exprimat acordul pentru publicare.

239
 Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

Keywords: faith, incubation practice, miraculous healing, holy

unmercenary physicians, divine therapists, placebo effect, collective
dream

Introducere: visul și fiziologia firească a somnului

Pentru a înțelege mai bine fenomenul visului tămăduitor
prezent atât în divinațiile onirice ale religiilor antice sincretiste, cât și
cel din cultul Bisericii din a doua jumătate a mileniului I creștin, este
nevoie de o viziune complementară asupra condițiilor fiziologice din
timpul somnului. Din punct de vedere neuropsihologic, visul
reprezintă, într-o formulă general acceptată, diversitatea unei gândiri
umane reduse, disociate, mărginite și adesea eronate, care apare în
timpul somnului2 din cauze diverse, precum o durere sau o plăcere
fizică (ex.: visul reflex al senzațiilor necoordonate), un afect pozitiv
sau negativ (ex: admirație sau dezgust, afecțiune sau ură, frică etc.)3,
fiind în dezacord total sau parțial cu ansamblul fenomenelor psihice
conștiente. Visul este o tranziție între starea de veghe și somnul
profund și poate fi categorisit ca plăcut/neplăcut, intens/estompat,
nou/repetat, bine/slab imprimat, unele dintre aceste categorii
combinate reciproc între ele putând îndeplini un rol cathartic în care
psihicul beneficiază de o auto-terapie spontană bazată pe experiență
compensatorie de tip afectiv și hedonic4.
Majoritatea viselor iau naștere în proporție de 90-95% în
timpul stadiului REM (rapid-eye-movement), precedat de cele trei-
patru stadii non-REM în care se formează somnul profund cu o
durată de aproximativ 70-90 minute, când activitatea cerebrală și
funcțiile fiziologice încetinesc5. După acest interval de timp, somnul
de tip REM înregistrează accelerarea ritmul cardio-respirator
împreună cu cea a activității cerebrale, moment în care activitățile de
pe timpul zilei sunt prelucrate de către creier contribuind la

2 Ștefan ODOBLEJA, Psihologia consonantistă, trad. P. Iacob, București, Edit.

Științifică și Enciclopedică, 1982, p. 288.
3 Carl Gustav JUNG, Psihologia religiei vestice și estice, trad. Viorica Nișcov,

București, Edit. Trei, 2010, p. 29.

4 Șt. ODOBLEJA, op. cit, p. 288-290.
5 David HARTMAN, Diane ZIMBEROFF, „REM and Non-REM Dreams: Dreaming

without a Dreamer”, in Journal of Heart-Centered Therapies, 2/2012, p. 27-52

(p. 27-28).

240
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

sedimentarea amintirilor și la funcționarea normală a memoriei6.

Totodată, este știut că senzațiile, percepțiile și evenimentele trăite
tipăresc anumite reprezentări în adâncul minții, precum un inel își
amprentează propria formă într-o ceară moale la contactul cu
aceasta7. De aceea, în somn ne întâlnim cu inconștientul nostru care a
înregistrat dintr-un trecut mai recent sau mai îndepărtat anumite
năzuințe sau anxietăți reciclate de către creier8. Așadar, visul este un
semi-somn, în strânsă relație cu iluzia și reveria9.

1. Visul: între fantasme și revelație

Constatăm, așadar, că imaginația are un puternic impact
asupra visului, or imaginația nu este un aliat-dimpotrivă, este chiar
un adversar-al revelației, motiv pentru care Biserica a manifestat
rezerve față de pretinsele viziuni onirice. Experiența mistică a
Bisericii observa în majoritatea „revelațiilor” din timpul somnului un
posibil reflex senzorial-afectiv al psihicului omenesc ori o sugestie
atrăgătoare din partea demonului deghizat „în înger de lumină” care,
amestecând în mod abil minciuna cu adevărul în previziunile sale
insuflate visătorului credul, putea să îl atragă pe cel din urmă la
pierzare10. Din punct de vedere psihiatric, pretinsele revelații onirice
oferă iluzia provenienței lor de undeva „din cer” sau „din altă lume”,
dar acestea ar putea constitui un simplu reflex al psihicului de a
induce o stare hipnagogică similară stărilor de conștiență modificată,
precum vise, meditație, transă, episoade de creativitate intensă, pe de
o parte, ori episoade specifice schizofreniei, crize de isterie și
consumul anumitor substanțe halucinatorii11.

6 Ibidem, p. 27-28.
7 Cf. MARCUS AURELIUS, Gânduri către sine însuși, trad. Cristian Bejan, București,
Edit. Humanitas, 2020, p. 27, 29; EVAGRIE PONTICUL, Capete despre deosebirea
gândurilor, în Filocalia, vol. I, Sibiu, Institutul de Arte Grafice Dacia Traiana,
1947, p. 49-50.
8 John Anthony MCGUCKIN, Dicționar de teologie patristică, trad. Dragoș Dâscă,

Iași, Edit. Doxologia, 2014, p. 538.

9 Șt. ODOBLEJA, op. cit, p. 288-290.
10 Cf. C. G. JUNG, op. cit, p. 29-30; J. A. MCGUCKIN, op. cit., p. 539.
11 Diferența între vis și stările hipnagogice constă în faptul că cele din urmă

constituie anumite străfulgerări/ instantanee auditive sau viziuale percepute de

către psihic în calitate de pur spectator, pe când visele sunt episoade marcate de

241
 Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

Experiența patristică nu cataloghează visele ca fiind întru totul

rele. Dimpotrivă, ele reprezintă într-adevăr o dovadă a faptului că
sufletul omenesc nu este pe deplin legat de propriul trup, dar până la
experierea unei vederi duhovnicești autentice sufletul necesită o
anumită pregătire ascetico-mistică pentru a putea trece cu bine de
„vămile” onirice produse de propriul trup și psihic, dar și de lucrarea
înșelătoare a demonilor12. Dacă mândria, pofta și mânia intră în
suflet cât timp acesta se află în starea de veghe, lucrarea acestor trei
patimi se reflectă totodată și în lumea visului sub formă de fantasme.
O revelație adevărată apare în cazuri excepționale, când creștinul a
parcurs pe rând și cu abnegație treptele despătimirii, iluminării și
sfințirii vieții sale și când smerita cugetare se învârte în mod
continuu în jurul celor dumnezeiești ca urmare a sălășluirii Duhului
în minte13. Divinul se întâlnește cu umanul pe tărâmul visului numai
când rugăciunea curată pune stăpânire pe minte, pe simțuri și pe
duhul nevoitorului14.

2. Practica incubatio în politeismul greco-roman

Denumirea convențională de incubatio (lat. incubo, incubáre =
„a se întinde, a se culca pe un pat/ grămadă de paie”)15 presupune
ritualul în care cineva adormea în templul consacrat unui zeu sau al
unui erou cu proprietăți teurgice și tămăduitoare regăsite în statuia
acestuia. Scopul era experiența unui vis premonitoriu sau vindecarea

o anumită tematică și coerență pe care visătorul le trăiește în calitate de

participant. De asemenea, instantaneele hipnagogice sunt definite ca o stare de
unică conștiență între somn și veghe, oferind în mod fals impresia unei mici
revelații. Oliver SACKS, Halucinații, trad. Florin Oprina, București, Edit.
Humanitas, 2016, p. 194.
12 În creștinismul timpuriu, visul revelator nu lua naștere în somn, ci acesta debuta,

de regulă, când cel înduhovnicit se afla în stare de veghe. Cf. J. A. MCGUCKIN,

op. cit., p. 540.
13 Sfântul SIMEON NOUL TEOLOG, Cele 225 capete teologice și practice, în Filocalia

vol. VI, trad., introd., note de Dumitru Stăniloae, București, Edit. Institutului
Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1977, p. 81-82.
14 Cf. *** Pelerinul Rus: Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin

rus cu privire la rugăciunea lui Iisus, trad. Paulin Lecca, București, Edit.
Sophia, 2002, p. 42-43.
15
Gheorghe GUȚU, Dicționar latin-român, București, Edit. Humanitas, 2012, p. 310.

242
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

de boli incurabile (ex.: ciumă, boli oftalmologice, febră, migrene,

tuberculoză, sterilitate, infirmități motorii, leziuni corporale etc.)16.
Acest ritual apare în sistemul de credințe al vechii Elade, unde cultul
zeului Asklepios juca un rol central încă din veacul al VI-lea î. Hr.
Primele temple (gr. asclepieia) consacrate acestui zeu terapeut apar
în perioada arhaică a Greciei Antice (sec. VIII-VI î. Hr.) în Arcadia
și în Messene, iar la cumpăna secolelor VI-V î. Hr. se ridică celebrul
sanctuar din Epidauros (Peloponez). În scurt timp, cultul iatric se va
extinde la Atena (420 î. Hr.), la Corint, apoi în Pergam, Oropos, Kos,
Lebena (sec. IV î. Hr.) și Roma (293 î. Hr.), astfel încât fiecare oraș
de anvergură al Imperiului Roman poseda câte un templu închinat
zeului Asklepios17. Desigur, în Antichitatea târzie a existat un interes
similar și pentru zei ca Isis, Serapis, Apolo, Dioscurii Romei, cât și
pentru eroii terapeuți ca Pelichos, Iatros, Neryllinos18.
Ritualul taumaturgic era unul instituționalizat și destinat
tuturor oamenilor, nefiind necesară o inițiere specială ca în religiile
de mistere. Se percepea o taxă la intrarea în complexul
sanctuarului19, fiind impusă o perioadă de abstinență față de activități
impure, precum relații intime, naștere sau contactul fizic cu cei
morți. Cu o seară înainte de practica divinatorie avea loc o îmbăiere
ritualică în edificiul special amenajat din curtea sanctuarului. În ziua
incubației avea loc o jertfă animală (porc sau oaie) în cinstea zeului
terapeut, iar pielea sacrificată era folosită drept așternut pentru actul
iatromanției; carnea animalului urma să fie gătită și consumată în
chip ritualic în cadrul unui prânz comun care avea loc într-o clădire
anexă din complexul templului20.

16 Hedvig VON EHRENHEIM, „Identifying Incubation Areas in Pagan and Christian

Times”, in Proceedings of the Danish Institute at Athens, VI (2009), p. 237-276
(p. 236).
17 A se vedea: Olympia PANAGITIODOU, „Religious Healing and the Asclepios Cult:

A Case Study of Placebo Effects”, in Cognitive Science of Religion, II (2016), p.

79-91, (p. 83-84); Nicolae ACHIMESCU, Istoria și filosofia religiilor. Religii ale
lumii antice, București, Edit. Basilica, 2015, p. 405-406.
18 Fritz GRAF, Roman Festivals in the Greek East: From the Early Empire to the

Middle Byzantine Era, Cambridge, Cambridge University Press, 2015, p. 246,

256. J. A. MCGUCKIN, op. cit., p. 540. O. PANAGITIODOU, op. cit., p. 539-541; N.
ACHIMESCU, op. cit., p. 407.
19 F. GRAF, op. cit., p. 247.
20 H. VON EHRENHEIM, op. cit., p. 241.

243
 Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

Spre seară bolnavul era trimis să adoarmă într-o cameră specială

(abaton/ adyton/ enkoimeterion) laolaltă cu ceilalți suferinzi, adesea
repartizați în funcție de sexul acestora21. Cufundat în vis, bolnavul se
întâlnea cu zeul venerat, care îi oferea vindecarea sau un tratament
specific pentru boala de care suferea. A doua zi pacientul ieșea din adyton
printr-un act ritualic, urmând să descrie visul medicului de serviciu și
tâlcuitorului de vise care stabileau de comun acord dacă divinația onirică
constituie o intervenție reală a zeului terapeut22. În cazul vindecării totale,
personalul templului reda acest eveniment printr-o inscripție votivă sau
printr-un text litografiat incluse în registrul templului23.
Există de asemenea consemnări pe plăcile votive din marmură
(iamata), de unde reiese că zeul Asklepios obișnuia să recurgă prin
vis la unele intervenții chirurgicale. Părerile sunt împărțite. Primii
apologeți creștini, precum Atenagora, Iustin Martirul și Tertulian,
atribuie acestor miracole o intervenție a demonilor ca rezultat al
practicării magiei24. În schimb, critica modernă este de părere că
presupusele chirurgii miraculoase s-ar datora intervenției „din culise”
a personalului medical al templului. Mai întâi, pacienților le era
indusă o stare de transă (enkoimesis), similară unei anestezii
generale, prin consumul unor doze narcotice (probabil opiu) în
timpul ritualurilor premergătoare ca, mai apoi, operațiile chirurgicale
să decurgă în condiții optime în adyton-ul unde pacienții erau trimiși
să viseze25. Altminteri, acest fapt ar putea fi coroborat cu ideea că la
baza iatromanțiilor păgâne stau visul cathartic26 indus/autoindus și

21 F. GRAF, op. cit., p. 247-248; H. VON EHRENHEIM, op. cit., p. 242.

22 F. GRAF, op. cit., p. 247-248.
23 Gábor KLANICZAY, „Dreams and visions in medieval miracle accounts”, in

William A. CHRISTIAN, Gábor KLANICZAY (eds.), The Vision Thing. Studying

Divine Interventions, Budapest, Collegium Budapest, 18/2009, p. 147-170, (p.
149). Inscripțiile votive de la Epidauros datează din jurul anului 350 î. Hr. și scot
la iveală șaptezeci de vindecări atribuite zeului Asklepios; Helen
ASKITOPOULOU, Eleni KONSOLAKI, Ioanna A. RAMOUTSAKI, Maria
ANASTASSAKI, „Surgical Cure under Sleep Induction in the Asclepieion of
Epidauros”, in International Congress Series, MCCXLII (2002), p. 11-17.
24 N. ACHIMESCU, op. cit., p. 407 și F. Graf, op. cit., p. 251.
25 H. ASKITOPULOU et alii, op. cit., p. 16-17.
26 A se vedea nota 4 și Henry REED, „Dream incubation: a Reconstruction of a Ritual

in Contemporary Form”, in Journal of Humanistic Psychology, 4/1976, p. 53-70

(p. 54-55, 63-65).

244
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

efectul placebo27 care activează o serie specifică de gene (placebom)

din organism, gene care, sub influența credinței, secretă o cantitate
mai mare de opioizi endogeni cu rol în ameliorarea durerilor28.

3. Practica incubatio în cultul creștin

Incubația creștină s-a născut în Răsăritul Antichității târzii în
locuri ca bisericile Sf. Cosma și Damian din Constantinopol și Cyr,
biserica Sf. Dometie Persul (Antiohia)29, biserica Sf. Ioan
Botezătorul cunoscută pentru moaștele Sf. Mc. Artemie (cartierul
Oxeia, Constantinopol), biserica Sf. Arhanghel Mihail din
Anaplous30 (suburbia Constantinopolului), biserica Sf. Chir și Ioan
din Menouthis (suburbia Alexandriei), biserica Sf. Tecla din Seleucia
și biserica Sf. Dimitrie (Tesalonic)31, propagându-se ulterior în
spațiul apusean.
Nu putem atribui o emergență păgână ritualului creștin,
deoarece multe dintre vechile temple destinate iatromanțiilor, care au
fost convertite ulterior în biserici, nu au moștenit un cult iatric32.
Totodată, majoritatea divinațiilor onirice sunt interzise prin hotărâri

27 O. PANAGITIODOU, op. cit., p. 79-80.

28 Adrian RESTIAN, „Credința ta te-a vindecat”, în Practica Medicală, 3/2019, p.
215-221, (p. 219).
29 Gil H. RENBERG, Where Dreams May Come: Incubation Sanctuaries in the

Greco-Roman World, Leiden/ Boston, Brill, 2016, p. 756, 778.

30 De remarcat aici că un sfânt necorporal (o ființă a ierarhiilor îngerești) producea

vindecări la Hestiae (suburbia Anaplous/ Sosthenion din Constantinopol). A se

vedea: SOZOMEN, The Ecclesiastic History, Comprising a History of the Church
from A.D. 324 to A.D. 440, II, 3, translated by Edward Walford, London, 1855,
p. 53-56. Pe lângă Anaplous, întâlnim miracole relativ similare în bisericile
închinate Taxiarhului Mihail din Egipt. H. VON EHRENHEIM, op. cit., p. 253.
Totodată, sanctuarul din Anaplous/Sosthenion se întemeiază pe o angelofanie
onirică în care Arhanghelul Mihail se revelează lui Constantin cel Mare în
calitate de protector al locului. John MALALAS, The Chronicle, IV, 13, translated
by Elizabeth Jeffers, Michael Jeffreys, Roger Scott, Melbourne, Australian
Association for Byzantine Studies Byzantina Australiensia, 1986, p. 38.
31 Pierre MARAVAL, Lieux saints et pèlerinages d’Orient: Historie et géographie de

origins à la conquête arabe, Paris, Les Éditions du CERF, 1985, p. 224-225; H.

VON EHRENHEIM, op. cit., p. 254-264.
32 Ibidem, p. 204. De exemplu, izvorul destinat băilor ritualice premergătoare

iatromanțiilor din Askelepion-ul atenian era folosit de creștini în vederea

practicării tainei Botezului. H. VON EHRENHEIM, op. cit., p. 427.

245
 Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

imperiale la mijlocul secolului al IV-lea (prin împărați precum

Constantin I33 și Constans), iar primele incubații creștine apar la
mijlocul veacului al V-lea, astfel încât putem vorbi despre o practică
născută chiar în interiorul Bisericii34.
Incubația creștină se fundamentează pe câteva aspecte
esențiale: că Însuși Hristos este taumaturgul prin excelență al bolilor
trupești și sufletești, dezvoltarea mai largă privind cultul moaștelor în
jurul cărora se naște fenomenul visului taumaturgic și apariția
spitalelor în veacul al IV-lea ca instituție creștin-filantropică35. În
creștinismul răsăritean, însăși biserica reprezintă un spital
duhovnicesc, această viziune alimentând tot mai mult apariția
incubației creștine. De asemenea, se poate acredita mai mult o
influență iudaică asupra ritualului creștin inspirat din visul revelator,
profetic și harismatic regăsit în literatura veterostestamentară (ex.:
visul lui Solomon la Ghibeon, 3 Regi 3, 4-15 ș. a.)36.
De regulă, ritualul creștin consta în experierea unui episod
oniric cu efect vindecător datorat intervenției tainice a sfinților
martiri (adesea doctorii fără-de-arginți), lângă ale căror moaște din
incinta bisericii credincioșii au ales să doarmă peste noapte37. Se
disting astfel trei categorii ale viselor taumaturgice: cel propriu zis
(în care sfântul se atinge de trupul celui care doarme), cel medical
(subdivizat în: farmacologic, prescriptiv și chirurgical) și cel alegoric
(în care sfântul îi testează credința bolnavului propunându-i o sarcină

33 Christopher WEST, Saint Michael the Archangel in Late Antiquity, Undergraduate

Honor Thesis, Boulder, University of Colorado, 2014, p. 57 și F. GRAF, op. cit.,
p. 254.
34 G. RENBERG, op. cit., 751-753; F. GRAF, op. cit., p. 254. R. WIŚNIEWSKI, op. cit.,

p. 204. Ipoteză formulată de F. Graf și R. Wisniewski; totuși, unele iatromanții

păgâne (ca cele din Aigai, Cilicia) au mai continuat pe timpul domniei lui Iulian
Apostatul (361-363). F. Graf, op. cit., p. 254.
35 Ildikó CSEPREGI, The Compositional History of Greek Christian Incubation

Miracle Collections: Saint Thecla, Saint Cosmas and Damian, Saint Cyrus and
John, Saint Artemios, PhD Thesis, Budapest, Central European University,
2017, p. 20, 82.
36 Cf. G. RENBERG, op. cit., p. 66-70; Shaul BAR, „Incubation and Traces of

Incubation in the Biblical Narrative”, in Old Testament Essays, XXVIII (2015),

2, p. 243-256, (p. 243-246).
37 Pierre MARAVAL, „The Earliest Phase of Christian Pilgrimage in the Near East”,

in Dumbarton Oaks Papers, LVI (2002), p. 63-74, (p. 73).

246
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

sau un tratament paradoxal cu scopul vindecării de boala istovitoare

și incurabilă)38.
Desigur, nu toate vindecările celor atinși de boală aveau să se
petreacă prin intermediul visului. De regulă, creștinii și pelerinii care
veneau să adoarmă în apropiere de mormântul sfântului taumaturg nu
se așteptau să aibă parte de un vis, ci numai de speranța unei tainice
vindecări. Spre deosebire de practica greco-romană, unde
iatromanțiile aveau loc într-o clădire separată de sanctuarul principal,
ritualul incubației creștine avea loc în incinta bisericii39.
Alteori, vindecările se produceau în visul credincioșilor, când
aceștia nu se aflau în lăcașul de cult, ci la propriul loc de domiciliu,
fără ca bolnavii să aibă măcar intenția de a efectua un pelerinaj
expiator la biserica doctorilor fără-de-arginți. Mai există o tipologie
distinctă de miracole în care vindecările surveneau în lipsa oricărui
vis. De pildă, avem în Răsărit biserica Sf. Tecla din Seleucia, un loc
cu o frecvență ridicată a pelerinajelor, iar documentul hagiografic al
locului (Viața și minunile Sfintei Tecla) indică doar 20 de minuni
taumaturgice dintr-un cumul de 46 de miracole40; doar 12 dintre cele
20 de vindecări au loc într-adevăr prin intermediul visului, însă
numai două dintre acestea au loc în incinta bisericii41.
Occidentul medieval prezintă o rată mult mai scăzută a
vindecărilor onirice decât cea înregistrată în Orientul creștin. De
pildă, dintr-un cumul de 2050 vindecări extrase din hagiografiile și
simplele mărturii din perioada secolelor V-XII în care au loc
tămăduiri la mormintele martirilor, doar 12% dintre acestea (259 la
număr) au loc prin intermediul viselor. Dintre aceste 259 de miracole
onirice, doar 42 au loc la biserica care adăpostea moaștele sfântului,

38 A se vedea detalii în Stavroula CONSTANTINOU, „The Morphology of Healing

Dreams: Dreams and Therapy in Byzantine Collections of Miracle Stories”, in
Christine ANGELIDI, George T. CALONOFOS (eds.), Dreaming in Byzantium and
Beyond, Farnham, Ashgate Publishing House, 2014, p. 21-34 (p. 26-33).
39 Robert
WIŚNIEWSKI, „Looking for Dreams and Talking with Martyrs: The Internal
Roots of Christian Incubation”, in Studia Patristica, LXIII (2013), p. 203-208
(p. 204). De obicei, locurile consacrate erau navele laterale sau centrale ale
bisericii sau porticurile interioare ale atriumului. P. Maraval, op. cit., p. 225.
40 Scott Fitzgerald JOHNSON, Life and Miracles of Thekla: A Litarary Study,

Cambridge (M. A.)/ London, Harvard University Press, 2006, p. 121.

41 F. GRAF, op. cit., p. 258-259.

247
 Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

iar 121 de vindecări survin când bolnavii dormeau în propria lor

casă42.
Într-adevăr, în alte biserici consacrate sfinților martiri,
minunile surveneau exclusiv prin intermediul visului, așa cum este și
cazul Bisericii Sf. Chir și Ioan din Menouthis, ale căror moaște sunt
aduse aici în anul 429 de Sf. Chiril al Alexandriei pentru a le arăta
creștinilor că sfinții taumaturgi ai Dumnezeului cel Adevărat sunt
mai eficienți decât scamatoriile pretinșilor zei Isis și Serapis43.
De-a dreptul interesantă este o tipologie atipică a visului
colectiv des întâlnită în hagiografiile egiptene și bizantine. Sfinți
precum Chir, Ioan, Artemie, Cosma și Damian apar în „gărzile lor de
noapte” în cadrul unui vis trăit în mod simultan de mai mulți bolnavi
care dormeau laolaltă lângă racla acestor doctori fără-de-arginți. Cei
suferinzi se observau unul pe celălalt prezenți în cadrul aceluiași vis
unde sfinții umblau printre aceștia pentru a le oferi vindecarea totală
ori un tratament specific pentru propria lor boală istovitoare sau, mai
rar, chiar vestea morții pentru unii dintre cei care aveau să fie răpuși
de boală44. De asemenea, visul miraculos din epoca timpurie a
Răsăritului și cea medio-bizantină, cât mai ales cel din Occidentul
medieval, se înscrie în categoria unei condiții de tip do ut des. Sfinții
ofereau în vis vindecarea bolnavilor cu condiția ca cei din urmă să își
asume un act jertfelnic: fie actul anevoios al desăvârșirii propriei
vieți sau convertirea la dreapta credință, fie un pelerinaj la moaștele
sfântului taumaturg, fie chiar o ctitorie sau o danie semnificativă în
cinstea sfântului în cauză45.

Concluzii
Privite în ansamblu, iatromanția păgână și ritualul incubației
creștine se deosebesc în mod semnificativ. În primul rând, prezența

42 Gábor KLANICZAY, „Healing with Certain Conditions: The Pedagogy of Medieval

Miracles”, in Journal of Medieval and Humanistic Studies, 19/2010, p. 235-248,
(p. 238).
43 Despoina LAMPADA, „The Cult of Martyrs and Politics of Sainthood in Patriarch

Cyril’s Alexandria”, in M. Ferrari (ed.), Saints and the City, FAU University
Press, 2015, p. 53-72, (p. 54-55).
44 I. CSEPREGI, op. cit., p. 217-218.
45 G. KLANICZAY, op. cit., p. 238-239.

248
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

moaștelor în incubația creștină atestă validitatea miracolelor pe

fondul faptului că martirii au fost persoane reale ale istoriei, în timp
ce cultele sincretiste invocau sprijinul unor figuri mitologice. De
asemenea, vindecările din sanctuarele păgâne petrecute „peste
noapte” se datorau, de fapt, intervențiilor ascunse din partea
medicilor angajați la templu care îi vindecau pe pacienții aflați într-o
stare hipnotică provocată, la rândul ei, de utilizarea substanțelor
opioide în cadrul ritualurilor premergătoare. În plus, pretinsele
revelații onirice puteau fi autoinduse, pe fondul ambianței
misterioase a templului, de stările hipnagogice, de manifestările
visului cathartic și de efectul placebo, în timp ce primii apologeți
creștini vedeau în incubațiile păgâne o practică magică și, drept
urmare, o imixtiune periculoasă a demonilor.
Există destule dovezi care exclud o emergență păgână în
cadrul incubațiilor creștine, fie din motivul că multe dintre fostele
templele convertite ulterior în biserici nu și-au însușit un cult iatric,
fie datorită adversității pe care cultul iatric creștin l-a manifestat față
de cel păgân. Este interesant de observat că cei care urmau să fie
vindecați în vis de către sfinții martiri trebuiau să treacă testul unei
duble convertiri: de credință și de dreaptă viețuire. Totodată, apariția
simultană a sfinților taumaturgi în visul colectiv al mai multor
bolnavi atestă o revelație directă a creștinilor care, prin însăși
suferința lor, se aflau într-o stare de sfântă nădejde și de rugăciune
continuă care le permitea un acces real către universul spiritual.

Bibliografie:
1. *** Pelerinul Rus: Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale
unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus, trad. Paulin
Lecca, București, Edit. Sophia, 2002.
2. ACHIMESCU, Nicolae, Istoria și filosofia religiilor. Religii ale lumii
antice, București, Edit. Basilica, 2015.
3. ASKITOPOULOU, Helen / KONSOLAKI, Eleni / RAMOUTSAKI, Ioanna
A. / ANASTASSAKi, Maria, „Surgical Cure under Sleep Induction in
the Asclepieion of Epidauros”, in International Congress Series,
MCCXLII (2002), p. 11-17.
4. BAR, Shaul, „Incubation and Traces of Incubation in the Biblical
Narrative”, in Old Testament Essays, 2/2015, p. 243-256.

249
Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

5. CONSTANTINOU, Stavroula, „The Morphology of Healing Dreams:

Dreams and Therapy in Byzantine Collections of Miracle Stories”,
în Christine Angelidi, George T. Calonofos (eds.), Dreaming in
Byzantium and Beyond, Farnham, Ashgate Publishing House,
2014, p. 21-34.
6. CSEPREGI, Ildikó, The Compositional History of Greek Christian
Incubation Miracle Collections: Saint Thecla, Saint Cosmas and
Damian, Saint Cyrus and John, Saint Artemios, PhD Thesis,
Budapest, Central European University, 2017.
7. EVAGRIE PONTICUL, Capete despre deosebirea gândurilor, în
Filocalia, vol. 1, Sibiu, Institutul de arte grafice Dacia Traiana, 1947.
8. GRAF, Fritz, Roman Festivals in the Greek East: From the Early
Empire to the Middle Byzantine Era, Cambridge, Cambridge
University Press, 2015.
9. GUȚU, Gheorghe, Dicționar latin-român, București, Edit.
Humanitas, 2012.
10. HARTMAN, David / ZIMBEROFF, Diane, „REM and Non-REM
Dreams: Dreaming without a Dreamer”, in Journal of Heart-
Centered Therapies, 2/2012, p. 27-52.
11. JOHNSON, Scott Fitzgerald, Life and Miracles of Thekla: A Litarary
Study, Cambridge (M. A.) / London, Harvard University Press, 2006.
12. JUNG, Carl Gustav, Psihologia religiei vestice și estice, trad.
Viorica Nișcov, București, Edit. Trei, 2010.
13. KLANICZAY, Gábor, „Dreams and visions in medieval miracle
accounts”, in William A. CHRISTIAN, Gábor KLANICZAY (eds.),
The Vision Thing. Studying Divine Interventions, Budapest,
Collegium Budapest, 18/2009, p. 147-170.
14. KLANICZAY, Gábor, „Healing with Certain Conditions: The
Pedagogy of Medieval Miracles”, in Journal of Medieval and
Humanistic Studies, 19/2010, p. 235-248.
15. LAMPADA, Despoina, „The Cult of Martyrs and Politics of
Sainthood in Patriarch Cyril’s Alexandria”, în M. FERRARI (ed.),
Saints and the City, FAU University Press, 2015, p. 53-72.
16. MALALAS, John, The Chronicle, translated by Elizabeth Jeffers,
Michael Jeffreys, Roger Scott, Melbourne, Australian Association
for Byzantine Studies Byzantina Australiensia, 1986.
17. MARAVAL, Pierre, „The Earliest Phase of Christian Pilgrimage in
the Near East”, in Dumbarton Oaks Papers, LVI (2002), p. 63-74.

250
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

18. MARAVAL, Pierre, Lieux saints et pèlerinages d’Orient: Historie et

géographie de origins à la conquête arabe, Paris, Les Éditions du
Cerf, 1985.
19. MARCUS AURELIUS, Gânduri către sine însuși, trad. Cristian
Bejan, București, Edit. Humanitas, 2020.
20. MCGUCKIN, John Anthony, Dicționar de teologie patristică, trad.
Dragoș Dâscă, Iași, Edit. Doxologia, 2014.
21. ODOBLEJA, Ștefan, Psihologia consonantistă, trad. P. Iacob,
București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1982.
22. PANAGITIODOU, Olympia, „Religious Healing and the Asclepios
Cult: A Case Study of Placebo Effects”, in Cognitive Science of
Religion, II (2016), p. 79-91.
23. RENBERG, Gil H., Where Dreams May Come: Incubation
Sanctuaries in the Greco-Roman World, Leiden/ Boston, Brill,
2016.
24. RESTIAN, Adrian, „Credința ta te-a vindecat”, în Practica
Medicală, 3/2019, p. 215-221.
25. SACKS, Oliver, Halucinații, trad. Florin Oprina, București, Edit.
Humanitas, 2016.
26. Sfântul SIMEON NOUL TEOLOG, Cele 225 capete teologice și
practice, în Filocalia, vol. VI, trad. Dumitru Stăniloae, București,
Edit. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1977.
27. SOZOMEN, The Ecclesiastic History, comprising a History of the
Church from A.D. 324 to A.D. 440, translated by Edward Walford,
London, 1855.
28. VON EHRENHEIM, Hedvig, „Identifying Incubation Areas in Pagan
and Christian Times”, in Proceedings of the Danish Institute at
Athens, VI (2009), p. 237-276.
29. WEST, Christopher, Saint Michael the Archangel in Late Antiquity,
Undergraduate Honor Thesis, Boulder, University of Colorado,
2014.
30. WIŚNIEWSKI, Robert, „Looking for Dreams and Talking with
Martyrs: The Internal Roots of Christian Incubation”, in Studia
Patristica, LXIII (2013), p. 203-208.

251
 CUPRINS

(Vol. 1)

Autor Titlul articolului Pagina

Elena
ARAMĂ Pedagogia creștină în școala românească 7
(MARIANUC)

Gheorghe Bioetica seculară vs bioetica teologică:

23
ATOMEI reflexii comparative

Bogdan Un ilustru necunoscut: preotul, profesorul de

Laurențiu muzică și dirijorul Ioan C. Popescu 47
AVRAM (6 ianuarie 1917 – 19 mai 1979)

Eugen-
Premisele antropologice ale transumanismului
Marian 65
în gândirea filosofului Nick Bostrom
BĂRĂIAN

David Părinți și scriitori bisericeșt

79
BĂLTĂREȚU din Hispania patristică

Felix Filantropia, misiune a preoției

Vasile în opera predicatorială a 91
BICĂZAN Episcopului Oradiei Dr. Vasile Coman

Mihaela Preșcolarul creștin-ortodox și tehnologia digitală.

105
BRÂNZĂ Rolul trezviei în formarea voinței

Petru Hristologia în gândirea teologică

BRISC 121
a Mitropolitului Antonie Bloom

Emanuel Cum influențează criteriile prestabilite dreptul la

141
BUTA viață și obținerea statutului de persoană
Școala Internațională de Vară a Doctoranzilor Teologi (2020) – Ediția a VIII-a

Ciprian
Creația și restaurarea în Hristos în canonul
Casian 155
iconografic al Bisericii Mănăstirii Sucevița
CALANCEA

Vasile
Sfânta Euharistie în vremea pandemiei 167
CĂPÎLNEAN

Embrionul uman și problema răului.

Petru
Câteva considerații asupra doctrinei 181
CERNAT
lui Tertulian și Origen

Cel vechi de zile:

Gabriel V.
de la Fiul Omului la Unul-Născut. 197
CIOFU
Reflexii exegetice în iconografia ortodoxă

Cosmin
Preoția creștină și atitudinea cvasireligioasă
Iulian 213
a ideologiilor utopice
CÎRSTEA

Nicolae Două momente critice în istoria cuceririi

227
CLUCERESCU Constantinopolului din 1453

Cezar-Ivan Visul taumaturgic în istoria Bisericii:

Aurelian o moștenire păgână sau 239
COLIȚĂ o practică eminamente creștină?

Organizarea vieții bisericești sub Patriarhul

Bogdan-Ionuț
Teoctist Arăpașu. Reactivarea și înființarea de 253
DINOIU
eparhii în Patriarhia Română

Mihail-
Perspective etice asupra
Liviu 275
limbajului maternal al Noului Testament
DINU

Daniel
Caracterul terapeutic al slujbelor bisericești 285
DUCA

Florin O privire critică asupra neopatristicii ortodoxe

Ioan din a doua jumătate a secolului XX. 301
GAȘPAR Consecințe și insuficiențe

398
 Direcții și teme de cercetare în teologia contemporană

Mihaela Tâlharii de pe cruce, între simbol și realitate

GLIGAN (Mt. 27:38,44; Mc. 15:27-28; Lc. 23:32-33, 39-43; 313
(LUKACS) In. 19:18). O perspectivă exegetică

Raul- Romani 13, 1-7 – Imperativul unei atitudini

Ioan în viziunea teologiei moderne. 327
GLODEAN Scurtă analiză exegetică și teologică

Mircea
Elisei – succesorul lui Ilie Tesviteanul 343
Grigore
în misiunea profetică
GREC

Alina
Poezia religioasă românească
Corina 361
și poezia carcerală
GREERE

Ionuț Importanța personalității lui Marcu Eugenicul

383
HENS al Efesului în secolul al XV-lea

Cuprins 397

399