edifura.doxologia.

ro

llilxJJJ[ilililil|til11

ll,no

Flierotheos Vlachos,

Mitropolit de Nafpaktos

Traducere efectuatd dupd originalul grecesc:

Mrlrpondirou Nounrixrou xor cy. Blcorou 'le-

poOiou

Vnoplroxl rfuloloy(o ror Oprd6o(4

Yulo0epcnelc, editia

doua

1997

PSIHOLOGIA
EXISTENTIALISTA
PSIHOTERAPIA ORTODOXA
Traducere din limba greac6, introducere $i note
de Nicusor Deciu

Redactor: Catalin -leckel

Tehnoredactor: Rema Zugravu

Corector: Cartlt.en Cretu,

Coperta: Gabtela Radu
P relucrare imagini: Mariana Cojocaru
DZP: Leonard Lunguleac

Carte tipdrita cu binecuvAntarea

inaltpreasfi nlitului TEOFAN

Mirropolitul Moldovei si Bucovinei

Editura Doxologia, Cuza-Voda 51, 700038, IASt

el.: (0232)21 6693 ; (0232)2 I 8324 ; F ax (0232)2 1 6694
www.doxologia.ro, E-mail: editira@doxologia.ro
T

DOXOLOGIA

ISBN: 978-606-8278-

6-2

DOXOLOGIA
Iasi,2011

Dedicdm aceastd cafte tututor celot care oor

aoea indrdzneala sd tnleleagd cd existd Cinezta carc
poate da sens z.iefii lor.

Editorii ediliei in limba greacd

Cuprins
Nevoia universali de terapie gi
rtrspunsul Bisericii ............................ 7

Prolog

.............

.....................17

I. Logoterapia lui Victor Frankl

.............. 19

1, Prezentarea genenld a logoterapiei .........22

2. Ce este logoterapia .......,.,.,,,,,.,,.,................. 26
3.

4.
5.

Diferenla ilintre logoterapie gi psihanalizd ... 32

Pincipiile ile bazd ale logoterapiei ......... 46
Diferite puncte importante ......................... 87

II. Psihoterapia ortodoxi............................

95

L. Obseraalii generale ..............................,..... 98

lnruilirea ilintr e Io go terupie

qi teologia nepticd ............................. 113
3. Principiile de bazd ale teologiei
tteptice ...................).............................. 118
4. Isihasmul ortoilox ...................................... 126
5. Cortuttitatea ecc\esia\d ............................ 142
2.

Epilog

.............

...................1.47

Nevoia universald de terapie

gi rf,spunsul Bisericii
O caracteristicd specificd lumii de azi,
care a ajuns la o evidentd extremA in orice
colt al lumii, este cdutarea unei forme eficiente gi cuprinzdtoare de psihoterapie sau,
mai general spus, de terapie a individului.
Peste tot oamenii sunt invadali de probleme gi prin urmare de boli de naturd
,,psihicd". Aceste boli sunt, din perspectiva
psihoterapiilor laice, fie expresia unor deze-

chilibre psihice datorate unor factori divergi, specifici comunitdlilor umane aglomerate, fie incercdri suslinute de evadare din
lumea rea1d, devenitd insuportabild, intr-una
imaginard, fantasticd, dar tocmai din aceastd cauzd cu efecte degenerante asupra psihicului. O altd cauzd majord a bolilor pare
sd fie, cel pufin in viziunea lui Victor Frankl,
fondatorul logoterapiei,,lipsa de sens a viefi,
care se manifestd sub forma unui aqa-numit vid existential.
Se pare cd aceste probleme, care nu sunt
simple aporii teoretice, tind si devind din
ce in ce mai mult expresii ale unor stdri
care rdscolesc practic viala qi o detumeazd
de la cursul ei firesc Ai sdndtos. Acesta ar fi

motivul pentru care fenomenele din aceasta

categorie sunt numite probleme sau crize
existenfiale. in consecinfd, pentru toate aceste boli Ei probleme se cautd prin orice miiloace leacul cel mai potrivit. De aici provine probabil qi explozia gcolilor de psihologie gi psihoterapie in modernitate, fiecare
dintre ele cu o ofertd psihoterapeuticd spectaculoasd, pe mdsura principiilor care stau
la baza teoriilor lor constitutive. In scurte
cuvinte, solufonarea propusd de gcolile laice
de psihoterapie se poate reduce, in genere,,
la incercarea scoaterii individului din crizi
gi a ,,reechilibrdrii" sale psihice.
Nu este locul aici sd analizdm valoarea,
veridicitatea gi eficienla acestor forme de
terapie, degi un asemenea demers clarificator pare a fi destul de necesar 9i agteptat,
ci sd constatdm ptezen,ta lor masivd deja,
chiar gi in spaliul romAnesc. Din aceastd
cauz6,, cel prtfin, considerdm cd mesajul acestora nu mai poate fi trecut cu vederea.
De partea cealaltd Biserica, al cdrei me.
saj fundamental este chemarea universald
spre dobAndirea vegnicei Impdrdfii a cerurilor impreund cu Mdntuitorul Hristos, a

avut dintotdeauna o grijd atentd pentru

solulionarea problemelor existenliale ale
oamenilor, adaptatd perfect fiecdrei epoci
istorice. Ca o adaptare fireascd la conceptele culturii contemporane a apdrut, nu de

multd vreme', 9i termenul de ,,psihoterapie

ortodoxd", ca o provocare adresatd tufuror,
inclusiv psihoterapiilor din afara Bisericii,
dar gi ca o iegire venitd in intdmpinarea oamenilor care trdiesc, totuqi, intr-un anume
mediu, pliat pe coordonate culturale specifice modernitdtii gi poslmodemitdfii" esenlial diferite de cele de acum cdteva sute de
ani de pildd.
insd, ce se intelege prin acest concept
oarecum nou in spaliul bisericesc? Departe
de a fi o inovalie sau o formd de secularizare
a fondului credinlei cregtine, psihoterapia
ortodoxd nu este nimic altceva decAt acelagi crez al Bisericii lui Hristos prezentat,
dar mai ales practicat, dupd un principiu
foarte concret qi anume: promovarea artei
vindecdrii sufletului prin mijlocirea invdtdturii Sfinlilor Pdrinfi (atAt cei vechi, cAt gi
cei mai noi). Este adevdrat cd acest curent
nu apare doar ca o desfdgurare dinamicd
a Traditiei, ci gi pe fondul unei reale nevoi
de terapie in interiorul comunitdlii.
in momentul de fafd putem afirma cd
asistdm la dezvoltarea unui adevdrat gen
literar dedicat,,psihoterapiei ortodoxe". Remarcabil este de asemenea faptul cd autorii acesior studii, aproape fdrd excepfie,
l

Prima carte a mitropolitului Hierotheos Vlachos,

Ortodoxd. Educstin terapeuticd patisticd,
a apdrut in Grecia in anul 1986.

P sihoterapia

sunt persoane care dovedesc atdt o buni

cunoagtere a faptelor duhor'nicegti ale Tradiliei, cAt gi o pdtrunzdtoare intelegere a
tipului de mentalitate dominantd astdzi in
lume, impreund cu problemele specifice care
insotesc civilizatia contemporanA.
Unul dintre cei mai importanfi gi cunosculi reprezentanti ai acestui gen literar este
mitropolitul grec al Navpaktos-ului, Hierotheos Vlachos, autorul multor lucrdri dedicate psihoterapiei ortodoxe, intre care cea
prezenld, intitulatd Psihologia existenlialistd
gi psilnterapia ortodoxd. Avem in fajd o lucrare structurati in doud pdrfi: in prima parte este prezentatd logoterapia lui V. Frankl,
iar in partea a doua este dezvoltatd o inte-

resante sintezd a psihoterapiei ortodoxe,

pe care autorul o pune oarecum in paralel
cu logoterapia.
Cu toate acestea, trebuie retinut dintru
inceput faptul cd in aceastd carte nu se fac
echivaldri de nici un fel intre cele doud realitdti, care pornesc in demersul terapeutic
de ia premise diferite: psihoterapia ortodoxd este teocentricd, in timp ce logoterapia este anhopocentricd. in demonstrajia sa
mitropolitul Hierotheos pornegte de la faptul binecunoscut celor familiarizati cu invd,tdtura Bisericii cd intreaga traditie biblicd qi
patristicd contine o multifudine de expresii
precum: vindecarea, timdduirea sau terapia

sufletului (0epon6to rnq Uvxnq ) qi, de asemenea, de la convingerea cd Ortodoxia

este in esenld o metodd terapeutici gi o edu-

catie terapeuticd.
Conceptul mai nou de ,,psihoterapie" ,
degi nu are o ascendentd patristica, se revendicd, in ceea ce privegte semnificatia termenului, din aceeagi etimologie, 9i igi propune tn principiu sd facd cAt mai multe
cu putinld pentru insdndtogirea sufletului
omului. Insd, cu toate cd noliunea de psihoterapie este intAlnitd 9i in spaliul aga-numitelor qtiinte umaniste, inlelesul conceptului de psihoterapie ortodoxd este cu totui
diferit de tehnicile moderne, care igi propun o investigatie analiticd a psihicului
pacientului 9i de aici gdsirea unor solutii
omenegti de echilibrare psihicd. Psihoterapia ortodoxd igi propune in principal sd-l
ageze pe om intr-o relalie corectd cu un
Dumnezeu viu 9i din interiorul acesteia sd
I se inchine Luil dupd lege. Agadar, sdl orienteze pe om spre Cel ce are puterea reald
de a tdmddui, spre Acela despre care se
spune cd poate ,,vindecE toate bolile" (Psalmul 102, 3). lnainte de orice virtute sau
Trebqie menrionat aici cd sensul primar al
cuvAntului grecesc ,,Oeponirc" este acela de ,,inchinare sau adorare a lui Dumnezeu", ulterior el va
dobdndi qi sensul de ,,tdmdduire" sau ,,vindecare".
Vezi: G. Ioanidu, Diclionar elino-rominesc, Bucuregti,
1864, Tipografia Statului, vol. "1,p."1049.
z

tehnicd vindecatoare este aqezatd credinta

in Dumnezeu, Singurul care are puterea
reald de a'l vindeca pe om. Biserica mdrturisegte ce este de ajuns o credintd putemicd
in Iisus Hristos ca omul sd treacd peste orice
impas, peste orice problemd, oricdt de durd
ar fi aceasta. Exemple arhetipale in acest
sens sunt tdmdduirile Mdntuitorului menlionate in Evanghelie, pentru care El cerea
bolnavilor doar o credinld neclintitd in FiuI
lui Dumnezeu. Dacd necredinta ne poate
prdbuqi in cea mai neagrd deznddejde, credinla - remarcd SfAntul Isaac Sirul - este in
stare sd-1 ridice pe om deasupra oricdrei
neputin!e Ei sd-l ajute sd depiEeascd chiar
limitele firii: ,,indoiala din inimd bagd. groaza in su{let, iar credinfa poate intdri voin}a,
chiar dacd ni s-ar tdia un mddular"'.
Din acest motiv, psihoterapia ortodoxX
prevede abia in al doilea rAnd o serie de
rAnduieli pe care credinciosul sd le aibd in
vedere in ceea ce privegte dobdndirea sdndtdfii sufletului, precum gi a unor relatii iubitoare cu semenii in interiorul comunitdtii.
Agadar, praxis-ul (nevointa), care poate gdsi
echivalenle formale gi in alte tradilii sau
gcoli terapeutice, urmeazd numai dupd mdrturisirea exacta a credinfei in Dumnezeul
treimic al Scripturii 9i al Sfinlilor Pdrinti.
'Sfdntul Isaac Sirul, Cuainte despre neroinli,
Editura Bunavestire, Bacdu, 1997, p. 27.

Prin urmare, practicile terapeutice sunt cuprinse in dezvoltarea inspiratd a sfaturilor

pe care Pdrintii le dau pentru infrAngerea
patimilor egoiste gi dobAndirea virtufilor,
de reguld sub indrumarea unui duhovnic.
Dar de aici nu trebuie trasd concluzia cd in
Ortodoxie terapia se reduce la factorul uman
gi la ceea ce crede sau face acesta in cadrul
procesului terapeutic. Din perspectiva spiritualitdtii ortodoxe, remarcd Hierotheos
Vlachos, terapia presupune o legdturd cu
Dumnezeu, mijlocitE de energiile Sale necreate. Vindecarea sufletului nu poate avea
loc decdt in atmosfera Duhului Sfint: ,,De
aceea gi terapia sufletului este in realitate
dobAndirea gi in acelagi timp rodul SfAntului Duh".
Putem remarca, aqadar, cd scopul, dar
gi finalitatea psihoterapiei ortodoxe este realizarea unei continue relalii cu Dumnezeu,
iar persistenta sufletului in aceastd relatie
inseamnd persistenla ln starea lui fireascd
de sdndtate. in consecintd, se poate inlelege,
cd ,,finalitatea psihoterapiei ortodoxe nu
este doar o anurnitd stare de eliminare a pdcatelor gi a patimilor care genereazd bolile
psihice, ci, ea ndzuiegte spre o reorientare
a energiilor sufletului cdtre primirea vederii duho'r'micegti a lui Dumnezeu,, ceea ce
in minunatul limbaj al Tradiliei inseamnd
indumnezeirea omului. Ntmai atunci cAnd

omul ajunge pe aceastd ultimd treaPtd a

vietii duhovnicegti se poate considera cd

procesul terapeutic s-a incheiat"a. Agadar,
in starea de indumnezeire omul nu se mai
preocupd de patimi, ci lasd loc bucuriei gi
nesfArqitei comurLiuni cu Dumnezeu. Aceasta este via,ta vegnicd in sAnul impdrdjiei lui

Dumnezeu.
$coala logoterapiei, aEa cum am amintit mai sus, este prezentatA de mitropolitul
Navpaktos-ului in prima parte a cdrtii de
fald. Din multitudinea de curente terapeutice pe care autorul le-a cercetat, logoterapia
reprezintd o alegere motivatd calitativ. Hierotheos Vlachos a observat in logoteraPie o
formd terapeuticd care, prin unele caracteristici specifice, s-ar apropia intr-o anumitd
mdsurd de viziunea teologici gi duhovniceascd a Sfintilor Pdrinti ai Bisericii.
Esenla logoterapiei constd in incercarea
de a gdsi un sens real al vietii, care totodatd
estb unic Ai personal, specific fiecdrui individ in parte. -Conform logoterapiei, putem
descoperi un sens in viald in trei moduri:
prin crearea unui lucru sau prin realizarea
unei munci, printr-o intAlnire cu altd persoand, adicd prin iubire, 9i prin atitudinea
pe care o avem in fala suferinlei inevitabile. Agadar, in viatd toate energiile trebuie
' Nicuqor Deciu, ,,Psihoterapia ortodoxd",
1. /2007 , p. 86.

Biscrica 5i Iu mea, nr.

in

canalizate spre implinirea sensului, fapt

care are darul de a-l scoate pe pacient din
,,vidul existenfial", boald specificd lumii
moderne, in care domind starea de gol, de
neputintd, lipsd de motivatie pentru orice
lucru etc. Dar gi reciproca poate fi valabild, adicd tocmai datoritd absenlei unui astfel de sens viata individului se prdbuqegte
ln vidul existential. Din acest punct de vedere logoterapia igi propune sd-l proiecteze
pe individ oarecum in viitor, ca, prin preocuparea de sensul propriei vieli, sd scape
de cercurile vicioase ale nevrozelor, care-l
inchid pe bolnav inh-o autocentrare egoticd.
Logoterapia are de asemenea in vedere
gdsirea unui sens in diferite situatii sau
evenimente imprevizibile ale vielii, dar mai
cu seamd in suferintd. Aceasta pentru cd
suferinla inceteazd a mai fi suferinld ln
momenful in care omul ii descoperd un sens,,
cum ar fi de pildd sensul purificArii sau al
sacrificiului.
Poate cd aportul cel mai important al
logoterapiei, in calitate $e gtiinld terapeuticd, este afirmarea necesitdlii unui suprasens in viaja omului. Aceastd tezd provine
cu siguranld din observarea caracterului limitat al lumii 9i al tuturor sensurilor care se
Ieagd de ea. Dar aceastd finitudine a sensurilor lumii intrd in contradictie cu dorinta
omului de a poseda ,,ceva" nelimitat sau

setea de a se impdrtdqi de o realitate inepuizabild., fdrd sfArqit. Acest fapt ar Putea

dovedi o existenfd care depdgegte capacitdtile noastre intelectuale limitate gi cdreia
ii std in putere sA ne ofere un sens veSnic.
Logoterapia insd nu numeqte in nici un fel
acest sens ultim al vietii. Probabil cd acest
lucru este ldsat in sarcina unei alte ,,gtiin!e".
in final, intuim in structurarea pe care
Hierotheos Vlachos a ales-o pentru cartea
sa, plasAnd psihoterapia ortodoxd dupd prezentarea logoterapiei lui Frankl, o sugestie legatd de identitatea suprasensului. Fdrd sd
nege efortul logoterapiei in gdsirea unui sens
viefii, mitropolitul grec subliniazd faptul cd

,,tocmai teologia ortodoxd oferd cel mai

mare sens, care este indumnezeirea, comuniunea gi urLitatea cu Dumnezeu. Din aceastd
perspectivd, se vede marea valoare gi semnificafie a tradiliei neptice, a aga-numitei psihoterapii ortodoxe in epoca contemporand".

Traducdtorul

Prolog
in multe din textele pe care le-am publicat ln trecut, precum gi in altele rdmase
incd netipdrite, incerc sd prezint actualitatea Tradiliei ortodoxe. Aceasta se poate
observa in multe domenii qi manifestdri ale
vietii contemporane. Astizi, Traditia ortodoxd este cdutatd de mulli oameni insetati
de adevdr, oameni care-gi doresc rezolvarea
problemelor lor existentiale. Acesta este un
lucru care se poate observa in toate epocile.
Atunci cdnd cineva citegte textele patristice observd cA Sfintii Pdrinti nu au fdcut
filosofie, nu au fost filosofi teoretici 9i ganditori, ci se indeletrLiceau cu problemele pas-

torale ale epocii lor. Au fost in principal

pdstori 9i dascdli ai Bisericii. Astfel, ei au
{ost preocupati de problemele oamenilor
pe care-i pdstoreau gi au lncercat sd le rezolve aceste probleme in cadrul teologiei
Bisericii, a Cuvdntului revelat. Din aceastd
pricind Sfinlii Pdrinti sunt contemporani.
In paginile urmdtoare, voi incerca sd
observ gcoala psihologicd contemporanA,
numitd logoterapie, actaalitatea ei, 9i in anumite puncte, asemdnarea ei cu Tradilia ortodoxd. Desigur, psihoterapia ortodoxd este

teantropocentricd., in timp ce logoterapia,

dupd cum va fi in continuare prezentatd,,
este antropocenhicd. Ele au insd unele puncte comune, pentru cd logoterapia se diferenliazd de alte gcoli psihologice gi se apropie
mai mult de Traditia Ortodoxd, din perspectiva metodologiei gi a conceptiilor.
Dupd prezentarea punctelor centrale
ale logoterapiei, voi expune qi principalele
pozilii ale psihoterapiei ortodoxe. Nu voi
urmdri sd fac multe comparatii intre cele
doud, ci in cadrul tezelor centrale, atAt ale
logoterapiei, cAt gi cele ale psihoterapiei
ortodoxe, se vor trage unele concluzii intre
care gi aceea cd Tradilia ortodoxd merge
mai departe chiar decAt logoterapia.

Scrisd la Atena ln 29 iulie 7995

in cinstea sfinlilor martiri Calinic

Ai

Teodot.

Hierotheos,

Mitropolit de Nafpaktos

' Notiunea teologic1 tuantropocentricd exprimd

faptul cd tot fundarnentul psihoterapiei ortodoxe se
afle in intruparea Logosului Celui vegnic, a doua
Persoand a Sfintei Treirni, in Iisus Hristos, Care este

Dumrezeu gi Om in acela5i timp.

I
LOGOTERAPIA
LUI VICTOR FRANKL

Logoterapia lui Victor Frankl

insemnare:
Operele lui Victor Frankl, pe care le-am

avut ln vedere la scrierea acestei c5rfi,

sunt in principal:
oielii gi al morfii intr-un
lagdr de concentrare, tradrcere greacd, Editura Tamasos, Atena, 1979.
2. Psihoterapia gi existenlialismul (ogote1,. Cdutdnd sensul

rapia tn practicd), traducere greacd, Editura

Tamasos, Atena,1987 .
3. Dumnezeul incongtientului, traducere
greacd, Editura Tamasos, Alena,1987 .

Este cunoscut faptul cd in spatiul occidental aI ultimilor ani au fost create diferite

gcoli psihologice, pentru a studia problemele care privesc lumea interioard a omului.
S-a vorbit foarte mult despre psihanalizd 9i
psihoterapie. Aceasta este urmarea dominatiei rationalismului gi a intelectualismuliri de dupd Renagtere qi Iluminism. S-a
fdcut insd corecta observatie cd omul nu
se poate reduce la ratiune, care de altfel
nici nu constituie centrul existenfei, ci dincolo de aceasta se afld Ei aga-zisul subconqtient, precum gi alte forte gi energii care
determind comportamentul omului. in interiorul acestei perspective asupra omului
s-a dezvoltat psihologia gi diferitele gcoli
psihologice din Occident.
Intre aceste qcoli cultivate in ultimii ani
este cuprinsd gi logoter,apia. Atunci cAnd
vorbim despre logoterapie, nu trebuie sd se
inleleagd dislexie, adicd terapia diferitelor
anomalii care apar in formularea gi uzul
cuvdntului, ci altceva mult mai profund.
in analizele urmdtoare, vom studia in
mod succint expresia de bazd a acestei metode psihoterapeutice, precum gi ce anume

este logoterapia, care este diferenta dintre

logoterapie 9i psihanalizd qi miqcarea ei

retrospectivd, care sunt principiile fundamentale ale logoterapiei gi alte cAteva din
punctele ei de interes.
1. Prezentarca generald a

logoterapiei

Creatorul gi exponentul logoterapiei

este Victor Frankl, care s-a ndscut in 1905,
a studiat medicina gi filosofia la Universitatea din Viena, unde a obfinut 9i diploma
de doctorat. in continuare, devine ,,profesor de Neurologie 9i Psihologie al $colii de
medicind a Universitdjii din Viena, preqedintele Societdfii Medicale Austriece de
Psihoterapie gi directorul seciiei de Neurologie a Spitalului Policlinic din Viena,
precum gi profesor inspector pentru perioada de vard, al Universitdlii din Harvard 9i
al Southern Methodist University". Victor
Frankl gi-a publicat primele studii in revista
care a fost editatd de Freud, insd foarte
repede a devenit independent de acesta,
predAnd propriile lui teorii despre psihoterapie. Cdrfile lui au fost traduse in multe
limbi, el lnsuqi a fdcut turnee in multe !dri,
predAndu-gi teoriile despre logoterapie ca
adevdrata psihoteraPie.
Victor Frankl nu este un savant teoretic,
ce qi-a elaborat pdrerile despre logoterapie

in interiorul biroului, ci a avut rarul qi tragicul privilegiu de a dezvolta 9i aplica

punctele centrale ale teoriei sale in lagdrul
de concentrare de la Auschwitz 9i de la
Dachau, unde a fost detinut trei ani incheiati. A fost unul dintre putinii care au scdpat de la moarte, 9i intr-una din cdrlile lui
importante, cu titlul Cdutknd sensul aielii
9i al libertdlii 9i cu subtitlul De la lagdrul
morlii la existenfinlism, care formase titlul
de bazd cAnd a fost tipdritd pentru prima
datd, descrie atdt tragismul viefii acelor Iagdre, cAt gi modul in care ar putea cineva
sd depdgeascd acest tragism. Aceastd lucrare, consideratd in America cea mai bund
carte a anului 1961-1962, a cunoscut tipdriri repetate cu un numdr de doud milioane
9i jumdtate de exemplare.
Victor Frankl, care a trSit in lagdrele
de concentrare gi a putut el insugi sd se foloseascd, dar gi s5-i ajute pe altii, poate fi
indreptdfit ln concepliile sale, pe care le-a
cultivat gi le-a probat acolo, insd mai tArziu el qi-a dezvoltat studiile sale in mod
gtiinlific, in publicafiile ulterioare. De altfel"

el insugi a primit lovituri dure ln cadrul

familiei sale, deoarece tatdl, mama, fratele
9i sojia lui au dispdrut in lagdrele de concentrare sau au murit ir camerele de gazare.
Doar sora lui a fost salvatd din aceastd tragedie familiald.

Tocmai din acest motiv, Gordon Allport, profesor de Psihologie la Universitatea din Harvard, care este unul din cei
mai distingi scriitori in acest domeniu gi a
contribuit foarte mult ca teoria lui Frankl
sd ajungd in America, a consemnat in mod
caracteristic, prefatAnd cartea lui Frankl:
,,Un psihiatru care a venit in contact personal cu asemenea situajii extreme/ un asemenea psihiatru, meritd atenlia de a fi ascultat de cineva. El, mai bine decAt oricare
altul, este apt sd expund puncte de vedere
despre lucrurile omeneqti cu inlelepciune
gi intelegere".
Faptul cd aceste opinii necesitd atenfie,
nu se datoreazd unor rafuni sentimentale,
ci in principal qtiinfifice gi obiective' Opiniile sale, aga cum sunt exprimate 9i formulate
in operele proprii, sunt probate qtiinlific
gi constituie puncte de vedere ale gtiinlei
psihoterapeutice din Occident 9i datoritd
faptului cd a fost inchis 9i chinuit personal in lagdrele de concentrare.
Asupra acestei teme Gordon Allport
va scrie in mod simptomatic: ,,Pdrerile lui
Victor Frankl gisesc un mare gi legitim
ecou, pentru cd se spriiind pe experienie atAt
de profunde, care nu pot induce ln eroare.
Ele capdtd incd un mai mare prestigiu, pentru cd Victor Frankl ocupd acum catedra de

Iogoterapie la $coala de Medicind a Universitdfii din Viena, precum gi datoritd faimei

clinicilor de logoterapie, care se instituie
in toatd lumea, potrivit modelului sdu de
la celebra Policlinicd de Neurologie din
Viena". Este foarte interesantS, dupd pdrerea mea, observatia prin care igi definegte
gcoala ca o continuare a predecesorilor:
,,Astdzi, in Europa se observd o importantd
indepdrtare de Freud gi o extindere continuu ldrgitd a analizei existenjiale, care prezinta o varietate de forme inrudite. $coala
Iogoterapiei este una dintre acestea".
intr-adevdr, dupd cum am observat din
studiul personal, in Europa gi in special in
America au fost reconsiderate foarte multe
din punctele de vedere ale aga-zisei psihologii abisale gi a incongtientului, deoarece se dezvoltd pe de o parte pozitii opuse,
precum cele antipsihiatrice, iar pe de altd
parte nu sunt cultivate alte gcoli, precum

logoterapia, teoria gAndirii pozitive etc.

Desigur, aici nu este locul potrivit pentru
a ne referi la acest fapt. Problema este aceea
cd logoterapia e consideratd o practicd mai
modernd decdt psihanaliza.
in realitate, logoterapia constituie intro-

ducerea filosofiei existenlialiste in psihologie. Este caracteristic cuvAntul lui James

Crumbauch gi Leonard Maholick cd ,,metoda psihoterapeuticd a lui Frankl, logoterapia, este aplicarea principiilor filosofiei

existentialiste in Practica clinicd". De aici 9i

motivul pentru care astdzi, cAnd se observd un deosebit avAnt al aga-numitelor probleme gi intrebdri existentiale, logoterapia
lui Victor Frankl a dobdndit o mare actualitate. $i dacd ne gAndim cd aceastd metodd
de abordare a problemelor se apropie mai
mult de tradilia nepticd ortodoxd, Pe care
o putem numi psihoterapia ortodoxd, logoteiapia lgi prezintd oferta ei substanliald.
2. Ce este logoteraPia

Dupd cele spuse in introducere 9i in

prezentarea logoterapiei, trebuie sd lnaintdm la rdspunsul asupra intrebdrii: ce considerdm a fi logoterapia? Iar acesta este un
fapt important, Pentru cd este posibil sd o
identificdm cu abordarea terapeutici a rostirii gi a exprimdrii, agadar a dislexiei.
Victor Frankl a ldmurit faptul cd ia inceput, in 1920, a utilizat pentru prima datd
analiza existenliald pentru a comunica metoda psihoterapeuticd pe care o folosea.
insd, pentru ca acest termen fusese folosit
si de allii cu un conlinut diferit 9i au apdrut confuzii, chiar el l-a lnlocuit cu termentrJ logoterapie,

Desigur, incd de la lnceput este necesar sd se sublinieze cd termenul log oterapie

nu trebuie inteles ca terapie a dislexiei,
aga cum se folosegte de multe ori astdzi, ci

printr-o notiune mai profundd, aga cum o

foloseau vechii filosofi.
Este bine cunoscut faptul cd, in filosofia anticd greacd, termenul logos (l<5yoq)
are multe semnificatii gi nu se reduce in
mod exclusiv la cuvAntul articulat sau la
Iogicd. Dupd Heraclit, termenul logos semnificd spiritul suprem care conduce universul gi determind relatiile existentelor,
precum gi energia care existd in om gi care-i
dd posibilitatea de a cugeta gi de a cuvanta.
Logosul, dupd Platon, esle ideea cea mai
de seamd care constituie suflehrl universal,
dupd Aristotel este suPrema minte divind,
iar dupd Democrit, logosul este principiul
dumnezeiesc suprem care dirijeazd toate
gi conduce universul.

Victor Frankl a ldmurit cd termenul

provine din limba greacd gi inseamnd
sens satJ scop, de aceea gi logoterapia ,,dd
importanfd sensului existenlei umane Precum gi cdutdrii de cdtre om a unui astfel
de sens". in altd parte spune cd ,,lumea sensurilor gi a valorilbr s-ar Putea numi in
mod foarte just logos" . Logosul, ca sens 9i
scop,,se leagd de idee, de aceea/ aga cum
subliniazd in mod specific, ,,logoterapia
este o psihoterapie orientatd cdtre sens gi o
restabilire a bolnavului in conformitate cu
sensul".
Iogos

Existd un alt punct foarte important

care clarificd chiar mai mult lucrurile 9i
face cunoscut modul cum inielege Victor
Frankl termentl logos. Sustine cd logosul
este mai profund decAt logica, prin urmare,
nu se identificd exclusiv cu gdndirea umand
qi cu logica. Scrie: ,,Logosul este ceva mult
mai profund decAt logica", de aceea 9i aiunge

si

vorbeascd despre ,,supra-sens", adicd sensul cel mai de seamd care ,,depdgeqte 9i

intrece posibilitdlile limitate ale cugetXrii

omenegti". intr-un alt loc din scrierile sale,
se poate observa cd leagd logosal de spirit
sau duh (nve6po). EI scrie: ,,in realitate,
lo-gosul inseamnd sens, duPd cum
inseamnd gi spirit. Iar logoterapia are o
dimensiune spirituald sau mintald (noologicd) pe tot parcursul ei".
Victor Frankl, delimitAnd in acest mod
cuvAntul logos, afirmd cd logoterapia incearcd s.X ajute bolnavul ,,sd descopere logosul
(sensul) latent al existenjei lui 9i sd dobdndeascd cunoagterea lui congtientd". Scopul
logoterapiei este de a-l conduce pe om la
gdsirea propriului sdu sens, a sensului existenlei sale.
Prin cele spuse, se vede ci logoterapia
este o metodd psihanaliticd, pentru cd lntoarce omul spre adAncul existenlei lui.
Vom vedea in continuare cd urmdregte
sd-l scoatd pe om din hotarele inguste ale

instinctelor gi ale dorintei. De aceea, psihoterapia nu este doar o analizd existentiald,,

ci merge mai departe decdt aceasta. Logoterapia nu este doar anaIizd., ci qi psihoterapie. Aceastd diferenfd intre psihanalizd
gi logoterapie o vom observa in alt capitol.
Ceea ce trebuie precizat aici este faptul cd
logoterapia nu se indeletniceqte cu ,,a fi",
ci cu sensul, nu se ocupd cu existenla, ci
cu ideea, cu logosul.
Pentru ca cele spuse aici sd nu pard
obositoare, este necesar sd facem referire
la un exemplu pe care-l folosegte chiar Victor Frankl. Un oarecare vArstnic din Viena
a cdzut in depresie din cauza morlii sotiei
lui. Frankl a incercat sdJ ajute in situalia
in care se afla. I-a pus intrebarea: ,,Ce s-ar
fi intAmplat dacd ar fi murit el primul 9i
sofia ar fi supraviefuit?". La rdspunsul aceluia, cd sojia.lui s-ar fi mAhnit gi mai mult,
Frankl i-a rdspuns cd i-a fost datd ocazia
sd ridice el, din dragoste, durerea pe care
ar fi trebuit sd o suporte sotia lui, dacd ar
fi rdmas ea ln viafd. ir,r acest mod, dupd
cum noteazd terapeutul, ,,bAtranul a vdzut
dintr-odatd situatia lui cu alti ochi gi a reconsiderat durerea prin prisma sensului
jertfei, pentru fericirea sotiei lui".
Atunci cAnd Victor Frankl, intr-o conferinld de a sa, s-a referit la acest exemplu,
un psihanalist american i-a spus cd acel
29

bolnav a suferit foarte mult din cauza mortii

sotiei lui, deoarece in mod subcongtient a
urAt-o, tot timpul vielii. La aceastd interventie, Victor Frankl a rdspuns Prompt:
,,Aceasta s-ar fi putut lntAmpla dac-ai fi
avut bolnavul intins pe patul tiu pentru
500 de ore de consultalie,, i-ai fi spdlat creierul 9i l-ai fi <catehizat> pAnd in punctul
in care ar fi mdrturisit: ..Da doctore, am
urat-o pe sofia mea... nu am iubit-o niciodatd>. $i a continuat: <Dar tu ai fi ajuns
sd-l privezi pe acest bdtren de singura comoard dragd ce i-a mai rdmas, mai ales de
acest ideal al vielii conjugale pe care l-au
construit impreund, de dragostea lor reald.. .
insd eu am gdsit intr-un minut o revenire
esenliald a situatiei lui - 9i sd spunem adevdrul - sd-i dau gi alinare"".
Acest exemplu arate in mod aproximativ felul cum lucreazd logoterapia, cd
dd sens existenlei omului. Aceasta o vom
vedea mai amdnunlit in alte capitole. Aici
trebuie sd spunem cd logoterapia lui Victor Frankl nu este necesar si fie incadratd
in domeniul religios. Nu il exclude, dar nu
este cuprinsd acolo. Insd ea incearcd sd-i
schimbe omului existenfa prin ajutorul pe
care i-l dd ln a gdsi un sens, propriul sdu
sens pentru viatd.
Actualitatea, dar gi valoarea logoterapiei se vede din observalia lui Frankl, cd

de multe ori psihiatrul ,,vede in fata lui mai

mult probleme umane, decAt simptome clinice specifice"; a lntdlnit oameni care, in
timp ce mai de mult mergeau sd-gi rezolve
problemele la preot, la pastor gi la rabin,
acum se indreaptd spre clinici, la doctori
gi la psihiatri.
Victor Frankl a observat cd omul contemporan suferd in principal de probleme
existentiale. in mod repetat, in textele lui
vorbegte despre golul existenfial, care semnaleazd fapful cd oamenii neagd cd viata ar
avea weun sens. Ei nu gXsesc un sens pentru viala 1or. Prin termenul gol existenlial
el inlelege ,,privafiunea sau pierderea totald
a unui sens ultim in existenta omului, care
face ca viata sd aibd valoare". Conform logoterapiei, acest gol existenjial, impreund
cu alte cauze, poate provoca nevroze care
genereazd, dupd cum vom vedea in alte
capitole, nevroze de origine mentald (noogene). De aceea, nici o psihanalizd sau
psihoterapie, oricAt de desS.vArgitd ar fi,
nu-l poate ajuta pe om dacd nu colaboreazd tr mod esenfial cu logoterapia. Golul
existential deci, cAnd omul ajunge in punctul in care admite cd viata nu are nici un
sens, conduce la deznddejdea existenlialS
gi Ia angoasa existenfiald.
Oamenii stdpAnili de aceastd angoasd
existenliald ,,manifestd un gol interior gi o

inchidere in care simptomele abundd". in

situaliile de gol existenlial, omul este condus de asemenea la dorinla unei compensalii sexuale. El crede cd prin actul sexual
va putea indepdrta acest gol pe care-l simte.
Astfef qi aceastd dorinld de desfdtare a pldcerii, de multe ori are ca pricind ,,foamea"
existenliald. Dupd cum remarcd Frankl, ,,in
situaliile acestea ale golului existential, putem observa cd pornirea sexuald are un
caracter desfrAnat".
Desigur, in acest Prim caPitol nu am
intenfia de a epuiza tema valorii logoterapiei qi a diferenlei acesteia fald de psihanalizd gi de alte psihoterapii. Aceasta o
vom urmdri mai jos. Ceea ce aq dori sd
remarc este faptul cd logoterapia este acea
psihoterapie, care are caracterul de a da
omului un sens vietii, care este pentru fiecare diferit, sens care nu se epuizeazd in
limitele alcdtuirii sale biologice. $i aceasta
pentru cd logoterapeulii au ajuns la concluzia cd. retrospecfiile sau psihanalizdrile
nuJ pot ajuta pe om cu rezultate bune, fdrd
concursul logoterapiei, imPreune cu tot
continutul ei existential.
3.

Difetenla dintre logoterapie gi psihanalizd

Este interesant sd vedem acum cum Pre-

zintd Victor Frankl diferenta dintre psihanalizd gi logoterapie, 9i cum considerd cd,

in plus, logoterapia

este metoda perfectd de

terapie a omului. De asemenea, este interesant prin ce anurne se leagd el de Freud gi

de generafiile viitoare. Prin urmare, pdrerea
lui despre metodele gi tehnicile pe care le
folosesc acegtia sunt foarte importante.
Victor Frankl insugi, dar qi alti interpreti ai fenomenului, considerd cd logoterapia reprezintd 9i exprimd a treia gcoald psihoterapeuticd din Viena. Prima este qcoala
psihanaliticd a lui Freud, a doua este gcoala
psihologiei individuale a lui Addler, iar a
treia este logoterapia lui Victor Frankl. Faptul cd logoterapia este a treia qcoald psihoterapeuticd din Viena, a fost adoptat chiar
9i de Frankl, atat ca expresie, cAt gi ca diferenliere, pentru cd in multe din textele lui
accentueazd deosebirile esentiale dintre cele
trei gcoli.
Dacd cineva poate vedea in imagini 9i
notiuni schematizate teoria debazd a fiecdrei gcoli, poate spune cd psihanaliza freudiand leagd teoria deterministd de principiul
pldcerii, 9i prin urmare, vorbeqte despre
,,vointa de pldcere". Psihologia individualistd addleriand face referire la ,,vointa de
putere", iar logoterapia lui Frankl vorbegte
despre ,,vointa pentru sens".
Stabilind chiar mai mult diferenfa dintre cele hei gcoli, Frankl folosegte 9i alli termeni. $coala lui Freud poate fi caracterizatd

prin termenul a utoexpresie san satisfacerea

nevoilor, qcoala lui Addler este caracterizald prin autorealizare, adicd realizarea nevoilor fiecdrui om, iar logoterapia lui Frankl
prin nutodepdpire. Termenul autodepdgire insearnnd cd omul trebuie sd se depdgeascd pe
sine, av6nd un sens concret al vielii, care
nu se epuizeazd in hotarele existenlei sale.

Este cunoscut faptul cd analizele psihologice, 9i in mod concret cele trei gcoli
psihologice la care ne-am referit mai inainte,
se ocupd de fenomenul existenlei umane/
de ceea ce se Poate exprima intr-o primi
lazd prin,,eu sunt". Omul incearcd sd se
vadd pe sine, existenta lui, sd-qi explice gi
sd dezlege problemele care apar in viata lui.
Psihanaliza lui Freud explicd acest ,,eu sunt"
in interiorul lui ,,eu trebuie", adicd ,,sunt
constrdns de anumite conventii gi cauze determinante, porniri qi instincte ereditare qi
de factori legaf de mediu 9i conflicte". in
aceastd situatie, putem vedea 9i arhetipurile lui Jung. Psihoterapia individuald a lui
Addler explicd Pe ,,eu sunt" prin,,eu pot",
adicd ,,eu sunt capabil sd realizez aceasta
sau acea parte a sinelui meu". Iar logoterapia lui Frankl explicd pe ,,eu sunt" prin ,,eu
sunt dator" 9i inlelege prin aceasta cd bolnavul trebuie sd abordeze de fiecare datd
sensul concret in viatd, pentru a depdqi
problema.

Dacd privim analitic concepliile lui Freud,

aga cum le prezintd Victor Frankl, observdm cd el considerd cd in spatele oricdrei

actiuni a omului se afld instinctele, de aceea
principiul realitatii este principiul pldcerii
(hedonismului). Dupd cum in mod carac-

teristic subliniazd Victor Frankl, ,,punctul

de vedere psihodinamic despre om il prezintd pe acesta ca pe o fiinld care in mod
fundamental se intereseazd sd pdstreze sau
sd menfind un echilibru interior, gi, pentru
a-l realiza,, incearcd sd-gi recompenseze pornirile gi sd-gi satisfacd instinctele". Pe acestea, care se a{ld in subconqtient gi determind
existenta omului, Freud le numegte instincte, in timp ce ]ung le numegte arhetipuri,
care sunt existenle de tip mitic. Desigur,
dupd cum subliniazd Victor Frankl, aceste
puncte de vedere potrivit cdrora comportamentul omului este reglat existenlial de
,,vointa de pldcere" 9i de ,,vointa de putere",
aqadar de satisfacerea instinctelor gi de realizarea posibilitdlilor individuale, sunt depdgite astdzi Si nu pot explica plenitudinea
existenlei umane, de aceea el insugi preferd
,, voinfa de sens", aEa-numita logotera pie.
inainte insl de a vedea ideile de bazX
ale lui Victor Frankl despre celelalte doud
gcoli de psihoterapie din Viena, este necesar, pentru a face inteleasd diferenta dintre
psihanalizd gi.logoterapie, sd oferim doud
35

exemple concrete, aga cum le foloseqte Victor Frankl insugi.

Un exemplu este acela cd el incearcd sd
inspire omului un sens care Poate sd-i dea
putere, curaj gi voinfd pentru viatd. Nu este
o retrospectie a trecutului gi o analizi4 ci gdsirea sensului viefii. Frankl, vorbind cAndva
despre logoterapie, a fost rugat de un doctor sd-i prezinte dilerenla dintre psihanalizd
gi logoterapie. Frankl l-a rugat si-i spund
care este esenta psihanalizei gi acesta a rdspuns: ,,Pe parcursul psihanalizei, bolnavul
trebuie sd fie iretins pe canapea 9i sd-fi spund
lucruri pe care uneori este foarte nepldcut
sd fie spuse". Atunci Frankl a spus cu umor/
exprimAnd insd realitatea: ,,Acum, in logoterapie bolnavul poate sd rdmAnd in picioare, ascultAnd insd lucruri pe care uneori
ii este nepldcut sd le asculte". Prin aceasta,
se inlelege cd se dd omului un sens care se
afld dincolo de instinctele, arhetipurile 9i
satisf acerea pasiunilor lui.
Chiar Victor Frankl semnaleazd faptul
cd logoierapia, comparativ cu psihanaliza,
este mai putin retrosPectivd 9i introspectivd. Se feregte sd-l facd pe om sd-gi analizeze gi sd-gi examineze sinele, orient6ndu-l
spre viitor, dAndu-i un sens concret vietii
lui. El spune in mod emblematic: ,,Logoterapia iqi concentreazd interesul mai cwAnd
spre viitor, adicd ln lucrdrile 9i ]intele pe

care trebuie sd Ie indeplineascd bolnavul in

viitor. ln paralel, logoterapia desface toate
alcdtuirile care conduc spre cercurile vicioase/ precum qi spre mecanismele retroactive, care joacd un rol atAt de important in
dezvoltarea newozelor. $i prin aceastd modalitate, egocentrismul caracteristic al nevroticului este spart, in loc sd fie continuu
protejat gi consolidat". Aceastd metodd capdtd o importanld deosebite dacd ne gdndim cd persoana nevrotic5 incearcd sd evite

congtientizarea menirii ei in viatd, drept

care trebuie sd-i fie dezvoltatd congtientizarea misiunii pe care o are de indeplinit
in viata ei.
Un al doilea exemplu, care aratd diferenta, dar gi superioritatea logoterapiei fatd
de psihanalizd, este o experientd pe care
a avut-o Frankl in lagdrul de concentrare.
Am spus mai sus cd teoria logoterapiei a
fost intr-un fel certificatd, dezvoltatd gi aplicatd de insugi Victor Frankl in lagbrul de
concentrare, ln lagdrele mortii., in care gi
el a fost definut.
O problemd pe care a trebuit s-o abordeze in situatiile crunte din lagdre a fost
cea a sinuciderilor. Definufii, aflAndu-se in
agteptarea mortii, erau condamnati gi din
punct de vedere sufletesc, gi trupesc, de
aceea, nu mai puteau suporta viata, stare
care la rAndul ei avea ca rezultat tendinta

spre moarte. Atunci principiul pldcerii al

lui Freud nu a Putut aiuta cu nimic, 9i nici
dorinla de putere in ideea luptei pentru
superioritate, aga cum o formuleazd Addler
in teoria lui, ci doar inspiratia de a gdsi un
sens vietii. Dezamdgirea definufiior, datoratd faptului ci nu mai aqteptau nimic de
la viatd gi care le genera disperare, trebuia
inlocuitd cu faptul cX aceeagi viafd agtepta
de la ei foarte multe. Agadar, Frankl a incercat sd orienteze gdndirea lor spre o idee
existentiald foarte concretd: dacd in viata
1or existau unele persoane care ii iubeau
acel
9i ii aqteptau? Prin urmare, chiar dacd
om concret nu mai agtepta nimic de ia viatd,
viala mai aqtepta insd ceva de la el. Semnificative in acest caz sunt cuvintele lui
Nietzsche, pe care Victor Frankl le folosegte
des: ,,Cel ce are un scoP in viatd Poate
rezista aproape oticdtui cum" .
. Una dintre cele mai caracteristice scene
din lagdrele de concentrare, pe care o descrie Frankl gi are legdturd cu valoarea
logoterapiei, 9i firegte cu diferenta dintre
psihanalizd qi psihoterapie, este aceea care
prezintd pribugirea condamnaflor, atunci
cAnd igi pierd sensul vietii lor. CAnd condamnatul iqi pierdea sensul vietii, pXtimea
o stare de prdbugire psihicd qi somaticd 9i
toli inlelegeau din aceste simptome cd sfdrgitul lui se aproPie rePede.
38

Aici ne prezinti o logoterapie comunitard, pe care a fdcut-o in lagdrul de concentrare, dAndu-le condamnatilor un sens
vielii. Frankl a accentuat caracterul schimbdtor al vietii gi asumarea durerii. Ceea ce
ag dori sd subliniez aici, ca fiind mai important pentru cazul pe care il studiem,
este aceea ce el igi orienteazd discursul, dar
qi logoterapia, spre faptul cd, pentru fiecare
detinut existd cineva sau ceva in viatd carel
aqteaptd. in acel moment, cineva il iubea,
se gAndea la el 9i il aqtepta se se intoarcS.
Pentru unul era copilul lui, pentru altul era
sotia lui, pentru un al treilea era lucrarea
lui, pe care ca om de gtiinfd o ldsase neterminatd.
Este emojionantd o situalie kditd chiar
de ei. Intr-un anume moment, in care igi
agtepta moartea, 9i dupd ce il consolase
pe confratele sdu, in continuare, intr-un fel
anume igi redacta testamentul. I-a spus
lui Otto: ,,Ascultd Otto, dacd nu md voi
intoarce acasd la mine gi la sotie gi dacd tu
o vei revedea, fii atent sd-i spui cd am vorbit despre ea in fiecare zi qi in fiecare ceas.
Sd nu uiji! Al doilea, cd nu am iubit pe
nimeni altcineva mai mult decdt pe ea. Al
treilea, cX oricAt de putin ar fi fost timpul
cAt am fost cdsdtorili, aceastd fericire compenseazd orice, chiar gi toate cAte le suport aici".
39

Exemplele acestea arat5 de la sine deosebirea care existd intre gcoala psihanaliticd gi gcoala logoterapeuticd gi desigur, superioritatea logoterapiei lui Victor Frankl
fatd de retrospecliile 9i psihodinamicile psihanaligtilor anteriori lui. In acest moment,
trebuie sd expunem punctele de vedere ale
1ui Frankl, referitoare la faptul cd logoterapia depdqeqte teoriile lui Freud 9i Addler'
Dupd cum susfine Victor Frankl, Freud
este depigit astdzi. in realitate, el a fost
creajia gi produsul epocii sale, iar nu un
eliberat de spirilul timpului in care a trdit.
Cu toate acestea, nici Freud nu a fost, in
nici un fel, omul care sii dispretuiascd orice
lucru spiritual qi etic. Lucru adevdrat e
acela cd pldcerea nu este cea care-l defineqte pe om in viala lui, nici satisfacerea
sau autosatisfacerea nu reprezintd unicul
scop al omului. Dimpotrivd, astdzi se constatd cd ,,9i voinla de pldcere qi vointa de
putbre sunt factori ai autenticei voinle de
sens". Pldcerea, dupd cum des accentueazd
Frankl, este un subprodus al existenlei 9i
prin urmare, nu este ceea ce trebuie sd-l
defineascd pe om. La fel gi autorealizarea,
voinfa de putere si satisfacerea posibilitdlilor, nu sunt scopul primordial 9i ,,!inta
finald a omului, ci mai curAnd o consecinfd sau un subprodus".

Astdzi, dupd cum observd Frankl, este

nevoie de ceva dincolo de aceste teoriiopinii despre orri. Trebuie sd se facd o ,,reumanizare a psihiatriei". Sunt caracteristice
cele pe care el le spune: ,,De multd vreme,
in realitate de o jumdtate de veac, psihiatria a incercat sd explice creierul uman ca
pe o simpld magind gi, prin urmare, terapia
bolii psihice ca pe o tehnicd. Cred cd acest
vis s-a risipit. Ceea ce incepe sd se prefigureze acum la orizont nu este diagrama unei
medicine psihologizate, ci mai curAnd diagrama unei psihiatrii umanizate",
Nu trebuie sd se considere cd Frankl il
neagd in totalitate pe Freud, insd ceea ce
el subliniazd este faptul cd trebuie sd se
depdqeascd sau sd se completeze opiniile
aceluia. Freud insuqi a spus cd qi-a limitat
sinele la parterul gi subsolul ,,clddirii". Ceea
ce trebuie fdcut este sd-l completdm pe
Freud, iar nu sdl irrlocuim. Aga cum accentueazd Victor Frankl in mod caracteristic,
este nevoie sd completdm psihologia adAncurilor cu o psihologie a indltimilor. Acest
lucru are legdturd cu faptul cd este necesar sd ddm un sens vietii omului, moment
in care vor putea fi depdqite toate problemele gi nu se va cddea in cercul vicios al
retrospectiilor gi al diferitelor tipuri de psihodinamicS.

Frankl, in toati lucrarea 1ui, aratd ci

nu considerd gregite teoriile 9i metodele
anterioate, ci le completeazd. Desigur, nu
subestimeazd diferitele metode utilizate
de psihiatrie, din moment ce, dupd cum
mdrturisepte de altfel, el insuqi a Promovat
,,primul calmant pe continentul ewopean".
in cazul depresiilor endogene, nimeni nu
trebuie sd-l priveze pe bolnav de electrogoc qi de medicamentele calmante. Insd,
ceea ce tine sd arate in chip hotdrAt este cX
nimeni nu trebuie sd se limiteze doar la
acestea, pentru cd sentimentele de vinovdlie nu pot fi indepdrtate de la om prin
acelea, din moment ce vinovdlia autenticd se
afld mult mai in addnc. Ei vorbegte despre
vinov5]ia existenliald care este lmpletitd
cu ipostasul' uman. Desigur, aqa cum accentueazd, vinovdtia existentiald nu este cauza
depresiilor endogene, ci depresia endogend
,,poate produce o cunoaqtere nefireascd a
acestei culpabilitdli". Este un pericol foarte
mare ca omul sd nu vadd cd problemele
"

Ipostas (gr.Yn6orooqg)

semnificd forma

concretd de existentd a firii omeneqti sau persoana

omeneascd in deplindtatea ei Aceastd noliune, care

dparline tradiliei Bisericii, nu are o acoperire semanticd nici in psihologie qi nici in filosofie. Termenul ca Si allii de acelasi fel trebuie inieleqi doar
din perspectiva faptului cd autorul comentariilor,
mitropolitul Hierotheos Vlachos, este un teolog
ortodox prin excelenld.

concrete se afld in legdturd cu golul existential gi incear'cd sd se linigteascd folosind

medicamentele calmante. Folosirea lor, care
sporegte cu fiecare zi., aratd cd omul ,,a renunlat intr-o foarte mare mdsurd la credintd gi s-a refugiat intr-o himerd, prin care
crede cd va putea gdsi fericirea sau liniqtea sufleteascd".
Psihoterapia qi psihanaliza clasicd se
sprijind mult pe aqa-zisa homeostazie ,,tipul echilibruiui dinamic este caracteristic pentru sistemele autoreglante compuse".
Frankl susline cd omul nu are nevoie de
homeostazie, de un anumit echilibru interior, care ar putea avea legdturd cu dorinfa
de pldcere gi putere, cu realizarea dorinlelor gi a posibilitdlilor, ci de o tensiune
dinamicd, care sd se afle in legdturd cu existenta umand. Astfel, omul nu are nevoie
de homeostazie, ci de ,,noodinamicd", adicd
o tensiune care-l gine pe om orientat spre
realizarea sensului existentei lui personale.
Acest sens nu poate fi limitat la desfdtarea
pldcerii gi la realizarea posibilitdtilor omului, ci la un anume sens care se afld dincolo
de acestea. $i acesta este realizabil pentru
cd omul are capacitatea de a iegi din eul sdu
gi de a se smulge din el. Este vorba de un
principiu numit,,dimensiune ontologicd".
Toate simptomele nevrotice infloresc
gi se dezvoltd in interiorul aga-numitului

go1 existenlial. De aceea, nici o nevrozd

nu va putea fi vindecatd, mai mult chiar,

nici o psihoterapie nu va Putea ajuta in

mod eficient, dacd nu va fi completatd de
logoterapie.
Foarte multi au observat cd problemele
care-l chinuie pe om sunt ,,filosofice", 9i nu
nigte simple conflicte emotionale. Astfel,
qi medicina de astdzi trebuie pusd in legdturd cu filosofia, 9i medicii-psihoterapeufi
cu filosofii, mai ales cu cei existeniialigti,
de vreme ce acegtia se indeletrricesc cu existenfa omului gi cu problemele lui existenfiale. De aceea, se poate observa, dupi cum
noteazd Frankl, cd astdzi medicii se aPropie de bolnavi care mai demult ar fi mers
la preot, pastor sau rabin. intr-adevdr, se
observd acest fenomen, ca oamenii sX nu
doreascd sd colaboreze sau sd fie ajutafi de
preot, ci sd se indrepte spre medici. $i ultimii sunt obligaji sd exercite lucrarea pe
care ar fi fdcut-o preotul. Frankl vorbegte
despre,,ingrijirea medicalo-preoieascd",
de vrenie ce medicii trebuie sd exercite o
lucrare terapeuticd, pe care ar fi trebuit sd
o facd preotul sau rabinul. Acest lucru vrea
sdJ spund gi fraza lui Kierkegaard, cd ,,preotii nu mai sunt pdstorii sufletelor, acum
medicii au devenit pdstori".
Aceastd opinie se afld in legdturd cu
climatul impus in ultimul timp in spafiul

occidental. Din moment ce in Occident

traditia ortodoxd nepticd a fost abandonatd,
iar preotii se limiteazd acum la o perspectivd sentimentalistd 9i moralistd, din moment ce se vorbegte despre renagtere fdrd
a exista o vitalitate a pocdintei qi intrucAt
s-a renuntat la invdtdtura despre indumnezeirea omului, creqtinismul occidental a
deceptionat lumea gi a condus-o cdtre filosofii existenlialigti 9i medici. Acesta este
un motiv care aratd, pe de o parte, neputinta pdtrunderii interpretdrilor qi analizelor in spatiul ortodox, unde existd teologia
nepticd, iar pe de alta, actualitatea gi cdutarea vietii isihaste de cStre omul occidental.
Pdnd acum am vdzrtt valoarea logoterapiei gi deosebirea ei de psihan aliza clasicd,
aga cum a fost formulatd ea de inaintagii
lui Victor Frankl. Psihanaliza se bazeazd in
principal pe introspectie, in timp ce logoterapia pe o onto-nnalizd, din perspectiva
faptului cd ii redd omului sensul viefii. Psihanaliza se axeazd in principal pe trecut gi
este restrdnsd la puterilb omenegti, pentru
cd vorbegte despre autosatisfacere gi autorealizare.,Dimpotrivd, logoterapia este orientatd in special cdtre viitor, gi este exprimatd de aga-nurnita ,,stare ontologicd", de
aga-nurnita autodepdgire, de vreme ce-l scoa,
te pe om din hotarele strAmte gi limitative
45

ale eului sdu sau ale conditiilor impuse de

mediul qi situalia in care se afld.
Vom inainta insd in capitolul urmitor,
pentru a vedea tezele centrale qi de bazd
ale logoterapiei. Aceasta ne va aiuta sA percepem mai bine valoarea ei, dar 9i deose-

birea acesteia de Psihanalizd-

4.Principiile de bazd ale logotetapiei

Este cunoscut faptul cd orice teorie are
anumite principii de bazd, anumite puncte
principale pe care se sustine. Oricare cercetdtor gtiinlilic Porneqte de la anumite teze,
pe care apoi le aprofundeazd 9i le extinde'

be altfel, aici

se

afld originalitatea fiecdrui

cercetdtor.
Tocmai acest lucru se intAmpid gi cu
Victor Frankl, a cdrui teorie despre logoterapie o prezentdm aici. De aceea, in afard
de acele puncte edificatoare, pe care le-am
vdzut anterior gi care in mod sigur sunt
determinante, vom analiza principiile de
bazd ale logoterapiei. Ni se va oferi astfel
posibilitatea de a o intelege mai bine.
in continuare vom analiza cinci puncte
debazd, dupd cum le-am localizat in conformitate cu studierea respectivelor cdrii
ale lui Frankl, unde dezvoltd in mod concentrat punctul sdu de vedere despre logoterapie.

a. Trei premise de bazd ale logoterapici

De vreme ce Victor Franki stabilegte

adevdrul ch logoterapia nu este analizd, ci
terapie, subliniazh cd teoria lui se bazeazd
pe o clard filosofie a viejii. in interiorul acestor cadre, el prezintd cele trei premise de
bazd. Prima esle libertatea aoinfei, a doua
este ooinla fu sens qi. a treia este sensul tiefii.
intr-adevdr, atunci cAnd cineva studiazd
teoria logoterapiei, va costata cd tot sistemul terapeutic se bazeazd, pe aceste trei
puncte esentiale. Aceasta aratd de altfel
faptul cd logoterapia este in principal filosofie, 9i desigur o filosofie existentialistd.
Vom observa in mod analitic aceste trei
premise.
Prima. Pdrerea centrald 9i de bazd a lui
Victor Frankl este aceea cd omul, in ciuda
diferitelor greutdf interioare gi exterioare,
este liber sd-gi aleagd modul de viatd, agadar nu este autodeterminat de anumite imprejurdri in care se gdsegte. Se sustine ideea
cd doar doud categorii de oameni nu sunt
liberi, cd vointa lor nu este liberd sd aleagd
ceva. Din prima categorie fac parte schizofrenicii, care cred cd gAndurile lor sunt controlate gi conduse de allii, iar din a doua
categorie fac parte filosofii determinigti, care
cred cd este o iluzie sd credem cd putem
folosi voinfa noastrd in mod liber. Victor

Frankl crede cd nu acesta este adevdrul'

Cu certitudine omul, ca fdpturd limitatd,
are o libertate care se migcd intre anumite
hotare. Omul nu are o libertate absolutd,
agadar nu este liber de ,,condi;iile biologice,
psihologice qi sociale in interiorul naturii"'
insd este liber sd ia o pozilie concretd fald de
acestea. Se susline cu certitudine cd ,,omul
este liber sd se ridice deasupra planului factorilor determinanii de ordin somatic qi psi-

hic ai existenlei sale". El are posibilitatea

de a lua pozi,tie vizavi de lume gi de el insuqi, sd gAndeascd gi chiar sd respingd pro-

priul eu.
Unii, vrAnd si justifice necesitatea hotdrdrilor pe care le iau in viafa 1or 9i a actelor
pe care le sdvArgesc, atribuie aceste evenimente ereditatii, instinctelor 9i mediului social. Frankl considerd cd toate acestea Pot
sd circumscrie domeniul de actiune al libertdlii umane, insd nu pot denatura capacitatea omului de a 1ua o pozilie analogd
impotriva acestor stdri de fapt' El accentueazd in mod caracteristic: ,,Conditiile nu
md determind cu precizie pe mine, ci eu le
determin dacd md retrag din ele sau le ignor... Omul niciodatd nu este determinat
in intregime, in sensul de a fi direclionat de
evenimente gi anumite forie. Mai curAnd,
omul este in final cel ce se autodeterrnind"'
OmuI poate sd mentinX urme ale libertdlii

interioare 9i ale independenlei de gdndire,

chiar dacd se gdsegte in condilii psihice tragice gi tensiuni fizice.
Aceastd pdrere nu este ndscocitd in
urma unei cugetXri abstracte, nici extrasd
din,,laboratoarele" gtiintifice, ci, aga cum
spune chiar e1, ,,din laboratoarele vii ale
lagdrelor". Acolo a vdzut pe unii tovardgi ai
sdi care se comportau ca bestiile gi altii care
se comportau precum sfintii. Epoca noastrd a cunoscut ambele feluri de oameni, gi
oamenii care au inventat camerele de gazare de la Auschwitz, $i aceia care au intrat
in camerele acestea demni, rugAndu-se lui
Dumnezeu. El insugi are posibilitatea sd
povesteascd multe lucruri prin care a trecut.
Undeva descrie faptul cd in sacoul unui om,
care abia intrase in camerele de gazare, a
gdsit rugdciunea pe care, ca evreu, trebuia
sd o inalte in fiecare zi spre Dumnezeu.
Ag vrea si adaug aici un pasaj caracteristic, esentd a experientei lui personale.
Scrie in acest sens: ,,Ce este agadar omul,
ne intrebdm? Este o fiinld care mereu hotdrdgte ceea ce este. O fiintd care deopotrivd
define pqsibilitatea de a cobori la nivelul
unui animal sau de a urca treptele sfinteniei. Omul este o fiintd care la sfArgit de tot
a inventat camerele de gazare, dar in aceeagi clipd el este cel care intrd aici cu capul
49

sus gi cu rugdciunea Tatdl nostru salu cu

rugdciunea evreiascd a mortii pe buze".
in mod firesc, trebuie sd fim atenii cd
atunci cAnd il ascultdm pe Victor Frankl vorbind despre libertatea de alegere gi despre
alte teme, nu trebuie sd-l judecdm in mod
exigent, pe baza lnvdldturii ortodoxe pe
aceastd temd. CAteva asemenea pdreri vom
formula mai tArziu. Aici insd trebuie sd semnaldm cd Victor Frankl se migcd in anumite cadre umaniste, care se apropie insd
foarte mult de concepfia ortodoxd.
A doua. O alte tezd debazd a logoterapiei, prin care se deosebegte de oricare altd
psihanalizS, este ,,voinla de sens". Aceasta
este pusd in legdturd cu o nevoie existentiald naturald a omului. El insuqi afirmd cd
rezultatul unui sondaj de opinie a pdrerii
sociale in Franla a demonstrat cd 89% dintre oamenii care au fost chestionaf, au rdspuns cd omul are nevoie de ,,ceva" gtalie
cdruia sd trdiascd. De asemenea, 61% at
rdspuns cd existd ceva ln viafa lor pentru
care sunt gata sd moard.
Am notat deja cd voinla de sens este
punctul fundamental in teoria logoterapiei,
exact pentru ca este ceea ce se compard cu
,,voinla de pldcere" a lui Freud 9i cu ,,voinja de putere" a lui Addler. Prin urmare,
este ceea ce diferenfiazd fundamental logoterapia de psihanaliza clasicX.

Frankl, referindu-se la ,,voinla de plhcere", spune cd pldcerea este un subprodus

al existentei omului, gi nu linta ei. Din momentul in care pldcerea devine fintd, se
distruge gi se deterioreazd ea insdgi intr-o
mare mdsurd. in realitate, cAnd omul igi
face din pldcere un scop, atunci, pe de o
parte nu va reugi s-o dobAndeascd, iar pe
de altd parte va pierde gi scopul sdu fundamental. CAnd pldcerea este consideratd
scop de bazd, atunci se creeazd o multitudine de nevroze sexuale. in mod repetat,
Frankl vorbeqte despre nevrozele sexuale
atunci cAnd pldcerea este absolutizatd qi
din subprodus devine scopul de bazd al
omului. De altfel, din descrierea celor ce
s-au petrecut in lagdrele de concentrare, se
constatd cd din prima zi nu au existat probleme sexuale, ci s-au dezvoltat intens cele
existenliale. Dupd Frankl, aceasta este dovada cd problemele cele mai adAnci care-l
acapareazd pe om sunt cele existenliale, qi
prin urmare, intdietate are ,,voinja de sens"
gi nu ,,vointa de putere".
Frankl este sigur cd in om este inndscutd tensiunea dintre sens gi existentd.
Omul, din firea lui, este orientat cAtre un
sens. Orientarea cdhe un sens este ceva gi
abordarea sensului este altceva. Totugi, ,,voinfa de sens" este mai importantd decAt
,,voinja de pldcgre" sau,,vointa de putere".

Observdm cd acest punct de vedere se

apropie de teologia Bisericii, de faptul cd
omul este creat sd ajungd la asemdnatea
cu Dumnezeu, la indumnezeire.
A treia. Din moment ce Frankl a prezentat primele doud principii de bazd, adicd
libertatea voinlei gi vointa de sens ca firegti
pentru existenta umand, inainteazd la aI
treilea principir de bazd, care este stabilirea sensului viefii. In continuare, vom vedea
cAteva dintre pdrerile centrale ale lui Victor Frankl despre sensul vietii.
Am spus anterior cA logos este cuvAntul folosit de Frankl cu inlelesul grecesc/
care inseamnd s ens sau sclp. De aceea, logoterapia incearcd sd direcjioneze omul spre
a gdsi scopul qi ratiunea existenfei, dar gi
a fiecdrui eveniment concret pe care-l intAlneqte in viald. Sensul este chiar cel mai profund scop al vielii lui, finalitatea cdtre care
trebuie sd se lndrepte.
intr-adevdr, in viala lui, omul este chemat de multe ori sd aleagd intre ,,cea mai
profundh ineplie 9i cel mai profund sens"
in plan existential. Aceasta aratd qi valoarea
sensului existentiai qi desigur a celui mai
profund sens pentru viala omului. Frankl foloseqte in mod repetat expresia lui Nietzsche:
,,Cel ce are un scop in viatd Poate rezista
aproape oricdrui cum". De asemenea, in textele lui folosegte gi cuvdntul lui Goethe:

,,Trebuie sd fintim totdeauna taurul in ochi,

chiar dacd gtim cd nu-l vom nimeri de fiecare datd". $i, inserdnd aceastd frazd, el
spune cd omul trebuie sd incerce sd ajungd
la bine in mod absolut, deoarece altfel nu
va realiza nici binele relativ.
Sensul vietii este, in conJormitate cu
Frankl, o provocare pentru om. Sensul nu
este doar o expresie a existentei, ci acel ceva

care merge in fata existentei, o provoacd

continuu, 9i ii dd ritm. Folosind ca model
iegirea eweilor din Egipt spre pdmAntul fdgdduinlei, spune cd norul luminos, care
era slava lui Dumnezeu, era ln fald gi ii
conducea. Lucrurile ar fi fost dificile dacd
norul s-ar fi instalat in mijlocul israelitenilor. Atunci nu i-ar mai fi condus pe cale,
ci toate ar fi fost acoperite qi israelitii s-ar

fi pierdut.
Unii oameni sunt cdlduze gi ne aduc
fafd-n fatd cu sensurile gi valorile, iar al,tii,
fdcdtori de pace, ne odihnesc de greutatea
aborddrii sensului, a celui mai lnalt scop
al vielii. Moise a fost u4 conducdtor ce nu
a adus linigte congtiintei omului, ci a nelinigtit-o, dAndu-i cele zece porunci. I-a adus
pe oameni fald-n fatd cu idealurile gi valorile.
Sensul nu trebuie sd fie in functie de
evenimentele vielii 9i de conditiile sociale,
nici sd se eprizeze in nevoile biologice 9i
psihologice, ci sd fie dincolo de existenta

omului, pentru cd aqa poate sd-i dea ritm

qi sd-l conducd. Unii se tem de o asemenea
psihoterapie, cum este logoteraPia, care cere
muite de la om gi-i stabilegte sensuri inalte.
insd ln epoca contemporand, in cate domnegte golul existenlial, problema nu este tensiunea, ci lipsa tensiunii, care provine din
pierderea sensului.
Victor Frankl este clar atunci cAnd sustine ci omul contemPoran nu are nevoie
de ,,homeostazie", adicd un echilibru interior, ci de ,,noodinamici", o tensiune cauzald de sensul existenfial al viefii. Vom
oferi propriul lui cuvAnt, foarte grditor 9i
frumos exprimat: ,,Ceea ce are omul nevoie
nu este o stare fdrd tensiune, ci incercarea
qi lupta pentru ceva ce meritd sd doreascd
gi sd caute sd gdseascd. Ceea ce are omul
nevoie nu este atAt eliminarea tensiunilor,
cAt provocarea sensului concret al existenlei sale personale, pe care trebuie sd-I
indeplineascd doar el singur. Tensiunea
dintre subiect qi obiect nu vldguieqte sdndtatea 9i ihtegrit atea, ci, dimpotrivd, le fortificd... Astfel, terapeulii nu trebuie sd se
teamd sd sporeascd greutatea responsabilitAtii bol-navului, pentru a-gi indeplini scopul existenlei lui".
Tensiunea generatd de provocarea pentru sens nu este o boald. Dimpotrivd, se considerd greqitd concepjia cd omul are nevoie

mai mult de linigte interioard -,,homeostazie" - adicd o stare in care sd fie scutit de
tensiuni datorate existentei sensului inalt,
stare periculoasd pentru sdndtatea psihicd
a omului.
Existd sens relativ gi sens absolut. in
principal, in stdrile limitd din viata omului, trebuie sd se acorde intdietate sensului absolut. Sensul relativ al vietii se afld in
legdturd cu notiunea de viatd, in timp ce
sensul absolut are legdturd cu suferinta gi
cu moartea. Cdnd cineva afld sensul vietii
in situatii tragice, atunci trdieqte sensul absolut, care ii dd cu adevdrat sens vietii.
Frankl insugi folosegte un exempll personal din epoca in care se gdsea in lagdrele de concentrare gi-gi agtepta moartea.
In timp ce interesul multor delinuti se concentra pe intrebarea: dacd vor supravietui
lagdrelor? - pentru cd altfel, durerea nu ar
avea sens - el s-a concentrat in alta parte,
spre altd temd: ,,Are tot acest periplu, toatd
aceaste a9teptare a mortii un sens? Pentru
cd dacd nu are, atunci, ip final, nu are sens
ca cineva sd mai trdiascd". Aici se vede clar
{aptul cd, ln timp ce unii abordau durerea
in vederea eliberdrii qi a pldcerii, el incerca
sd gdseascd un sens in interiorul durerii,
agadar vedea viala prin prisma durerii.
Acest fapt se leagd de acela la care am
fdcut referire intr-un alt subcapitol, acela

ca omul nu trebuie doar sd aqtepte ceva

de la viatd, ci sd simtd cd viata agteaptd
ceva de la el. Victor Frankl sustine in mod
frecvent in textele sale cd existd o ratiune,
un sens/ un scoP gi in cea mai nefericitd
viald. ,,Yiala are un sens absolut 9i este nevoie de o credinid absolutd in acesta." Desigur, acest lucru are legdturd cu feiul filosofiei pe care qi-a ales-o fiecare, 9i pe cAt
este de corectd filosofia, pe atAt de just abordeazi aceste probleme tragice.
Referindu-se la modurile prin care omul

dobAndegte un sens in viata lui, Victor

Frankl prezintd trei: sensul vine, in primul
rdnd, prin ceea ce oferd cineva in viald prin
lucrarea lui creatoare, in al doilea rdnd, prin
ceea ce ia djn lume ca valori experimentale gi al treilea , prtn pozilia pe care o ia in
diferite probleme gi evenimente tragice, cum
sunt boiile incurabile etc. Nu ne vom ocupa
aici de suferinla gi sensul pe care cineva le
poate gdsi in aceasta, penru c5 o vom analiza pulin mai incolo.
Omul, fdrd un sens ln viala lui, qi desigur fdrd a incerca se obtind, sau cel puiin
sd fie orientat spre sensul absolut, se prdbuqegte in momentele dificile. Experienia
lui V. Frankl din lagdrele de concentrare
l-a condus la certitudinea acestei pdreri. Prdbugirea nu se limiteazd doar la domeniul
psihic, ci se extinde gi la cel biologic. Chiar
56

gi moartea poate proveni, cu exactitate matematicd, din absenta sensului, cdnd omul
se gdsegte in situatii tragice.

Desigur, cdnd Victor Frankl vorbegte

despre sensul viefii, il leagd de existenta
personald a fiecdrui om. Nu logoterapeutui ii dd omului sens, ci incearcd sd-l ajute
sd gdseascd el insugi sensul sdu in viafd.
Logoterapeutul nu seamdnd cu pictorul,
care prezintd tabloul altui om, ci cu doctorul
de ochi, care incearcd sd vindece ochiul,
pentru ca astfel, omul sd poatd vedea singur sensul sdu. De aceea, logoterapeutul
nu-i transmite bolnavului imaginea lumii,
dupd cum o vede el, ci il vindecd, pentru
ca bolnavul sd vadd lumea aga cum este,
din interiorul piopriei lui perspective. De
aceea, in realitate ,,un sens se schimbd de
la om la om, de la zi la zi, de la ord la ord" .
Ceea ce trebuie sd subliniem, este cd viala
fdrd sens nu este viafd, nu are valoare. Desigur, sensul in valoarea lui absolutd, care
se gAseSte in timpul suferintei, morjii, depdgegte granitele logicii 9i ale lurnii gi nu
poate fi apropiat prin mijloace logice. De
aceea, vorbim despre,,supra-sens".
b. Triitda tragicd
Dupd cum se pare cd a devenit clar, Victor Frankl acordi o mare valoare stdrilor
tragice in care se gdseqte omul. intr-adevdr,

omul este din fire o fiin,td tragicd, dar mdrefa lui se vede in modul in care abordeazd
evenimentele tragice. El vorbegte frecvent
in textele sale despre triada tragicd, care
este: suferinta, moartea gi vinovdtia. Le
vom vedea pe acestea expuse analitic in
continuare.
Suferinta, moartea qi vinovdtia sunt trei
mari evenimente existenfiaie, pe care omul
trebuie sd Ie abordeze in viata sa, gi nu trebuie ca medicul sd producd confuzie intre
acestea. Omul nu poate lndepdrta aceastd
triadd tragicd, pentru cd este un aspect al
vietii lui, puternic legat de existenta lui. incercarea de a se acoperi aceste evenimente

existentiale constituie o nevrozd a epocii

noastre. $i ,,cu cAt nevroticul incearcd mai
mult sd le nege, cu atat se va addnci intr-o
suferintd gi mai mare".
Aceste opinii ale lui Frankl sunt foarte
importante dacd ne gAndim cd ceea ce predomind in psihodinamica multor gcoli psihanalitice se constituie in homeostazie, agadar in echilibrul psihologic al omului, care
izbuteste in viajd qi prin alungarea gAndului morfii, al suferintei gi al vinovdtiei.
In principiu, trebuie sd vedem care este
opinia lui Frankl despre vinovSfie. in chrlile sale, el vorbeqte de foarte multe ori despre vinovdtie. Desigur, nu existd un capitol
special, ln care sd fie analizatd poziJia fa,td

de vinovdjie, aga cum face cu alte teme, insd o

leagd in mod clar de suferintd gi de moarte, considerdnd-o gi pe aceasta o problemd

existentiald, care trebuie sd fie depdgitd.

La un anumit punct el identificd vinovdtia cu pdcatul, din moment ce, referindu-se la triada tragicd, inlocuiegte vinovdlia
cu pdcatul, fdrd sd stabileascd exact ce este
acesta. intr-un alt punct insX, vorbegte despre vinovdtia existentiald, care este impletitd cu existenta uman5. El leagd in mod clar
vinovdti4 aceastd tragedie a existeniei umane
muritoare, de suferintd gi moarte, qi nu de
actiuni izolate. Personal, consider cd el leagd
vinovdlia gi de inexistenla sensului vietii,
precum gi cu aga-numitul gol existential.
Definind, aga cum fac cei mai multi, ce
inseamnd exact vinovdlia, spune cd aceasta
este responsabilitate fdrd libertate, dupd cum
samavolnicia este o libertate fdrd respon-

sabilitate. Observdm cd el subliniazd in

mod caracteristic: ,,in timp ce samavolnicia
este libertate fdrd responsabilitate, vinovdlia
este responsabilitate fdre fibertate, adicd fdrd
libertatea de a alege o stare corectd fajd de
vinovdfiej'. Se pare cd leagd foarte intim vinovdlia de suferinfd, din moment ce, atunci
cand cineva std in fata suferintei fdrd libertate, apare vinovdtia. De aceea, dacd omul
nu poate schimba ceva din viala 1ui, cel pufin

poate, prin metanoia*', sd se schimbe pe

sine.

Victor Frankl nu acceptd opinia unor

psihiatri, conform cdreia bolnavul care suferd de depresie endogend nu doar cd se
simte vinovat, ci este cu adevdrat vinovat.
Fiecare om este vinovat pe parcursul viefii
sale, din moment ce vinovdtia este legatd
de existenla umand. Aceasta inseamnd cd
nu vinovdfia este cauza depresiei endogene,
ci chiar depresia endogend. Pentru cd depresia are o origine somatogend, iar nu una
noologicd, provoacd ,,o stare de congtiintd
nefireasci" fatd de aceastd vinovdjie. El
foloseqte modelul stAncii aflatd sub nivelul apei, care se ivegte gi se manifestd pe
durata refluxului. Stdnca de sub apd nu
este cauzate de reflux, ci doar apare in acel
moment.
Este evident dupd toate aceste menliuni
cd Frankl leagd vinovdtia nu atAt de elemerite individuale 9i psihologice, cdt o leagd
de evenimente existenfiale, cum ar fi suferinla qi rnoartea. Omul are inlduntrul sdu
vinovdfia, aga cum are gi suferinfa gi moartea. La acest punc! putem observa anumite
diferenfe ale lui fald de Traditia ortodoxd,
pentru ca in conformitate cu invdldtura
'gr. Mercivorcr- inlelesul etimologic este acela
de schimbare a minlii, a felului de fi. Aceasta este,
agadar, adevdrata pocdinfd.

ortodox5, moartea qi suferinja nu sunt o

stare fireascd a omului, ci una nefireascd,
care a fost insi invinsd 9i depdgitd prin moartea gi invierea lui Hristos. De asemenea, in
Traditia ortodoxd nu vorbim despre vinovdfii, ci despre mustrdri de congtiintd. Negregit, este o mare diferenld. Omul simte
mustrdri de congtiinjd pentru gregelile personale, dar nu este un vinovat, in plus gi
pentru faptul cd Dumnezeu nu este Acela
care se mAnie, se supdrd gi condamnd.
Un alt eveniment existential inclus in
triada tragicd este suferinta. Este una din
temele majore ale lui Frankl. Una din axiomele de bazd ale logoterapiei este cd omul
nu trebuie sd se lupte sd analizeze qi nici
chiar sd fugd de suferintd, ci trebuie sd fie
dispus s-o suporte in viata lui, desigur, cu
premisa cd suferinla are un anume sens.
CAnd omul nu poate schimba evenimentele viejii lui sau anumite stdri tragice,
atunci hebuie sd-gi asume responsabilitatea
suferintei sale gi s-o accepte. Modul prin
care-gi va accepta suferirila este gi acela care
va da sens viefii sale. Cea mai mare reugitd
a omului,in viata sa este sd gdseascd modul corect in care sd-gi accepte suferin,ta. in
acest sens, repetd maxima lui Goethe: ,,Nu
existd situafie care sd nu poatd fi innobilatd, fie de o reuqitd, fie de suferintd".

intr-un subcapitol anterior ne-am referit

la sensul pe care trebuie sdl aibd omul in
viata lui. Victor Frankl insistd, 9i aceasta este
una dintre axiomele de baz\ ale logoterapiei sale, cd ,,sensul poate fi gdsit in vialA
nu doar prin faptd sau prin valori empirice,
ci de asemenea prin suferintd". De aceea,
pAnd in ultima clipd viata nu inceteazd sd
aibd un sens. CAnd omul intdmpind o boald
incurabild, chiar gi atunci i se dd o ocazie
,,de a implini gi cel mai profund sens al lui,
pe cAt este posibil". Ceea ce are mare insemnetate este starea pe care cineva o are in
fata unei nenorociri.
AnalizAnd in logoterapie marea problemi a suferinlei, Frankl spune cd libertatea umand nu constd in eliberarea omului
de evenimentele dificile 9i tragice, ci in starea liberd in faja greutdtilor. Astfel, cineva
igi dezvoltd propria libertate in mod analog cu alegerile pe care le face in astfel de
momente dificile. Victor Frankl, practicAnd
logoterapia, ajunge la concluzia cd oamenii
pot acceirta foarte uqor suferinta, fiind suficient sd infeleagd care este sensul ei' Sunt
semnilicative cuvintele sale:,,Bolnavii niciodatd nu ajung la deznddejde din cauza
suferintei insdgi. Dimpotrivd, deznddejdea
lor igi are rdddcina in orice stare de lndoiald, dacd suferinla lor nu are sens. Omul
este pregdtit 9i dispus sd-gi asume orice

suferintd, imediat ce ar putea gdsi un sens

in ea".
Sensul vietii se aflS dincolo de existenta omului, tocmai de aceea qi in cele mai
nefericite situatii cineva poate gdsi sens in
viata sa. El accentueazd cu hotdrAre cd nu
existd nici un motiv ,,sd ne indoim de sensul care se afld gi in cea mai nefericit|viafd" .
El face referire la un anumit exemplu. A
fost intrebat la un Congres dach nebunii pot
deveni sfinfi. Rdspunsul sdu a fost pozitiv. Intre altele, a spus cd nimeni nu poate
stabili faptul cd sub un anumit IQ, mai precis
sub 90, cineva nu ar putea si devind sfAnt
sau sd dobAndeascd o eticd superioard. Dupd
aceea, a spus cd nimeni nu neagd faptul cd
pruncul are personalitate. Acelagi lucru putem afirma gi despre nebury din moment
ce, este sigur cd nebunul este un om care
se gdsegte incd in starea copildreascd.
Prin urmare, elementul de bazd al viefii
omului este si gdseascd un sens concret qi
in cea mai nefericitd via,ld, s6. ia asupra sa
suferinta. intr-adevar, c'ea mai mare problemd pe care o poate observa cineva in so,
cietAtile cqntemporane este cd oamenii cautd
febril mulfurnirea, desfdtarea, 9i fug de suferintd. Dar este sigur cd abordarea suferintei
inh-o modalitate corectd oferd o altd simtire
a vietii, mai completd gi mai autenticd.

Aceste opinii ale lui Victor Frankl nu

sunt teorii care s-au ndscut din cugetdrile lui
personale, fdrd a avea o legdturd cu viata.
El lnsugi a confirmat gi a dezvoltat aceste
teorii in lagdrele de concentrare, dupd cum
deja am mentionat. In cartea sa Cdutdnd sensul aielii qi al libertdlii tntr-un lagdt de concentrare, sau aga cum a fost publicatd pentru prima datd cu titlul De la lagdrul morlii
la existentialism, se pot intAlni modele gi
situajii foarte emotionante gi expresive.
Parcurgerea cAtorva capitole ale acestei
cdrfi aratd cd suferinta are o mare valoare
binefdcdtoare atunci cAnd cineva adoptd o
pozifie corectd in fata ei. El vorbeqte despre ,,viata spirituald a detinufilor", analizAnd faptul cd in lagdre existd posibilitatea
ca cineva sd dezvolte o viaid spiritualS. Vorbind despre ,,extazul iubirif', spune cd i se
oferea detinutului ocazia sd inleleagd sensul iubirii, care este in tealitate extaz, care
,,depdgegte hotarele ipostasului fizic al persoanei iubite", din moment ce ,,gdsegte cel
mai profund sens in existenfa sa spirituald,
precum gi in sinele sdu interior". In interiorul lagdrului, chiar dacd faptul pare paradoxal, era posibil ca cineva sd dobdndeascd
,,simfirea frumusetii", prin d iferitele exemple la care se referd. invdta cineva ,,simfirea
umorului", care Qi acesta ,,este o armd sufleteascd in lupta pentru autoconservare".

Chiar in mijlocul tragismuiui evenimente1or lagdrului 9i in fafa mortii, dobAndea certitudinea,,relativitdtii durerii gi pl5cerii".
Vorbind epigramatic despre valoarea
suferintei gi despre prezenta ei binefdcdtoare in viatd, Frankl spune cd in interiorul
lagdrelor de concentrare exista posibilitatea
de a intelege faptul cd la fiecare om suferinta este ,,unici qi irepetabil5", nirneni altul
nu-l putea inlocui pe om in suferinta lui,
de asemenea cd acesta trebuia s-o accepte ca
pe o misiune unicd gi absolutd, gi cd, analog
cu modul in care ii face fatd 9i o suportd,
,,i se oferd sau nu ocazia unicd a plindtdtii
interioare".
in cadrul kiadei tragice, in afard de vinovdtie 9i suferinfd, mai este cuprinsd qi
moartea. Este gi aceasta o problemd tragicd
existentiald, care l-a preocupat dintotdeauna pe om. Desigur, din caracterul muritor
al omului decurge gi suferinta gi vinovdtia.
Cunoaqtem foarte bine faptul cd prin nagterea unui om vine in lume un anume om
concret, care insd urmeazd 1a un moment
dat sd moard. in acest fel fiecare om este
un viitor mort.
Acest,tragism al mortii a fost trdit de
Victor Frankl timp de trei ani in lagdrele de
concentrare, atunci cAnd a vdzut oameni
murind de boli 9i foame, sau cAnd ii vedea
condugi Spre camerele de gazare. A trdit

in hotarele propriei lui

vieji, cdnd fiecare ord sau clipi putea fi ultima din viala lui. $i desigur, dupd cum am
spus in alt subcapitol, majoritatea membrilor familiei lui au murit ln lagdrele de
concentrare, fie in camerele de gazare, tie
in alte moduri necunoscute. in lagdrele de
concentrare au existat gi cazuri de canibalism, cAnd cineva cduta sd gdseascd un
mddular al trupului omenesc care lipsea din
mormanul de cadawe gi-l afla gdtit ,,intr-o,
oald". Toatd viala lui in interiorul lagdrului
morlii a fost o moarte lentd, dupd cum o
denumegte Victor Frankl.
Nimeni nu poate nega cele pe care le
spune Frankl despre suferintd gi moarte,
pentru cd nu sunt rodul fanteziei lui, ci al
experienlelor sale personale. Sunt importante aqadar, toate lucrurile pe care le mentioneazd referitor la aceste teme.
Una dintre axiomele de bazd ale logoterapiei este caracterul trecdtor al omului
pe pdmAnt. Omul trebuie sd se impace cu
acest eveiniment, pentru cd tocmai acesta
liva da sers vietii. Creativitatea omului, pe
care se sprijind toatd dezvoltarea civilizaliei
gi a culturii, se datoreazd simlirii, amintirii
morlii. Omul poate folosi corect timpul doar
din interiorul presiunii stdrii trecdtoare a
vietii. Dacd omul ar fi fost nemuritor, atunci
ar fi inldrziat realizarea multor lucrdri gi
tragismul mortii

gi

cu certitudine ,,nu ar fi existat o ratiune ca

sd se producd la timp". in acest fei acceptarea caracterului muritor inseamnd crea-

tivitate qi dezvoltarea tuturor harismelor

personale. Trebuie sd privim moartea gi
prin aceastd viziune beneficd.
Este foarte important ca omul sd cunoascd modul in care va muri gi nu doar
modul in care va trdi. De altfel, gi moartea
este strAns legatd de viatd gi nu poate fi inleleasd viata fdrd moarte. Chintesenta intregii filosofii, spune Victor Frankl, se concentreazd in urmdtoarele cuvinte: ,,Sd gtii
sd mori inseamnd cd inlelegi de ce mori".
Intr-adevdr, cdnd omul gdsegte sens in moarte, c6nd infelege cd moartea are sens, atunci
gtie sd 9i rnoard, salvAnd demnitatea existentei umane.
Existd o idee generald: ,,Mai intAi sd trdiegti 9i apoi sd filosofezi". Aceasta insd, aga
cum o traiegte cineva in lagXrele de concentrare, potrivit experientei gi cuvAntului lui
Victor Frankl, nu e valabil5, deoarece e1 sustine exact contrariul: ,,Mai intdi sd filosofezi 9i apoi sd mori". Cel mai sigur gi adevdrat lucru este sd-i dea cineva altuia sd
evalueze ,,sensul primordial, astfel incAt
sd stea drept gi sd pdgeascd mAndru spre
moartea martiricd". Abordarea curajoasi gi
eroicd a mortii, care este demnitatea omului, are legdturd cu sensul pe care i-l va da
fiecare om.
6'7

Sd nu creadd cineva cd lucrurile despre

care ne vorbegte Victor Frankl au fost valabile atunci, ln acele lagdre ale mortii, gi
astdzi, in epoca noastrd, nu sunt valabile.
Existd 9i astdzi in mod analog aceleagi condilii, de vreme se cunoaqte faptul cd toatd

societatea contemporand este organizatd

intr-un asemenea mod incAt poate fi caracteizald, drept lnchisoare gi lagdr de concentrare, in care trdim ca viitori morfi. $i nu
agteptdm doar moartea ca fenomen firesc
gi incheiere naturald, ca alterare a firii omenegti, ci o aborddm zilnic prin presiunea
atAt a holocaustului nuclear, cAt qi a distrugerii ecologice. Bolile, care sunt rezultate
gi ale acestor doi factori, gi ale condiliilor
contemporane de via,ti, provocate de traficul autovehiculelor qi de criminalitate, aratd
cd noi suntem cu adevdrat viitori morti.
De aceea, existenta sensului vietii qi existenla sensului mortii dau sens existentei
umane.
Triada tragicd, aga cum o numegte Victor Frankl, care se leagd de existenta umand
qi care este vinovdfia, suferinta gi moartea,
este un lucru cert, de care omul nu poate
fugi, ci trebuie sd-l accepte. Starea omului
in fala acestor evenimente existenliale aratd
maturitate spirituald. Victor Frankl spune
epigramatic: ,,Omul trdbuie sd accepte limitarea lui in trei moduri. Primul, trebuie

sd facd fatd insuccesului sdu; al doilea, cd

va suferi, gi al keilea, cd va muri". Aceastd
acceptare qi in principal semantizarea acestor evenimente ii vor ddrui omului inspiratie. Altfel, omul nu este decAt o existentd
tragicd.
c. Nearozele noogene gi psihogene

Consider logoterapia lui Victor Frankl

a fi foarte importantA, in afard de motivele
mentionate anterior, 9i de deosebirile fatd
de aite gcoli psihanalitice, 9i pentru faptul
cd face distinctie intre nevrozele noogene gi
psihogene. Tema aceasta este foarte importantd pentru cd ne amintegte oarecum de
distincfia intre minte gi ratiune, pe care o
face Traditia ortodoxd.
Victor Frankl face referire la cartea lui
Weinke cu titlul Starea ne:urotjcd, boala epocii
noastre, care a fost tipdritd in 1853., agadar
in urmd cu un secol 9i jumdtate. $i atunci
se vorbea despre probiemele gi sthrile nevrotice. Drept care, inseamnd cd nevroza nu
estb fenomenul epocii noastre. Totdeauna
au existat nevroze. De asemenea, se referd la
constatdrile statistice ale lui Chrischmmarl
cd nevrozele nu s-au dezvoltat in ultimele
decenii, ci acelea care s-au schimbat sunt
simptomele. De aceea, dupd cum conchide
Victor Frankl, ,,nu este absolut corect sd spunem cA angoasa este boala zilelor noastre,,.

s-a dezvoltat in ultimele secole. De asemenea gi psihozele, nu

doar cd nu s-au dezvoltat, dar au rdmas
stabile. Cele care s-au schimbat mult sunt

in plus, angoasa nu

simptomele.
insd intr-adevir, existd impresia unei
cregteri a cazurilor de newoze. Existd aceastd impresie deoarece in special astdzi s-a
dezvoltat o neuoie psihoterapeuticd. Aceasta
inseamnd cd ln timpurile mai vechi, cAnd
omul avea probleme, vizita preotul, pastorul
gi rabinul, insd dupd aceea s-a schimbat qi
viziteazd medicul. Drept care, astXzi doctorul este obligat sd aibd o //preocupare medicald 9i pastorald".
Vorbind despre nevroze, Victor Frankl
le separd in doud categorii, adici cele noogene gi cele psihogene, analog cu distinctia
intre minte (vo6q) 9i suflet (t|.' u1{) in acest
punct se afld originalitatea lui. Nu trebuie
se aveln pretenlia ca Frankl sd se exprime
aga cum se exprimd Pdrinfii neptici ai Bisericii, insd aceastd distinctie o consider foarte
importantd. Un anume psihiatru grec, care
a studiat in Europa, mi-a spus cd aceastd
opinie reprezintd'tot ceea ce este mai contemporan in psihiatria modernd.
Victor Frankl, prin termenul de newoze
noogene, reflect5 toate acele nevroze care-Ei
au provenienla hr ,,dimensiunea noologicd

a existenlei umane", iar nu in cea psihologicd. Logoterapia folosegte termenul minte

(voJg), ,,care trimite la orice sAmbure splrltual al personalitdlii umane" 9i desigur, termemi spiritual nu are conotatie religioasX.
in altd parte, Victor Frankl susline cd omul
este 9i spidt (duh), nu numai suflet, 9i astfel,,
existenta umand ,,este, in esenta ei, noeticd".
Prin urmare, el identifici mintea cu spiritul,
pe care-l considerd mai addnc, 9i cu toate
acestea, altceva fald de ceea ce definim ca
fiind sufletul. Dacd sufletul are un inteles psihologic, spiritul-minte este ceva mai adAnc.
Cred cd prin acest punct depdgegte aga-numitul subcongtient al psihanaligtilor gi, desigur, prin acesta se observd gi deosebirea
sa fald de toate gcolile psihanalitice.
El insugi explicd de ce folosegte terme-

nul ,,dimensiune noeticd a personalitdtii

umane". Ar fi putut aga cum insugi spune,

si

foloseascd termenul spiritualitate, dar

acest cuvAnt in limba englezd dduneazd intelesului religios. Din acest .motiv vorbegte
despre noetic, in opozitie cu {enomenele psihice, 9i despre dimensiunea noologicd a exis-

tentei umanel in opozitie cu planul psi-hologic. Toate problemele specific umane sunt
localizate in aceastd dimensiune noologicd.
De vreme ce a stabilit cadrul in interiorul cdruia se migcd logoterapia, in multe

locuri din textele sale se referd la nevrozele

noogene gi psihogene. Nevrozele noogene
provin din golul existentiai, igi au rdddciiLa
in dimensiunea noeticd a personalitdlii. Pentru a vedea mai bine deosebirea dinke nevrozele psihogene gi cele noogene, trebuie
sd spunem cd nevrozele psihogene provin
din conJlictele dintre componentele psihice precum ,,sine", ,,eu",,,supra eu". Despre aceste conflicie vorbesc qcolile psihanalitice. Nevrozele noogene nu provin insd
din conflictele de mai sus, ci din conflictele
diferitelor valori, sau din dorinfa nesatisficutd, sau din cdutarea de cdtre om a unui
sens ultim al vielii sale, in mod esential
fiind vorba despre o zdddrnicire in voinla
pentru sens.
Prin urmare, nevrozele noogene se afld
in relalie cu golul existenlial, care nu este
un fenomen patologic, dar poate sfArgi in
nevrozd. RddXcina newozelor noogene este
constituitd de problemele spirituale gi de
aga-numita zdddrnicie existenfiald, agadar
trdirea gdlului existential. O asemenea nevrozd noogend nu poate fi vindecatd prin
metoda clasicd a psihanalizei, ci prin logoterapie. Aqadar, o nevrozd care nu este rezultatul complexelor qi traumelor psihice,
ci al problemelor spirituale, al conflictelor
existenliale gi morale, ,,are nevoie de o psihoterapie care sd se concentreze pe spirit".

Mai mul! logoterapia este indicatd gi ,,pentru situatiile nevrotice care nu sunt noogene". Addler a sustinut cd nevrozele sunt
rezultatele gi roadele sentimentelor de inferioritate. insd Victor Frankl crede cd gi aceste
nevroze pornesc de la lipsa sensului vietii
qi nu de la sentimentele de inJerioritate.
Prin urmare, existenta sensului vietii
are o profundd semnificatie. Logoterapia
are de implinit un rol important in terapia
omului. Noodinamica, in opozitie cu alte
psihodinamici., poate indeplini o lucrare
extrem de importantd.
In interiorul acestor cadre, Victor Frankl
vorbegte despre diferite tipuri de nevroze
care se pot observa in epoca noastrd, precum fenomenul plictiselii, nevroza pensionarului care suferd din cauza absentei sensului vietii, nevroza duminicii, cAnd se conqtientizeazd golul existential, exact atunci
cAnd ,,greutatea unei sdptdmAni cu multe
ocupatii inceteazA duminica, qi golul care
se afld inlduntrul sufletului apare deodat5",
boala directorilor, care inlocuiesc vointa de
sens cu vointa de putere, omul care este
terorizat,,de golul existential 9i se refugiazd, in rnuncd sau in distractii", nevroza
sotilor, a bdrbatilor activi, care incearcd sd
indepdrteze golul existential,,prin receptii,
bdrfe lumegti qi bridge", sau despre dezvoltarea nevrozelor sexuale etc.

Toate aceste foarte variate nevroze igi

au rdddcina gi principiul in nevrozele noogene, gi constituie aga-numitul gol existen!ial. De acee4 nu pot fi vindecate prin psihanalize, care provin dintr-o psihodinamicd
individuald, ci de cdtre noodinamicd, care
se leagd de descoperirea sensului viefii.
d. lntenlia paradoxald
Este cunoscut faptul cd, uneori se dezvoltd in om ,,idei fixe, stdri de fricd gi stdri
obsesionale", care ii necdjesc Ai-l chinuiesc.
Logoterapia folosegte o tehnicd speciald
pentru abordarea acestor situalii. Aceastd

metodd se numegte ,,intenfia paradoxald".

in continuare vom prezenta exact ce este intenfia paradoxald gi cum se vindecd prin ea
aceste idei fixe, stdri de fricd gi obsesionale.
Sunt unele fobii qi nevroze ideo-obsesionale, care se datorea zdr ,,unui mecanism
de agteptare a angoasei" gi acestea creeazd
chiar gi stdri somatice. Intenlia paradoxald
este o tehnicd ce ,,constA intr-o inversare a
stdrii bolhavului fald de simptomele lui gi
il face capabil sd se desprindd de newozalui" .
Analizdnd acest fapt, putem folosi cAteva exemple ilustrative. Este posibil ca bolnavului sd-i fie fricd de ceva, lucru pe care-l
amplificd angoasa gi simptomele care Provin din aceasta. Tocmai atunci incearcd medicul sd vindece problema schimb6nd starea
74

bolnavului, 9i in loc sh se teamd de sosirea

a ceea ce-i provoacd fricd, ,,il incurajeazd
sd gAndeascd sau sd doreascd, fie gi numai
penhu un minut, exact acel lucru de care-i
este fricd". A observat cd atunci cAnd bolnavul, in loc sd combatd simptomele care
provin din agteptarea angoasei, ii mdregte
proporfiile, atunci simptomele se micAoreazd gi nu mai este urmdrit de ele.
Este caracteristic exemplul tulburdrii
somnului. Se poate observa la un anume
bolnav cd suferd de insomnie, pe de o parte
din cauza fricii cd nu va dormi, iar pe de
alta din cauza muncii pe care trebuie s-o
indeplineascd in cealaltd zi, gi de aceea se
silegte din rdsputeri ca sd doarmd. Atunci se
creeaz6. insomnia. Intentia paradoxalS constd in a-l izbdvi pe boLnav de aceastd anxie-

tate, prin gdndul cd organismul sdu are

posibilitatea de a se odihni oricdnd are nevoie. Victor Frankl spune in mod caracteristic cd in aceastd situatie, folosind metoda
intenjiei paradoxale, ,,sfAtuim bolnavul sd
nu incerce sd-gi aducd somnul cu de-a sila,
din moment ce nevoiasantitdlii de somn
este asiguratd automat de organism. Prin
urmare, poate fdrd grijd sd facd exact contrariul, sd rdmdnd agadar treaz cdt mai
mult posibil". Dacd, agadar, gAndul cd nu va
dormi ii provoacd insomnie, atunci trebuie
sd fie inlocuit cu intentia de a nu dormi
deloc Ai astfel va veni foarte repede somnul.
75

Dubois folosegte un foarte frumos exemplu referitor ia somn. Spune cd somnul

seamdnd cu un porumbel care poate sta pe
rnAna cuiva cat timp nu-i dd atenlie. Dacd
insd incearcd sXJ prindd, atunci va zbura
foarte repede. Aqa se intAmplS gi cu somnul. De aceea, prin intenlia paradoxald se
vindecd asemenea anomalii somatice, care
provin din fobiile psihogene.
Ceea ce se intAmpi5 cu somnul, se intAmpld 9i cu alte fenomene care se relationeazd cu angoasa de agteptare. Intentia paradoxald are ca obiect respingerea angoasei,
sau mai bine, desprinderea omului de ceea
ce agteaptd.
Punctele centrale ale intentiei paradoxale sunt patru. Dintre acestea, doud se
referd la reaclii gregite gi celelalte doud la
reactii corecte.
In principiu, existd aga-numita ,,pasivitate gregitd", care constd in ceea ce am descris pulin mai sus gi are legdturd cu nevrozele angoasante gi cu stdrile de fricd.
Bolnavul hgteaptd sd recidiveze fobia din
cauza angoasei de agteptare. Poate, spre
exemplu, sd existe fobia ci va legina in mijlocul drumului sau cd va suferi un atac de
cord.
Intenlia paradoxald utilizeazd,,corecta
pasivitate" pentru a corecta ,,gregita pasivitate". Aceastd corectd pasivitate constd in

ironizarea de cdtre bolnav a simptomelor

sale, in loc de a incerca sd le indepdrteze.
Dupd aceea, urmeazd aga-numita ,,lucrare
gregitd" , cAnd bolnavul, ,,in loc sd incerce si
fugd de conflicte, se luptd cu ideile lui fixe
gi cu nevrozele obsesionale gi astfel le intd,
regte". Spre exemplu, persoana nevroticd
simte nevoia sd facd ceva, deoarece acest
lucru este cerut de sinele sdu, de aproapele
sdu sau de mediu. in incercarea lui de a
realiza lucrul respectiv, se prdbugegte.
Intentia paradoxald vindecd aceastd ,,lucrare gregitd" prin ,,corecta lucrare", ajut5nd bolnavul ,,sd-qi ignore nevroza prin
a-gi concentra atentia departe de eul sdu".
Prin urmare, cele doud stiri gregite (pasivitatea gi activitatea) se corecteazd prin
intentia paradoxald, prin utilizarea a doud
stdri corecte (pasivitatea gi activitatea). in
acest punct, intentia paradoxald, care este
unul din aspectele esentiale ale terapiei lui
Victor Frankl, poate avea rezultate terapeutice uimitoare.
in intenlia paradoxald se folosegte foarte
mult umorul sau ironia. Cu adevdrat, ,,umorul este gi acesta o armd psihicd in lupta
pentru autoconservare", aga cum a trdit-o
Frankl in lagdrele de concenkare. Frankl
acordd o mare importantd umorului, pentru cd acesta il ajutd pe om sd iasd din situatia in care se afld, qi-i ingdduie sd se vadd

pe sine intr-un mod detagat 9i lipsit de griji.

De altfel, dupd cum observd Frankl, nici un
animal nu are posibilitatea de a rAde de el
insugi. Aceasta este o trdsdturd caracteristicd omului. Prin umor, omul are posibilitatea de a se desface de problemele pe care
le lntAmpind, pentru cA, aqa cum observd
Heidegger, ,,interesul trist" in realitate ,,este
caractedstica esenjialS care traverseazd existenta umand".
Foarte multi au aplicat intentia paradoxald gi umorul in psihologia clinicd. Gordon
Allport spune cd atunci cAnd omul invald
sd rAdd de el insugi, intrd pe drumul ,,autostructurdrii 9i probabil gi al vindecdrii". Nu
este fdrd legdturd acest lucru cu faptul cd
toji cei care au probleme psihice, in principal pacientii clinicilor psihiatrice nu rAd,
ci sunt seriogi. Aceastd constatare are legi-

turd cu simptomele unei anomalii interioare. De asemenea/ el aratd marea valoare

a cunoagterii de sine gi a autocriticii'. C6nd

Insistenta asupra acestei gAndiri pozitive despre

propria persoand duce de multe ori la exacerbarea
trufiei qi la pierderea bunului simt al realitdtii, de
asemenea conduce la o dependengd in ceea ce priveQte cultivarea acestui soi de gdnduri pozitive, dar
ireale. Din bogdtia extrem de variatd a Tradifiei vom
oferi spre meditatie cdteva exemple in sensul observatiei noastre. Iatd rdspunsul concis al SfAntului Varsanufie din Gaza cdtre un monah: ,,Frate, nu md sili
sd vorbesc, pe mine care voiesb si imbriligez linigtea Si tdcerea. Sprijinegte deci inima ta $i stdruiegte
intru necldtinare. CSci cel ce a pizmuit pe Adam de
la inceput gi l-a scos din rai pizmuiegte unirea noastre in cuget... De aceea nu te lasa amdgit de el in
vreo privintd, ca sd nu te clatini din locul tAu. Cdci
este cumplit infuriat impotdva noastr6. Dar cAnd ne
smerim Domnul li zdddmiceqte lucrarea. Deci sd ne
defdimdm totdeauna pe noi inqine. Cdci in aceasta
std biruinfa. CAt despre gAndul de a pleca in pustie,
Pdrinfii au spus cd sunt trei lucruri de pret gi daci
cineva le pezeqie pe ele poate vielui gi in mijlocul

oamenilor gi in pustie gi oriunde s-ar int6mpla: Sd

se defdimeze pe sine insugi, si-gi arunce voinfa sa

ascetica ortodoxd existe o atitudine ntrrnitd defiimare de.sine, esentiald in procesul de insdndtoQire a
suflptului, care este mai mult decit o simpld auto-

la spate gi si se agtearnd sub picioarele a toatd'fiptura" (traducere de pr. Dumitru Stdniloae, in Fllocalia vol. XI, Bucuregti, 1990, p. 103). Si privim, de
asemenea, la ceea ce spune Marele Pavel, Apostolul neamurilor, despre sine: ,,Cdci eu sunt cel mai
mic dintre Apostoli, care nu sunt vrednic sd md nu-

criticd, care ne amintegte de mentalitatea comunista.

Efectul terapeutic al acestei stdri existentiale creq-

mesc apostol" (1 Corinteni 15, 9); sau: ,,Cdci Hristos

a venit in,lume sd mAntuiascd pe cei pdcdtogi, din-

tine este cunoscut gi probat de staretii ortodocai din

toate timpurile. Defiimarea de sine este la antipodul
terapiilor modeme, care cultivd cu orice pret o gandire pozitivd despre pacient pentru al scepa pe acesta de depresii gi a-i reda aga-zisa incredere in sine.

tre care cel dintAi sunt eu". Acestea le spune despre sine cel ce ,,a fost rdpit in rai gi a auzit cuvinte
de nespus, pe care nu se cuvine omului sd le grdiasc6" (2 Corinteni 12, 4), fdrd frica ci se va prdbugi ln depresie sau deznddejde.

'Ar fi util

de amintit cu acest prilej faptul cd

78

in

cineva se cunoagte pe sine gi gregelile sale,

atunci le poate gi vindeca.
Victor Frankl, vorbind despre intentia
paradoxalS, subliniazd doud lucrur| Primul,
cu toate cd intenlia paradoxald poate avea
intr-o mare mdsurd corecte rezultate terapeutice, ea nu trebuie consideratd ,,un panaceu universal, sau o metodd care face mirunl" . AI doilea, negtegit trebuie sd existe,
in conformitate cu terapia bolnavului, o
individualizare a aborddrii situafiilor. De
altfel, vorbind despre simptomele cuprinse
in aqa-numita ,,greqitd pasivitate" qi in ,,greqita lucrare", ardtdm cd existd o diferentiere. intr-adevdr, existd o varietate de bolnavi, fapt care nu ne ingdduie si folosim
aceeagi metodd pentru doi oameni. Penhu
cd existd unicitatea Iiecdrui om gi unicitatea
conditiilor vietii sale, psihoterapeutul trebuie sd individ ualizeze gi sd improvizeze.
De asemenea, alegerea metodei terapeutice
potrivite depinde atdt de individualitatea
bolnavului, cdt 9i de personalitatea psihoterapeutului.
Pentru a deveni mai inteligibild aceastd
,,intentie paradoxald" , este nevoie sA prezentdm cAteva exemple la care se referd
chiar Victor Frankl. Am spus pAnd acum
cd toate aceste teorii au fost aplicate pe bolnavi gi prin urmare, existd rezultate care
au condus Ia vindecare-

O studentd la medicind simtea fricd gi

teroare odatd cu intrarea profesorului ei de
anatomie in sala de cursuri. CAnd a aplicat
inteniia paradoxald, agadar c6nd a gAndit:
,,Iatd-l pe profesor, acum ii voi ardta cAt
de bine tremur, cu adevdrat ii voi ardta
cum (gtiu sd) tremur", a fost incapabild sd
tremure.
l]n anume bolnav a suferit un infarct
coronarian. Aceastd boald i-a creat o anume
anxietate, in principal daioritd ideii cd, la un
moment dat, va iegi din spital, unde rimd_
sese gase luni gi beneficiase de supraveghere
medicald. Cdnd a iegit din spital, a simtit cd
a revenit durerea in zona inimii. Aceasta
i-a creat fobii. in acest caz, intentia para,
doxald a fost sd mdreascd atAt durerea, cAt
qi palpitatiile, atunci cdnd apdreau aceste
fobii 9i palpitatii. El incerca sd aibi o cAt
mai mare anxietate, dar nu putea. Aceasta
i-a dat curaj gi s-a eliberat de acea idee.
O femeie uita uneori uga casei ei des_
chisd. A fost cuprinsd de fricd mare gi pentru doudzeci de ani, pe .de o parte s-a intors de multe ori sd controleze dacd uga era
inchisd, iar pe de altd parte nu se putea
izbdvi de sentimentul cd uga era deschisd.
$tia cd e lipsitd de sens aceast5 fobie, dar
nu putea sd o controleze. 9a eliberat gi s,a
vindecat prin intentia paradoxald, prinh-o
gAndire antiteticd. Terapeutul a invdtat-o

r
sa spuna: ,,$i ce este cu asta, dacd uga este
incuiati sau nu? Sd fure toate gi tot apar-

tamentul".
Un altul se distingea prin faptul cd era
stdpAnit de ideea fixd 9i fobia cd va fi invins de dorinla de a sparge vitrinele institutiilor. $i asemenea idei avea in fiecare
minut. Frankl i-a spus in mod hotdrAt sE
se ducd gi sd spargd in acel moment o vitrind gi s-o facd bucdtele. Bolnavul a inteles
atunci cd nu putea s-o facd gi astfel s-a
vindecat.
Frankl sustine cd fiecare om, din proprie iniliativd, fdrd s-o cunoascd, folosegte
de multe ori in viata lui intentia paradoxald ca medicament terapeutic pentru a se
izbdvi de diferite traume psihice gi somatice, chiar gi anomalii. Face referire, desigur, la doud exemple din indelungata sa
experientd.
Un student i-a relatat cd a avut o problemd somaticd, adicd de fiecare datd c6nd
se ghsea impreund cu altii, ii chiordiau matele. Oricdt ar fi incercat sd combatd aceastd
stare, nu izbutea. S-a vindecat atunci cdnd
a luat hotdrdrea cd aceasta va fi o problemi
pe care o va avea toatd viata sa. Astfel, impdcarea cu boala a fost vindecdtoare, probabil pentru cd provenea dintr-o cauzd psihicd.
La fel, un tAndr care se bAlbdia a incercat odatd, din proprie inifiativd, sd obfind

simpatia unui vatman de tramvai, pentru o

anumitd gregeald pe care o fdcuse, prin a_i
ardta cd este un bdiat necdjit, care se bAl_
bAie. Degi avea acest cusur, intr-un anumit
moment, cAnd a lncercat sd-l facd in mod
deliberat, adicd atunci cdnd a incercat sd
se bdlbAie, nu a reugit.
Trebuie sd vedem insd marea valoare
a intentiei paradoxale, nu atdt in unele cu_
sururi somatice, c6t, in special, in desfacerea
omului de problema careJ terorizeazd gi in
principal in dobAndirea sensului pentru
viatd. Din acest motiv ,,intentia parado_
xald" este incadratd in interiorul intregului
sistem al logoterapiei lui Victor Frankl.
intklnirea existenliald cu logoterapeutul
Logoterapia oferi ratiunea existentei
fiecdrui om, sensul vietii, deoarece, dup;
cum s-a constatat, acolo se gdsegte problema
de bazd, a omului. Din aceastd peispectivd,
logoterapeutul este acela care-l va iyutu p"
bolnav sd dobAndeascd acest sens, pentru a
se izbdvi de golul existential, de aga_nu_
mita zdddrnicie existentiald. personalitatea
terapeutului joacd un rol insemnat in ina_
intarea g.i terapia omului.
Victor Frankl accenfueazd in mod repe_
tat cd astdzi medicii intAmpind in mod con_
tinuu, din partea bolnavilor, intrebarea: ,,Ce
este viata?" sau ,,Ce este durerea?,,. De aceea,
e.

r
psihoterapeutul ajunge mai des in legdturd
cu problemele umane, decAt cu simptomele
nevrotice. Astdzi, oamenii ir-r ioc sd meargd
la preoli, pastori gi rabini, merg la medici,
de aceea medicul ,,are de intAmpinat mai
curAnd probleme filosofice decdt conJlicte
psihice".
Astfel, intdlnirea dintre medic si bolnav
are o insemndtate mai mare decdt tehnica
pe care o va utiliza. Aceasta se spune, desigur, Idrd a subestima metodologia proprie
terapeutului.
Victor Frankl folosegte conceptul lui
Jaspers ,,comunicare existentiald", gi spune
cd aceasta joacd un rol important in terapia bolnavului, de vreme ce problemele
de bazd ale omului sunt cele existenliale.
Existd situalii cAnd aceastd intAlnire propriu-zisd a medicului cu bolnavul aduce
rezultate fdrd a fi folositd o metodd sau o
tehnicd particulard. El relaieazd douX exemple care certificd acest lucru. Unul, in care
o fatd s-a vindecat fdrd ca Frankl sX-i fi
spus ceva, doar trimifAnd-o Ia alt medic.
Aceea a mdrturisit mai tdrziu cd a vindecat-o acea intAlnire, fdrd sd viziteze medicul
recomandat de Frankl. Un alt exemplu este
al unui ghestapist, care, cu toate cd era nevrotic, intreba despre problemele sale ca gi
cum ar fi fost vorba de un prieten al sdu.
Frankl a diagnosticat cd acesta este cel care

are problema gi !a rdspuns ce ar trebui sd

facd prietenul lui gi, dupE cum spune Frankl,

,,ghestapistul m-a tinut ore in gir gi eu am

continuat s5-i aplic terapia in acest mod

indirect".
Este nevoie insd de o mare atentie in
exercitarea logoterapiei, pentru cd aceastd
relatie dintre medic Ai bolnav o poate lua
pe un drum greEit. Logoterapeutul nu tre_
buie si nu fie influenlat de doud situatii
extreme, adicd pe de o parte a" ,i-*ii"
omeneascd in dauna poziliei gtiintifice,9i
de metoda gtiinlificd gi pdrerea tehnicd, pe
de altd parte, in dauna interesului pentru
existenta umand. Aga cum in mod caracte_
ristic spune: .,Relafia terapeuticd se dezvoltd
intr-un cdmp polar al tensiunii, unde multi

se exprimd de pe pozitiile extreme ale apro_

pierii. umane, pe de o parte, distanldrii
9i
gtiintifice pe de alta". Cu alte cuvinte, inte_
resul siu uman nu trebuie sd_i desfiinteze
metoda sa gtiintificd 9i tehnica, dar ator9i
darea lui gtiintificd nu-l poate cobori pe
bolnav la statutul de om-magind.
Pentru a exista asemenea compatibi_
litAti intue logoterapeut gi pacient este nevoie
de maturitate. $i dacd gdndegte cineva in
mod obiqnuit cd omul bolnav este predispus
la stdri de imaturitate, aceasta inseamnj cd
se impune mai multb maturitate din partea
psihoterapeutului. Fdrd existenta Jcestei

r
persoane echilibrate, aceste relatii se transformd in stdri dureroase, care mdtesc nevrozele.
Este important ca psihoterapeutul sd cunoascd faptul cd nu trebuie sd influenteze
congtiinta omului, nici chiar cea a ateului.
El subliniazd in mod specific: ,,Logoterapeutul nu are dreptul de a inlluenla in mod
congtient hotdrArea bolnavului, sau cum sd
explice responsabilitatea sa, sau cum sd accepte sensul seu personal". Logoterapeutul
nu trebuie sd-gi exercite lucrarea ca un dascdl sau ca un preot, prin predicd agadar, 9i
nici ca un pictor, care va oferi bolnavului
sensul pe care acesta iI crede, ci sd lucreze
precum un oftalmolog. Aceasta inseamnd
cd el nu va trasa scopuri gi aspiratii, nici
nu va fixa sensul vietii, ci va curdta ochiul

bolnavului, il va vindeca astfel incdt sd

vadd cu libertate gi responsabilitate sensul 9i scopul vielii 1ui.
Sunt caracteristice cuvintele lui Victor
Frankl: ,,Rolul logoterapeutului constd in
a ldrgi 9i a extinde cdmpul vizual al bolnavului, astfel incAt intregul spectru al sensului viefii gi al valorilor morale sd devind
vizibil" . Aceasta inseamnd cd logoterapeutul trebuie sd lucreze mai mult ca un doctor
de ochi.
Rolul terapeutului, dupd cum il descrie
Frankl, seamdnd foarte mult cu modul in

care lucreazd pdrintele duhovnic care are

harul discerndmAntului, aga cum il prezintd
textele neptice ale Traditiei ortodoxe. Existd
in mod sigur o tintd generald a omului, insd
duhovnicul cu discerndmAnt, indumnezeit,
vede starea omului gi-l vindecd, astfel incdt
acesta singur sd-gi activeze libertatea gi res_
ponsabilitatea. Nu vom spune insd aici mai
multe despre relatia dintre logoterapie gi
traditia nepticd.
5. Diferite puncte importante

in capitolul anterior am vdzut tezele gi

principiile de bazi ale logoterapiei, aqa crrn
le expune renumitul psihiatru gi logote_
rapeut Victor Frankl. Citind cdrfile lui, cit!
torul constatd cd existd gi alte cdteva puncte
interesante. El poate gdsi mu.lt material care
sdJ ajute, atdt in viata sa personald, cdt in
Si
incercarea de a-i ajuta pe alfii. Exact tr acest
capitol vom vedea unele dintre aceste puncte
interesante.
a) Logoterapia, aga.cum o dezvoltd
Frankl, nu trebuie si fie aplicatd numai in
cadre religioase. in ceea ce privegte aceastd
temd, Frankl este deschis. El accentueaz5
in mod repetat cd logoterapia este ,,o teorie
lumeascd gi o practicd medicald,, , care-ilasd
bolnavului posibilitatea sd inteleagtr responsabilitatea existentei sale, ,,fie cd e vorba

de convingerile lui religioase, fie de teoriile

lui agnostice". Ba chiar mai mu1t, tezeie logoterapiei pot fi aplicate gi unor bolnavi atei
qi, desigur, pot fi folosite gi de medici atei.
Victor Frankl este evreu gi in anumite
locuri ale scrierilor sale este vizibild indeletnicirea cu Vechiul Testament gi cu rugdciunile evreiegti. Uneori foloseqte exemple
din Vechiul Testament pentru a-gi susline
opiniile. insd, negregit, nu limiteazd la acest
punct principiile logoterapiei, ci subliniazd
libertatea in fata convingerilor, atAt ale bolnavilor cdt gi ale medicilor.
Logoterapeutul, aga cum trebuie sd respecte ateismul gi agnosticismul ateului, tot
aga trebuie sd respecte gi convingerile religioase ale omului legat de o religie. Frankl
spune cd nu existd nici o obiectie ca logoterapeutul sd foloseascd inclusiv convingerile religioase ale pacientului, credinta lui,
astfel incdt sd fie sprijinite puterile lui spirituale. in aceaste situatie insd, este necesar
ca psihiakul sd se transpund in postura

bolnavului.
PrezentAnd punctele comune 9i cele diferite existente intre psihoterapie 9i religie,
el spune cd scopul psihoterapiei, al psihiatriei qi in general al medicinii este sindtatea, in timp ce scopul religiei este mAn-,
tuirea. Uneori insd, in mod direct una este
ajutatd de cealaltd. Religia poaie sd nu aibd

drept scop sdndtatea, ci mAntuirea, insd il

conduce indirect pe om gi la sdndtate. Alteori psihiatrul, fdrd sd urmdreascd ceva gi cu
totul neagteptat, dhruind omului sdndtatea,
il ajutd sd-gi recAgtige credinta in Dumnezeu. De aceea, nu trebuie sd existe conflict
intre logoterapie qi religie, nici intre logoterapeut gi preotul duhovnicesc. Aga cum
am vdzut panA acum qi vom vedea gi in ca,
pitolul urmdtor, existd unele puncte comune
intre aceste doua realitdti.
b) Logoterapia se leagd de timp din moment ce igi exercitd terapia asupra trecutului, prezentului gi viitorului. Existd foarte
multe dintre scrierile lui Frankl care se referd la aceastd temd interesantd. in principiu,
viitorul capdtd o insemndtate speciald prin
sensul pe care-l avem in viafd gi prin simtirea faptului cd viata agteaptA ceva de la
noi. Acest punct a fost trecut in.revistd in
alt capitol. Astfel viitorul, cu toate cd se afld
in legdturd cu ocaziile incd nerealizate, este
abordat in cel mai fericit mod prin existenta unui sens concret gi prin faptul de a
se ldsa cineva pe sine liber in curgerea evenimentelor, cu credintd 9i nddejde.
Dar gi trecutul este abordat intr-o manierd reugitd. Trecutul unui om seamdnd
cu un spatiu de depozitare, in care se afld
toate cete a trdit omul, 9i astfel trecutul este
in realitate o parte a vietii unui om ,,care a

invins provizoratul

realizat vegnicia".
O asemenea abordare a trecutului il ajutd
pe om sd facd fa,td problemelor care apar la
vdrsta de mijloc (la maturitate) 9i sd inldture frica de bdtrenete gi moarte. Tot ceea
ce a realizat omul in viata lui trece in eternitate. Acest eveniment ii determinA existenla gi-i dd sens vietii.
OmuJ poate insd gdsi sens gi-n prezent.
Tocmai actiunile trecutului, care rdmAn in
vegnicie, gi mersul cdtre dobdndirea sensului in viitor ajutd foarte mult gi prezentul.
Nu e posibil ca cineva sd amAne rezolvarea
problemei lui in viitor, sau in aite generatii, Si sA piardd prezentul. Raportarea la
sensul care agteaptd viitorul imediat trebuie sd aibi legdturd cu prezentul, iar nu sd-i
diminueze forta. Exemplul lipsei de copii
(intr-o familie), care se relationeazd cu speranta nagterii de copii, este expresivd in acest
punct. Omul trebuie sd gdseascd sens in
viata lui, iar nu sd transfere sensul altor
generatii.
Sunt caracteristice cele pe care le spune
Victor Frankl despre cazurile oamenilor care
suferd din cauza lipsei de prunci Ei care
cred cd viala lor nu are sens din aceastd
cauzd: ,,Dacd sensul vietii se afld in procreatie, atunci fiecare generatie va gdsi sensul vietii ei ir:r generafia urmdtoare. Atunci,
problema sensului ar trebui sd se amdne
Si a

de la generatie la generajie, 9i niciodatd nu

se va solutiona. Dacd viata pentru fiecare
generatie de oameni nu are sens, atunci nu
este, de asemenea, fird noimd sd eternizeze
ceva lipsit de sens?".
Prin urmare, sensul personal, care se
leagd de ipostasul omului, dd sens gi valoare timpuiui, care se exprimd ca trecut,
prezent gi viitor. FXrd acest sens existen_
lial al viefii, timpul devine chinuitor.
c) Pentru cd Victor Frankl a hdit gi a flcut
terapie in lagdrele de concentrare, cunoagte
foarte bine starea psihologicd a condamnalilor qi a celor inchigi, dupd cum cunoagte
gi toate problemele pe care ie mentioneazA.
Intr-un lagdr existd trei faze psihologice concrete ale vietii omului. prima se
car aclerizeazd prinh-o zguduire cauzatd de
intrarea intr-un asemenea'lagdr, intr-o asemenea inchisoare. Existd eventualitatea ca
cineva sd se prdbugeascd gi sd ceard sinuciderea, cAnd este amenintat cI igi va sfdrgi
viata in camerele de gazare sau cel putin nu
va muri intr-un mod firesc. Un astfel de om
se simte ca un viitor mort. A doua fazi se
leagd de schimbarea caracterului care survine pe durata gederii in lagdr. Omul cade
intr-o indiferentd, intr,o,,hibernare,,, relalionatd insd qi cu o puternice stare de iritare.
A treia fazd este ,,experienta unicd a impersonalizdrii dupd eliberare". Odatd cu

r
punerea in libertate, eliberarea din inchisoare qi din lagdrul mortii, se intAmpld o
schimbare abruptd din constrAngere (presiune). Se schimbd total caracterul eliberatului in inchisoare, 9i poate suferi boala scafandrilor, care vin dintr-o datA din addncul
mdrii la suprafatd, 9i a pegtelui, care in
mod inopinat ajunge din apele addnci la
suprafald.
In toate aceste trei situafii este nevoie
de o metodd speciald, pentru ca dejinutul
sau cel care a fost inchis sd poatd iace fa,td.
acestor situafii dificile. Aici se cer incercdri de sprijinire a omului pentru a nu se
dezorienta gi a nu se prdbugi.
Ceea ce menlioneazd aici Victcr Frankl
se intAmpld in orice imprejurare dificild din
viald, precum in boli 9i in alte situatii, care
se relationeazd cu gederea noastre intr-o
societate care posedd trdsdturile unei inchisori. Spre exemplu, cAnd apare o boald incurabild, omul trece prin aceste trei faze.
La inceput trdiegte un goc, in continuare o
indiferenld, cu consecinje catastrofale, qi in
final dacd se vindecd, fteiegte o viatd intensd, cu consecinte imprevizibile. La fe1
se intAmpli gi cu intdmpinarea mortii persoanelor dragi sau cu apropierea mortii in
viata noastrd personald.
In toate aceste cazuri, dobAndirea sensului vielii, sustinerea noastrA pe baze religioase gi morale este necesard. Aceasta aratd

cd logoterapia il ajutd pe om mai mult dec6t

orice altd psihanalizd.

d) ln mod obignuit, se impune ideea cd
nihilismul este adevdrul teoretic filosofic in
care se spune cd nu existd nimic, in afard
de nimicul insuqi, 9i prin urmare, se vorbegte despre nefiintd. Desigur cd aici se creeazd o problemd spunAnd cd nefiinta exisid.
Este posibil sd vorbim despre existentd gi
simultan s-o relationdm cu nefiinta? Victor
Frankl sublinia zd cd ,,existd,qi un nihilism
viu gi practic'i. Nihilism este si acea stare
a vietii in care se considerd cd fiinta nu are
sens. Nihilist este cel care considerd existenta sa ca fiind fdrd sens.
Este foaite importantd aceastd opinie
a lui Victor Frankl despre nihilismul practic Ai viu,9i despre nihilist. El dovedegte
cd nu este posibil sd ne mullumim doar cu
detinerea unor adevdruri filosofice teoretice
gi sd negim realitatea. O viatd fdrd sens
este nihilism, inexistentd 9i desigur nefiintd.
e) Logoterapia lui Victor Frankl oferl
mesajul optimismului gi al sperantei. Ea
nu se epuizeazd in proceduri psihanalitice
care de multe ori pot crea un cerc vicios, ci
oferd ceva pozitiv, qi in acest fel il elibereazd. pe om din stdrile dificile.
Cel mai mare optimism, dar gi convingerea lui Victor Frankl este cd, in ciuda tuturor celor ce se pot lntdmpla in viata unui

om, in ciuda tuturor constrdngerilor pe care

este posibil sd le suporte, in ciuda multitudinii de situalii, cu toate acestea, omul
salveazd fie gi numai cAteva momente de
libertate. Ag dori sd folosesc chiar cuvintele lui Victor Frankl: ,,Un rest de libertate,
oricAt de limitat ar fi, rdmdne ln om ln cazurile nevrotice gi chiar in cele psihotice.
Cu adevdrat, sdmburele interior al personalitdlii bolnavului rdmAne neatins chiar gi
de psihozd... Un individ psihotic nevindecat poate sd nu fie utif cu toate acestea el
pdstreazd demnitatea existentei umane. Acesta este crezul unui psihiatru. Fdrd acesta, nu
cred cd ar merita efortul de a fi psihiatru".
Logoterapia fintegte spre aceastd demnitate a existenlei umane, distinge libertatea
care nu poate fi total desfiintatd 9i oferd sens

vielii.

II
,_,

_*_-"*_?'M

{,,$

PSIHOTERAPIA
ORTODOXA

r
Psihoterapia ortodoxi
Cdnd anterior am incercat sd prezentdm tezele fundamentale ale logoierapiei
lui Victor Frankl, nu am avut del6c intentia
de a face o criticd a tezelor lui pe baza Tia_
ditiei ortodoxe, nici de a o compara cu alte
gcoli psihanalitice, dezvoltate in ipatiul occi_
dental. Ceea ce am incercat si facem este
aceea de a prezenta tezele fundamentale
ale logoterapiei. Prin urmare, nu a fost o
expunere comparativd a acestor teze, ci
prezentarea ideilor de bazd ale lui Victor
Frankl.
in continuare vom vedea tezele fundamentale ale Traditiei ortodoxe neptice,
pe care am putea-o numi psihoterapia orto_
croxa, pentru ca tema prezentatA aici sd
poatA fi intregitd in misura posibiluJui. Tre_
buie subliniat faptul cd gi la acest punct nu
:o-.f9.: comparalie intre Iogoteiapia lui
Frankl gi psihoterapia brtod&a, ugu .r*
au dezvoltat-o pe aceasta pdrintii Blsericii,
deoarece nu trebuie sd se producd vreo
confuzie._Pur gi simplu, dupd prezentarea
opiniilor lui Frankl, cifitorul tre-buie sd vind
coltact gi cu invdtdtura nepticd a Sfin_
i1
lilor Pdrinli p-entru a vedea actualitatea

invdtiturii ortodoxe.

1. Obseraalii generale

inainte de a vedea principiile de bazd

ale psihoterapiei ortodoxe, trebuie sd subliniem trei observatii importante, care ne
vor ajuta sd evaludm atAt psihologia, aga
fost dezvoltata in Occident, cat 9i traditia nepticA ortodox5, aqa cum au trdit-o
gi au exprimat-o Sfinlii Pdrinfi.
Existd insd gi un alt parametru foarte
interesant. Dacd descoperirile psihologice
sunt considerate ca o cdutare ortodoxd in
atmosfera ereticd a Occidentului, cu toate
acestea, acceptarea acestor teorii de ortodocqi, cAnd in acelagi timp este ignoratd 9i
desconsideratd propria tradilie ortodoxd
neptic6, este o mentalitate ereticd. Aceasta
se probeazd prin faptul cd cei care au ftansferat in spatiul ortodox concluziile gi des-

cum

coperirile psihologiei din afara Bisericii

(066o0ev), au ignorat cu desdvdrgire invdfd-

tura Pdrinlilor neptici ai Bisericii, invdtdturd care se referd gi la acest spatiu interior,
ce se numeste subcongtient. Cu tolii suntem
martorii faptului cd educatia creqtind, care a
existat in urmd cu cdiiva ani in spaliul nostru, s-a raportat gi a avut legdturd cu psihologiile de tip occidental, pentru cd desigur,
responsabilii educaliei cunogteau aceste idei,
in timp ce ignorau cu desdvArgire, ba chiar
mai mult, ii calomniau pe Pdrinfii neptici
ai Bisericii. Prima observalie este aceea cd

psihologia contemporand este produsul

Occidentului gi rezultatul stdrilor care a
predominat in spatiul occidental. S-ar putea
spune/ aga cum de altfel s-a observat gi de
cdtre alti exegeli ai fenomenului, cd descoperirile psihologice au fost in fapt o cAutare
cregtin-ortodoxS, care s-a remarcat in Occidentul eretic. Cu aceasta vrem sd sustinem
opinia cd traditia occidentali, aga cum a fost
cultivatd de franci gi de teologia scolasticd,
gi aqa cum a fost ea exprimatd in mdrturisirile cregtine ale Occidentului, 1-a lirnitat
pe om la ratiune, la simturile exterioare gi
Ia manifestdrile morale. Datoritd faptului
cd occidentalii au respins traditia nepticA gi
isihasmul ortodox, au ldsat fdrd rdspuns
multe intrebdri existentiale ale omului. Cdnd
viata cregtind se reduce la logicd, consideratd centrul existentei umane/ sau atunci
cdnd se vorbegte de o renagtere, care nu are
legdturd cu migcarea dinamicd gi cu adAncul interior a1 omuiui, atunci se creeazd
diferite probleme tragice: Oamenii au sesizat cd dincolo de lucralea ratiunii, de etica
exterioard qi de stdrile simtuale, existd gi
un alt spatiu care trebuie abordat. Tocmai
acest go1 al anhopologiei cregtinismului occidental au incercat sd-l completeze descoperirile psihologice. Din acest motiv afirmdm
cd dezvoltarea psihologiei este o cautare
ortodoxd in spatiul eretic al Occidentului.

I
Desigur, nu trebuie sd negdm cdteva
din concluziile psihologiei contemporane.
De altfel, pAnd acum am vdzut cAt de apropiatd de tradijia nepticd gi de teologia ortodoxd este logoterapia lui Victor Frankl. Dar
la ceea ce trebuie sd ludm aminte este faptul cd noi, ortodocgii, avem marele dar de a
avea la dispozitie textele Pdrintilor neptici,
care se referd la aceste teme majore care-l
preocupd pe om gi care vindecd problemele lui fundarnentale din interiorul unei
antropologii qi soteriologii totale, care se
sprijind pe adevXrata teologie, hristologie
qi

ecclesiologie.

Desigur, este cunoscut faptul cd sufletul

bizantinului (romeului) este foarte diferit de
sufletul omului occidental. Stelios Ramfos,
examinAnd deosebirea dintre psihologia din
afara Bisericii qi teologia ortodoxd nepticdl,
face observatii pdtrunzdtoare, vrednice de
atentie qi foarte importante pentru expunerea temei cu care ne ocupdm. Voi prezenta
in continuare punctele centrale ale opiniei lui.
Sufletul omului, care este nemuritor
dupd har, are in mod evident un caracter
comunitar, din moment ce aceastd lucrare
dinamicd transcedentd a duhului (nveJpa)
il unegte pe om.cu universul gi cu Dumnezeu. Insd aceastd nemurire a sufletului
'

in care este cuprinsd qi psihologia ortodoxd.

r00

dupd har a fost respinsd in Occiclent la

sfdrgitul Evului Mediu gi a fost uitatd ln
perioada modernd. in locul ei s-a impus o
altd inovatie, in principiu a lui Descartes,

'

,,un alt suflet inchis in el insugi gi identificat

cu congtiinta - g6ndirea impreund cu vointa _
drept care, din teoria cunoagterii gi a ahe_
vdrului, psihologia se transformd in teoria
congtiintei gi a fost relationatd cu studiul
functionirii sistemului nervos,,. Aceasta inseamnd cd sufletul, care-l conduce pe om
spre comuniune cu creatia Ei cu Dumnezeu,
a tost identificat cu congtiinta. Drept care,
psihologia, in loc sd fie teoria cunoaqterii gi
a adevdrului, a devenit teoria congtiintei
gi a fost identificatd cu functionarea sisie_
mului nervos, agadar a devenit o parte a
trupului uman.
S-a constatat insd repede cd lucrarea
congtiintei qi functionarea nervoasd ,,nu
acoperd ansamblul fenomenelor psihice,
gi nici partea cea mai mare a sufletului,,, de
aceee a gi fost dezvoltatd psihologia adAncurilor sau psihanaliz4, prin caie gtiinta
contemporani incearcd sd pdtrundd trau_
mele psihice nemanifeste gi incongtiente,,.
Dacd va observa cineva cu atenfig va con_
stata cd prin asemenea consideratii, omul,
in loc sd fie o fiintd comunitard, devine un
individ care se inchide ermetic in el insusi
gi este determinat de circuitul sdu psihic
l0r

interior. Acelagi ,,eu." , cu criteriile qi oportunitatea lui, analizeazd incongtientul. Astfel, prin metoda psihanalizei occidentale ,,se
caute cu toate puterile sufleteqti blindarea
eului in fala exploziilor gi presiunilor reprimdrilor, cu alte cuvinte este vorba de consolidarea in starea autarhicd de inchidere
interioard a sufletului egotic Ai de protecfia

Aceasta inseamnd cd omul nu trebuie

sd fie analizat ca fiinfd autonomd, iar sufle_
tul lui nu trebuie limitat la conqtiintd, care
este o imbinare a gindirii Ei a vointei, ci sufletul trebuie sd fie considerat eiementul
duhovnicesc al existentei omului, care are
minte (vouq) 9i ratiune (ldyoq) 9i in acest fel
omul poate intra in relatie cu comunitatea,
cu Dumnezeu gi cu creatia. CAnd nu se face
distinctie intre minte gi ratiune, ci aceste
doud elemente sunt identificate, aga cum
face filosofia occidentald gi cum o exprimd
9i psihologia occidentald, atunci se creeazd

coeziunii sociale fald de lucrarea dizolvantd

a impulsurilor liber dezldnjuite".
Aqadar gi Stelios Ramfos semnaleazd
faptul cd psihologia moderni este o crealie
a Occidentului, cd a fost dezvoltatd in spatiul occidental gi cd a fost rezultatul unei
antropologii diferite de cea ortodoxd. in
timp ce in vremurile mai vechi, sufletul a
fost considerat o lucrare a comuniunii, in
continuare acesta a devenit o simpld congtiinld 9i gAndire, care a avut ca rezultat
crearea unui suflet subteran care se gdsea
,,intr-un continuu conJlict cu sufletul cunoscut comunitar", gi in acest mod omul s-a
dedublat din punct de vedere spiritual. Astfe1 inchis in lantul egocentrismului sdu, sufletul simte o bucurie sdlbatici ,,in dezldnluirile pldcerii gi in impunerile autoritare",
cu rezultatul cd in loc sd se vindece se
,,atandd" 9i mai mult. Psihanalistul nu-l
poate vindeca, deoarece considerd aceastd '
dedublare ca ,,pe un dat qi de 1a sine inteleasd", drept care il ,,desface gi mai mult".

moderne. Ceea ce lnseamnd cd trebuie ex_

clusd orice teorie gi practicd psihologicd care
ignord seculara traditie spirituali a spafiuIui nostru cultural, in sensul ei larg, gi cJ,
dacd nu vrem sd devenim un poporichizofrenic, trebuie vdmuitd cu atentie toata esenta produselor gtiinlifice introduse, presupuse qi hdrdzite pentru un alt fel de suflet,,.
Intr-o discutie, pe care am purtat-o cu
mihopolitul Ioanninei, Theoklitos, care se
distinge prin profunzimea lui filosoficd, mi-a

102

103

multe nenorociri.
Dupd penetrantele sale observatii cu
privire la metoda psihologiei occideirtale,
Stelios Ramfos mentioneazd: ,,Sufletul bizantinului diferd mult, atat de sufletul orien_
talului, cAt gi de cel al omului occidental care

a constituit faptul empiric al psihologiei

explicat aceeagi viziune intr-un mod propriu. A spus cd nu poate exista o intdlnire
absolutd intre psihologie gi teologie, pentru cd migcarea celor doud realitSfi este diferitd. Agadar, psihologia incepe de jos in
sus, de vreme ce cerceteazd subcongtientul
omului gi incearcd sd explice gi sd stabileascd relatiile lui sociale, in timp ce teologia
pornegte de la cele de sus cdtre cele de jos,
de vreme ce ea se sprijind pe cuvAntul revelat gi incearcd sd-l ajute pe om in triirea lui.
Omul nu poate fi considerat o fiinld autonomd, deoarece el este dupd chipul gi dupd
asemdnarea lui Dumnezeu. Dumnezeu descoperd omului adevirul, iar omul, prin harul lui Dumnezeu, se vede pe sine gi se
nevoiegte sd trdiascd adevdrul.
A doua observatie este cd pdrintele psihanalizei, care a dat un puternic impuls
dezvoltdrii psihologiei in Occident, Freud,
a fost de origine evreiascd. La fe1 qi Frankl.
Acesta, dupd pdrerea mea, este un aspect
foarte important, penftu ci aratd influen]a
Vechiului Testament in dezvoltarea tezelor de bazd ale psihologiei adAncurilor qi
Influenta exercitatd de gAndirea ebraicd
asupra diferitelor curente moderne este un
fapt indubitabil. Drept exemplu vom folosi,
observatiile lui Nikolai Berdiaev asupra teoriilor sociale ale lui Marx. Nikolai Berdiaev

sustine cd Marx, ca evreu, a fost in subcongtientul seu purtAtor al mesianismului.

Insd, deoarece el a respins credinla in Dumnezeu gi s-a rupt de rdddcinile reiigioase ale
poporului sdu, a devenit hiliast 9i a transpus aceastd viziune mesianicd in spatiul
social. in loc de venirea impdrdtiei lui bumnezeu/ a aspirat la intronarea socialismului
pe pdmAnt. in locul lui Mesia, a fost agezat
proletariatul, care, cAnd va stdpAni pe pdmdnt, atunci va incepe o epocd noud.
Acest lucru se poate observa gi in cazul
psihologiei, desigur prin adaptdri relative
ale temei sesizate de Berdiaev. Freud, dar gi
Frankl au fost de origine eweiascd gi, intr-un
anume fel, influentafi de invdtdtura Vechiului Testament. $tim cu totii foarte bine cd in
Vechiul Testament se vorbeqte foarte mult
de lumea interioard a omului, de vreme
ce gi acolo a existat gi existd in mod intens
actul terapiei gi desigur al terapiei inimii,
ceea ce s-a numit (mai tArziu) subcongtient.
Consider cd pdrintele psihanalizei, Freud,
a fost in{luentat de multitudinea pasajelor
Vechiului Testament, in care se vorbegte
despre inimd. Caracteristic este pasajul din
Psalmi: ,,Ca sd pdtrundd in adAncul omului 9i in adAncimea inimii lui" (Ps.63,2).
Astfel, ca eweu, a cunoscut tema inimii
gi ce este ea. A cunoscut foarte bine, fie qi
inconqtient, cd ratiunea nu este facultatea

104

10s

indllimilor.

I
unica $i centrul unic ai exclusiv ar personalitdfii omului, din moment ce pozilia conducdtoare gi rolul primordial il joacl inima,
in deplina semnificatie a cuvAntului. Chiar
9i in opiniile lui Frankl putem vedea cu in
unele locuri, influentarea sa intensd de Vechiul Testament, de vreme ce face referire
la modele gi invdjdturi din acesta.
Dacd gdndegte cineva cd Vechiul Testament a trecut intr-un mod corect in viata
cregtinismului, qi cea mai bund dezvoltare
gi erminie a lui se salveazd in Noul Testament, intrucat prin prisma Bisericii se poate
observa conceptia integrald a Vechiului
Testament, inlelege cd Biserica Ortodoxd
salveazd ceea ce a exprimat mai de pret Vechiul Testament. Prin urmare, ca ortodocqi
noi putem nu doar sd intelegem conceptiile
psihanaligtilor occidentali, ci sd inaintdm
dincolo de acestea.
A treia observatie, care dupd pdrerea
mea meritd toatd atentia, este aceea cd,
atunci cAnd studiazd cineva conceptiile tuturor psihologilor, psihanaligtilor 9i psihoterapeufilor, cel pulin ale celor clasici, va
constata doud realitdti. Prima cd, aga cum
am spus anterior, acegtia au fost influenlafi direct sau indirect de gAndirea ebraicd
9i de Vechiul Testament. De altfel, notiunea
de ,,!ap ispdgitor" este pdstratd din Vechiul
Testament. A doua realitate este cunoasterea
106

temeinicd a filosofiei grecegti antice, din care

pricind qi folosesc multe cuvinte din limba
greacd, precum gi terminologia filosofilor,
ba chiar au format diferiti termeni, influentati de operele tragicilor antici greci. Foarte
mult sunt rdspAnditi termenii greceqti ca de
exemplu:,,complex oedipian",,,narcisism,,
etc. Cert este cd psihanaligtii in cauzd cunogteau bine filosofia greacd gi de multe ori,
pentru a-gi exprima ideile 9i conceptiile,
au folosit modele din rraditia anticd greacd.
Chiar gi Frarkl, aga cum am vdzut mai sus,
folosegte termenul ,,logotenpie" , redAndu-i
acestuia sensul grecesc antic al cuvAntului.
Aqadar, in concluzie, psihanaligtii se disting prin aceste doud elemente, anume cd
au avut o bazd ebraicd, gi cd au cunoscut
traditia greac5, filosofii gi tragicii antici.
Tocmai acest fapt ne ajutd sd vedem
marea valoare a Pdrintilor Bisericii, care au
dispus chiar gi de aceste doud elemente in
cel mai desdvArqit grad. in primul rdnd pdrinfii, ca mddulare ale Bisericii, au mogtenit
comorile Vechiului Testament. Apol ca greci
gi elenigti, ur,
intr-un grad desdvargit traditia"rrnor.rt
anticd greacd gi literatura.
Aceasta inseamnd cd hebuie sd avem o mai
mare incredere in Sfinlii Pdrinfi, decdt in
alte studii strdine. Prin extensie, trebuie sd
subliniem cd triidilia isihastd gi nepticd a
Bisericii dispune de cea mai autenticd gi
to7

desdvdrgitd antropologie, pentru cd in afard

de cunoagterea acestor doi factori pe care
deja i-am consemnat, vorbegte despre venirea dinamicd 9i fiinfialS a harului lui Dumnezeu. Este vorba, agadar, de revelatia lui
Dumnezeu in forma ei cea mai desivArqitd.
Ni se dd astfel ocazia sd vedem o temd
interesantd, care dupd pdrerea mea ar trebui sd devind un obiect de studiu. Pdrinlii
Bisericii, in special cei din secolul al patrulea, potrivit analizei mitropoiitului Pergamului, Ioannis Zizioulas, au fdcut o lucrare
creatoare. Nu s-au mullumit cu faptul de
a asuma gAndirea ebraicd gi traditia greacd,
ci ei au lucrat in mod creator. Aqa cum semnaleazd mitropolitul Ioannis, Pdrinlii Bisericii au studiat cu atentie intrebdrile ontologice 9i cosmologice ale filosofilor antici.
Au incercat sd vadd sensul cel mai profund
al acestor intrebdri. $i de vreme ce au respins rdspunsurile date de filosofi, au rdspuns la intrebdrile ontologice qi cosmologice
ale filosofilor antici din interiorul Revelaliei, pe care ei ingigi au primit-o. in acest
mod, rdspunsurile care au provenit de la
Pdrinfii Bisericii au fost complete gi esenfiale. De pe pozitiile unei asemenea perspec-

creatoare dintre cregtinism qi elenism.

Ceea ce au realizat Sfinlii Pdrinli cu filosofia, ar trebui sd se facd gi cu psihologia

contemporand. Aga cum aceia nu au acceptat toate conceptiile filosofilor antici, ci au

studiat intrebdrile 1or, au respins rdspunsurile lor gi au dat propriile rdspunsuri pe
baza Revelatiei lui Dumnezeu, acelagi lucru
trebuie sd se intAmple gi cu psihologia modernd. Trebuie sd vedem cu calm intrebdrile gi continutul mai profund al opiniilor
psihologilor gi psihanaligtilor contemporani.
Va fi nevoie de o lucrare creatoare, astfei
incSt sd respingem acele rdspunsuri care se
diferentiazd de antropologia gi soteriologia
ortodoxX gi sd rdspundem la intrebdrile gi
la esenta celor spuse de psihanaligti 9i psihoterapeuti, din interiorul Revelatiei care
se pdstreazd in Biserica Ortodoxd. in acest
fel pot concepe intAlnirea creatoare dintre
Ortodoxie gi psihologia modernd.
Insd, aceastd intAlnire creatoare presupune in mod necesar doud realitdti. Prima
presupune existenta purtatodlor Revelajiei.
O asemenea lucrare importantd, intrucAt
ascunde multe primeidii, cea mai mare dintre ele fiind secularizarea Tradiliei ortodoxe,
trebuie sd fie fdcutd de oameni care au fdcut experierea Revelatiei, sau cel putin de
oameni care cunosc foarte bine traditia neptici ortodoxd gi isihasmul ortodox. A doua,
probabil va fi nevoie sd fie asumate unele
descoperiri gi unii termeni din psihologia
gi psihanaliza modernd. Dar gi in ceea ce

108

109

tive trebuie sd vorbim despre intAlnirea

I
privegte aceastd temd, trebuie sd se realizeze ceea ce au realizat Pdrinlii Bisericii,
care au preluat anumiti termeni, insd in mod
evident i-au descdrcat de sensul pe care ii
l-au dat filosofii gi ereticii gi i-au incdrcat
cu un continut nou, pe care l-au luat din Revelatia dumnezeiascd.
Prin urmare, intAlnirea dintre psihologia contemporand qi Ortodoxie trebuie fdcutd de oameni care sunt purthtori ai Revelatiei pentru cd altfel, existd marele pericol
ca Traditia ortodoxd sd fie secularizatd.
Adoptarea noilor termeni nu poate deveni
un motiv pentru infiltrarea unei alte antropologii gi soteriqlogii eretice sau umaniste,
gare va inlocui gi antropologia ortodoxd, dar
qi terminologia, penhu care a trebuit sd se
depund o mare luptd gi osteneald de cdtre
Pdrinli.
Md tem foarte tare ca nu cumva, in
incercarea intahfuii dinfte Ortodoxie gi psihoterapie, psihiatrul sau psihanalistul sd
angajeze unele elemente ale Traditiei ortodoxe, pe care sd le incadreze in interiorul
sistemului sdu, pentru a umple unele go,
luri, 9i in acest mod traditia nepticd sd fie
pur gi simplu o slujitoare a psihanalizei.
Drept este sd fie exact invers. Agadar, teologul ortodox poate adopta elemente din
psihologia contemporand gi in acest mod
psihologia poate fi consideratd slujitoarea
110

pdrintelui duhovnic ortodox in exercitarea

lucrdrii IuiPentru a exprima aceastd idee printr-un
exemplu, ag putea spune cd pdrintele du_
hovnic, in momentul spovedaniei sau in
momentul lucrdrii lui duhovnicegti in fala
omului bolnav sau a omului pdcdtos tre_
buie sd se comporte mai mult ca exponent
al Traditiei ortodoxe, decdt ca logoterapeut
sau psihanalist.
In general, trebuie sd spunem cd aceastd
teme este valabild gi in ceea ce privegte re_
latia cu alte traditii culturale. Agadar, tre_
buie ca haditia sd fie cunoscutd foarte bine,
perltru cA numai atunci poate prelua cre_
ator unele elemente ale altei traditii.
Prin urmare, cine cunoagte gi trdiegte in
mod corect traditia neptici a Bisericii poate
folosi ca instrumente cAteva din descoperirile psihologiei gi psihoterapiei contem_
porane din afara Bisericii. Astfel, poate fi
inteleasd intAlnirea creatoare dintre cele doud
realitdfi. Dimpgtrivd, dacd psihologul psi_
9i
hoterapeutul din afara Bisericii folosesc ca
instrumente anumite descoperiri ale tradi_
tiei neptice ortodoxe, atunci aceasta con_
stituie secularizarea teologiei ortodoxe.
In acest 1oc e nevoie sd explic qi o altd
pozifie. Unii semnaleazd faptul cd nu se pot
imbina intre ele psihoterapia ortodoxd cu

llr

psihoterapia din afara Bisericii, tocmai pentru cd sunt realitdti diferite. Ei sustin cd tradilia ortodoxd nepticd incepe de acolo de
unde se termin5 psihoterapia din afara Bisericii. Acest lucru insd nu este corect. Putem
spune cd, pentru cregtinii ortodocgi, sunt
valabile toate concluziile gi metodologia psihoterapiei ortodoxe, din moment ce sunt
oameni creali dupd chipul 9i asemdnarea
lui Dumnezeu, sunt botezali gi membrii ai
Bisericii lui Hristos.
in acest fei nu e nevoie sd folosim mai
intAi psihologia sau psihoterapia umanistd
9i dupd aceea psihoterapia ortodoxd. Agadar, nu trebuie sd existe o aplicare succesivd a celor dou5 metode, aga cum nu putem
sustine cd acelaqi lucru trebuie sd se intAmple intre filosofie gi teologie, penhu cA
se va crea o gravd confuzie. Prin urmare,
ca gi cregtini ortodocgi, vom folosi in principal Tradigia ortodoxd pentru vindecarea
noastrd, in interiorul premiseior pe care le
accentudm in aceste analize, gi doar in
situalii speciale putem recurge la terapia
pe care o exercitd psihologia gi psihoterapia
contemporand.
Nu negdm oferta psihanalizei, a logoterapiei gi a psihoterapiei contemporane,
mai ales la oameni care pAtimesc de serioase probleme nevrotice 9i psihotice 9i de

Anallza logoterapiei lui Frankl a arAtat

cd principiile ei de baz6, se inrudesc mult cu
conceptiile Bisericii Ortodoxe. Studiul de
multi ani al gcolilor psihologice, care predomind astdzi, m-a fdcut sd md entuziasmez
de ideile logoterapiei lui Frankl. Aceasta nu
inseamnd cd in diferite puncte nu se gisesc diferente fatd de haditia nepticd ortodoxd, dar ceea ce trebuie sd semnaldm este
cd existd multe asemdndri.
Cdnd in urmd cu zece ani am scris cartea Psihoternpia ortodox.d, am primit critici
pentru motivul cd s-ar putea face con{uzie
cu aga-numita psihoterapie din afara Bisericii. Insd odatd cu analiza logoterapiei lui
Frankl, se pare cd termenul ,,psihoterapia
ortodoxS" nu este deloc fdrd un fundament

112

lt3

stdri psihogene. Existd multe situatii speciale in care psihanali za, gi in principal
psihoterapia pot juca un ro1 important gi
productiv. Ceea ce ag dori sd subliniez este
aceea cd principiile psihanalizei qi ale psihoterapiei din afara Bisericii nu trebuie sd
devind o ideologie particulard qi sd fie extinse in toate cazurile umane, sfdrgind in
concluzii arbitrare, 9i nici sd inlocuiascd
traditia nepticA a Bisericii.
2. lnrudirea dintre logoterapie qi feologia nepticd

/
bisericesc, din moment ce psihoterapia adevdratd se leagd de oferirea sensului pentru viaj5. Tocmai teologia ortodoxd oferd
cel mai mare sens care este indumne-zeirea, comuniunea pi unitatea cu Dumnezeu.
Din aceastd perspectivd, se vede marea valoare gi semnificatie a traditiei neptice, a
aga-numitei psihoterapii ortodoxe in epoca
contemporand.
Desigur, in scrierea acestei cdrti intilulatd Psihoterapia Ortodoxd, deqi am avut
posibilitatea de a face comparatie cu alte
9co1i psihologice care au predominat qi care

predomind in spaliul occidental, nu am

dorit sd fac nici o corelafie gi nici o comparafie. Scopul meu ce1 mai adAnc a fost sd
prezint numai conceplia ortodoxd despre
psihoterapie, fdrd a face confuzii, comparatii sau alte lucruri asemindtoare. intr-o
epocd in care Traditia ortodoxd nepticd
este desconsideratd de mulji psihologi, am
dorit sd prezint tezele ei fundamentale.
Cred cd aceastd incercare a mea a fost justificatd, pentru ca de atunci pAnd astdzi primesc multe consideratii pozitive, 9i mai ales
dupd ce aceastd carte a fost tradusd in englezd. Foarte multi au observat faptul cd

modul aborddrii gAnclurilor, despre isihasmul ortodox, despre cunoaqterea lui Dumnezeu, despre Ortodoxie ca gtiintd terapeutictr,
sunt cdutdri ale lumii conlemporane gi, prin
urmare/ ceea ce domind chiar in moderni_

tatea occidentalS. in acest cadru am fost

chemat pentru omilii gi conferinte in strdindtate, indeosebi in Canada gi America.
Din studiul logoterapiei lui Frankl se
observd ciar inrudirea existentd intre logoterapie qi psihoterapia ortodoxd. Desigur,
logoterapia se rnigcd in cadre umaniite,
insd cu toate acestea existd multe puncte
comune.
Dupd cum am vdzut, Frankl criticd gcolile psihanalitice anterioare, fdri a le desconsidera cu desdvdrqire. El are sentimentul cd
le completeazd gi le dep5gegte. De asemenea,
el dd prioritate sensului care hebuie sd existe
in viata omului. Acest sens este acela care
determind cu precizie existenta omului, 9i-1
pregdtegte pe om sd iacdr lald problemei
lui fundame4tale, care este golul existential. Tocmai aici vedem cd gi psihoterapia
ortodoxd oferd un asemenea sens fundamental care este indumnezeirea, agadar comuniunea omului cu Dumnezeu. Traditia
ortodoxd proclami faptul cd plicerea gi do-

opiniile pe care le prezintd Sfinlii Pdrinfi

in textele 1or qi in care se vorbegte despre
distinctia dintre minte gi rajiune, despre

rintele sexual,e nu sunt acelea la care sd tinteascd omul, sdJ determine gi sXl conducd.

tt4

115

r
in acelagi fel trebuie sd fie privite lucrurile gi in cazul altor teme, precum in cazul
libertdlii omului, in aga-numitele nevroze

strdin de temd ca sX nu o perceapd.

Cu aceastd ocazie trebuie sd subliniez
un adevdr pe care-l socotesc foarte important. in mod obignui! astdzi identificim gi
conJunddm realitdtile sulleteqti cu cele duhovnic6gti. Existd situatii dupd care fenomenele psihologice, care se relajioneazd cu
afectele, sunt caracterizate gi redate prin
termenul ,,duhor,nicegti". Ar putea cineva,
de exemplu, sd simtd o implinire simtuald
(emotionald), provocate de diferite evenl
mente, o bucurie, acest lucru insS nu inseamn5 venirea harului dumnezeiesc, gi

desigur nu se identificd in mod absolut cu

stdrile de smerenie qi de fericitd intristare,
despre care vorbesc Pdrintii Bisericii. De asemenea, existd stdri duhovnicegti, aga cum
le intAlnim in operele Sfintilor pdrinli 9i in
sinaxare, care nu sunt de origine psihicd
sau simtuald (emotionald), ci ele sunt lucrarea harului lui Dumnezeu, rod al Sfdntului Duh.
Degi realitdtile psihice nu se identificd
in mod absolut cu cele duhovnicegti, degi
starea psihicd a omului nu se identificd,
nici nu se conJundd cu starea duhovniceascd, cu toate acestea, ele se irrfluenteazd
foarte mult. Agadar, cAnd omul primegie harul lui Dumnezeu, atunci se schimbd toati
existenta lui, renagte treptat, in diferite trepte, toatd alcdtuirea lui psihosomaticd. pe
parcursul mersului acestei renagted, este
cuprinsd negreqit gi transformarea stdrilor
gi evenimentelor psihologice.
Vrednicul de pomenire staret Sofronie
de la Essex vorbegte despre situatiile unor
oameni, care degi se giseau intr-o prdbugire totald gi erau foarte traumatizati, cAnd
au mers in SfAntul Munte gi au inceput sd se
vindece, fetele lor au inceput sd li se schimbe,
de asemenea gi tot comportamentul lor gi
alcdtuirea 1or psihosomaticd. Acest lucru
il observdm cu totii. Desigur, caracterologia,
adicd caracterul omului se pdstrehzd, nu

l6

n7

noogene, de vreme ce Frankl face distinctie

intre nevrozele noogene qi cele psihogene,
in indltarea prin suferintd gi depdgirea mortii, in valoarea gAndurilor pozitive pentru
viata omului etc. in toate aceste puncte
vedem asemdndri intre logoterapie gi psihoterapia ortodoxA.
Mai jos vom accentua cateva asemenea
puncte comune, desigur fdrd a le dezvolta
prea mult. Ceea ce trebuie semnalat aici este

faptul cd existd o inrudire intre teologia

ortodoxd gi logoterapia lui Victor Frankl,
in principal in ceea ce privegte metoda vindecdrii omului. Aceastd realitate este evidentd 9i ar trebui sd fie cineva cu totul

r
dispare, dar gi acesta se transfigureazd prin
pocdinfd.
Traumele psihice, experientele traumatice de la vArsta copiliriei, aqa cum de altfel susline gi Victor Frankl, nu determind in
mod absolut libertatea omului, a$a cum, de
asemenea, se vindecd prin iubirea indrumdtorilor, prin libertatea de care dispun
. r oameni, prin vointa de sens, dar gi prin
sensul special pe care-l vor da viefii lor, qi
in principal prin iucrarea harului lui Dumnezeu. Cdnd, in ciuda acestor fapte, existd
unele cazuri care necesitd o ingrijire gi o
preocupare speciald, atunci au cuvAntul
pedopsihiatrii. Trebuie subliniat, totugi, ci
nu este posibil ca acele concluzii, rezultate din studiul unor stdri de boald, sd fie
generalizate gi aplicate in toate cazurile.
Cu toate acestea, ceea ce a devenit
vizibil pdnd acum este cd logoterapia lui
Frankl, in ceea ce privegte metoda gi ontologia, seamdnd cu modul qi cu metoda,
dar gi cu viziunea psihoterapiei ortodoxe,
aqadar cu metoda traditiei neptice a Bisericii Ortodoxe.
3,

Principiile

de bazd ale

teologiei neptice

nu-mi propun sd fac aici o dezvoltare exhaustivd, din moment ce citiiorul poate gdsi
toate acestea dezvoltate gi argumentate in
alte cdrti ale mele. Ag dori doar sd subliniez
cateva puncte, care aratX iruudirea ei cu elementele de bazd ale logoterapiei 1ui Frankl,
dar gi superioritatea fatd. de aceasta.
Primul. Teologia ortodoxd se ocupd cu
terapia omului. Omul care se aflS departe
de Dumnezeu este bolnav. Boala de care suferd nu este doar una somatici 9i psihicd,
ci in principal existentiald. De vreme ce omul
este o existentd iconicS' gi prototipul sdu
este Hristos, aceasta inseamnd cd in afara
lui Dumnezeu este irational, gi de aceea
trebuie sd se pund in relatie cu El. in acest
sens putem vorbi qi de ,,logoterapie". Omul,

mort duhovniceqte, indepdrtat de Logosul-Hristos, trebuie sd se intoarcd la El. $i

aceastA terapie nu se face independent de
Logosul-Hristos, Care S-a fdcut Om pentru a-l vindeca pe om.
Biserica Ortodoxd se consideri gi este
sanatoriu duhor,rricesc, spital spiritual, care-i
vindeci pe om. Sfintele Taine gi asceza, 9i
intreaga metodd pe care o detin acestea,
tintesc la acest unic Ai esential scop. Este

Vorbind despre valoarea teologiei ortodoxe neptice, trebuie si expunem gi principiile ei teologice fundamentale. Desigur,

' Sensul acestei expresii se clarificd dacd este

cititA printr-o relationare directd cu pasajul din
cartea Genezei 1, 26, in care este consernnatd crearea omului dupd chipul sau icoana (xo6 erxovo)
lui Dumnezeu, care este Dumnezeu CuvAntul (n. tr.).

118

]I9

l'
nu este altceva decdt comuniunea qi unirea
omului cu Dumnezeu, aqadar ceea ce este
Dumnezeu dupd fiintd, omul sd devini dupd

un lucru infricoqdtor sd vind cineva in Biserice pentru a se vindeca gi in loc sd gdseascd spiial, sd intAlneascd un hotel luxos,
iar in loc sd intAlneasci medici terapeuti, sd
giseascd servitori qi gand itori.
Al doilea. Antropologia ortodoxd face
distinclie intre minte gi raliune, care sunt
doud lucrdri paralele ale sufletului. Logosul (CuvAntul) este rostit gi lduntric, logica
(ratiunea) exprimd experienta mintii, de
vreme ce mintea este sAmburele existentei
lui, este ochiul sufletului. De multe ori, in
textele Sfintei Scripturi qi ale Sfintilor Pdrinfi, mintea se identificd 9i se relalioneazd
cu inima. Atunci cAnd vorbim de inimX, nu
intelegem doar organul somatic, ci acel spaliu interior, care se descoperd prin asceza
sustinutd de har, qi in care se descoperd
Dumnezeu.
Din aceastd perspectivd, putem face gi
noi distinctia intre nevrozeie psihogene gi
cele noogene. Atunci cAnd mintea omului
este intunecatd qi se identificd cu ratiunea
(logica), atunci se dezvoltd aga-numitele nevroze noogene. Necrozarea mintii, intunecarea gi alterarea ei constituie un fel de
nevrozd.
Al treilea. Cel mai profund scop al
omului este indumnezeirea. Putem spune
cd viala cregtinului ortodox este determinat5 de acest sens absolut. indumnezeirea

participare. Este posibil sd se realizeze aceastd indumnezeire, tocmai pentru cd existd

trei factori esenfiali, adicd: omul este creat
dupd chipul CuvAntului lui Dumnezeu, existd Dumnezeu-Omul Hristos, in Care s-au
unit ipostatic firea dumnezeiascd cu cea
omeneasc5, in Persoana CuvAntului, gi, in
fine, existd Biserica, care este Trupui Dumnezeului-Om Hristos.
Desigur, in afard de acest sens absolut,
existd gi altele relative, cum sunt: purificarea/ asceza in viata de zi cu zi, iubfuea
aproapelui, abordarea ortodoxd a diferitelor evenimente gi situatii sociale gi familiale. lnsd, toate aEa-zisele sensuri relative
trebuie negregit sd fie determinate, controlate qi inspirate de sensul absolut, de scopul
absolut, care este ind umnezeirea.
in mod negregit indumnezeirea, in care
constd aga-numitul supra-sens, sensul absolut, creeazd o tensiune. insd, cu atAt este
mai mare tensiunea, cum ar spune Frankl,
cu cat este mai mare sensul, gi in aceeagi
mdsurd se vindeci gi omul, de vreme ce se
gtie cd omul se imbolndvegte, nu din cauza
unui sens inalt, ci din cauza inexistentei
sensului, din cauza aga-nurnitului gol existenfial. Prin urmare, ratiunea indumnezeirii

120

t21

omului nu este un lux pentru viata omului, ci ceea cel determind, nu-l lasd sd se
epuizeze in stdri sentimentaie gi sd cadd
in moralism gi rationalism.
Cu alte cuvinte, nu este de trebuinld limitarea la un echilibru natural, numit de

legate de moarte, sunt o realitate evidentd.

Depigirea suferintei, a mortii gi a pdcatului se face prin unirea cu DumnezeuOmul Flristos. CuvAntul lui Dumnezeu S-a
intrupat, agadar a atacat trupul muritor qi
stricdcios tocmai pentru a invinge pdcatul,
moartea qi diavolul qi pentru a-i da omului posibilitatea de a le depdqi prin harul
Sdu.
Suferinta este o mare problemd, ind!
solubil legatd de stricdciunea firii, 9i este
rezultatul pdcatului strdmoqesc. Biserica nu
are scopul de a o nega, ci de a o depdgi prin
puterea lui Hristos. in experienta Bisericii

vedem vaioarea binefdcdtoare a suferintei.

Prin trdirea suferinjei se deschid orizonturile spiritului omului. Orice suferintd, orice
incercare are un scop gi un sens special.
Dacd plScerea a ndscut durerea, acum
trebuie ca omul, prin trdirea in Hristos a
suferinfei, sd depdqeascd pldcerea. Dar trdirea gi depdqirea su{erintei se reugegte prin
trdirea pldcerii duhovnicegti, care consti
in dezvoltarea simturilor interioare.
Al cincilea. Unul din punctele de bazd
cdruia teologia ortodoxa ii acordd o mare
atentie nepticd este problema gAndurilor.
Atunci cAnd vorbim despre gdnduri, intelegem acele gAndiri care se leagd de imaginile
ce provin din imaginatie gi simturi. Lupta
gi strddania cregtinului constd in a nu
cobori gAndurile in interiorul inimii 9i din
acest punct acestea sd se transforme in dorinld. Gdndurile se numesc in acest fel,
pentru cd trebuie sd rdmAnd gdnduri simple, in spatiul rajiunii 9i sd nu fie relationate cu patimile. in acest fe1, toatd migcarea
9i dispozitia asceticd este orientatd in sensul
desfacerii gAndurilor de patimi, adicd din
gAnduri compuse sh devind simple, 9i, deoarece rdsar din inimd, sd rdmdnd in ratiune.
Multi Perinti ai Bisericii, vechi qi contemporani, in loc sd se epuizeze in haosul
deosebirii gAndurilor qi in autoanalizd, se
nevoiesc pentru cultivarea gAndurilor bune.

122

123

Frankl ,,homeostazie", ci inaintarea spre o

cale dinamicd, spre tensiune, care ar putea
fi caracterizatd ca,,noodinamicd".
Al patrulea. Tradilia ortodoxi cunoagte foarte bine consecintele pdcatului lui
Adam, din moment ce, dupd negarea voii
lui Dumnezeu, dupX neascultarea poruncii
lui Dumnezeu gi pierderea comuniunii cu
Dumnezeu, a intrat moartea in viata omului, dar gi stricdciunea in intreaga creatie.
Suferinta, vinovdtiile, care sunt indisolubil

r
in fiecare eveniment gi greutate a viefii lor
ei aqazd ganduri bune, de multe ori agazd
gAnduri opuse acelora aduse de lumea simlurilor qi a imaginatiei, dar gi de duhurile
ispititoare, gi in acest fel se elibereazd de
tirania gAndurilor. GAndurile sunt idei fixe
carel chinuie pe om. in eliberarea de aceste
idei fixe constd terapia gi pldcerea adevdratei libertSli.
Pdrintii Bisericii s-au preocupat cu mare
atentie de rezultatele catastrofale ale gdndurilor qi desigur, cu aga-numitele patimi
impletite cu gAndurile. Este posibil ca omul,
prin rdmdnerea lui in asemenea gAnduri,
sd sfArgeascd chiar gi in schizofrenie. Eliberarea reugegte prin rugdciune, prin respingerea qi dispretuirea gAndurilor rele, mai
ales prin gAnduri bune. in acest mod, chiar gi
boliie gi anomaliile somatice, care sunt rezultatele energiiior gAndurilor rele, se vindecd.
Prin urmare, gAndurile bune qi credinta
absolutd in Dumnezeu, increderea in iubirea qi preocuparea Lui pentru noi, ne
vindecd de anomaliile psiho-somatice, care
sunt roadele absentei viefii neptice gi isihaste.
Al gaselea. Harul Dumnezeului-Om
Hristos il vindecd pe om in interiorul atmosferei ascetice, liturgice qi a Sfintelor
Taine ale Bisericii Ortodoxe. insd in aceastd
strddanie un rol important il joacd pdrintii
duhovnici, posesori ai discerndmAntului

duhovnicesc. Aga cum Moise a condus poporul lui Israel din pdmAntul Egiptului in
pdmAntul fdgdduinfei, la fel 9i pdrinjii duhovnicegti conduc poporul cel nou al harului din pdmAntul robiei in spatiul libertdlii.
In acest cadru trebuie sd vorbim despre
terapeutii duhovnicegti. Potrivit Tradifiei
ortodoxe,, adevdratii terapeuti sunt sfintii,
care in limbajul traditiei bisericegti se numesc indumnezeiti deoarece participd in
diferite grade la lucrarea indumnezeitoare
a lui Dumnezeu. Sfintii sunt ,,cei care experiazd cele dumnezeiegti",.iar nu ,,cei care
gAndesc cele dumnezeiegti". Acegtia trdiesc
sensul absolut, indumnezeirea, gi in continuare conduc oamenii cetre acest scop.
Ei nu ignori realitatea in care se gdsegte
omul, nu se limiteazd la situatiile particulare ale vietii, ci, prin diferitele moduri pe
care le utilizeazd, incearcd sa-l scoatd din
stdrile tragice pe care le traverseazd. Pentru a fi cineva terapeut ortodox, trebuie sd
cunoascd care este starea duhovniceascd gi
boala omului, unde trebuie sd-l conducd,
agadar, care este sdndtatea duhovniceascd gi
care metodd particulard gi generald trebuie
sd se foloseascd pentru acest scop. Tocmai
acest lucru fac pdrintii indumnezeiti.
Pdrinlii indumnezeiti, cu discerndmAnt,
lucreazd mai mult ca medici care-l vindecX

124

t25

I
pe om decat ca sfdtuitori juridici 9i legislatori. Ei vdd boala oamenilor concreti gi lncearcd sd-i vindece, sd-i ajute sd dobAndeascd ochi bun gi in continuare sd-i lase sd
inainteze pe drumul 1or. Nu forteazd libertatea fiilor lor duhovnicegti, de vreme ce
nu au intentia de a dobAndi ,,fani". Ei le
indicd oamenilor tinta inalta la care trebuie
sd ajungd, de vreme ce aceasta se leagd
intim de ontologia existentei 1or, le indicd
incd 9i mijloacele terapeutice 9i ii ajutd in
momentele de sldbiciune.
Acegti oameni indumnezeiti, pdrinlii
neptici, pot sd adapteze terapia fiecdrui bolnav, au posibilitatea de a exercita aceastd
responsabild Si importanta operd tocmai
pentru cd ei inqigi sunt vindecali, sunt perso,
nalitdti integrale.
4.

Isihasmul ortoilox

Biserica Ortodoxd este foarte actuald

astdzi, in principal pentru valoarea isihasmului, care face parte din mogtenirea ei.
Teologia nepticd a Bisericii, care formeazd
baza teologiei ortodoxe - pe piemisa Sinoadelor Ecumenice - poate constitui veriga
comund de legdturd cu toate curentele ps!
hologice care s-au dezvoltat qi se dezvoltd
in Occident.
Marea ofertd a teologiei neptice gi a isihasmului ortodox este vizibilX in principal
126

in doud puncte. Primul, putem spune, urmAnd terminologiei lui Frankl, este acela
cd teologia nepticd se distinge in calitate de
teologie a adAncurilor gi teologie a indltimi1or. Am vdzut anterior cd Frankl, analizdnd
psihanaliza lui Freud, afirma cd psihologia
adAncurilor, aga cum a fost dezvoltatd de
Freud, trebuie sd fie completatd cu o psihologie a indltimilor gi, de aceea, aceastd
idee s-a concretizat in logoterapie, prin care
oferd un sens omului, sens care se afld in
afara existentei lui. Studiindu-se cu atentie
traditia nepticA a Bisericii, ceea ce noi numim isihasm, se constatd cd acesta se migcd
in interiorul aceloraqi cadre, cu deosebirea
cd aici nu se vorbegte despre psihologia
addncurilor gi a indltimilor, ci despre teologia adAncurilor gi teologia inXltimilor.
CAnd citegte cineva textele neptice ale
Pdrintilor Bisericii, intelege foarte bine cd
Sfintii Pdrinti, prin puterea gi lucrarea dumnezeiescului har, vdd toate miqcdrile patimilor din spatiul inimii, dar gi lucrdrile demonilor. De asemenea, cd ei controleazX
toate migcirile gAndurilor gi au posibilitatea
sd facd distinctie intre gAndurile care provin
unele de,la patimi, altele de la evenimente
naturale, unele de la diavol i altele de la
Dumnezeu.
in acelagi tirnp insd, va putea constata
cd in acele texte se vorbegte despre stdri
127

7
inalte de teoptie (vedere

a lui Dumnezeu) 9i
despre Revelatie. Sensul despre care se vorbegte, cel mai addnc scop al omului, de vreme
ce se referd la vederea luminii ne-create gi
la unirea cu Dumnezeu, este foarte inalt.
Astfel, putem afirma cd acest sens este absolut. $i pe cAt este de absolut, pe atdt creeazd
gi tensiune, cu mari rezultate terapeutice.
Al doilea punct este acela cd in textele
Pdrintilor Bisericii se vorbegte despre libertatea omului, dar gi despre harul lui Dumnezeu. Terapia gi mAntuirea omului este
rodul sinergiei, adici al lucrdrii harului dumnezeiesc Ai al conlucrdrii omului. Omul are
liber arbitru, libertate, care este indicele ca-

racteristic al personalitdlii lui. Nimic nu

poate determina in mod absolut personalitatea lui dacd el insuqi nu o voiegte. Degi
libertatea omului este limitatd, deoarece se
migcd in cadrele datelor existentei, cu toate
acestea insd, existd posibilitatea alegerii.
Omul este o fiintd cu voie schimbdtoare.
insd harul dumnezeiesc este cel care ajutd
libertatea in dezvoltarea ei pozitivd gi vindecd stdrile in care omul se simte fdrd puterea de a le depdqi.
In Traditia ortodoxd nu putem vorbi de
autosatisfacere sau autoexprimare, despre
autorealizare gi autodepdgire. Cel mai mult
se vorbegte despre depdgire, insd cu un ca,
racter gi un continut diferit. Negregit, sunt
128

depdgite multe fapte qi situatii, dar acest

lucru nu se face prin puterea omeneascd.
Dep5girea reugegte prin puterea qi lucrarea
harului dumnezeiesc Ai prin conlucrarea

omului.
Prin urmare, in isihasmul ortodox

se

vorbegte despre libertate, despre depdgire,

insd aceasta nu se realizeazd prin puterile
omenegti. DepSgirea este fdcutd de ,,suprasens", care negregit se gdsegte in afara existentei omului, dar nu se identificd cu vreo
idee abstractd. Suprasensul este indumnezeirea care se face prin harul lui Dumnezeu. Aici se vede gi superioritatea Traditiei
ortodoxe fatd d,e orice psihanal iza, iar
chiar gi fatd de logoterapie.
Aq dori ca in continuare sd observdm
cdteva invdtdturi caracteristice ale pdrintilor
Bisericii, in care se vorbegte despre tetlogia ortodoxd a adAncurilor, dar gi despre
teologia ortodoxd a indltimilor.
Trebuie sd amintim duhovniceasca lucrare a SfAntului Ioan Sinaitui, numit Scdrarul, in care se gdsesc toate tezele fundamentale ale isihasmului ortodox. Aceastd
carte exprimd tot duhul autentic isihast al
Traditiei' ortodoxe, aga cum apare in textele Sfintei Scripturi, ale Pdrintilor primelor
veacuri cregtine, dar gi aie epocilor ulteri_
oare, duh care este fundamentul teologiei
ortodoxe.
129

f
SfAntul Ioan Sinaitul definegte cu precizie in multe locuri din cartea 1ui in ce
constd isihasmul ortodox. Unele fraze ale
lui sunt caracteristice gi revelatoare. Pentru cd existd isihia trupeascd (somaticd) 9i
isihia sufleteascd, face referire la aceste doud
feluri de viatd isihastd.
In principiu, isihia trupului se caractefizeazd ca qtiinjd 9i disciplind a simjurilor
gi moral'urilor (ethosului). Se numegte gtiinld pentru cE este vorba de cunoagtere gi
metodd, prin care cineva dobAndegte isihia
sufleteascd. Sfdntul Ioan cunoagte cd prin
simluri vin imaginile in raliune gi in fantezie, dupd care se creeazd anumite anomalii.
Apoi, isihia sufletului este gtiinfa gAndurilor. Se numesc gAnduri pentru cd trebuie
sd rimdnd in raliune gi sd nu pdtrundd in
interiorul inirnii, adicd sA nu ia prizonierd
mintea omului, 9i sd nu se impleteascd cu
patimiie, pentru cA atunci se numesc gdnduri compuse.
SfAntul Ioan merge chiar mai departe,
spundnd cd isihia este gi o inldturare a
semnificatiilor lucrurilor fdrd legdturd cu
duhul, astfel incAt cugetarea sd nu devind
cauza prin care omul sd piardd cele mai
mari gi mai desdvArgite. Mintea omului trebuie sd se elibereze de orice fantezie gi idee
(noliune), incAt sd meargd liberd spre intAlnirea cu Dumnezeu.

cerndmAntul, spune cd este lumindtor in

intuneric, intoarcere a irqelatilor, luminare
orbilor. El accentueazd insd cu hotdrdre cd
discernimAntul se afld in relatie cu vArsta
gi cu starea duhovniceascd a omului. Un
anumit discerndmAnt au incepdtorii, altul
cei de pe treapta de mijloc, 9i altul cei desdvArgiti. Cert este cd discerndmAntul se
leagd in mod gsential de dobAndirea harismei teologiei ortodoxe.

130

131

in plus, isihast este acela care incearcd

introducd
si
mintea cea netrupeascd, care in
starea de cidere inclind spre cele din afard,
in inimd. Aici ne afldm in interiorul celei
mai mari trbiri a isihasmului, pentru cd din
aceastd stare mintea ajunge la vederea lui
Dumnezeu. Atunci isihastul repetd in mod
esential cuvAntul Vechiului Testament: ,,Eu
dorm, dar inima mea vegheazd". Agadar,
este vorba despre o continud veghere a

inimii.
Dob6ndirea isihiei trupului gi a sufletului este premisa cea mai bund pentru primirea discerndmAntului duhovnicesc. Sfintii
Pdrinti acordd o mare importantd virtutii
discerndmAntului (darului deosebirii), deoarece prin aceasta se poate deosebi creatul de necreat, demonicul de dumnezeiesc,
ceea ce este dupd fire de ceea ce este contrar

firii. Sfdntul Ioan Sinaitul, definind

dis-

I
in toatd cartea SfAntului Ioan Sinaitul,
in special in capitolul ,,Despre deosebirea
gAndurilor, patimilor qi virtutilor", el prezintd texte importante in care apare deosebirea dintre gAnduri, virtuli 9i patimi,
dintre lucrdrile sataniceqti 9i ilumindrile
dumnezeieqti. Ag vrea sd mentionez aici
doar cAteva exemple.
Spune undeva cd unii oameni au din
firea lor chemare cdtre irdrAnare, spre viala
isihastd, blAndeje, smerenie, iar a1!ii in nevointa pentru dobdndirea acestora, au ca
adversar chiar firea 1or. Dacd igi inving firea,
cei din a doua categorie sunt mult mai
demni de cinste.
in alt loc spune cd una este disperarea
din mustrarea conqtiintei gi din multimea
pdcatelor, care se leagd cu tristelea de nesuportat Si cu indiferenta, gi alta este deznddejdea din mAndrie gi trufie, deoarece in
cel atins de mAndrie existd impresia cd el nu
putea sd pdcdtuiascd. Prirna deznddejde se
vindecd prin infrAnare gi bund-nddejde, in
timp cb a doua se vindecd prin smerenie
gi prin nejudecarea aproapelui.
Acelagi pdrinte duhovnicesc spune cu
discerndmAnt undeva cd existd situatia ca
patimile sA imite in mod ipocrit virtulile.
Agadar, uneori iubirea de arginfi dd impresia smereniei, in sensul c5, sub masca smereniei gAndul patimii ne indeamnd sX nu-i
132

miluim pe altii pentru a nu cddea in slavd

degartd. Alteori insd, slava degartd gi iubirea de pldcere ne indeamnd spre milostenie.
In general, la SfAntul Ioan Sinaitul gi
in minunata sa lucrare intilo:Iratd Scara,
distingem marea valoare a isihasmului gi a
discerndmdntului, de vreme ce prin acesta
9i in principal prin harul lui Dumnezeu pe
care-l trdim prin isihasm, poate cunoaqte
cineva profunzimea lumii sale interioare,
cele mai adAnci migcdri ale sufletului pi ale
aqa-numitului subcongtient. intrucdt aceastd
lucrare se face prin harul lui Dumnezeu,
de aceea nici nu conduce la disperare gi
deznddejde. Nu este vorba desprb o psihanalizd, ci de o adevdratd psihoterapie.
La Sfdntul Maxim Mdrturisitorul vedem

iar69i viata isihastd a Bisericii Ortodoxe.

SfAntul Maxim este isihast adevdrat, care
vede isihasmul din interiorul antropologiei
ortodoxe gi din perspectiva unei teologii ortodoxe, de aceea gi este unic. SfAntul Maxim
nu este un psiholog in inlelesul umanist
al cuv6ntului, ci un teolog. in tre cele multe
pe care le putem localiza in invdtdtura SfAntului Maxim se afl5 9i relatia dintre pldcere
(rl6oviq) 9i durere (o6dv4q)', din moment
'Gr. o6tivlq - semnificd durerea ndsculd din
pldcere, sau mai exact consecinta necesard a pldcerii, spre deosebire de nrlvog, cate esle durerea,
sau mai exact srlerinla fdrd o legdturd necesard cu
pldcerea (n. tr.).
133

ce pldcerea este generatoarea durerii gi de

aceea, trdirea durerii inseamnd nimicirea

pldcerii. AtAt in invdtdtura Sfdntului Maxim, cdt gi in invdtdtura Sfintilor Pdrinli ai

Bisericii este vddite aceastd legdturd intre
pldcere gi durere.
Conform invdtiturii SfAntului Maxim,
in neascultarea lui Adam iqi are originea
naqterea {irii (omenegti) prin pldcere. Prin
incdlcarea poruncii 1ui Dumnezeu de cdtre
Eva a fost provocatd nagterea firii omenegti
prin durere. Drept care avem pldcerea voitd
9i durerea nevoitd. Hristos, pdn intruparea
Lui, a vrut sd elibereze omul atAt de pldcerea voit5, cAt gi de durerea nevoitd. De aceea
a fost conceput fdrd sdmdn!5, pentru a scdpa
omul de pldcere, 9i S-a ndscut fdrd durere,
pentru aJ elibera pe om gi de durere.
Nu doar prin nagterea Sa, dar gi prin
patimile Lui, Hristos vindecd patimile noastre, Durerea lui Flristos pe durata Patimilor
gi a Crucii a vindecat patimile oamenilor.
Coasta lui Adam, agadar Eva care a ieqit
din coasta lui, i-a propus pldcerea gi l-a condus, prin consimtdmAntul sdu, afari din
Paradis. in continuare Hristos, Care este
noul Adam, a suportat durerea in coasta
Lui prin vdrful sulilei 9i astfel l-a readus pe
om in Paradis. in acest mod, durerea vindecd ceea cea a provocat pldcerea. De aceea,

ll4

insd, spune SfAntul Maxim, trebuie sd iubim

durerea trupului gi sd urAm pldcerea lui.
in alt loc Sfdntul Maxim va afirma c5,
deoarece ne-am ingelat prin pldcere, am
preferat moartea in locul vietii celei adevdrate. Acum trebuie sd suportdm durerea trupului care omoard pldcerea. in acest mod
vom reveni la starea originard, de vreme
ce va dispdrea moartea care provine din pldcere 9i vom dobdndi viata pe care am pierdut-o (vezi Filocalia greacd, voI.2, pp.94-95).
In aceastd invdtdturd, precum gi in altele
asemendtoare, se observd prezenla binefdcdtoare a durerii in viata omului. Cregtinii
ortodocgi cunosc faptul cd durerea nu este
starea fireascd a omului, care sd fi fost datd
de la inceput de cdtre Dumnezeu, insX la
fel ca qi moartea, gi aceasta este o stare nefireascd, intratd in fire dupd fdptuirea pdcatului. Din aceastd ratiune omul nu urmdregte marginalizarea durerii, a suferintei,
din moment ce aceasta este involuntard, ci o
acceptd cu propria voie, ii face fajd printr-o
atitudine ,,fi1cllsoficd" , qi in acest mod este
condus cdtre moartea pldcerii 9i depXqirea
mortii existentiale, care este rezultatul gi rodul pldcerii. Astfel, prin variatele suferinte
pe care omul le primegte, vede in viata sa
un sens/ un scoP.
SfAntul Grigorie Palama este un mare pdrinte isihast, care a dus o luptd indelungatd
t

35

I
pentru argumentarea teologicd gi salvarea
isihasmului. $i in mod firesc., cAnd vorbim
despre isihasm, intelegem modul gi metoda
terapiei omului, fiind vorba despre adevdrata metodd a psihoterapiei ortodoxe. Nu
intentiondm sd analizdm detaliat in acest
loc toatd invdtdtura sfAntului despre isihasmul ortodox, ci sd subliniem doar un anumit aspect.
in invdldtura SfAntuiui Grigorie Palama
se vede clar cd aga-numitele patimi nu sunt
niqte stdri gi lucrdri ale sufletului introduse
artificial, ci stiri gi energii firegti ale lui,
care prin reaua intrebuintare a ior de cdtre
noi se migcd in mod nefiresc. De aceea acum,
prin lupta asceticd, in principal insd prin
harul lui Dumnezeu, trebuie sd Ie transformdm astfel incAt sd lucreze dupd fire 9i
mai presus de fire.
Este cunoscut faptul cd Varlaam, cu care
s-a aflat in disputd SfAntul Grigorie Palama,
susfinea cd sfintenia gi desdvArqirea este
imposibil sX fie atinse ,,fdrd divizare, silogism gi analizd", de aceea qi recomandd celui
care doregte sd dobAndeascd desdvArqirea
sd-i fie prezentate qi predate metodele silogistice, analitice gi cele ale diviziunilor. Prin
acestea intelegea desigur mai mult filosofia,
inse este cunoscut faptul cd filosofia in Grecia
anticd a avut gi un puternic caracter psihologic terapeutic, din moment ce a aspirat
136

sdJ scape pe om de vinovdtie, de diferitele

probleme existentiale care l-au preocupat,
gi chiar de necurdtia interioard.
Sfdntul Grigorie Palama, combdtAnd
aceastd pozitie, a spus cd desivdrgirea nu se
atinge prin asemenea metode silogistice,
analitice 9i ale diviziunilor, ci printr-un alt
mod care este foarte simplu. Omul sd incerce
sd-qi lind mintea sa ,,curatd 9i neispititd"
printr-o stdruitoare metanoia qi printr-o ascezd sustinutd. Doar prin purificarea mintii
poate cineva sd-gi cunoascd sdrdcia duhului, sd dobAndeascd adevdrata cunoagtere de
sine. Aceasta inseamnd cd Sfinfii Pdrinti nu
recomandd o psihanalizd gi o autocunoagtere, ci o metodd terapeuticd pozitivd, care
constd in purificarea mintii de patimi, imagini 9i gdnduri. Abia atunci igi cunoagte
sinele gi este vindecat.
Aceastd lucrare pozitivd o intdlnim atAt
la SfAntul Grigorie Palama, cat gi Ia alti sfinti
ai Bisericii noastre. Sufletul omului se imparte in trei puteri, adicd cea rationalS (cuvAntdtoare), cea poftitoare gi cea irascibild.
CAnd aceste puteri nu funcfioneazd in conformitate cu firea, ci impotriva firii, atunci se
dezvoltd patimile corespunzdtoare. Metoda
psihoterapiei ortodoxe constd in a aqeza
in partea rationald, trezvia gi rugdciunea, in
partea poftitoare, infrAnarea, gi in partea irascibild, iubirea. in acest mod simplu puterile
t3"l

sufletului se vindece 9i funciioneazd in conformitate cu firea 9i chiar mai presus de

fire.
Astfel, metoda Sfinflor nogtri Pdrinii
este simpld, dar completd. In loc sd pdtrundem in iumea labirinticd a aga-numitului
subcongtient, fapt care ar putea ir-rcurca qi
mai mult lucrurile, intrucdt existd eventualitatea sd intrdm in panicd datoritd mongtrilor care se gdsesc acolo, in loc sd ne ocupa* a" traumele latenie inconqtiente din
perioada embrionard 9i cea de nou-nascut'
in loc sd ne dezamdgim vdzdnd toate trdsdturile mogtenite, vom sdvArqi o lucrare pozitivd qi cu vizibile rezultate terapeutice'
De altfel, este cunoscut faptul cd in
Tradilia ortodoxd nu vorbim despre trdiri
refulate acumulate, ci despre boala puterilor
firegti ale suflefului, care trebuie vindecate'
Mintea omului nu este totalul reprezentdrilor 9i al imaginilor refulate, ci ochiul sufletului, care atunci cAnd se irnbolndveqte, are
nevoie de terapie.
La SiAntul Simeon Noul Teolog putem
observa gi finalitatea isihasmului ortodox,
care este vederea luminii necreate, vederea
lui Dumnezeu insugi, care umple inima 9i
tot trupul vdzdtorului de Dumnezeu cu o
negrdiid pldcere,, bucurie 9i mAngdiere' In..
tttolt" dit imnele sale, precum 9i in Cate'
hezele l:ui, prezintd adevdrul cd acela care
138

se aprinde de dragostea lui Dumnezeu se

deosebegte printr-o necontenitd cdutare a
frumusetii dumnezeiegti. Atunci cAnd omul
este invrednicit sd-L vadd pe Dumnezeu,
inceteazd toate problemele, dispar toate greutdtile, pentru cd atunci trdiegte adevdrata

fericire. Ag dori sd prezint unul din minunatele sale imne.

La inceput se vddegte iubirea gi erosul
pentru Dumnezeu:
,,Prin aceasta sunt rdnit de iubirea Lui
$i intruc6t nu mi se face vdzut,
Cugetarea mea se usucd,
lmi arde mintea gi inima gi suspin
Umblu qi caut cu aprindere ici pi acolo
$i niclieri pe Cel iubit de sufletul meu.
Privesc adesea imprejur ca sd vdd pe
Doritul meu
Acela
ca nevdzut, nu se aratd
$i
nicidecum."
S{Antul este stapanit de un sens inalt qi
se distinge printr-o dorintd vegnic neimplinitd. CAnd omul se dedicd pocdinlei (metanoiei) 9i plAnsului, atunci se invrednicegte
sd-L vadd pe Dumnezeu.ln cele ce urmeazd,
se vddegte cu claritate gi aga-numita ,,teologie a adAncurilor", care se exprimd prin
pocdintS, 9i ,,teologia indltimilor", care se
exprimd prin vederea lui Dumnezeu.
,,Dar cAnd incep sd plAng ca un lipsit
de nddejde,
139

Atunci

se face

vdzut 9i md vede Cel ce

vede toate.
Atunci sunt uimit, minundndu-md de
bunul chip al frumusefii Lui
$i cd, deschizAnd cerurile, Ziditorul
s-a aplecat
ddruit slava negrditd 9i
mi-a
$i

minunatd."
Vederea lui Dumnezeu, aceastd trdire
a teologiei indllimilor, are urmdri imediate
in vdzdtorul de Dumnezeu (ffteopfls). Nu este
vorba despre o experienld sentimentald exterioarS, ci de o realitate ontologicd, iar
aceasta se vede din {aptul cd omui este trans-

figurat in intregime.
,,CugetAnd eu, El se afld induntrul meu,
Strdlucind induntrul ticlloasei mele

inimi,
lnvdluindu-md din toate pdrfile de o
strdlucire nemuritoare
$i luminAnd toate mddularele mele cu
razele Lui.
PdtrunzAndu-md intreg md imbr dligeaz5t
intreg,
Se dd pe Sine intreg mie, nevrednicului,
$i sunt umplut de iubire 9i de
frumusetea Lui
md
umplu de dulceaia dumnezeirii. '
$i
Md lmpdrtdgesc de lumind, particip 9i
la slavd
140

$i-mi lumineaz d fata ca gi a Celui

Iubit al meu.
toate
mddularele mele se fac
$i
purtdtoare de lumind."
Aceastd transfigurare ontologicd a vdzdtorului de Dumnezeu are urmdri gi in
intreaga lui viatd. Cu toate problemele care
existd in jurul lui, cu toate privatiunile de
bunurile materiale, cu toate prigonirile din
partea oamenilor, cu toatd gederea lui in
,,valea plAngerii", care poate fi considerati
inchisoare gi lagdr de concentrare, cu toate
acestea se simte fericit gi blagoslovit. Este
vorba aici despre o fericire care are o altd
origine (decdt cea obignuird). SfAntul Simeon
Noul Teolog spune cu privire la aceasta:
,,Devin atunci mai frumos ca cei

frumogi
mai bogat decdt cei bogati, mai puternic
dec6t toti cei puternici

sunt mai puternic qi mai mare decAt

impdralii
gi mai cinstit decdt toate cele ce se vdd,

nu numai decAt pdmAntul gi cele de

pe pAmant
ci gi decdt cerul gi toate cele din cer,
avdnd pe Ziditorul tuturor"'.

----1" tr;auc"t*

Pr. Dumitru Stiniloae, apdrutd

in-Studii de Teologie Dogmaticd, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1991, pp. 388-390 (n. tr.).
141

in

aceste putine invdlXturi semnificative

ale Bisericii ingirate mai inainte se vddegte

filantropia duhovniceascd a Sfintilor Pdrinfi,
de vreme ce ne educd la toate vArstele spirituale, ne lndrumd din fragedd pruncie 9i
ne ridicd pAnS la desilvArEirea 9i implinirea cea
dupd Dumnezeu. in acest loc se poate ve-

dei

gi marea valoare a

isilnsmului ortodox'

care se poate numi psihoterapie ortodoxd'

in Biserica Ortodoxd, care este Trupul

real al lui llristos, existd bogdlia harului 9i a

lucrdrii lui Dumnezeu, prin care avem posibilitatea sd vedem traumele sufletului' sd le
vindecdm prin Sfintele Taine 9i prin ascezd
gi sd fim ridicali la cea mai mare indllime a
omenescului, sd ajungem la unirea cu Dumnezeu. Aceasta se tntdmpld desigur dacd
prin voinla noastrd liberd, prin libertatea
noastrd, ne vom afla pregdtiii pentru primirea daruIui inspiraliei care purcede de la
harul dumnezeiesc. Vom repeta incd o datd:
psihoterapia ortodoxd conste in ,,teologia
adancurilor" gi ,,teologia indltimilor" '
5.

omunitatea ecclesiald

Psihoterapia ortodoxd nu este un sistem

intelectual ce poate fi trdit 9i aPlicat intr-o
mentalitate individualistd, ci este realistii
gi adevdratd, deoarece se aplicd in spaliul
ei firesc, care este comunitatea ecclesiald'
r42

De altfel, faptul cd omul poate fi vindecat

se afld in legdturd cu existenta Bisericii,
care este Trupul DumnezeuluiOm Hristos.
Dar nici Biserica nu e o realitate abstract5,
nu e vorba agadar de o comuniune nevdzrttd, ca luminile unui megalopolis, care se
vdd cdnd gi cAnd, ci de o Enorie concretd,
care se afld in legdturd cu o Mitropolie gi
cu o Bisericd concret5.
in acest fel putem spune, existd comunitatea ecclesiald, adicd Enoria gi Mdndstirea, in care omul dobAndegte iubirea de
Dumnezeu qi iubirea de oameni gi respinge
iubirea egoistd de sine, care este indisolubil
legatd de ura de Dumnezeu gi de oameni.
Acesta este un punct de bazd al psihoterapiei ortodoxe. Iar atunci cAnd cineva gdseqte
un terapeut ortodox qi se vindecd, acest
lucru se realizeazd, in mdsura in care terapeutul ortodox lucreazd ca membru al B!
sericii, 9i terapia este indisolubil legatd de
Sfintele Taine gi de viata liturgicd a comunitdfii. De altfel, in afara Sfintelor Taine gi
in special a dumnezeiegtii Euharistii, chiar
gi aceastd ascezd nu este consideratd a fi ortodoxd. Isihasmul ortodox il conduce pe om
la participarea esentiald la viata Sfintelor
Taine, 9i cu cAt cineva participd la Tainele
Bisericii, cu atdt se dezvoltd inlduntrul sdu
viata isihastd.
143

S-ar putea insista foarte multe la acest

punct asuPra valorii comunitdtii bisericegti
in terapia omului. Ag vrea sd fac fusd cAteva
constaieri demne de atenlie care au fost
scoase in evidenfd lntr-o omilie rostitd de
mitropolitul Pergamului, Ioannis Zizioulas'
ir,tt-utt a.t rmit 1o. al expunerii sale a
vorbit despre boald 9i terapia ei' A stabilit
tema dezvbltAnd-o in patru puncte de bazd'
Primul, cd boaia este rezultatul pdcatului lui Adam qi nu starea fireascd a omului
de la crearea lui. Omul trebuia sd valorizeze libertatea sa qi s-o migte cdtre unirea
cu Dumnezeu, astfel incAt sd depdgeascd
caracterul schimbdtor al creaturitdtii sale'

fdcut aceasta 9i astfel boala a devenit

fenomen firesc qi rezultat al relei folosiri a
. libertdtii sale'
qi
A1 doilea este ci atdt pdcatul, cAt boala
pe
care
au devenit o realitate universali,
libertatea,omeneascd deja nu o mai poate
combate. Iar aceasta se intAmpld lntrucAt
prin pdcat a pdkuns inlduntrul omului moariea ca ceva ingrozitor pentru existenta umand. De aceea, dupd cddete toti mor, pdcdtoqi
9i
- sfinfi.
Ai treilea este cd terapia finald nu este
reuqitd de om, de vteme ce catacterul muritoi, stricdciunea qi boala se mogtenesc prih
nagterea biologicd. Singurul care posedd
sdndtate este Flristos, nu doar pentru cd este

Nu

144

Dumnezeu, ci pentru cd a unit firea omeneascd cu cea dumnezeiascd in Ipostasul

Lui qi a invins moartea gi stricdciunea. De
aceea/ om sdndtos este cel care se leagd de
Flristos. Nici o terapie nu este adevdratd
In afara lui Hristos.
Al patrulea punci este ci libertatea omujoacd
lui
un rol important in terapie. Din
moment ce prin libertate a trecut boala in
existenla omului, prin libertate se va face
gi depdgirea ei. De aceea, cAnd omul fdcAnd
o alegere liberd, se uneqte cu Hristos, atunci
poate fi vindecat. La acest punct trebuie
sd vedem valoarea ascezei, a eliberdrii de
patimi, care se face prin exercitarea libertdtii omului.
' lntr-un alt loc al omiliei sale, dezvoltAnd
teza de bazd. a Traditiei bisericegti despre
terapie aga cum o exprimd SfAntul Maxim
Mdrturisitorul, a spus ce toate patimile provin din iubirea egoistd de sine (flaatia). Mitropolitul a accentuat de asemenea cd omul
trebuie sd treacd din individualism in relalie
personald. Iubirea egoistd de sine este legatd de individ, de caracterul muritor, in
timp ce iubirea de Dumnezeu gi de aproapele de persoand. Astfel, omul, pentru a
vindeca iubirea egoistd de sine, trebuie sh
depdgeascd individualismul 9i sd vind ln
relatia comuniunii cu ceilal[i. Tocmai aceastd comuniune este reuqitd in interiorul
t45

Bisericii, care salveazd toate caracteristicile comunitXtii. Din aceasti perspectivd

Biserica poate fi numitd spital. in interiorul
Bisericii, omul dobAndegte relafii corecte cu
Dumnezeu, cu oamenii gi cu creafia. De
aceea, dupd Tradilia ortodoxd, boala este
tulburarea relafiilor dintre acepti ffei factori
in timp ce sdndtatea este relatia corectA a
omului cu acegti trei factori.
in final, in interiorul Bisericii omul elimind sau depdqegte suferinla gi moartea,
care este cauza nascAtoare a tuturor problemelor existenliale. De asemenea, in Bisericd omul se impdrtdgegte cu Trupul lui
Hristos gi dobAndegte indumnezeirea. Mai
mult, in interiorul comunitdfii ecclesiale se
respinge iubirea egoistd de sine (filautia)
sau mai curAnd iubirea egoistd de sine este
transformatd in iubire de Dumnezeu gi iubire de oarneni. Penftu cd, trebuie s-o mdrturisim, pentru Bisericd terapia nu este psihologicd sau eticd, ci ontologicd, de vreme
ce aleasta constd in depdgirea mortii.

Bpilog
Nu ne propunem aici sd incheiem cu
una sau cu mai multe concluzii. Vom ldsa
sd haga propriile sale concluzii din
prezentarea atAt a logoterapiei lui Frankl,
cAt qi a tezelor de bazd ale psihoterapiei ortodoxe, ale isihasmului, agadar ale Traditiei
Bisericii Ortodoxe. $i cred cd se pot trJge
foarte multe concluzii.
A9 dori sd consemnez in principal trei

cititorul

lucruri.
Primul. Dupd pdrerea mea, sunt foarte
importante observatiile lui Victor Frankl
asupra existentei nevrozelor noogene gi cd
cea mai mare problemd a epocii noastre
este golul existential 9i lipsa sensului vietii.
Credcd in acest loc sL afie punctul comrln
fundamental al logoterapiei cu Traditia ortodoxd, cu aga-numita psihoterapie ortodoxd. Problemele psihqlogice nu trebuie sd
fie examinate in mod separat de problemele
pro{unde ale existentei umane. De aceea gi
psihologia existentialistd se poate apropia de
Tradifia ortodoxd gi poate fi ajutatd foarte
muit de cdtre aceasta.
Al doilea. Ceea ce trebuie in mod necesar sd fie subliniat este cd Tradifia nepticd
147

Bisericii are o mare importanid 9i semnificafie. Cercetdtorii strdini aratd un interes

special pentru toate aspectele ei. Mulfi dintre acegtia o considerd modernd qi revolulionard pentru ePoca noastrd. De aceea
o studiazd gi o invald cu o atentie 9i un
iirteres deosebit.
intr-adevdr isihasmul, cu tot conlinutul
sdu dinamic, poate sd facd, fald' cdutdrilor
omului contemporan, dar qi sd-l odihneascd
interior. Ag putea spune cd nu este vorba de
o odihnd psihicd ce ascunde 9i alte multe
pericole, ci de o transformare existentiald
gi ontologicd a omului.
Este trist cd sunt multi in zilele noastre care sau ignord isihasmul ortodox, sau i1
confundd cu alte traditii. Cu atAt mai intristdtor este atunci cdnd ortodocqii ignord
valoarea teologiei neptice a Bisericii. Din
fericire, existd unii psihoterapeuti contemporani, precum Victor Frankl, care prin metoda lor terapeuticd ne indici in mod indirect acest.mare tezaur al Tradiliei ortodoxe,
gi intorc atenlia noastrd spre valoarea psihoterapiei ortodoxe.
Al treilea. Aga cum am vdzut in mod
repetat in analizele anterioare, Victor Frankl,
pentru a certiJica gi susline ideile sale, folo- '
segte multe exemple din lagdrele de concentrare gi ale morfii. Este posibil ca cineva,

gdsindu-se in asemenea stdri tragice gi fdcAnd fa,td suferinlei gi chinurilor, sd pdtrundd mai adAnc lucrurile gi sd gdseascd sensui
suferinfei qi in acest mod sd depdgeascd toate
tragediile. Atunci c6nd omul posedd plin5tate existenfialS, depdgegte toate greutdtile.
in Tradifia ortodoxd avem o abundenld
de asemenea modele gi situalii. Martirii Bisericii, sfintii gi ascetii gi atdlia allii care au
trdit stdri grele 9i tragice, au fdcut fald acestor situafii cu credintd in Dumnezeu gi le-au
depdqit. Pentru cd erau uniti cu Dumnezeu
9i dobAndiserd plindtatea interioar5, nu se
temeau de nimic, nici de inchisori, nici de
prigoane, nici de lagdrele de concentrare,
nici chiar de moartea insdgi. Vederea lui
Hristos Cel inviat le-a dat putere sd se indrepte spre martiriu gi moarte cu bucurie,
optimism, ca la hord, ca la o sdrbdtoare.
impreund cu Hristos Cel inviat au depXgit
gi moartea.
Lagdrele de concentrare in care a trdit
Victor Frankl ne amintesc martiriile 9i prigoanele SfAntului Apostbl Pavel. intr-o anumitd imprejurare, in oragul Filippi din Macedonia, Apostolul Pavel impreund cu Sila
au fost bdtuti cu vergile gi in final au fost
inchigi in inchisoare. Pe la miezul nopfii,
aflAndu-se in inchisoare, cdntau psalmi gi
imne lui Dumnezert: ,,lar la miezul noptii,

148

149

Pavel 9i SiIa, rugdndu-se, ldudau pe Dumnezeu in cdntdri, iar cei ce erau in temnita ii
ascultau" (Fapte 16, 25). Aceastd scend este
cutremurdtoare. Aratd modul in care cineva
poate face fa!5 problemelor din viafa sa.
in final, nu sunt de vind greutdfile 9i
suferinla, nu au atdta importanld stdrile
psihologice gi hdsdturile moqtenite, ci golul
existenlial gi absenla sensului viefii. De
aceea, plindtatea duhovniceascd interioari
dd sens vielii 9i ajutd la depdqirea tuturor
problemelor. Spre aceasta lnteqte toatd teologia Bisericii noastre Ortodoxe.

aprilie 1995

150