edifura.doxologia.

ro

llilxJJJ[ilililil|til11
ll,no
 Flierotheos Vlachos,
Mitropolit de Nafpaktos

Traducere efectuatd dupd originalul grecesc:

Mrlrpondirou Nounrixrou xor cy. Blcorou 'le-
poOiou Vnoplroxl rfuloloy(o ror Oprd6o(4 PSIHOLOGIA
Yulo0epcnelc, editia a doua 1997 EXISTENTIALISTA

PSIHOTERAPIA ORTODOXA
Traducere din limba greac6, introducere $i note
de Nicusor Deciu

Redactor: Catalin -leckel

Tehnoredactor: Rema Zugravu
Corector: Cartlt.en Cretu,
Carte tipdrita cu binecuvAntarea
Coperta: Gabtela Radu
P relucrare imagini: Mariana Cojocaru inaltpreasfi nlitului TEOFAN
DZP: Leonard Lunguleac Mirropolitul Moldovei si Bucovinei
Editura Doxologia, Cuza-Voda 51, 700038, IASt
Tel.: (0232)21 6693 ; (0232)2 I 8324 ; F ax (0232)2 1 6694
www.doxologia.ro, E-mail: editira@doxologia.ro

@ DOXOLOGIA
ISBN: 978-606-8278- I 6-2

DOXOLOGIA
Iasi,2011
 Dedicdm aceastd cafte tututor celot care oor
aoea indrdzneala sd tnleleagd cd existd Cinezta carc Cuprins
poate da sens z.iefii lor.

Editorii ediliei in limba greacd Nevoia universali de terapie gi

rtrspunsul Bisericii ............................ 7
Prolog ............. .....................17

I. Logoterapia lui Victor Frankl .............. 19

1, Prezentarea genenld a logoterapiei .........22

2. Ce este logoterapia .......,.,.,,,,,.,,.,................. 26
3. Diferenla ilintre logoterapie gi psihanalizd ... 32
4. Pincipiile ile bazd ale logoterapiei ......... 46
5. Diferite puncte importante ......................... 87

II. Psihoterapia ortodoxi............................ 95

L. Obseraalii generale ..............................,..... 98

2. lnruilirea ilintr e Io go terupie
qi teologia nepticd ............................. 113
3. Principiile de bazd ale teologiei
tteptice ...................).............................. 118
4. Isihasmul ortoilox ...................................... 126
5. Cortuttitatea ecc\esia\d ............................ 142

Epilog ............. ...................1.47

I

Nevoia universald de terapie

gi rf,spunsul Bisericii

O caracteristicd specificd lumii de azi,

care a ajuns la o evidentd extremA in orice
colt al lumii, este cdutarea unei forme efi-
ciente gi cuprinzdtoare de psihoterapie sau,
mai general spus, de terapie a individului.
Peste tot oamenii sunt invadali de pro-
bleme gi prin urmare de boli de naturd
,,psihicd". Aceste boli sunt, din perspectiva
psihoterapiilor laice, fie expresia unor deze-
chilibre psihice datorate unor factori di-
vergi, specifici comunitdlilor umane aglo-
merate, fie incercdri suslinute de evadare din
lumea rea1d, devenitd insuportabild, intr-una
imaginard, fantasticd, dar tocmai din aceas-
td cauzd cu efecte degenerante asupra psi-
hicului. O altd cauzd majord a bolilor pare
sd fie, cel pufin in viziunea lui Victor Frankl,
fondatorul logoterapiei,,lipsa de sens a viefi,
care se manifestd sub forma unui aqa-nu-
mit vid existential.
Se pare cd aceste probleme, care nu sunt
simple aporii teoretice, tind si devind din
ce in ce mai mult expresii ale unor stdri
care rdscolesc practic viala qi o detumeazd
de la cursul ei firesc Ai sdndtos. Acesta ar fi
motivul pentru care fenomenele din aceasta
categorie sunt numite probleme sau crize
existenfiale. in consecinfd, pentru toate aces-
te boli Ei probleme se cautd prin orice mii-
loace leacul cel mai potrivit. De aici pro-
vine probabil qi explozia gcolilor de psiho-
logie gi psihoterapie in modernitate, fiecare
dintre ele cu o ofertd psihoterapeuticd spec-
taculoasd, pe mdsura principiilor care stau
la baza teoriilor lor constitutive. In scurte
cuvinte, solufonarea propusd de gcolile laice
de psihoterapie se poate reduce, in genere,,
la incercarea scoaterii individului din crizi
gi a ,,reechilibrdrii" sale psihice.
Nu este locul aici sd analizdm valoarea,
veridicitatea gi eficienla acestor forme de
terapie, degi un asemenea demers clarifica-
tor pare a fi destul de necesar 9i agteptat,
ci sd constatdm ptezen,ta lor masivd deja,
chiar gi in spaliul romAnesc. Din aceastd
cauz6,, cel prtfin, considerdm cd mesajul aces-
tora nu mai poate fi trecut cu vederea.
De partea cealaltd Biserica, al cdrei me-
.
saj fundamental este chemarea universald
spre dobAndirea vegnicei Impdrdfii a ceru-
rilor impreund cu Mdntuitorul Hristos, a
avut dintotdeauna o grijd atentd pentru
solulionarea problemelor existenliale ale
oamenilor, adaptatd perfect fiecdrei epoci
istorice. Ca o adaptare fireascd la concep-
tele culturii contemporane a apdrut, nu de
multd vreme', 9i termenul de ,,psihoterapie
ortodoxd", ca o provocare adresatd tufuror,
inclusiv psihoterapiilor din afara Bisericii,
dar gi ca o iegire venitd in intdmpinarea oa-
menilor care trdiesc, totuqi, intr-un anume
mediu, pliat pe coordonate culturale speci-
fice modernitdtii gi poslmodemitdfii" esen-
lial diferite de cele de acum cdteva sute de
ani de pildd.
insd, ce se intelege prin acest concept
oarecum nou in spaliul bisericesc? Departe
de a fi o inovalie sau o formd de secularizare
a fondului credinlei cregtine, psihoterapia
ortodoxd nu este nimic altceva decAt ace-
lagi crez al Bisericii lui Hristos prezentat,
dar mai ales practicat, dupd un principiu
foarte concret qi anume: promovarea artei
vindecdrii sufletului prin mijlocirea invdtd-
turii Sfinlilor Pdrinfi (atAt cei vechi, cAt gi
cei mai noi). Este adevdrat cd acest curent
nu apare doar ca o desfdgurare dinamicd
a Traditiei, ci gi pe fondul unei reale nevoi
de terapie in interiorul comunitdlii.
in momentul de fafd putem afirma cd
asistdm la dezvoltarea unui adevdrat gen
literar dedicat,,psihoterapiei ortodoxe". Re-
marcabil este de asemenea faptul cd au-
torii acesior studii, aproape fdrd excepfie,
l
Prima carte a mitropolitului Hierotheos Vlachos,
Ortodoxd. Educstin terapeuticd patisticd,
P sihoterapia
a apdrut in Grecia in anul 1986.
sunt persoane care dovedesc atdt o buni
cunoagtere a faptelor duhor'nicegti ale Tra-
diliei, cAt gi o pdtrunzdtoare intelegere a
tipului de mentalitate dominantd astdzi in
lume, impreund cu problemele specifice care
insotesc civilizatia contemporanA.
Unul dintre cei mai importanfi gi cunos-
culi reprezentanti ai acestui gen literar este
mitropolitul grec al Navpaktos-ului, Hiero-
theos Vlachos, autorul multor lucrdri dedi-
cate psihoterapiei ortodoxe, intre care cea
prezenld, intitulatd Psihologia existenlialistd
gi psilnterapia ortodoxd. Avem in fajd o lu-
crare structurati in doud pdrfi: in prima par-
te este prezentatd logoterapia lui V. Frankl,
iar in partea a doua este dezvoltatd o inte-
resante sintezd a psihoterapiei ortodoxe,
pe care autorul o pune oarecum in paralel
cu logoterapia.
Cu toate acestea, trebuie retinut dintru
inceput faptul cd in aceastd carte nu se fac
echivaldri de nici un fel intre cele doud rea-
litdti, care pornesc in demersul terapeutic
de ia premise diferite: psihoterapia orto-
doxd este teocentricd, in timp ce logotera-
pia este anhopocentricd. in demonstrajia sa
mitropolitul Hierotheos pornegte de la fap-
tul binecunoscut celor familiarizati cu invd-
,tdtura Bisericii cd intreaga traditie biblicd qi
patristicd contine o multifudine de expresii
precum: vindecarea, timdduirea sau terapia
sufletului (0epon6to rnq Uvxnq ) qi, de ase-
menea, de la convingerea cd Ortodoxia
este in esenld o metodd terapeutici gi o edu-
catie terapeuticd.
Conceptul mai nou de ,,psihoterapie" ,
degi nu are o ascendentd patristica, se re-
vendicd, in ceea ce privegte semnificatia ter-
menului, din aceeagi etimologie, 9i igi pro-
pune tn principiu sd facd cAt mai multe
cu putinld pentru insdndtogirea sufletului
omului. Insd, cu toate cd noliunea de psi-
hoterapie este intAlnitd 9i in spaliul aga-nu-
mitelor qtiinte umaniste, inlelesul concep-
tului de psihoterapie ortodoxd este cu totui
diferit de tehnicile moderne, care igi pro-
pun o investigatie analiticd a psihicului
pacientului 9i de aici gdsirea unor solutii
omenegti de echilibrare psihicd. Psihotera-
pia ortodoxd igi propune in principal sd-l
ageze pe om intr-o relalie corectd cu un
Dumnezeu viu 9i din interiorul acesteia sd
I se inchine Luil dupd lege. Agadar, sdl ori-
enteze pe om spre Cel ce are puterea reald
de a tdmddui, spre Acela despre care se
spune cd poate ,,vindecE toate bolile" (Psal-
mul 102, 3). lnainte de orice virtute sau
z
Trebqie menrionat aici cd sensul primar al
cuvAntului grecesc ,,Oeponirc" este acela de ,,inchi-
nare sau adorare a lui Dumnezeu", ulterior el va
dobdndi qi sensul de ,,tdmdduire" sau ,,vindecare".
Vezi: G. Ioanidu, Diclionar elino-rominesc, Bucuregti,
1864, Tipografia Statului, vol. "1,p."1049.
tehnicd vindecatoare este aqezatd credinta
in Dumnezeu, Singurul care are puterea
reald de a'l vindeca pe om. Biserica mdrtu-
risegte ce este de ajuns o credintd putemicd
in Iisus Hristos ca omul sd treacd peste orice
impas, peste orice problemd, oricdt de durd
ar fi aceasta. Exemple arhetipale in acest
sens sunt tdmdduirile Mdntuitorului men-
lionate in Evanghelie, pentru care El cerea
bolnavilor doar o credinld neclintitd in FiuI
lui Dumnezeu. Dacd necredinta ne poate
prdbuqi in cea mai neagrd deznddejde, cre-
dinla - remarcd SfAntul Isaac Sirul - este in
stare sd-1 ridice pe om deasupra oricdrei
neputin!e Ei sd-l ajute sd depiEeascd chiar
limitele firii: ,,indoiala din inimd bagd. groa-
za in su{let, iar credinfa poate intdri voin}a,
chiar dacd ni s-ar tdia un mddular"'.
Din acest motiv, psihoterapia ortodoxX
prevede abia in al doilea rAnd o serie de
rAnduieli pe care credinciosul sd le aibd in
vedere in ceea ce privegte dobdndirea sdnd-
tdfii sufletului, precum gi a unor relatii iubi-
toare cu semenii in interiorul comunitdtii.
Agadar, praxis-ul (nevointa), care poate gdsi
echivalenle formale gi in alte tradilii sau
gcoli terapeutice, urmeazd numai dupd mdr-
turisirea exacta a credinfei in Dumnezeul
treimic al Scripturii 9i al Sfinlilor Pdrinti.
'Sfdntul Isaac Sirul, Cuainte despre neroinli,
Editura Bunavestire, Bacdu, 1997, p. 27.
Prin urmare, practicile terapeutice sunt cu-
prinse in dezvoltarea inspiratd a sfaturilor
pe care Pdrintii le dau pentru infrAngerea
patimilor egoiste gi dobAndirea virtufilor,
de reguld sub indrumarea unui duhovnic.
Dar de aici nu trebuie trasd concluzia cd in
Ortodoxie terapia se reduce la factorul uman
gi la ceea ce crede sau face acesta in cadrul
procesului terapeutic. Din perspectiva spi-
ritualitdtii ortodoxe, remarcd Hierotheos
Vlachos, terapia presupune o legdturd cu
Dumnezeu, mijlocitE de energiile Sale ne-
create. Vindecarea sufletului nu poate avea
loc decdt in atmosfera Duhului Sfint: ,,De
aceea gi terapia sufletului este in realitate
dobAndirea gi in acelagi timp rodul SfAn-
tului Duh".
Putem remarca, aqadar, cd scopul, dar
gi finalitatea psihoterapiei ortodoxe este rea-
lizarea unei continue relalii cu Dumnezeu,
iar persistenta sufletului in aceastd relatie
inseamnd persistenla ln starea lui fireascd
de sdndtate. in consecintd, se poate inlelege,
cd ,,finalitatea psihoterapiei ortodoxe nu
este doar o anurnitd stare de eliminare a pd-
catelor gi a patimilor care genereazd bolile
psihice, ci, ea ndzuiegte spre o reorientare
a energiilor sufletului cdtre primirea ve-
derii duho'r'micegti a lui Dumnezeu,, ceea ce
in minunatul limbaj al Tradiliei inseamnd
indumnezeirea omului. Ntmai atunci cAnd
omul ajunge pe aceastd ultimd treaPtd a
vietii duhovnicegti se poate considera cd
procesul terapeutic s-a incheiat"a. Agadar,
in starea de indumnezeire omul nu se mai
preocupd de patimi, ci lasd loc bucuriei gi
nesfArqitei comurLiuni cu Dumnezeu. Aceas-
ta este via,ta vegnicd in sAnul impdrdjiei lui
Dumnezeu.
$coala logoterapiei, aEa cum am amin-
tit mai sus, este prezentatA de mitropolitul
Navpaktos-ului in prima parte a cdrtii de
fald. Din multitudinea de curente terapeu-
tice pe care autorul le-a cercetat, logoterapia
reprezintd o alegere motivatd calitativ. Hie-
rotheos Vlachos a observat in logoteraPie o
formd terapeuticd care, prin unele caracte-
ristici specifice, s-ar apropia intr-o anumitd
mdsurd de viziunea teologici gi duhovni-
ceascd a Sfintilor Pdrinti ai Bisericii.
Esenla logoterapiei constd in incercarea
de a gdsi un sens real al vietii, care totodatd
estb unic Ai personal, specific fiecdrui indi-
vid in parte. -Conform logoterapiei, putem
descoperi un sens in viald in trei moduri:
prin crearea unui lucru sau prin realizarea
unei munci, printr-o intAlnire cu altd per-
soand, adicd prin iubire, 9i prin atitudinea
pe care o avem in fala suferinlei inevita-
bile. Agadar, in viatd toate energiile trebuie
' Nicuqor Deciu, ,,Psihoterapia ortodoxd",
1. /2007 , p. 86.
Biscrica 5i Iu mea, nr.
canalizate spre implinirea sensului, fapt
care are darul de a-l scoate pe pacient din
,,vidul existenfial", boald specificd lumii
moderne, in care domind starea de gol, de
neputintd, lipsd de motivatie pentru orice
lucru etc. Dar gi reciproca poate fi vala-
bild, adicd tocmai datoritd absenlei unui ast-
fel de sens viata individului se prdbuqegte
ln vidul existential. Din acest punct de ve-
dere logoterapia igi propune sd-l proiecteze
pe individ oarecum in viitor, ca, prin pre-
ocuparea de sensul propriei vieli, sd scape
de cercurile vicioase ale nevrozelor, care-l
inchid pe bolnav inh-o autocentrare egoticd.
Logoterapia are de asemenea in vedere
gdsirea unui sens in diferite situatii sau
evenimente imprevizibile ale vielii, dar mai
cu seamd in suferintd. Aceasta pentru cd
suferinla inceteazd a mai fi suferinld ln
momenful in care omul ii descoperd un sens,,
cum ar fi de pildd sensul purificArii sau al
sacrificiului.
Poate cd aportul cel mai important al
logoterapiei, in calitate $e gtiinld terapeu-
ticd, este afirmarea necesitdlii unui supra-
sens in viaja omului. Aceastd tezd provine
cu siguranld din observarea caracterului li-
mitat al lumii 9i al tuturor sensurilor care se
Ieagd de ea. Dar aceastd finitudine a sensu-
in rilor lumii intrd in contradictie cu dorinta
omului de a poseda ,,ceva" nelimitat sau
r

setea de a se impdrtdqi de o realitate ine-

puizabild., fdrd sfArqit. Acest fapt ar Putea
dovedi o existenfd care depdgegte capaci-
tdtile noastre intelectuale limitate gi cdreia Prolog
ii std in putere sA ne ofere un sens veSnic.
Logoterapia insd nu numeqte in nici un fel
in multe din textele pe care le-am pu-
acest sens ultim al vietii. Probabil cd acest
blicat ln trecut, precum gi in altele rdmase
lucru este ldsat in sarcina unei alte ,,gtiin!e".
incd netipdrite, incerc sd prezint actuali-
in final, intuim in structurarea pe care
tatea Tradiliei ortodoxe. Aceasta se poate
Hierotheos Vlachos a ales-o pentru cartea
observa in multe domenii qi manifestdri ale
sa, plasAnd psihoterapia ortodoxd dupd pre-
vietii contemporane. Astizi, Traditia orto-
zentarea logoterapiei lui Frankl, o sugestie le-
doxd este cdutatd de mulli oameni insetati
gatd de identitatea suprasensului. Fdrd sd
de adevdr, oameni care-gi doresc rezolvarea
nege efortul logoterapiei in gdsirea unui sens
problemelor lor existentiale. Acesta este un
viefii, mitropolitul grec subliniazd faptul cd
lucru care se poate observa in toate epocile.
,,tocmai teologia ortodoxd oferd cel mai
mare sens, care este indumnezeirea, comu-
Atunci cdnd cineva citegte textele patris-
tice observd cA Sfintii Pdrinti nu au fdcut
niunea gi urLitatea cu Dumnezeu. Din aceastd
perspectivd, se vede marea valoare gi semni-
filosofie, nu au fost filosofi teoretici 9i gan-
ficafie a tradiliei neptice, a aga-numitei psi-
ditori, ci se indeletrLiceau cu problemele pas-
hoterapii ortodoxe in epoca contemporand".
torale ale epocii lor. Au fost in principal
pdstori 9i dascdli ai Bisericii. Astfel, ei au
Traducdtorul {ost preocupati de problemele oamenilor
pe care-i pdstoreau gi au lncercat sd le re-
zolve aceste probleme in cadrul teologiei
Bisericii, a Cuvdntului revelat. Din aceastd
pricind Sfinlii Pdrinti sunt contemporani.
In paginile urmdtoare, voi incerca sd
observ gcoala psihologicd contemporanA,
numitd logoterapie, actaalitatea ei, 9i in anu-
mite puncte, asemdnarea ei cu Tradilia or-
todoxd. Desigur, psihoterapia ortodoxd este
t

teantropocentricd., in timp ce logoterapia,

dupd cum va fi in continuare prezentatd,,
este antropocenhicd. Ele au insd unele punc-
te comune, pentru cd logoterapia se diferen-
liazd de alte gcoli psihologice gi se apropie
mai mult de Traditia Ortodoxd, din pers-
pectiva metodologiei gi a conceptiilor.
Dupd prezentarea punctelor centrale
ale logoterapiei, voi expune qi principalele
pozilii ale psihoterapiei ortodoxe. Nu voi
urmdri sd fac multe comparatii intre cele I
doud, ci in cadrul tezelor centrale, atAt ale
logoterapiei, cAt gi cele ale psihoterapiei
ortodoxe, se vor trage unele concluzii intre
care gi aceea cd Tradilia ortodoxd merge LOGOTERAPIA
mai departe chiar decAt logoterapia. LUI VICTOR FRANKL

Scrisd la Atena ln 29 iulie 7995

in cinstea sfinlilor martiri Calinic Ai Teodot.

f Hierotheos,
Mitropolit de Nafpaktos

' Notiunea teologic1 tuantropocentricd exprimd

faptul cd tot fundarnentul psihoterapiei ortodoxe se
afle in intruparea Logosului Celui vegnic, a doua
Persoand a Sfintei Treirni, in Iisus Hristos, Care este
Dumrezeu gi Om in acela5i timp.

insemnare:
Operele lui Victor Frankl, pe care le-am
avut ln vedere la scrierea acestei c5rfi,
sunt in principal:
1,. Cdutdnd sensul oielii gi al morfii intr-un
lagdr de concentrare, tradrcere greacd, Edi-
tura Tamasos, Atena, 1979.
2. Psihoterapia gi existenlialismul (ogote-
rapia tn practicd), traducere greacd, Editura
Tamasos, Atena,1987 .
3. Dumnezeul incongtientului, traducere
greacd, Editura Tamasos, Alena,1987 .
Logoterapia lui Victor Frankl
Este cunoscut faptul cd in spatiul occi-
dental aI ultimilor ani au fost create diferite
gcoli psihologice, pentru a studia proble-
mele care privesc lumea interioard a omului.
S-a vorbit foarte mult despre psihanalizd 9i
psihoterapie. Aceasta este urmarea domi-
natiei rationalismului gi a intelectualismu-
liri de dupd Renagtere qi Iluminism. S-a
fdcut insd corecta observatie cd omul nu
se poate reduce la ratiune, care de altfel
nici nu constituie centrul existenfei, ci din-
colo de aceasta se afld Ei aga-zisul subcon-
qtient, precum gi alte forte gi energii care
determind comportamentul omului. in inte-
riorul acestei perspective asupra omului
s-a dezvoltat psihologia gi diferitele gcoli
psihologice din Occident.
Intre aceste qcoli cultivate in ultimii ani
este cuprinsd gi logoter,apia. Atunci cAnd
vorbim despre logoterapie, nu trebuie sd se
inleleagd dislexie, adicd terapia diferitelor
anomalii care apar in formularea gi uzul
cuvdntului, ci altceva mult mai profund.
in analizele urmdtoare, vom studia in
mod succint expresia de bazd a acestei me-
tode psihoterapeutice, precum gi ce anume
este logoterapia, care este diferenta dintre
logoterapie 9i psihanalizd qi miqcarea ei
retrospectivd, care sunt principiile funda-
mentale ale logoterapiei gi alte cAteva din
punctele ei de interes.
1. Prezentarca generald a logoterapiei
Creatorul gi exponentul logoterapiei
este Victor Frankl, care s-a ndscut in 1905,
a studiat medicina gi filosofia la Universi-
tatea din Viena, unde a obfinut 9i diploma
de doctorat. in continuare, devine ,,profe-
sor de Neurologie 9i Psihologie al $colii de
medicind a Universitdjii din Viena, preqe-
dintele Societdfii Medicale Austriece de
Psihoterapie gi directorul seciiei de Neu-
rologie a Spitalului Policlinic din Viena,
precum gi profesor inspector pentru perioa-
da de vard, al Universitdlii din Harvard 9i
al Southern Methodist University". Victor
Frankl gi-a publicat primele studii in revista
care a fost editatd de Freud, insd foarte
repede a devenit independent de acesta,
predAnd propriile lui teorii despre psihote-
rapie. Cdrfile lui au fost traduse in multe
limbi, el lnsuqi a fdcut turnee in multe !dri,
predAndu-gi teoriile despre logoterapie ca
adevdrata psihoteraPie.
Victor Frankl nu este un savant teoretic,
ce qi-a elaborat pdrerile despre logoterapie
in interiorul biroului, ci a avut rarul qi tra-
gicul privilegiu de a dezvolta 9i aplica
punctele centrale ale teoriei sale in lagdrul
de concentrare de la Auschwitz 9i de la
Dachau, unde a fost detinut trei ani inche-
iati. A fost unul dintre putinii care au scd-
pat de la moarte, 9i intr-una din cdrlile lui
importante, cu titlul Cdutknd sensul aielii
9i al libertdlii 9i cu subtitlul De la lagdrul
morlii la existenfinlism, care formase titlul
de bazd cAnd a fost tipdritd pentru prima
datd, descrie atdt tragismul viefii acelor Ia-
gdre, cAt gi modul in care ar putea cineva
sd depdgeascd acest tragism. Aceastd lu-
crare, consideratd in America cea mai bund
carte a anului 1961-1962, a cunoscut tipd-
riri repetate cu un numdr de doud milioane
9i jumdtate de exemplare.
Victor Frankl, care a trSit in lagdrele
de concentrare gi a putut el insugi sd se fo-
loseascd, dar gi s5-i ajute pe altii, poate fi
indreptdfit ln concepliile sale, pe care le-a
cultivat gi le-a probat acolo, insd mai tAr-
ziu el qi-a dezvoltat studiile sale in mod
gtiinlific, in publicafiile ulterioare. De altfel"
el insugi a primit lovituri dure ln cadrul
familiei sale, deoarece tatdl, mama, fratele
9i sojia lui au dispdrut in lagdrele de con-
centrare sau au murit ir camerele de gazare.
Doar sora lui a fost salvatd din aceastd tra-
gedie familiald.
 Tocmai din acest motiv, Gordon All-
port, profesor de Psihologie la Universi-
tatea din Harvard, care este unul din cei
mai distingi scriitori in acest domeniu gi a
contribuit foarte mult ca teoria lui Frankl
sd ajungd in America, a consemnat in mod
caracteristic, prefatAnd cartea lui Frankl:
,,Un psihiatru care a venit in contact per-
sonal cu asemenea situajii extreme/ un ase-
menea psihiatru, meritd atenlia de a fi as-
cultat de cineva. El, mai bine decAt oricare
altul, este apt sd expund puncte de vedere
despre lucrurile omeneqti cu inlelepciune
gi intelegere".
Faptul cd aceste opinii necesitd atenfie,
nu se datoreazd unor rafuni sentimentale,
ci in principal qtiinfifice gi obiective' Opini-
ile sale, aga cum sunt exprimate 9i formulate
in operele proprii, sunt probate qtiinlific
gi constituie puncte de vedere ale gtiinlei
psihoterapeutice din Occident 9i datoritd
faptului cd a fost inchis 9i chinuit perso-
nal in lagdrele de concentrare.
Asupra acestei teme Gordon Allport
va scrie in mod simptomatic: ,,Pdrerile lui
Victor Frankl gisesc un mare gi legitim
ecou, pentru cd se spriiind pe experienie atAt
de profunde, care nu pot induce ln eroare.
Ele capdtd incd un mai mare prestigiu, pen-
tru cd Victor Frankl ocupd acum catedra de
Iogoterapie la $coala de Medicind a Univer-
sitdfii din Viena, precum gi datoritd faimei
clinicilor de logoterapie, care se instituie
in toatd lumea, potrivit modelului sdu de
la celebra Policlinicd de Neurologie din
Viena". Este foarte interesantS, dupd pdre-
rea mea, observatia prin care igi definegte
gcoala ca o continuare a predecesorilor:
,,Astdzi, in Europa se observd o importantd
indepdrtare de Freud gi o extindere con-
tinuu ldrgitd a analizei existenjiale, care pre-
zinta o varietate de forme inrudite. $coala
Iogoterapiei este una dintre acestea".
intr-adevdr, dupd cum am observat din
studiul personal, in Europa gi in special in
America au fost reconsiderate foarte multe
din punctele de vedere ale aga-zisei psi-
hologii abisale gi a incongtientului, deoa-
rece se dezvoltd pe de o parte pozitii opuse,
precum cele antipsihiatrice, iar pe de altd
parte nu sunt cultivate alte gcoli, precum
logoterapia, teoria gAndirii pozitive etc.
Desigur, aici nu este locul potrivit pentru
a ne referi la acest fapt. Problema este aceea
cd logoterapia e consideratd o practicd mai
modernd decdt psihanaliza.
in realitate, logoterapia constituie intro-
ducerea filosofiei existenlialiste in psiho-
logie. Este caracteristic cuvAntul lui James
Crumbauch gi Leonard Maholick cd ,,me-
toda psihoterapeuticd a lui Frankl, logote-
rapia, este aplicarea principiilor filosofiei
existentialiste in Practica clinicd". De aici 9i
motivul pentru care astdzi, cAnd se obser-
vd un deosebit avAnt al aga-numitelor pro-
bleme gi intrebdri existentiale, logoterapia
lui Victor Frankl a dobdndit o mare actua-
litate. $i dacd ne gAndim cd aceastd metodd
de abordare a problemelor se apropie mai
mult de tradilia nepticd ortodoxd, Pe care
o putem numi psihoterapia ortodoxd, logo-
teiapia lgi prezintd oferta ei substanliald.
2. Ce este logoteraPia
Dupd cele spuse in introducere 9i in
prezentarea logoterapiei, trebuie sd lnain-
tdm la rdspunsul asupra intrebdrii: ce consi-
derdm a fi logoterapia? Iar acesta este un
fapt important, Pentru cd este posibil sd o
identificdm cu abordarea terapeutici a ros-
tirii gi a exprimdrii, agadar a dislexiei.
Victor Frankl a ldmurit faptul cd ia in-
ceput, in 1920, a utilizat pentru prima datd
analiza existenliald pentru a comunica me-
toda psihoterapeuticd pe care o folosea.
insd, pentru ca acest termen fusese folosit
si de allii cu un conlinut diferit 9i au apd-
rut confuzii, chiar el l-a lnlocuit cu terme-
ntrJ logoterapie,
Desigur, incd de la lnceput este nece-
sar sd se sublinieze cd termenul log oterapie
nu trebuie inteles ca terapie a dislexiei,
aga cum se folosegte de multe ori astdzi, ci
printr-o notiune mai profundd, aga cum o
foloseau vechii filosofi.
Este bine cunoscut faptul cd, in filoso-
fia anticd greacd, termenul logos (l<5yoq)
are multe semnificatii gi nu se reduce in
mod exclusiv la cuvAntul articulat sau la
Iogicd. Dupd Heraclit, termenul logos sem-
nificd spiritul suprem care conduce uni-
versul gi determind relatiile existentelor,
precum gi energia care existd in om gi care-i
dd posibilitatea de a cugeta gi de a cuvanta.
Logosul, dupd Platon, esle ideea cea mai
de seamd care constituie suflehrl universal,
dupd Aristotel este suPrema minte divind,
iar dupd Democrit, logosul este principiul
dumnezeiesc suprem care dirijeazd toate
gi conduce universul.
Victor Frankl a ldmurit cd termenul
Iogosprovine din limba greacd gi inseamnd
sens satJ scop, de aceea gi logoterapia ,,dd
importanfd sensului existenlei umane Pre-
cum gi cdutdrii de cdtre om a unui astfel
de sens". in altd parte spune cd ,,lumea sen-
surilor gi a valorilbr s-ar Putea numi in
mod foarte just logos" . Logosul, ca sens 9i
scop,,se leagd de idee, de aceea/ aga cum
subliniazd in mod specific, ,,logoterapia
este o psihoterapie orientatd cdtre sens gi o
restabilire a bolnavului in conformitate cu
sensul".
 Existd un alt punct foarte important
care clarificd chiar mai mult lucrurile 9i
face cunoscut modul cum inielege Victor
Frankl termentl logos. Sustine cd logosul
este mai profund decAt logica, prin urmare,
nu se identificd exclusiv cu gdndirea umand
qi cu logica. Scrie: ,,Logosul este ceva mult
mai profund decAt logica", de aceea 9i aiunge
sivorbeascd despre ,,supra-sens", adicd sen-
sul cel mai de seamd care ,,depdgeqte 9i
intrece posibilitdlile limitate ale cugetXrii
omenegti". intr-un alt loc din scrierile sale,
se poate observa cd leagd logosal de spirit
sau duh (nve6po). EI scrie: ,,in realitate,
lo-gosul inseamnd sens, duPd cum
inseamnd gi spirit. Iar logoterapia are o
dimensiune spirituald sau mintald (noo-
logicd) pe tot parcursul ei".
Victor Frankl, delimitAnd in acest mod
cuvAntul logos, afirmd cd logoterapia incear-
cd s.X ajute bolnavul ,,sd descopere logosul
(sensul) latent al existenjei lui 9i sd dobdn-
deascd cunoagterea lui congtientd". Scopul
logoterapiei este de a-l conduce pe om la
gdsirea propriului sdu sens, a sensului exis-
tenlei sale.
Prin cele spuse, se vede ci logoterapia
este o metodd psihanaliticd, pentru cd ln-
toarce omul spre adAncul existenlei lui.
Vom vedea in continuare cd urmdregte
sd-l scoatd pe om din hotarele inguste ale
instinctelor gi ale dorintei. De aceea, psiho-
terapia nu este doar o analizd existentiald,,
ci merge mai departe decdt aceasta. Logo-
terapia nu este doar anaIizd., ci qi psihote-
rapie. Aceastd diferenfd intre psihanalizd
gi logoterapie o vom observa in alt capitol.
Ceea ce trebuie precizat aici este faptul cd
logoterapia nu se indeletniceqte cu ,,a fi",
ci cu sensul, nu se ocupd cu existenla, ci
cu ideea, cu logosul.
Pentru ca cele spuse aici sd nu pard
obositoare, este necesar sd facem referire
la un exemplu pe care-l folosegte chiar Vic-
tor Frankl. Un oarecare vArstnic din Viena
a cdzut in depresie din cauza morlii sotiei
lui. Frankl a incercat sdJ ajute in situalia
in care se afla. I-a pus intrebarea: ,,Ce s-ar
fi intAmplat dacd ar fi murit el primul 9i
sofia ar fi supraviefuit?". La rdspunsul ace-
luia, cd sojia.lui s-ar fi mAhnit gi mai mult,
Frankl i-a rdspuns cd i-a fost datd ocazia
sd ridice el, din dragoste, durerea pe care
ar fi trebuit sd o suporte sotia lui, dacd ar
fi rdmas ea ln viafd. ir,r acest mod, dupd
cum noteazd terapeutul, ,,bAtranul a vdzut
dintr-odatd situatia lui cu alti ochi gi a re-
considerat durerea prin prisma sensului
jertfei, pentru fericirea sotiei lui".
Atunci cAnd Victor Frankl, intr-o con-
ferinld de a sa, s-a referit la acest exemplu,
un psihanalist american i-a spus cd acel
29
bolnav a suferit foarte mult din cauza mortii
sotiei lui, deoarece in mod subcongtient a
urAt-o, tot timpul vielii. La aceastd inter-
ventie, Victor Frankl a rdspuns Prompt:
,,Aceasta s-ar fi putut lntAmpla dac-ai fi
avut bolnavul intins pe patul tiu pentru
500 de ore de consultalie,, i-ai fi spdlat cre-
ierul 9i l-ai fi <catehizat> pAnd in punctul
in care ar fi mdrturisit: ..Da doctore, am
urat-o pe sofia mea... nu am iubit-o nicio-
datd>. $i a continuat: <Dar tu ai fi ajuns
sd-l privezi pe acest bdtren de singura co-
moard dragd ce i-a mai rdmas, mai ales de
acest ideal al vielii conjugale pe care l-au
construit impreund, de dragostea lor reald.. .
insd eu am gdsit intr-un minut o revenire
esenliald a situatiei lui - 9i sd spunem ade-
vdrul - sd-i dau gi alinare"".
Acest exemplu arate in mod aproxi-
mativ felul cum lucreazd logoterapia, cd
dd sens existenlei omului. Aceasta o vom
vedea mai amdnunlit in alte capitole. Aici
trebuie sd spunem cd logoterapia lui Vic-
tor Frankl nu este necesar si fie incadratd
in domeniul religios. Nu il exclude, dar nu
este cuprinsd acolo. Insd ea incearcd sd-i
schimbe omului existenfa prin ajutorul pe
care i-l dd ln a gdsi un sens, propriul sdu
sens pentru viatd.
Actualitatea, dar gi valoarea logotera-
piei se vede din observalia lui Frankl, cd
de multe ori psihiatrul ,,vede in fata lui mai
mult probleme umane, decAt simptome cli-
nice specifice"; a lntdlnit oameni care, in
timp ce mai de mult mergeau sd-gi rezolve
problemele la preot, la pastor gi la rabin,
acum se indreaptd spre clinici, la doctori
gi la psihiatri.
Victor Frankl a observat cd omul con-
temporan suferd in principal de probleme
existentiale. in mod repetat, in textele lui
vorbegte despre golul existenfial, care sem-
naleazd fapful cd oamenii neagd cd viata ar
avea weun sens. Ei nu gXsesc un sens pen-
tru viala 1or. Prin termenul gol existenlial
el inlelege ,,privafiunea sau pierderea totald
a unui sens ultim in existenta omului, care
face ca viata sd aibd valoare". Conform lo-
goterapiei, acest gol existenjial, impreund
cu alte cauze, poate provoca nevroze care
genereazd, dupd cum vom vedea in alte
capitole, nevroze de origine mentald (noo-
gene). De aceea, nici o psihanalizd sau
psihoterapie, oricAt de desS.vArgitd ar fi,
nu-l poate ajuta pe om dacd nu colabo-
reazd tr mod esenfial cu logoterapia. Golul
existential deci, cAnd omul ajunge in punc-
tul in care admite cd viata nu are nici un
sens, conduce la deznddejdea existenlialS
gi Ia angoasa existenfiald.
Oamenii stdpAnili de aceastd angoasd
existenliald ,,manifestd un gol interior gi o
inchidere in care simptomele abundd". in
situaliile de gol existenlial, omul este con-
dus de asemenea la dorinla unei compen-
salii sexuale. El crede cd prin actul sexual
va putea indepdrta acest gol pe care-l simte.
Astfef qi aceastd dorinld de desfdtare a pld-
cerii, de multe ori are ca pricind ,,foamea"
existenliald. Dupd cum remarcd Frankl, ,,in
situaliile acestea ale golului existential, pu-
tem observa cd pornirea sexuald are un
caracter desfrAnat".
Desigur, in acest Prim caPitol nu am
intenfia de a epuiza tema valorii logote-
rapiei qi a diferenlei acesteia fald de psi-
hanalizd gi de alte psihoterapii. Aceasta o
vom urmdri mai jos. Ceea ce aq dori sd
remarc este faptul cd logoterapia este acea
psihoterapie, care are caracterul de a da
omului un sens vietii, care este pentru fie-
care diferit, sens care nu se epuizeazd in
limitele alcdtuirii sale biologice. $i aceasta
pentru cd logoterapeulii au ajuns la con-
cluzia cd. retrospecfiile sau psihanalizdrile
nuJ pot ajuta pe om cu rezultate bune, fdrd
concursul logoterapiei, imPreune cu tot
continutul ei existential.
3. Difetenla dintre logoterapie gi psihanalizd
Este interesant sd vedem acum cum Pre-
zintd Victor Frankl diferenta dintre psiha-
nalizd gi logoterapie, 9i cum considerd cd,
in plus, logoterapia este metoda perfectd de
terapie a omului. De asemenea, este inte-
resant prin ce anurne se leagd el de Freud gi
de generafiile viitoare. Prin urmare, pdrerea
lui despre metodele gi tehnicile pe care le
folosesc acegtia sunt foarte importante.
Victor Frankl insugi, dar qi alti inter-
preti ai fenomenului, considerd cd logote-
rapia reprezintd 9i exprimd a treia gcoald psi-
hoterapeuticd din Viena. Prima este qcoala
psihanaliticd a lui Freud, a doua este gcoala
psihologiei individuale a lui Addler, iar a
treia este logoterapia lui Victor Frankl. Fap-
tul cd logoterapia este a treia qcoald psiho-
terapeuticd din Viena, a fost adoptat chiar
9i de Frankl, atat ca expresie, cAt gi ca dife-
renliere, pentru cd in multe din textele lui
accentueazd deosebirile esentiale dintre cele
trei gcoli.
Dacd cineva poate vedea in imagini 9i
notiuni schematizate teoria debazd a fiecd-
rei gcoli, poate spune cd psihanaliza freu-
diand leagd teoria deterministd de principiul
pldcerii, 9i prin urmare, vorbeqte despre
,,vointa de pldcere". Psihologia individua-
listd addleriand face referire la ,,vointa de
putere", iar logoterapia lui Frankl vorbegte
despre ,,vointa pentru sens".
Stabilind chiar mai mult diferenfa din-
tre cele hei gcoli, Frankl folosegte 9i alli ter-
meni. $coala lui Freud poate fi caracterizatd
prin termenul a utoexpresie san satisfacerea
nevoilor, qcoala lui Addler este caracteri-
zald prin autorealizare, adicd realizarea ne-
voilor fiecdrui om, iar logoterapia lui Frankl
prin nutodepdpire. Termenul autodepdgire in-
searnnd cd omul trebuie sd se depdgeascd pe
sine, av6nd un sens concret al vielii, care
nu se epuizeazd in hotarele existenlei sale.
Este cunoscut faptul cd analizele psi-
hologice, 9i in mod concret cele trei gcoli
psihologice la care ne-am referit mai inainte,
se ocupd de fenomenul existenlei umane/
de ceea ce se Poate exprima intr-o primi
lazd prin,,eu sunt". Omul incearcd sd se
vadd pe sine, existenta lui, sd-qi explice gi
sd dezlege problemele care apar in viata lui.
Psihanaliza lui Freud explicd acest ,,eu sunt"
in interiorul lui ,,eu trebuie", adicd ,,sunt
constrdns de anumite conventii gi cauze de-
terminante, porniri qi instincte ereditare qi
de factori legaf de mediu 9i conflicte". in
aceastd situatie, putem vedea 9i arhetipu-
rile lui Jung. Psihoterapia individuald a lui
Addler explicd Pe ,,eu sunt" prin,,eu pot",
adicd ,,eu sunt capabil sd realizez aceasta
sau acea parte a sinelui meu". Iar logotera-
pia lui Frankl explicd pe ,,eu sunt" prin ,,eu
sunt dator" 9i inlelege prin aceasta cd bol-
navul trebuie sd abordeze de fiecare datd
sensul concret in viatd, pentru a depdqi
problema.
Dacd privim analitic concepliile lui Freud,
aga cum le prezintd Victor Frankl, obser-
vdm cd el considerd cd in spatele oricdrei
actiuni a omului se afld instinctele, de aceea
principiul realitatii este principiul pldcerii
(hedonismului). Dupd cum in mod carac-
teristic subliniazd Victor Frankl, ,,punctul
de vedere psihodinamic despre om il pre-
zintd pe acesta ca pe o fiinld care in mod
fundamental se intereseazd sd pdstreze sau
sd menfind un echilibru interior, gi, pentru
a-l realiza,, incearcd sd-gi recompenseze por-
nirile gi sd-gi satisfacd instinctele". Pe aces-
tea, care se a{ld in subconqtient gi determind
existenta omului, Freud le numegte instinc-
te, in timp ce ]ung le numegte arhetipuri,
care sunt existenle de tip mitic. Desigur,
dupd cum subliniazd Victor Frankl, aceste
puncte de vedere potrivit cdrora compor-
tamentul omului este reglat existenlial de
,,vointa de pldcere" 9i de ,,vointa de putere",
aqadar de satisfacerea instinctelor gi de rea-
lizarea posibilitdlilor individuale, sunt depd-
gite astdzi Si nu pot explica plenitudinea
existenlei umane, de aceea el insugi preferd
,, voinfa de sens", aEa-numita logotera pie.
inainte insl de a vedea ideile de bazX
ale lui Victor Frankl despre celelalte doud
gcoli de psihoterapie din Viena, este nece-
sar, pentru a face inteleasd diferenta dintre
psihanalizd gi.logoterapie, sd oferim doud
35
exemple concrete, aga cum le foloseqte Vic-
tor Frankl insugi.
Un exemplu este acela cd el incearcd sd
inspire omului un sens care Poate sd-i dea
putere, curaj gi voinfd pentru viatd. Nu este
o retrospectie a trecutului gi o analizi4 ci gd-
sirea sensului viefii. Frankl, vorbind cAndva
despre logoterapie, a fost rugat de un doc-
tor sd-i prezinte dilerenla dintre psihanalizd
gi logoterapie. Frankl l-a rugat si-i spund
care este esenta psihanalizei gi acesta a rds-
puns: ,,Pe parcursul psihanalizei, bolnavul
trebuie sd fie iretins pe canapea 9i sd-fi spund
lucruri pe care uneori este foarte nepldcut
sd fie spuse". Atunci Frankl a spus cu umor/
exprimAnd insd realitatea: ,,Acum, in logo-
terapie bolnavul poate sd rdmAnd in pi-
cioare, ascultAnd insd lucruri pe care uneori
ii este nepldcut sd le asculte". Prin aceasta,
se inlelege cd se dd omului un sens care se
afld dincolo de instinctele, arhetipurile 9i
satisf acerea pasiunilor lui.
Chiar Victor Frankl semnaleazd faptul
cd logoierapia, comparativ cu psihanaliza,
este mai putin retrosPectivd 9i introspec-
tivd. Se feregte sd-l facd pe om sd-gi anali-
zeze gi sd-gi examineze sinele, orient6ndu-l
spre viitor, dAndu-i un sens concret vietii
lui. El spune in mod emblematic: ,,Logote-
rapia iqi concentreazd interesul mai cwAnd
spre viitor, adicd ln lucrdrile 9i ]intele pe
care trebuie sd Ie indeplineascd bolnavul in
viitor. ln paralel, logoterapia desface toate
alcdtuirile care conduc spre cercurile vicio-
ase/ precum qi spre mecanismele retroac-
tive, care joacd un rol atAt de important in
dezvoltarea newozelor. $i prin aceastd mo-
dalitate, egocentrismul caracteristic al ne-
vroticului este spart, in loc sd fie continuu
protejat gi consolidat". Aceastd metodd ca-
pdtd o importanld deosebite dacd ne gdn-
dim cd persoana nevrotic5 incearcd sd evite
congtientizarea menirii ei in viatd, drept
care trebuie sd-i fie dezvoltatd congtienti-
zarea misiunii pe care o are de indeplinit
in viata ei.
Un al doilea exemplu, care aratd dife-
renta, dar gi superioritatea logoterapiei fatd
de psihanalizd, este o experientd pe care
a avut-o Frankl in lagdrul de concentrare.
Am spus mai sus cd teoria logoterapiei a
fost intr-un fel certificatd, dezvoltatd gi apli-
catd de insugi Victor Frankl in lagbrul de
concentrare, ln lagdrele mortii., in care gi
el a fost definut.
O problemd pe care a trebuit s-o abor-
deze in situatiile crunte din lagdre a fost
cea a sinuciderilor. Definufii, aflAndu-se in
agteptarea mortii, erau condamnati gi din
punct de vedere sufletesc, gi trupesc, de
aceea, nu mai puteau suporta viata, stare
care la rAndul ei avea ca rezultat tendinta
spre moarte. Atunci principiul pldcerii al
lui Freud nu a Putut aiuta cu nimic, 9i nici
dorinla de putere in ideea luptei pentru
superioritate, aga cum o formuleazd Addler
in teoria lui, ci doar inspiratia de a gdsi un
sens vietii. Dezamdgirea definufiior, dato-
ratd faptului ci nu mai aqteptau nimic de
la viatd gi care le genera disperare, trebuia
inlocuitd cu faptul cX aceeagi viafd agtepta
de la ei foarte multe. Agadar, Frankl a in-
cercat sd orienteze gdndirea lor spre o idee
existentiald foarte concretd: dacd in viata
1or existau unele persoane care ii iubeau
9i ii aqteptau? Prin urmare, chiar dacd
acel
om concret nu mai agtepta nimic de ia viatd,
viala mai aqtepta insd ceva de la el. Sem-
nificative in acest caz sunt cuvintele lui
Nietzsche, pe care Victor Frankl le folosegte
des: ,,Cel ce are un scoP in viatd Poate
rezista aproape oticdtui cum" .
. Una dintre cele mai caracteristice scene
din lagdrele de concentrare, pe care o de-
scrie Frankl gi are legdturd cu valoarea
logoterapiei, 9i firegte cu diferenta dintre
psihanalizd qi psihoterapie, este aceea care
prezintd pribugirea condamnaflor, atunci
cAnd igi pierd sensul vietii lor. CAnd con-
damnatul iqi pierdea sensul vietii, pXtimea
o stare de prdbugire psihicd qi somaticd 9i
toli inlelegeau din aceste simptome cd sfdr-
gitul lui se aproPie rePede.
38
Aici ne prezinti o logoterapie comu-
nitard, pe care a fdcut-o in lagdrul de con-
centrare, dAndu-le condamnatilor un sens
vielii. Frankl a accentuat caracterul schim-
bdtor al vietii gi asumarea durerii. Ceea ce
ag dori sd subliniez aici, ca fiind mai im-
portant pentru cazul pe care il studiem,
este aceea ce el igi orienteazd discursul, dar
qi logoterapia, spre faptul cd, pentru fiecare
detinut existd cineva sau ceva in viatd carel
aqteaptd. in acel moment, cineva il iubea,
se gAndea la el 9i il aqtepta se se intoarcS.
Pentru unul era copilul lui, pentru altul era
sotia lui, pentru un al treilea era lucrarea
lui, pe care ca om de gtiinfd o ldsase neter-
minatd.
Este emojionantd o situalie kditd chiar
de ei. Intr-un anume moment, in care igi
agtepta moartea, 9i dupd ce il consolase
pe confratele sdu, in continuare, intr-un fel
anume igi redacta testamentul. I-a spus
lui Otto: ,,Ascultd Otto, dacd nu md voi
intoarce acasd la mine gi la sotie gi dacd tu
o vei revedea, fii atent sd-i spui cd am vor-
bit despre ea in fiecare zi qi in fiecare ceas.
Sd nu uiji! Al doilea, cd nu am iubit pe
nimeni altcineva mai mult decdt pe ea. Al
treilea, cX oricAt de putin ar fi fost timpul
cAt am fost cdsdtorili, aceastd fericire com-
penseazd orice, chiar gi toate cAte le su-
port aici".
39
a
Exemplele acestea arat5 de la sine deo-
sebirea care existd intre gcoala psihanali-
ticd gi gcoala logoterapeuticd gi desigur, su-
perioritatea logoterapiei lui Victor Frankl
fatd de retrospecliile 9i psihodinamicile psi-
hanaligtilor anteriori lui. In acest moment,
trebuie sd expunem punctele de vedere ale
1ui Frankl, referitoare la faptul cd logotera-
pia depdqeqte teoriile lui Freud 9i Addler'
Dupd cum susfine Victor Frankl, Freud
este depigit astdzi. in realitate, el a fost
creajia gi produsul epocii sale, iar nu un
eliberat de spirilul timpului in care a trdit.
Cu toate acestea, nici Freud nu a fost, in
nici un fel, omul care sii dispretuiascd orice
lucru spiritual qi etic. Lucru adevdrat e
acela cd pldcerea nu este cea care-l defi-
neqte pe om in viala lui, nici satisfacerea
sau autosatisfacerea nu reprezintd unicul
scop al omului. Dimpotrivd, astdzi se con-
statd cd ,,9i voinla de pldcere qi vointa de
putbre sunt factori ai autenticei voinle de
sens". Pldcerea, dupd cum des accentueazd
Frankl, este un subprodus al existenlei 9i
prin urmare, nu este ceea ce trebuie sd-l
defineascd pe om. La fel gi autorealizarea,
voinfa de putere si satisfacerea posibili-
tdlilor, nu sunt scopul primordial 9i ,,!inta
finald a omului, ci mai curAnd o conse-
cinfd sau un subprodus".
Astdzi, dupd cum observd Frankl, este
nevoie de ceva dincolo de aceste teorii-
opinii despre orri. Trebuie sd se facd o ,,reu-
manizare a psihiatriei". Sunt caracteristice
cele pe care el le spune: ,,De multd vreme,
in realitate de o jumdtate de veac, psihia-
tria a incercat sd explice creierul uman ca
pe o simpld magind gi, prin urmare, terapia
bolii psihice ca pe o tehnicd. Cred cd acest
vis s-a risipit. Ceea ce incepe sd se prefigu-
reze acum la orizont nu este diagrama unei
medicine psihologizate, ci mai curAnd dia-
grama unei psihiatrii umanizate",
Nu trebuie sd se considere cd Frankl il
neagd in totalitate pe Freud, insd ceea ce
el subliniazd este faptul cd trebuie sd se
depdqeascd sau sd se completeze opiniile
aceluia. Freud insuqi a spus cd qi-a limitat
sinele la parterul gi subsolul ,,clddirii". Ceea
ce trebuie fdcut este sd-l completdm pe
Freud, iar nu sdl irrlocuim. Aga cum accen-
tueazd Victor Frankl in mod caracteristic,
este nevoie sd completdm psihologia adAn-
curilor cu o psihologie a indltimilor. Acest
lucru are legdturd cu faptul cd este nece-
sar sd ddm un sens vietii omului, moment
in care vor putea fi depdqite toate proble-
mele gi nu se va cddea in cercul vicios al
retrospectiilor gi al diferitelor tipuri de psi-
hodinamicS.
 Frankl, in toati lucrarea 1ui, aratd ci
nu considerd gregite teoriile 9i metodele
anterioate, ci le completeazd. Desigur, nu
subestimeazd diferitele metode utilizate
de psihiatrie, din moment ce, dupd cum
mdrturisepte de altfel, el insuqi a Promovat
,,primul calmant pe continentul ewopean".
in cazul depresiilor endogene, nimeni nu
trebuie sd-l priveze pe bolnav de electro-
goc qi de medicamentele calmante. Insd,
ceea ce tine sd arate in chip hotdrAt este cX
nimeni nu trebuie sd se limiteze doar la
acestea, pentru cd sentimentele de vino-
vdlie nu pot fi indepdrtate de la om prin
acelea, din moment ce vinovdlia autenticd se
afld mult mai in addnc. Ei vorbegte despre
vinov5]ia existenliald care este lmpletitd
cu ipostasul' uman. Desigur, aqa cum accen-
tueazd, vinovdtia existentiald nu este cauza
depresiilor endogene, ci depresia endogend
,,poate produce o cunoaqtere nefireascd a
acestei culpabilitdli". Este un pericol foarte
mare ca omul sd nu vadd cd problemele
" Ipostas (gr.Yn6orooqg) - semnificd forma
concretd de existentd a firii omeneqti sau persoana
omeneascd in deplindtatea ei Aceastd noliune, care
dparline tradiliei Bisericii, nu are o acoperire se-
manticd nici in psihologie qi nici in filosofie. Ter-
menul ca Si allii de acelasi fel trebuie inieleqi doar
din perspectiva faptului cd autorul comentariilor,
mitropolitul Hierotheos Vlachos, este un teolog
ortodox prin excelenld.
concrete se afld in legdturd cu golul exis-
tential gi incear'cd sd se linigteascd folosind
medicamentele calmante. Folosirea lor, care
sporegte cu fiecare zi., aratd cd omul ,,a re-
nunlat intr-o foarte mare mdsurd la cre-
dintd gi s-a refugiat intr-o himerd, prin care
crede cd va putea gdsi fericirea sau liniq-
tea sufleteascd".
Psihoterapia qi psihanaliza clasicd se
sprijind mult pe aqa-zisa homeostazie -
,,tipul echilibruiui dinamic este caracteris-
tic pentru sistemele autoreglante compuse".
Frankl susline cd omul nu are nevoie de
homeostazie, de un anumit echilibru inte-
rior, care ar putea avea legdturd cu dorinfa
de pldcere gi putere, cu realizarea dorin-
lelor gi a posibilitdlilor, ci de o tensiune
dinamicd, care sd se afle in legdturd cu exis-
tenta umand. Astfel, omul nu are nevoie
de homeostazie, ci de ,,noodinamicd", adicd
o tensiune care-l gine pe om orientat spre
realizarea sensului existentei lui personale.
Acest sens nu poate fi limitat la desfdtarea
pldcerii gi la realizarea posibilitdtilor omu-
lui, ci la un anume sens care se afld dincolo
de acestea. $i acesta este realizabil pentru
cd omul are capacitatea de a iegi din eul sdu
gi de a se smulge din el. Este vorba de un
principiu numit,,dimensiune ontologicd".
Toate simptomele nevrotice infloresc
gi se dezvoltd in interiorul aga-numitului
go1 existenlial. De aceea, nici o nevrozd
nu va putea fi vindecatd, mai mult chiar,
nici o psihoterapie nu va Putea ajuta in
mod eficient, dacd nu va fi completatd de
logoterapie.
Foarte multi au observat cd problemele
care-l chinuie pe om sunt ,,filosofice", 9i nu
nigte simple conflicte emotionale. Astfel,
qi medicina de astdzi trebuie pusd in le-
gdturd cu filosofia, 9i medicii-psihoterapeufi
cu filosofii, mai ales cu cei existeniialigti,
de vreme ce acegtia se indeletrricesc cu exis-
tenfa omului gi cu problemele lui existen-
fiale. De aceea, se poate observa, dupi cum
noteazd Frankl, cd astdzi medicii se aPro-
pie de bolnavi care mai demult ar fi mers
la preot, pastor sau rabin. intr-adevdr, se
observd acest fenomen, ca oamenii sX nu
doreascd sd colaboreze sau sd fie ajutafi de
preot, ci sd se indrepte spre medici. $i ul-
timii sunt obligaji sd exercite lucrarea pe
care ar fi fdcut-o preotul. Frankl vorbegte
despre,,ingrijirea medicalo-preoieascd",
de vrenie ce medicii trebuie sd exercite o
lucrare terapeuticd, pe care ar fi trebuit sd
o facd preotul sau rabinul. Acest lucru vrea
sdJ spund gi fraza lui Kierkegaard, cd ,,pre-
otii nu mai sunt pdstorii sufletelor, acum
medicii au devenit pdstori".
Aceastd opinie se afld in legdturd cu
climatul impus in ultimul timp in spafiul
occidental. Din moment ce in Occident
traditia ortodoxd nepticd a fost abandonatd,
iar preotii se limiteazd acum la o perspec-
tivd sentimentalistd 9i moralistd, din mo-
ment ce se vorbegte despre renagtere fdrd
a exista o vitalitate a pocdintei qi intrucAt
s-a renuntat la invdtdtura despre indum-
nezeirea omului, creqtinismul occidental a
deceptionat lumea gi a condus-o cdtre fi-
losofii existenlialigti 9i medici. Acesta este
un motiv care aratd, pe de o parte, nepu-
tinta pdtrunderii interpretdrilor qi analize-
lor in spatiul ortodox, unde existd teologia
nepticd, iar pe de alta, actualitatea gi cdu-
tarea vietii isihaste de cStre omul occidental.
Pdnd acum am vdzrtt valoarea logote-
rapiei gi deosebirea ei de psihan aliza clasicd,
aga cum a fost formulatd ea de inaintagii
lui Victor Frankl. Psihanaliza se bazeazd in
principal pe introspectie, in timp ce logo-
terapia pe o onto-nnalizd, din perspectiva
faptului cd ii redd omului sensul viefii. Psi-
hanaliza se axeazd in principal pe trecut gi
este restrdnsd la puterilb omenegti, pentru
cd vorbegte despre autosatisfacere gi auto-
realizare.,Dimpotrivd, logoterapia este ori-
entatd in special cdtre viitor, gi este expri-
matd de aga-nurnita ,,stare ontologicd", de
aga-nurnita autodepdgire, de vreme ce-l scoa,
te pe om din hotarele strAmte gi limitative
45
ale eului sdu sau ale conditiilor impuse de
mediul qi situalia in care se afld.
Vom inainta insd in capitolul urmitor,
pentru a vedea tezele centrale qi de bazd
ale logoterapiei. Aceasta ne va aiuta sA per-
cepem mai bine valoarea ei, dar 9i deose-
birea acesteia de Psihanalizd-
4.Principiile de bazd ale logotetapiei
Este cunoscut faptul cd orice teorie are
anumite principii de bazd, anumite puncte
principale pe care se sustine. Oricare cer-
cetdtor gtiinlilic Porneqte de la anumite teze,
pe care apoi le aprofundeazd 9i le extinde'
be altfel, aici se afld originalitatea fiecdrui
cercetdtor.
Tocmai acest lucru se intAmpid gi cu
Victor Frankl, a cdrui teorie despre logote-
rapie o prezentdm aici. De aceea, in afard
de acele puncte edificatoare, pe care le-am
vdzut anterior gi care in mod sigur sunt
determinante, vom analiza principiile de
bazd ale logoterapiei. Ni se va oferi astfel
posibilitatea de a o intelege mai bine.
in continuare vom analiza cinci puncte
debazd, dupd cum le-am localizat in con-
formitate cu studierea respectivelor cdrii
ale lui Frankl, unde dezvoltd in mod con-
centrat punctul sdu de vedere despre logo-
terapie.
a. Trei premise de bazd ale logoterapici
De vreme ce Victor Franki stabilegte
adevdrul ch logoterapia nu este analizd, ci
terapie, subliniazh cd teoria lui se bazeazd
pe o clard filosofie a viejii. in interiorul aces-
tor cadre, el prezintd cele trei premise de
bazd. Prima esle libertatea aoinfei, a doua
este ooinla fu sens qi. a treia este sensul tiefii.
intr-adevdr, atunci cAnd cineva studiazd
teoria logoterapiei, va costata cd tot siste-
mul terapeutic se bazeazd, pe aceste trei
puncte esentiale. Aceasta aratd de altfel
faptul cd logoterapia este in principal filo-
sofie, 9i desigur o filosofie existentialistd.
Vom observa in mod analitic aceste trei
premise.
Prima. Pdrerea centrald 9i de bazd a lui
Victor Frankl este aceea cd omul, in ciuda
diferitelor greutdf interioare gi exterioare,
este liber sd-gi aleagd modul de viatd, aga-
dar nu este autodeterminat de anumite im-
prejurdri in care se gdsegte. Se sustine ideea
cd doar doud categorii de oameni nu sunt
liberi, cd vointa lor nu este liberd sd aleagd
ceva. Din prima categorie fac parte schizo-
frenicii, care cred cd gAndurile lor sunt con-
trolate gi conduse de allii, iar din a doua
categorie fac parte filosofii determinigti, care
cred cd este o iluzie sd credem cd putem
folosi voinfa noastrd in mod liber. Victor
Frankl crede cd nu acesta este adevdrul'
Cu certitudine omul, ca fdpturd limitatd,
are o libertate care se migcd intre anumite
hotare. Omul nu are o libertate absolutd,
agadar nu este liber de ,,condi;iile biologice,
psihologice qi sociale in interiorul naturii"'
insd este liber sd ia o pozilie concretd fald de
acestea. Se susline cu certitudine cd ,,omul
este liber sd se ridice deasupra planului fac-
torilor determinanii de ordin somatic qi psi-
hic ai existenlei sale". El are posibilitatea
de a lua pozi,tie vizavi de lume gi de el in-
suqi, sd gAndeascd gi chiar sd respingd pro-
priul eu.
Unii, vrAnd si justifice necesitatea hotd-
rdrilor pe care le iau in viafa 1or 9i a actelor
pe care le sdvArgesc, atribuie aceste eveni-
mente ereditatii, instinctelor 9i mediului so-
cial. Frankl considerd cd toate acestea Pot
sd circumscrie domeniul de actiune al liber-
tdlii umane, insd nu pot denatura capaci-
tatea omului de a 1ua o pozilie analogd
impotriva acestor stdri de fapt' El accen-
tueazd in mod caracteristic: ,,Conditiile nu
md determind cu precizie pe mine, ci eu le
determin dacd md retrag din ele sau le ig-
nor... Omul niciodatd nu este determinat
in intregime, in sensul de a fi direclionat de
evenimente gi anumite forie. Mai curAnd,
omul este in final cel ce se autodeterrnind"'
OmuI poate sd mentinX urme ale libertdlii
interioare 9i ale independenlei de gdndire,
chiar dacd se gdsegte in condilii psihice tra-
gice gi tensiuni fizice.
Aceastd pdrere nu este ndscocitd in
urma unei cugetXri abstracte, nici extrasd
din,,laboratoarele" gtiintifice, ci, aga cum
spune chiar e1, ,,din laboratoarele vii ale
lagdrelor". Acolo a vdzut pe unii tovardgi ai
sdi care se comportau ca bestiile gi altii care
se comportau precum sfintii. Epoca noas-
trd a cunoscut ambele feluri de oameni, gi
oamenii care au inventat camerele de ga-
zare de la Auschwitz, $i aceia care au intrat
in camerele acestea demni, rugAndu-se lui
Dumnezeu. El insugi are posibilitatea sd
povesteascd multe lucruri prin care a trecut.
Undeva descrie faptul cd in sacoul unui om,
care abia intrase in camerele de gazare, a
gdsit rugdciunea pe care, ca evreu, trebuia
sd o inalte in fiecare zi spre Dumnezeu.
Ag vrea si adaug aici un pasaj carac-
teristic, esentd a experientei lui personale.
Scrie in acest sens: ,,Ce este agadar omul,
ne intrebdm? Este o fiinld care mereu hotd-
rdgte ceea ce este. O fiintd care deopotrivd
define pqsibilitatea de a cobori la nivelul
unui animal sau de a urca treptele sfinte-
niei. Omul este o fiintd care la sfArgit de tot
a inventat camerele de gazare, dar in ace-
eagi clipd el este cel care intrd aici cu capul
49
sus gi cu rugdciunea Tatdl nostru salu cu
rugdciunea evreiascd a mortii pe buze".
in mod firesc, trebuie sd fim atenii cd
atunci cAnd il ascultdm pe Victor Frankl vor-
bind despre libertatea de alegere gi despre
alte teme, nu trebuie sd-l judecdm in mod
exigent, pe baza lnvdldturii ortodoxe pe
aceastd temd. CAteva asemenea pdreri vom
formula mai tArziu. Aici insd trebuie sd sem-
naldm cd Victor Frankl se migcd in anu-
mite cadre umaniste, care se apropie insd
foarte mult de concepfia ortodoxd.
A doua. O alte tezd debazd a logotera-
piei, prin care se deosebegte de oricare altd
psihanalizS, este ,,voinla de sens". Aceasta
este pusd in legdturd cu o nevoie existen-
tiald naturald a omului. El insuqi afirmd cd
rezultatul unui sondaj de opinie a pdrerii
sociale in Franla a demonstrat cd 89% din-
tre oamenii care au fost chestionaf, au rds-
puns cd omul are nevoie de ,,ceva" gtalie
cdruia sd trdiascd. De asemenea, 61% at
rdspuns cd existd ceva ln viafa lor pentru
care sunt gata sd moard.
Am notat deja cd voinla de sens este
punctul fundamental in teoria logoterapiei,
exact pentru ca este ceea ce se compard cu
,,voinla de pldcere" a lui Freud 9i cu ,,vo-
inja de putere" a lui Addler. Prin urmare,
este ceea ce diferenfiazd fundamental logo-
terapia de psihanaliza clasicX.
Frankl, referindu-se la ,,voinla de plh-
cere", spune cd pldcerea este un subprodus
al existentei omului, gi nu linta ei. Din mo-
mentul in care pldcerea devine fintd, se
distruge gi se deterioreazd ea insdgi intr-o
mare mdsurd. in realitate, cAnd omul igi
face din pldcere un scop, atunci, pe de o
parte nu va reugi s-o dobAndeascd, iar pe
de altd parte va pierde gi scopul sdu fun-
damental. CAnd pldcerea este consideratd
scop de bazd, atunci se creeazd o multitu-
dine de nevroze sexuale. in mod repetat,
Frankl vorbeqte despre nevrozele sexuale
atunci cAnd pldcerea este absolutizatd qi
din subprodus devine scopul de bazd al
omului. De altfel, din descrierea celor ce
s-au petrecut in lagdrele de concentrare, se
constatd cd din prima zi nu au existat pro-
bleme sexuale, ci s-au dezvoltat intens cele
existenliale. Dupd Frankl, aceasta este do-
vada cd problemele cele mai adAnci care-l
acapareazd pe om sunt cele existenliale, qi
prin urmare, intdietate are ,,voinja de sens"
gi nu ,,vointa de putere".
Frankl este sigur cd in om este innds-
cutd tensiunea dintre sens gi existentd.
Omul, din firea lui, este orientat cAtre un
sens. Orientarea cdhe un sens este ceva gi
abordarea sensului este altceva. Totugi, ,,vo-
infa de sens" este mai importantd decAt
,,voinja de pldcgre" sau,,vointa de putere".
 Observdm cd acest punct de vedere se
apropie de teologia Bisericii, de faptul cd
omul este creat sd ajungd la asemdnatea
cu Dumnezeu, la indumnezeire.
A treia. Din moment ce Frankl a pre-
zentat primele doud principii de bazd, adicd
libertatea voinlei gi vointa de sens ca firegti
pentru existenta umand, inainteazd la aI
treilea principir de bazd, care este stabili-
rea sensului viefii. In continuare, vom vedea
cAteva dintre pdrerile centrale ale lui Vic-
tor Frankl despre sensul vietii.
Am spus anterior cA logos este cuvAn-
tul folosit de Frankl cu inlelesul grecesc/
care inseamnd s ens sau sclp. De aceea, logo-
terapia incearcd sd direcjioneze omul spre
a gdsi scopul qi ratiunea existenfei, dar gi
a fiecdrui eveniment concret pe care-l intAl-
neqte in viald. Sensul este chiar cel mai pro-
fund scop al vielii lui, finalitatea cdtre care
trebuie sd se lndrepte.
intr-adevdr, in viala lui, omul este che-
mat de multe ori sd aleagd intre ,,cea mai
profundh ineplie 9i cel mai profund sens"
in plan existential. Aceasta aratd qi valoarea
sensului existentiai qi desigur a celui mai
profund sens pentru viala omului. Frankl fo-
loseqte in mod repetat expresia lui Nietzsche:
,,Cel ce are un scop in viatd Poate rezista
aproape oricdrui cum". De asemenea, in tex-
tele lui folosegte gi cuvdntul lui Goethe:
,,Trebuie sd fintim totdeauna taurul in ochi,
chiar dacd gtim cd nu-l vom nimeri de fie-
care datd". $i, inserdnd aceastd frazd, el
spune cd omul trebuie sd incerce sd ajungd
la bine in mod absolut, deoarece altfel nu
va realiza nici binele relativ.
Sensul vietii este, in conJormitate cu
Frankl, o provocare pentru om. Sensul nu
este doar o expresie a existentei, ci acel ceva
care merge in fata existentei, o provoacd
continuu, 9i ii dd ritm. Folosind ca model
iegirea eweilor din Egipt spre pdmAntul fd-
gdduinlei, spune cd norul luminos, care
era slava lui Dumnezeu, era ln fald gi ii
conducea. Lucrurile ar fi fost dificile dacd
norul s-ar fi instalat in mijlocul israelite-
nilor. Atunci nu i-ar mai fi condus pe cale,
ci toate ar fi fost acoperite qi israelitii s-ar
fi pierdut.
Unii oameni sunt cdlduze gi ne aduc
fafd-n fatd cu sensurile gi valorile, iar al,tii,
fdcdtori de pace, ne odihnesc de greutatea
aborddrii sensului, a celui mai lnalt scop
al vielii. Moise a fost u4 conducdtor ce nu
a adus linigte congtiintei omului, ci a neli-
nigtit-o, dAndu-i cele zece porunci. I-a adus
pe oameni fald-n fatd cu idealurile gi valorile.
Sensul nu trebuie sd fie in functie de
evenimentele vielii 9i de conditiile sociale,
nici sd se eprizeze in nevoile biologice 9i
psihologice, ci sd fie dincolo de existenta
omului, pentru cd aqa poate sd-i dea ritm
qi sd-l conducd. Unii se tem de o asemenea
psihoterapie, cum este logoteraPia, care cere
muite de la om gi-i stabilegte sensuri inalte.
insd ln epoca contemporand, in cate dom-
negte golul existenlial, problema nu este ten-
siunea, ci lipsa tensiunii, care provine din
pierderea sensului.
Victor Frankl este clar atunci cAnd sus-
tine ci omul contemPoran nu are nevoie
de ,,homeostazie", adicd un echilibru inte-
rior, ci de ,,noodinamici", o tensiune cau-
zald de sensul existenfial al viefii. Vom
oferi propriul lui cuvAnt, foarte grditor 9i
frumos exprimat: ,,Ceea ce are omul nevoie
nu este o stare fdrd tensiune, ci incercarea
qi lupta pentru ceva ce meritd sd doreascd
gi sd caute sd gdseascd. Ceea ce are omul
nevoie nu este atAt eliminarea tensiunilor,
cAt provocarea sensului concret al exis-
tenlei sale personale, pe care trebuie sd-I
indeplineascd doar el singur. Tensiunea
dintre subiect qi obiect nu vldguieqte sdnd-
tatea 9i ihtegrit atea, ci, dimpotrivd, le for-
tificd... Astfel, terapeulii nu trebuie sd se
teamd sd sporeascd greutatea responsabi-
litAtii bol-navului, pentru a-gi indeplini sco-
pul existenlei lui".
Tensiunea generatd de provocarea pen-
tru sens nu este o boald. Dimpotrivd, se con-
siderd greqitd concepjia cd omul are nevoie
mai mult de linigte interioard -,,homeosta-
zie" - adicd o stare in care sd fie scutit de
tensiuni datorate existentei sensului inalt,
stare periculoasd pentru sdndtatea psihicd
a omului.
Existd sens relativ gi sens absolut. in
principal, in stdrile limitd din viata omu-
lui, trebuie sd se acorde intdietate sensu-
lui absolut. Sensul relativ al vietii se afld in
legdturd cu notiunea de viatd, in timp ce
sensul absolut are legdturd cu suferinta gi
cu moartea. Cdnd cineva afld sensul vietii
in situatii tragice, atunci trdieqte sensul ab-
solut, care ii dd cu adevdrat sens vietii.
Frankl insugi folosegte un exempll per-
sonal din epoca in care se gdsea in lagd-
rele de concentrare gi-gi agtepta moartea.
In timp ce interesul multor delinuti se con-
centra pe intrebarea: dacd vor supravietui
lagdrelor? - pentru cd altfel, durerea nu ar
avea sens - el s-a concentrat in alta parte,
spre altd temd: ,,Are tot acest periplu, toatd
aceaste a9teptare a mortii un sens? Pentru
cd dacd nu are, atunci, ip final, nu are sens
ca cineva sd mai trdiascd". Aici se vede clar
{aptul cd, ln timp ce unii abordau durerea
in vederea eliberdrii qi a pldcerii, el incerca
sd gdseascd un sens in interiorul durerii,
agadar vedea viala prin prisma durerii.
Acest fapt se leagd de acela la care am
fdcut referire intr-un alt subcapitol, acela
ca omul nu trebuie doar sd aqtepte ceva
de la viatd, ci sd simtd cd viata agteaptd
ceva de la el. Victor Frankl sustine in mod
frecvent in textele sale cd existd o ratiune,
un sens/ un scoP gi in cea mai nefericitd
viald. ,,Yiala are un sens absolut 9i este ne-
voie de o credinid absolutd in acesta." De-
sigur, acest lucru are legdturd cu feiul filo-
sofiei pe care qi-a ales-o fiecare, 9i pe cAt
este de corectd filosofia, pe atAt de just abor-
deazi aceste probleme tragice.
Referindu-se la modurile prin care omul
dobAndegte un sens in viata lui, Victor
Frankl prezintd trei: sensul vine, in primul
rdnd, prin ceea ce oferd cineva in viald prin
lucrarea lui creatoare, in al doilea rdnd, prin
ceea ce ia djn lume ca valori experimen-
tale gi al treilea , prtn pozilia pe care o ia in
diferite probleme gi evenimente tragice, cum
sunt boiile incurabile etc. Nu ne vom ocupa
aici de suferinla gi sensul pe care cineva le
poate gdsi in aceasta, penru c5 o vom ana-
liza pulin mai incolo.
Omul, fdrd un sens ln viala lui, qi de-
sigur fdrd a incerca se obtind, sau cel puiin
sd fie orientat spre sensul absolut, se prd-
buqegte in momentele dificile. Experienia
lui V. Frankl din lagdrele de concentrare
l-a condus la certitudinea acestei pdreri. Prd-
bugirea nu se limiteazd doar la domeniul
psihic, ci se extinde gi la cel biologic. Chiar
56
gi moartea poate proveni, cu exactitate ma-
tematicd, din absenta sensului, cdnd omul
se gdsegte in situatii tragice.
Desigur, cdnd Victor Frankl vorbegte
despre sensul viefii, il leagd de existenta
personald a fiecdrui om. Nu logoterapeu-
tui ii dd omului sens, ci incearcd sd-l ajute
sd gdseascd el insugi sensul sdu in viafd.
Logoterapeutul nu seamdnd cu pictorul,
care prezintd tabloul altui om, ci cu doctorul
de ochi, care incearcd sd vindece ochiul,
pentru ca astfel, omul sd poatd vedea sin-
gur sensul sdu. De aceea, logoterapeutul
nu-i transmite bolnavului imaginea lumii,
dupd cum o vede el, ci il vindecd, pentru
ca bolnavul sd vadd lumea aga cum este,
din interiorul piopriei lui perspective. De
aceea, in realitate ,,un sens se schimbd de
la om la om, de la zi la zi, de la ord la ord" .
Ceea ce trebuie sd subliniem, este cd viala
fdrd sens nu este viafd, nu are valoare. De-
sigur, sensul in valoarea lui absolutd, care
se gAseSte in timpul suferintei, morjii, depd-
gegte granitele logicii 9i ale lurnii gi nu
poate fi apropiat prin mijloace logice. De
aceea, vorbim despre,,supra-sens".
b. Triitda tragicd
Dupd cum se pare cd a devenit clar, Vic-
tor Frankl acordi o mare valoare stdrilor
tragice in care se gdseqte omul. intr-adevdr,
omul este din fire o fiin,td tragicd, dar md-
refa lui se vede in modul in care abordeazd
evenimentele tragice. El vorbegte frecvent
in textele sale despre triada tragicd, care
este: suferinta, moartea gi vinovdtia. Le
vom vedea pe acestea expuse analitic in
continuare.
Suferinta, moartea qi vinovdtia sunt trei
mari evenimente existenfiaie, pe care omul
trebuie sd Ie abordeze in viata sa, gi nu tre-
buie ca medicul sd producd confuzie intre
acestea. Omul nu poate lndepdrta aceastd
triadd tragicd, pentru cd este un aspect al
vietii lui, puternic legat de existenta lui. in-
cercarea de a se acoperi aceste evenimente
existentiale constituie o nevrozd a epocii
noastre. $i ,,cu cAt nevroticul incearcd mai
mult sd le nege, cu atat se va addnci intr-o
suferintd gi mai mare".
Aceste opinii ale lui Frankl sunt foarte
importante dacd ne gAndim cd ceea ce pre-
domind in psihodinamica multor gcoli psi-
hanalitice se constituie in homeostazie, aga-
dar in echilibrul psihologic al omului, care
izbuteste in viajd qi prin alungarea gAndu-
lui morfii, al suferintei gi al vinovdtiei.
In principiu, trebuie sd vedem care este
opinia lui Frankl despre vinovSfie. in chr-
lile sale, el vorbeqte de foarte multe ori de-
spre vinovdtie. Desigur, nu existd un capitol
special, ln care sd fie analizatd poziJia fa,td
de vinovdjie, aga cum face cu alte teme, insd o
leagd in mod clar de suferintd gi de moar-
te, considerdnd-o gi pe aceasta o problemd
existentiald, care trebuie sd fie depdgitd.
La un anumit punct el identificd vi-
novdtia cu pdcatul, din moment ce, referin-
du-se la triada tragicd, inlocuiegte vinovdlia
cu pdcatul, fdrd sd stabileascd exact ce este
acesta. intr-un alt punct insX, vorbegte de-
spre vinovdtia existentiald, care este imple-
titd cu existenta uman5. El leagd in mod clar
vinovdti4 aceastd tragedie a existeniei umane
muritoare, de suferintd gi moarte, qi nu de
actiuni izolate. Personal, consider cd el leagd
vinovdlia gi de inexistenla sensului vietii,
precum gi cu aga-numitul gol existential.
Definind, aga cum fac cei mai multi, ce
inseamnd exact vinovdlia, spune cd aceasta
este responsabilitate fdrd libertate, dupd cum
samavolnicia este o libertate fdrd respon-
sabilitate. Observdm cd el subliniazd in
mod caracteristic: ,,in timp ce samavolnicia
este libertate fdrd responsabilitate, vinovdlia
este responsabilitate fdre fibertate, adicd fdrd
libertatea de a alege o stare corectd fajd de
vinovdfiej'. Se pare cd leagd foarte intim vi-
novdlia de suferinfd, din moment ce, atunci
cand cineva std in fata suferintei fdrd liber-
tate, apare vinovdtia. De aceea, dacd omul
nu poate schimba ceva din viala 1ui, cel pufin
poate, prin metanoia*', sd se schimbe pe
sine.
Victor Frankl nu acceptd opinia unor
psihiatri, conform cdreia bolnavul care su-
ferd de depresie endogend nu doar cd se
simte vinovat, ci este cu adevdrat vinovat.
Fiecare om este vinovat pe parcursul viefii
sale, din moment ce vinovdtia este legatd
de existenla umand. Aceasta inseamnd cd
nu vinovdfia este cauza depresiei endogene,
ci chiar depresia endogend. Pentru cd de-
presia are o origine somatogend, iar nu una
noologicd, provoacd ,,o stare de congtiintd
nefireasci" fatd de aceastd vinovdjie. El
foloseqte modelul stAncii aflatd sub nive-
lul apei, care se ivegte gi se manifestd pe
durata refluxului. Stdnca de sub apd nu
este cauzate de reflux, ci doar apare in acel
moment.
Este evident dupd toate aceste menliuni
cd Frankl leagd vinovdtia nu atAt de ele-
merite individuale 9i psihologice, cdt o leagd
de evenimente existenfiale, cum ar fi sufe-
rinla qi rnoartea. Omul are inlduntrul sdu
vinovdfia, aga cum are gi suferinfa gi moar-
tea. La acest punc! putem observa anumite
diferenfe ale lui fald de Traditia ortodoxd,
pentru ca in conformitate cu invdldtura
'gr. Mercivorcr- inlelesul etimologic este acela
de schimbare a minlii, a felului de fi. Aceasta este,
agadar, adevdrata pocdinfd.
ortodox5, moartea qi suferinja nu sunt o
stare fireascd a omului, ci una nefireascd,
care a fost insi invinsd 9i depdgitd prin moar-
tea gi invierea lui Hristos. De asemenea, in
Traditia ortodoxd nu vorbim despre vino-
vdfii, ci despre mustrdri de congtiintd. Ne-
gregit, este o mare diferenld. Omul simte
mustrdri de congtiinjd pentru gregelile per-
sonale, dar nu este un vinovat, in plus gi
pentru faptul cd Dumnezeu nu este Acela
care se mAnie, se supdrd gi condamnd.
Un alt eveniment existential inclus in
triada tragicd este suferinta. Este una din
temele majore ale lui Frankl. Una din axi-
omele de bazd ale logoterapiei este cd omul
nu trebuie sd se lupte sd analizeze qi nici
chiar sd fugd de suferintd, ci trebuie sd fie
dispus s-o suporte in viata lui, desigur, cu
premisa cd suferinla are un anume sens.
CAnd omul nu poate schimba eveni-
mentele viejii lui sau anumite stdri tragice,
atunci hebuie sd-gi asume responsabilitatea
suferintei sale gi s-o accepte. Modul prin
care-gi va accepta suferirila este gi acela care
va da sens viefii sale. Cea mai mare reugitd
a omului,in viata sa este sd gdseascd mo-
dul corect in care sd-gi accepte suferin,ta. in
acest sens, repetd maxima lui Goethe: ,,Nu
existd situafie care sd nu poatd fi innobi-
latd, fie de o reuqitd, fie de suferintd".
 intr-un subcapitol anterior ne-am referit
la sensul pe care trebuie sdl aibd omul in
viata lui. Victor Frankl insistd, 9i aceasta este
una dintre axiomele de baz\ ale logotera-
piei sale, cd ,,sensul poate fi gdsit in vialA
nu doar prin faptd sau prin valori empirice,
ci de asemenea prin suferintd". De aceea,
pAnd in ultima clipd viata nu inceteazd sd
aibd un sens. CAnd omul intdmpind o boald
incurabild, chiar gi atunci i se dd o ocazie
,,de a implini gi cel mai profund sens al lui,
pe cAt este posibil". Ceea ce are mare insem-
netate este starea pe care cineva o are in
fata unei nenorociri.
AnalizAnd in logoterapie marea pro-
blemi a suferinlei, Frankl spune cd liber-
tatea umand nu constd in eliberarea omului
de evenimentele dificile 9i tragice, ci in sta-
rea liberd in faja greutdtilor. Astfel, cineva
igi dezvoltd propria libertate in mod ana-
log cu alegerile pe care le face in astfel de
momente dificile. Victor Frankl, practicAnd
logoterapia, ajunge la concluzia cd oamenii
pot acceirta foarte uqor suferinta, fiind sufi-
cient sd infeleagd care este sensul ei' Sunt
semnilicative cuvintele sale:,,Bolnavii nicio-
datd nu ajung la deznddejde din cauza
suferintei insdgi. Dimpotrivd, deznddejdea
lor igi are rdddcina in orice stare de lndo-
iald, dacd suferinla lor nu are sens. Omul
este pregdtit 9i dispus sd-gi asume orice
suferintd, imediat ce ar putea gdsi un sens
in ea".
Sensul vietii se aflS dincolo de exis-
tenta omului, tocmai de aceea qi in cele mai
nefericite situatii cineva poate gdsi sens in
viata sa. El accentueazd cu hotdrAre cd nu
existd nici un motiv ,,sd ne indoim de sen-
sul care se afld gi in cea mai nefericit|viafd" .
El face referire la un anumit exemplu. A
fost intrebat la un Congres dach nebunii pot
deveni sfinfi. Rdspunsul sdu a fost pozi-
tiv. Intre altele, a spus cd nimeni nu poate
stabili faptul cd sub un anumit IQ, mai precis
sub 90, cineva nu ar putea si devind sfAnt
sau sd dobAndeascd o eticd superioard. Dupd
aceea, a spus cd nimeni nu neagd faptul cd
pruncul are personalitate. Acelagi lucru pu-
tem afirma gi despre nebury din moment
ce, este sigur cd nebunul este un om care
se gdsegte incd in starea copildreascd.
Prin urmare, elementul de bazd al viefii
omului este si gdseascd un sens concret qi
in cea mai nefericitd via,ld, s6. ia asupra sa
suferinta. intr-adevar, c'ea mai mare pro-
blemd pe care o poate observa cineva in so,
cietAtile cqntemporane este cd oamenii cautd
febril mulfurnirea, desfdtarea, 9i fug de sufe-
rintd. Dar este sigur cd abordarea suferintei
inh-o modalitate corectd oferd o altd simtire
a vietii, mai completd gi mai autenticd.
 Aceste opinii ale lui Victor Frankl nu
sunt teorii care s-au ndscut din cugetdrile lui
personale, fdrd a avea o legdturd cu viata.
El lnsugi a confirmat gi a dezvoltat aceste
teorii in lagdrele de concentrare, dupd cum
deja am mentionat. In cartea sa Cdutdnd sen-
sul aielii qi al libertdlii tntr-un lagdt de con-
centrare, sau aga cum a fost publicatd pen-
tru prima datd cu titlul De la lagdrul morlii
la existentialism, se pot intAlni modele gi
situajii foarte emotionante gi expresive.
Parcurgerea cAtorva capitole ale acestei
cdrfi aratd cd suferinta are o mare valoare
binefdcdtoare atunci cAnd cineva adoptd o
pozifie corectd in fata ei. El vorbeqte de-
spre ,,viata spirituald a detinufilor", anali-
zAnd faptul cd in lagdre existd posibilitatea
ca cineva sd dezvolte o viaid spiritualS. Vor-
bind despre ,,extazul iubirif', spune cd i se
oferea detinutului ocazia sd inleleagd sen-
sul iubirii, care este in tealitate extaz, care
,,depdgegte hotarele ipostasului fizic al per-
soanei iubite", din moment ce ,,gdsegte cel
mai profund sens in existenfa sa spirituald,
precum gi in sinele sdu interior". In interio-
rul lagdrului, chiar dacd faptul pare parado-
xal, era posibil ca cineva sd dobdndeascd
,,simfirea frumusetii", prin d iferitele exem-
ple la care se referd. invdta cineva ,,simfirea
umorului", care Qi acesta ,,este o armd sufle-
teascd in lupta pentru autoconservare".
Chiar in mijlocul tragismuiui evenimente-
1or lagdrului 9i in fafa mortii, dobAndea cer-
titudinea,,relativitdtii durerii gi pl5cerii".
Vorbind epigramatic despre valoarea
suferintei gi despre prezenta ei binefdcd-
toare in viatd, Frankl spune cd in interiorul
lagdrelor de concentrare exista posibilitatea
de a intelege faptul cd la fiecare om sufe-
rinta este ,,unici qi irepetabil5", nirneni altul
nu-l putea inlocui pe om in suferinta lui,
de asemenea cd acesta trebuia s-o accepte ca
pe o misiune unicd gi absolutd, gi cd, analog
cu modul in care ii face fatd 9i o suportd,
,,i se oferd sau nu ocazia unicd a plindtdtii
interioare".
in cadrul kiadei tragice, in afard de vi-
novdtie 9i suferinfd, mai este cuprinsd qi
moartea. Este gi aceasta o problemd tragicd
existentiald, care l-a preocupat dintotdea-
una pe om. Desigur, din caracterul muritor
al omului decurge gi suferinta gi vinovdtia.
Cunoaqtem foarte bine faptul cd prin nag-
terea unui om vine in lume un anume om
concret, care insd urmeazd 1a un moment
dat sd moard. in acest fel fiecare om este
un viitor mort.
Acest,tragism al mortii a fost trdit de
Victor Frankl timp de trei ani in lagdrele de
concentrare, atunci cAnd a vdzut oameni
murind de boli 9i foame, sau cAnd ii vedea
condugi Spre camerele de gazare. A trdit
tragismul mortii gi in hotarele propriei lui
vieji, cdnd fiecare ord sau clipi putea fi ul-
tima din viala lui. $i desigur, dupd cum am
spus in alt subcapitol, majoritatea mem-
brilor familiei lui au murit ln lagdrele de
concentrare, fie in camerele de gazare, tie
in alte moduri necunoscute. in lagdrele de
concentrare au existat gi cazuri de cani-
balism, cAnd cineva cduta sd gdseascd un
mddular al trupului omenesc care lipsea din
mormanul de cadawe gi-l afla gdtit ,,intr-o,
oald". Toatd viala lui in interiorul lagdrului
morlii a fost o moarte lentd, dupd cum o
denumegte Victor Frankl.
Nimeni nu poate nega cele pe care le
spune Frankl despre suferintd gi moarte,
pentru cd nu sunt rodul fanteziei lui, ci al
experienlelor sale personale. Sunt impor-
tante aqadar, toate lucrurile pe care le men-
tioneazd referitor la aceste teme.
Una dintre axiomele de bazd ale logo-
terapiei este caracterul trecdtor al omului
pe pdmAnt. Omul trebuie sd se impace cu
acest eveiniment, pentru cd tocmai acesta
liva da sers vietii. Creativitatea omului, pe
care se sprijind toatd dezvoltarea civilizaliei
gi a culturii, se datoreazd simlirii, amintirii
morlii. Omul poate folosi corect timpul doar
din interiorul presiunii stdrii trecdtoare a
vietii. Dacd omul ar fi fost nemuritor, atunci
ar fi inldrziat realizarea multor lucrdri gi
cu certitudine ,,nu ar fi existat o ratiune ca
sd se producd la timp". in acest fei accep-
tarea caracterului muritor inseamnd crea-
tivitate qi dezvoltarea tuturor harismelor
personale. Trebuie sd privim moartea gi
prin aceastd viziune beneficd.
Este foarte important ca omul sd cu-
noascd modul in care va muri gi nu doar
modul in care va trdi. De altfel, gi moartea
este strAns legatd de viatd gi nu poate fi in-
leleasd viata fdrd moarte. Chintesenta in-
tregii filosofii, spune Victor Frankl, se con-
centreazd in urmdtoarele cuvinte: ,,Sd gtii
sd mori inseamnd cd inlelegi de ce mori".
Intr-adevdr, cdnd omul gdsegte sens in moar-
te, c6nd infelege cd moartea are sens, atunci
gtie sd 9i rnoard, salvAnd demnitatea exis-
tentei umane.
Existd o idee generald: ,,Mai intAi sd trd-
iegti 9i apoi sd filosofezi". Aceasta insd, aga
cum o traiegte cineva in lagXrele de concen-
trare, potrivit experientei gi cuvAntului lui
Victor Frankl, nu e valabil5, deoarece e1 sus-
tine exact contrariul: ,,Mai intdi sd filoso-
fezi 9i apoi sd mori". Cel mai sigur gi ade-
vdrat lucru este sd-i dea cineva altuia sd
evalueze ,,sensul primordial, astfel incAt
sd stea drept gi sd pdgeascd mAndru spre
moartea martiricd". Abordarea curajoasi gi
eroicd a mortii, care este demnitatea omu-
lui, are legdturd cu sensul pe care i-l va da
fiecare om.
6'7
 Sd nu creadd cineva cd lucrurile despre
care ne vorbegte Victor Frankl au fost va-
labile atunci, ln acele lagdre ale mortii, gi
astdzi, in epoca noastrd, nu sunt valabile.
Existd 9i astdzi in mod analog aceleagi con-
dilii, de vreme se cunoaqte faptul cd toatd
societatea contemporand este organizatd
intr-un asemenea mod incAt poate fi carac-
teizald, drept lnchisoare gi lagdr de con-
centrare, in care trdim ca viitori morfi. $i nu
agteptdm doar moartea ca fenomen firesc
gi incheiere naturald, ca alterare a firii ome-
negti, ci o aborddm zilnic prin presiunea
atAt a holocaustului nuclear, cAt qi a distru-
gerii ecologice. Bolile, care sunt rezultate
gi ale acestor doi factori, gi ale condiliilor
contemporane de via,ti, provocate de trafi-
cul autovehiculelor qi de criminalitate, aratd
cd noi suntem cu adevdrat viitori morti.
De aceea, existenta sensului vietii qi exis-
tenla sensului mortii dau sens existentei
umane.
Triada tragicd, aga cum o numegte Vic-
tor Frankl, care se leagd de existenta umand
qi care este vinovdfia, suferinta gi moartea,
este un lucru cert, de care omul nu poate
fugi, ci trebuie sd-l accepte. Starea omului
in fala acestor evenimente existenliale aratd
maturitate spirituald. Victor Frankl spune
epigramatic: ,,Omul trdbuie sd accepte li-
mitarea lui in trei moduri. Primul, trebuie
sd facd fatd insuccesului sdu; al doilea, cd
va suferi, gi al keilea, cd va muri". Aceastd
acceptare qi in principal semantizarea aces-
tor evenimente ii vor ddrui omului inspi-
ratie. Altfel, omul nu este decAt o existentd
tragicd.
c. Nearozele noogene gi psihogene
Consider logoterapia lui Victor Frankl
a fi foarte importantA, in afard de motivele
mentionate anterior, 9i de deosebirile fatd
de aite gcoli psihanalitice, 9i pentru faptul
cd face distinctie intre nevrozele noogene gi
psihogene. Tema aceasta este foarte impor-
tantd pentru cd ne amintegte oarecum de
distincfia intre minte gi ratiune, pe care o
face Traditia ortodoxd.
Victor Frankl face referire la cartea lui
Weinke cu titlul Starea ne:urotjcd, boala epocii
noastre, care a fost tipdritd in 1853., agadar
in urmd cu un secol 9i jumdtate. $i atunci
se vorbea despre probiemele gi sthrile ne-
vrotice. Drept care, inseamnd cd nevroza nu
estb fenomenul epocii noastre. Totdeauna
au existat nevroze. De asemenea, se referd la
constatdrile statistice ale lui Chrischmmarl
cd nevrozele nu s-au dezvoltat in ultimele
decenii, ci acelea care s-au schimbat sunt
simptomele. De aceea, dupd cum conchide
Victor Frankl, ,,nu este absolut corect sd spu-
nem cA angoasa este boala zilelor noastre,,.
in plus, angoasa nu s-a dezvoltat in ulti-
mele secole. De asemenea gi psihozele, nu
doar cd nu s-au dezvoltat, dar au rdmas
stabile. Cele care s-au schimbat mult sunt
simptomele.
insd intr-adevir, existd impresia unei
cregteri a cazurilor de newoze. Existd aceas-
td impresie deoarece in special astdzi s-a
dezvoltat o neuoie psihoterapeuticd. Aceasta
inseamnd cd ln timpurile mai vechi, cAnd
omul avea probleme, vizita preotul, pastorul
gi rabinul, insd dupd aceea s-a schimbat qi
viziteazd medicul. Drept care, astXzi doc-
torul este obligat sd aibd o //preocupare me-
dicald 9i pastorald".
Vorbind despre nevroze, Victor Frankl
le separd in doud categorii, adici cele noo-
gene gi cele psihogene, analog cu distinctia
intre minte (vo6q) 9i suflet (t|.' u1{) in acest
punct se afld originalitatea lui. Nu trebuie
se aveln pretenlia ca Frankl sd se exprime
aga cum se exprimd Pdrinfii neptici ai Bise-
ricii, insd aceastd distinctie o consider foarte
importantd. Un anume psihiatru grec, care
a studiat in Europa, mi-a spus cd aceastd
opinie reprezintd'tot ceea ce este mai con-
temporan in psihiatria modernd.
Victor Frankl, prin termenul de newoze
noogene, reflect5 toate acele nevroze care-Ei
au provenienla hr ,,dimensiunea noologicd
a existenlei umane", iar nu in cea psiholo-
gicd. Logoterapia folosegte termenul minte
(voJg), ,,care trimite la orice sAmbure splrl-
tual al personalitdlii umane" 9i desigur, ter-
memi spiritual nu are conotatie religioasX.
in altd parte, Victor Frankl susline cd omul
este 9i spidt (duh), nu numai suflet, 9i astfel,,
existenta umand ,,este, in esenta ei, noeticd".
Prin urmare, el identifici mintea cu spiritul,
pe care-l considerd mai addnc, 9i cu toate
acestea, altceva fald de ceea ce definim ca
fiind sufletul. Dacd sufletul are un inteles psi-
hologic, spiritul-minte este ceva mai adAnc.
Cred cd prin acest punct depdgegte aga-nu-
mitul subcongtient al psihanaligtilor gi, de-
sigur, prin acesta se observd gi deosebirea
sa fald de toate gcolile psihanalitice.
El insugi explicd de ce folosegte terme-
nul ,,dimensiune noeticd a personalitdtii
umane". Ar fi putut aga cum insugi spune,
si foloseascd termenul spiritualitate, dar
acest cuvAnt in limba englezd dduneazd inte-
lesului religios. Din acest .motiv vorbegte
despre noetic, in opozitie cu {enomenele psi-
hice, 9i despre dimensiunea noologicd a exis-
tentei umanel in opozitie cu planul psi-ho-
logic. Toate problemele specific umane sunt
localizate in aceastd dimensiune noologicd.
De vreme ce a stabilit cadrul in interi-
orul cdruia se migcd logoterapia, in multe
locuri din textele sale se referd la nevrozele
noogene gi psihogene. Nevrozele noogene
provin din golul existentiai, igi au rdddciiLa
in dimensiunea noeticd a personalitdlii. Pen-
tru a vedea mai bine deosebirea dinke ne-
vrozele psihogene gi cele noogene, trebuie
sd spunem cd nevrozele psihogene provin
din conJlictele dintre componentele psi-
hice precum ,,sine", ,,eu",,,supra eu". De-
spre aceste conflicie vorbesc qcolile psiha-
nalitice. Nevrozele noogene nu provin insd
din conflictele de mai sus, ci din conflictele
diferitelor valori, sau din dorinfa nesatisfi-
cutd, sau din cdutarea de cdtre om a unui
sens ultim al vielii sale, in mod esential
fiind vorba despre o zdddrnicire in voinla
pentru sens.
Prin urmare, nevrozele noogene se afld
in relalie cu golul existenlial, care nu este
un fenomen patologic, dar poate sfArgi in
nevrozd. RddXcina newozelor noogene este
constituitd de problemele spirituale gi de
aga-numita zdddrnicie existenfiald, agadar
trdirea gdlului existential. O asemenea ne-
vrozd noogend nu poate fi vindecatd prin
metoda clasicd a psihanalizei, ci prin logo-
terapie. Aqadar, o nevrozd care nu este re-
zultatul complexelor qi traumelor psihice,
ci al problemelor spirituale, al conflictelor
existenliale gi morale, ,,are nevoie de o psi-
hoterapie care sd se concentreze pe spirit".
Mai mul! logoterapia este indicatd gi ,,pen-
tru situatiile nevrotice care nu sunt noo-
gene". Addler a sustinut cd nevrozele sunt
rezultatele gi roadele sentimentelor de infe-
rioritate. insd Victor Frankl crede cd gi aceste
nevroze pornesc de la lipsa sensului vietii
qi nu de la sentimentele de inJerioritate.
Prin urmare, existenta sensului vietii
are o profundd semnificatie. Logoterapia
are de implinit un rol important in terapia
omului. Noodinamica, in opozitie cu alte
psihodinamici., poate indeplini o lucrare
extrem de importantd.
In interiorul acestor cadre, Victor Frankl
vorbegte despre diferite tipuri de nevroze
care se pot observa in epoca noastrd, pre-
cum fenomenul plictiselii, nevroza pensio-
narului care suferd din cauza absentei sen-
sului vietii, nevroza duminicii, cAnd se con-
qtientizeazd golul existential, exact atunci
cAnd ,,greutatea unei sdptdmAni cu multe
ocupatii inceteazA duminica, qi golul care
se afld inlduntrul sufletului apare deodat5",
boala directorilor, care inlocuiesc vointa de
sens cu vointa de putere, omul care este
terorizat,,de golul existential 9i se refu-
giazd, in rnuncd sau in distractii", nevroza
sotilor, a bdrbatilor activi, care incearcd sd
indepdrteze golul existential,,prin receptii,
bdrfe lumegti qi bridge", sau despre dez-
voltarea nevrozelor sexuale etc.
 Toate aceste foarte variate nevroze igi
au rdddcina gi principiul in nevrozele noo-
gene, gi constituie aga-numitul gol existen-
!ial. De acee4 nu pot fi vindecate prin psiha-
nalize, care provin dintr-o psihodinamicd
individuald, ci de cdtre noodinamicd, care
se leagd de descoperirea sensului viefii.
d. lntenlia paradoxald
Este cunoscut faptul cd, uneori se dez-
voltd in om ,,idei fixe, stdri de fricd gi stdri
obsesionale", care ii necdjesc Ai-l chinuiesc.
Logoterapia folosegte o tehnicd speciald
pentru abordarea acestor situalii. Aceastd
metodd se numegte ,,intenfia paradoxald".
in continuare vom prezenta exact ce este in-
tenfia paradoxald gi cum se vindecd prin ea
aceste idei fixe, stdri de fricd gi obsesionale.
Sunt unele fobii qi nevroze ideo-obse-
sionale, care se datorea zdr ,,unui mecanism
de agteptare a angoasei" gi acestea creeazd
chiar gi stdri somatice. Intenlia paradoxald
este o tehnicd ce ,,constA intr-o inversare a
stdrii bolhavului fald de simptomele lui gi
il face capabil sd se desprindd de newozalui" .
Analizdnd acest fapt, putem folosi cA-
teva exemple ilustrative. Este posibil ca bol-
navului sd-i fie fricd de ceva, lucru pe care-l
amplificd angoasa gi simptomele care Pro-
vin din aceasta. Tocmai atunci incearcd me-
dicul sd vindece problema schimb6nd starea
74
bolnavului, 9i in loc sh se teamd de sosirea
a ceea ce-i provoacd fricd, ,,il incurajeazd
sd gAndeascd sau sd doreascd, fie gi numai
penhu un minut, exact acel lucru de care-i
este fricd". A observat cd atunci cAnd bol-
navul, in loc sd combatd simptomele care
provin din agteptarea angoasei, ii mdregte
proporfiile, atunci simptomele se micAorea-
zd gi nu mai este urmdrit de ele.
Este caracteristic exemplul tulburdrii
somnului. Se poate observa la un anume
bolnav cd suferd de insomnie, pe de o parte
din cauza fricii cd nu va dormi, iar pe de
alta din cauza muncii pe care trebuie s-o
indeplineascd in cealaltd zi, gi de aceea se
silegte din rdsputeri ca sd doarmd. Atunci se
creeaz6. insomnia. Intentia paradoxalS con-
std in a-l izbdvi pe boLnav de aceastd anxie-
tate, prin gdndul cd organismul sdu are
posibilitatea de a se odihni oricdnd are ne-
voie. Victor Frankl spune in mod caracteris-
tic cd in aceastd situatie, folosind metoda
intenjiei paradoxale, ,,sfAtuim bolnavul sd
nu incerce sd-gi aducd somnul cu de-a sila,
din moment ce nevoiasantitdlii de somn
este asiguratd automat de organism. Prin
urmare, poate fdrd grijd sd facd exact con-
trariul, sd rdmdnd agadar treaz cdt mai
mult posibil". Dacd, agadar, gAndul cd nu va
dormi ii provoacd insomnie, atunci trebuie
sd fie inlocuit cu intentia de a nu dormi
deloc Ai astfel va veni foarte repede somnul.
75
 Dubois folosegte un foarte frumos exem-
plu referitor ia somn. Spune cd somnul
seamdnd cu un porumbel care poate sta pe
rnAna cuiva cat timp nu-i dd atenlie. Dacd
insd incearcd sXJ prindd, atunci va zbura
foarte repede. Aqa se intAmplS gi cu som-
nul. De aceea, prin intenlia paradoxald se
vindecd asemenea anomalii somatice, care
provin din fobiile psihogene.
Ceea ce se intAmpi5 cu somnul, se in-
tAmpld 9i cu alte fenomene care se relatio-
neazd cu angoasa de agteptare. Intentia para-
doxald are ca obiect respingerea angoasei,
sau mai bine, desprinderea omului de ceea
ce agteaptd.
Punctele centrale ale intentiei parado-
xale sunt patru. Dintre acestea, doud se
referd la reaclii gregite gi celelalte doud la
reactii corecte.
In principiu, existd aga-numita ,,pasivi-
tate gregitd", care constd in ceea ce am de-
scris pulin mai sus gi are legdturd cu ne-
vrozele angoasante gi cu stdrile de fricd.
Bolnavul hgteaptd sd recidiveze fobia din
cauza angoasei de agteptare. Poate, spre
exemplu, sd existe fobia ci va legina in mij-
locul drumului sau cd va suferi un atac de
cord.
Intenlia paradoxald utilizeazd,,corecta
pasivitate" pentru a corecta ,,gregita pasi-
vitate". Aceastd corectd pasivitate constd in
ironizarea de cdtre bolnav a simptomelor
sale, in loc de a incerca sd le indepdrteze.
Dupd aceea, urmeazd aga-numita ,,lucrare
gregitd" , cAnd bolnavul, ,,in loc sd incerce si
fugd de conflicte, se luptd cu ideile lui fixe
gi cu nevrozele obsesionale gi astfel le intd,
regte". Spre exemplu, persoana nevroticd
simte nevoia sd facd ceva, deoarece acest
lucru este cerut de sinele sdu, de aproapele
sdu sau de mediu. in incercarea lui de a
realiza lucrul respectiv, se prdbugegte.
Intentia paradoxald vindecd aceastd ,,lu-
crare gregitd" prin ,,corecta lucrare", aju-
t5nd bolnavul ,,sd-qi ignore nevroza prin
a-gi concentra atentia departe de eul sdu".
Prin urmare, cele doud stiri gregite (pa-
sivitatea gi activitatea) se corecteazd prin
intentia paradoxald, prin utilizarea a doud
stdri corecte (pasivitatea gi activitatea). in
acest punct, intentia paradoxald, care este
unul din aspectele esentiale ale terapiei lui
Victor Frankl, poate avea rezultate tera-
peutice uimitoare.
in intenlia paradoxald se folosegte foarte
mult umorul sau ironia. Cu adevdrat, ,,umo-
rul este gi acesta o armd psihicd in lupta
pentru autoconservare", aga cum a trdit-o
Frankl in lagdrele de concenkare. Frankl
acordd o mare importantd umorului, pen-
tru cd acesta il ajutd pe om sd iasd din si-
tuatia in care se afld, qi-i ingdduie sd se vadd
pe sine intr-un mod detagat 9i lipsit de griji.
De altfel, dupd cum observd Frankl, nici un
animal nu are posibilitatea de a rAde de el
insugi. Aceasta este o trdsdturd caracteris-
ticd omului. Prin umor, omul are posibili-
tatea de a se desface de problemele pe care
le lntAmpind, pentru cA, aqa cum observd
Heidegger, ,,interesul trist" in realitate ,,este
caractedstica esenjialS care traverseazd exis-
tenta umand".
Foarte multi au aplicat intentia parado-
xald gi umorul in psihologia clinicd. Gordon
Allport spune cd atunci cAnd omul invald
sd rAdd de el insugi, intrd pe drumul ,,auto-
structurdrii 9i probabil gi al vindecdrii". Nu
este fdrd legdturd acest lucru cu faptul cd
toji cei care au probleme psihice, in prin-
cipal pacientii clinicilor psihiatrice nu rAd,
ci sunt seriogi. Aceastd constatare are legi-
turd cu simptomele unei anomalii interi-
oare. De asemenea/ el aratd marea valoare
a cunoagterii de sine gi a autocriticii'. C6nd
'Ar fi util de amintit cu acest prilej faptul cd
ascetica ortodoxd existe o atitudine ntrrnitd defii-
mare de.sine, esentiald in procesul de insdndtoQire a
suflptului, care este mai mult decit o simpld auto-
criticd, care ne amintegte de mentalitatea comunista.
Efectul terapeutic al acestei stdri existentiale creq-
tine este cunoscut gi probat de staretii ortodocai din
toate timpurile. Defiimarea de sine este la antipodul
terapiilor modeme, care cultivd cu orice pret o gan-
dire pozitivd despre pacient pentru al scepa pe aces-
ta de depresii gi a-i reda aga-zisa incredere in sine.
78
Insistenta asupra acestei gAndiri pozitive despre
propria persoand duce de multe ori la exacerbarea
trufiei qi la pierderea bunului simt al realitdtii, de
asemenea conduce la o dependengd in ceea ce pri-
veQte cultivarea acestui soi de gdnduri pozitive, dar
ireale. Din bogdtia extrem de variatd a Tradifiei vom
oferi spre meditatie cdteva exemple in sensul obser-
vatiei noastre. Iatd rdspunsul concis al SfAntului Var-
sanufie din Gaza cdtre un monah: ,,Frate, nu md sili
sd vorbesc, pe mine care voiesb si imbriligez linig-
tea Si tdcerea. Sprijinegte deci inima ta $i stdruiegte
intru necldtinare. CSci cel ce a pizmuit pe Adam de
la inceput gi l-a scos din rai pizmuiegte unirea noas-
tre in cuget... De aceea nu te lasa amdgit de el in
vreo privintd, ca sd nu te clatini din locul tAu. Cdci
este cumplit infuriat impotdva noastr6. Dar cAnd ne
smerim Domnul li zdddmiceqte lucrarea. Deci sd ne
defdimdm totdeauna pe noi inqine. Cdci in aceasta
std biruinfa. CAt despre gAndul de a pleca in pustie,
Pdrinfii au spus cd sunt trei lucruri de pret gi daci
cineva le pezeqie pe ele poate vielui gi in mijlocul
oamenilor gi in pustie gi oriunde s-ar int6mpla: Sd
se defdimeze pe sine insugi, si-gi arunce voinfa sa
la spate gi si se agtearnd sub picioarele a toatd'fip-
tura" (traducere de pr. Dumitru Stdniloae, in Fllo-
in calia vol. XI, Bucuregti, 1990, p. 103). Si privim, de
asemenea, la ceea ce spune Marele Pavel, Aposto-
lul neamurilor, despre sine: ,,Cdci eu sunt cel mai
mic dintre Apostoli, care nu sunt vrednic sd md nu-
mesc apostol" (1 Corinteni 15, 9); sau: ,,Cdci Hristos
a venit in,lume sd mAntuiascd pe cei pdcdtogi, din-
tre care cel dintAi sunt eu". Acestea le spune de-
spre sine cel ce ,,a fost rdpit in rai gi a auzit cuvinte
de nespus, pe care nu se cuvine omului sd le grd-
iasc6" (2 Corinteni 12, 4), fdrd frica ci se va prd-
bugi ln depresie sau deznddejde.
cineva se cunoagte pe sine gi gregelile sale,
atunci le poate gi vindeca.
Victor Frankl, vorbind despre intentia
paradoxalS, subliniazd doud lucrur| Primul,
cu toate cd intenlia paradoxald poate avea
intr-o mare mdsurd corecte rezultate tera-
peutice, ea nu trebuie consideratd ,,un pana-
ceu universal, sau o metodd care face mi-
runl" . AI doilea, negtegit trebuie sd existe,
in conformitate cu terapia bolnavului, o
individualizare a aborddrii situafiilor. De
altfel, vorbind despre simptomele cuprinse
in aqa-numita ,,greqitd pasivitate" qi in ,,gre-
qita lucrare", ardtdm cd existd o diferen-
tiere. intr-adevdr, existd o varietate de bol-
navi, fapt care nu ne ingdduie si folosim
aceeagi metodd pentru doi oameni. Penhu
cd existd unicitatea Iiecdrui om gi unicitatea
conditiilor vietii sale, psihoterapeutul tre-
buie sd individ ualizeze gi sd improvizeze.
De asemenea, alegerea metodei terapeutice
potrivite depinde atdt de individualitatea
bolnavului, cdt 9i de personalitatea psiho-
terapeutului.
Pentru a deveni mai inteligibild aceastd
,,intentie paradoxald" , este nevoie sA pre-
zentdm cAteva exemple la care se referd
chiar Victor Frankl. Am spus pAnd acum
cd toate aceste teorii au fost aplicate pe bol-
navi gi prin urmare, existd rezultate care
au condus Ia vindecare-
O studentd la medicind simtea fricd gi
teroare odatd cu intrarea profesorului ei de
anatomie in sala de cursuri. CAnd a aplicat
inteniia paradoxald, agadar c6nd a gAndit:
,,Iatd-l pe profesor, acum ii voi ardta cAt
de bine tremur, cu adevdrat ii voi ardta
cum (gtiu sd) tremur", a fost incapabild sd
tremure.
l]n anume bolnav a suferit un infarct
coronarian. Aceastd boald i-a creat o anume
anxietate, in principal daioritd ideii cd, la un
moment dat, va iegi din spital, unde rimd_
sese gase luni gi beneficiase de supraveghere
medicald. Cdnd a iegit din spital, a simtit cd
a revenit durerea in zona inimii. Aceasta
i-a creat fobii. in acest caz, intentia para,
doxald a fost sd mdreascd atAt durerea, cAt
qi palpitatiile, atunci cdnd apdreau aceste
fobii 9i palpitatii. El incerca sd aibi o cAt
mai mare anxietate, dar nu putea. Aceasta
i-a dat curaj gi s-a eliberat de acea idee.
O femeie uita uneori uga casei ei des_
chisd. A fost cuprinsd de fricd mare gi pen-
tru doudzeci de ani, pe .de o parte s-a in-
tors de multe ori sd controleze dacd uga era
inchisd, iar pe de altd parte nu se putea
izbdvi de sentimentul cd uga era deschisd.
$tia cd e lipsitd de sens aceast5 fobie, dar
nu putea sd o controleze. 9a eliberat gi s,a
vindecat prin intentia paradoxald, prinh-o
gAndire antiteticd. Terapeutul a invdtat-o
r
sa spuna: ,,$i ce este cu asta, dacd uga este
incuiati sau nu? Sd fure toate gi tot apar-
tamentul".
Un altul se distingea prin faptul cd era
stdpAnit de ideea fixd 9i fobia cd va fi in-
vins de dorinla de a sparge vitrinele insti-
tutiilor. $i asemenea idei avea in fiecare
minut. Frankl i-a spus in mod hotdrAt sE
se ducd gi sd spargd in acel moment o vitri-
nd gi s-o facd bucdtele. Bolnavul a inteles
atunci cd nu putea s-o facd gi astfel s-a
vindecat.
Frankl sustine cd fiecare om, din pro-
prie iniliativd, fdrd s-o cunoascd, folosegte
de multe ori in viata lui intentia parado-
xald ca medicament terapeutic pentru a se
izbdvi de diferite traume psihice gi soma-
tice, chiar gi anomalii. Face referire, desi-
gur, la doud exemple din indelungata sa
experientd.
Un student i-a relatat cd a avut o pro-
blemd somaticd, adicd de fiecare datd c6nd
se ghsea impreund cu altii, ii chiordiau mat-
ele. Oricdt ar fi incercat sd combatd aceastd
stare, nu izbutea. S-a vindecat atunci cdnd
a luat hotdrdrea cd aceasta va fi o problemi
pe care o va avea toatd viata sa. Astfel, im-
pdcarea cu boala a fost vindecdtoare, proba-
bil pentru cd provenea dintr-o cauzd psihicd.
La fel, un tAndr care se bAlbdia a incer-
cat odatd, din proprie inifiativd, sd obfind
simpatia unui vatman de tramvai, pentru o
anumitd gregeald pe care o fdcuse, prin a_i
ardta cd este un bdiat necdjit, care se bAl_
bAie. Degi avea acest cusur, intr-un anumit
moment, cAnd a lncercat sd-l facd in mod
deliberat, adicd atunci cdnd a incercat sd
se bdlbAie, nu a reugit.
Trebuie sd vedem insd marea valoare
a intentiei paradoxale, nu atdt in unele cu_
sururi somatice, c6t, in special, in desfacerea
omului de problema careJ terorizeazd gi in
principal in dobAndirea sensului pentru
viatd. Din acest motiv ,,intentia parado_
xald" este incadratd in interiorul intregului
sistem al logoterapiei lui Victor Frankl.
e. intklnirea existenliald cu logoterapeutul
Logoterapia oferi ratiunea existentei
fiecdrui om, sensul vietii, deoarece, dup;
cum s-a constatat, acolo se gdsegte problema
de bazd, a omului. Din aceastd peispectivd,
logoterapeutul este acela care-l va iyutu p"
bolnav sd dobAndeascd acest sens, pentru a
se izbdvi de golul existential, de aga_nu_
mita zdddrnicie existentiald. personalitatea
terapeutului joacd un rol insemnat in ina_
intarea g.i terapia omului.
Victor Frankl accenfueazd in mod repe_
tat cd astdzi medicii intAmpind in mod con_
tinuu, din partea bolnavilor, intrebarea: ,,Ce
este viata?" sau ,,Ce este durerea?,,. De aceea,
r
psihoterapeutul ajunge mai des in legdturd
cu problemele umane, decAt cu simptomele
nevrotice. Astdzi, oamenii ir-r ioc sd meargd
la preoli, pastori gi rabini, merg la medici,
de aceea medicul ,,are de intAmpinat mai
curAnd probleme filosofice decdt conJlicte
psihice".
Astfel, intdlnirea dintre medic si bolnav
are o insemndtate mai mare decdt tehnica
pe care o va utiliza. Aceasta se spune, desi-
gur, Idrd a subestima metodologia proprie
terapeutului.
Victor Frankl folosegte conceptul lui
Jaspers ,,comunicare existentiald", gi spune
cd aceasta joacd un rol important in tera-
pia bolnavului, de vreme ce problemele
de bazd ale omului sunt cele existenliale.
Existd situalii cAnd aceastd intAlnire pro-
priu-zisd a medicului cu bolnavul aduce
rezultate fdrd a fi folositd o metodd sau o
tehnicd particulard. El relaieazd douX exem-
ple care certificd acest lucru. Unul, in care
o fatd s-a vindecat fdrd ca Frankl sX-i fi
spus ceva, doar trimifAnd-o Ia alt medic.
Aceea a mdrturisit mai tdrziu cd a vinde-
cat-o acea intAlnire, fdrd sd viziteze medicul
recomandat de Frankl. Un alt exemplu este
al unui ghestapist, care, cu toate cd era ne-
vrotic, intreba despre problemele sale ca gi
cum ar fi fost vorba de un prieten al sdu.
Frankl a diagnosticat cd acesta este cel care
are problema gi !a rdspuns ce ar trebui sd
facd prietenul lui gi, dupE cum spune Frankl,
,,ghestapistul m-a tinut ore in gir gi eu am
continuat s5-i aplic terapia in acest mod
indirect".
Este nevoie insd de o mare atentie in
exercitarea logoterapiei, pentru cd aceastd
relatie dintre medic Ai bolnav o poate lua
pe un drum greEit. Logoterapeutul nu tre_
buie si nu fie influenlat de doud situatii
extreme, adicd pe de o parte a" ,i-*ii"
omeneascd in dauna poziliei gtiintifice,9i
de metoda gtiinlificd gi pdrerea tehnicd, pe
de altd parte, in dauna interesului pentru
existenta umand. Aga cum in mod caracte_
ristic spune: .,Relafia terapeuticd se dezvoltd
intr-un cdmp polar al tensiunii, unde multi
se exprimd de pe pozitiile extreme ale apro_
pierii. umane, pe de o parte, distanldrii
9i
gtiintifice pe de alta". Cu alte cuvinte, inte_
resul siu uman nu trebuie sd_i desfiinteze
metoda sa gtiintificd 9i tehnica, dar ator-
9i
darea lui gtiintificd nu-l poate cobori pe
bolnav la statutul de om-magind.
Pentru a exista asemenea compatibi_
litAti intue logoterapeut gi pacient este nevoie
de maturitate. $i dacd gdndegte cineva in
mod obiqnuit cd omul bolnav este predispus
la stdri de imaturitate, aceasta inseamnj cd
se impune mai multb maturitate din partea
psihoterapeutului. Fdrd existenta Jcestei
r
persoane echilibrate, aceste relatii se trans-
formd in stdri dureroase, care mdtesc ne-
vrozele.
Este important ca psihoterapeutul sd cu-
noascd faptul cd nu trebuie sd influenteze
congtiinta omului, nici chiar cea a ateului.
El subliniazd in mod specific: ,,Logotera-
peutul nu are dreptul de a inlluenla in mod
congtient hotdrArea bolnavului, sau cum sd
explice responsabilitatea sa, sau cum sd ac-
cepte sensul seu personal". Logoterapeutul
nu trebuie sd-gi exercite lucrarea ca un das-
cdl sau ca un preot, prin predicd agadar, 9i
nici ca un pictor, care va oferi bolnavului
sensul pe care acesta iI crede, ci sd lucreze
precum un oftalmolog. Aceasta inseamnd
cd el nu va trasa scopuri gi aspiratii, nici
nu va fixa sensul vietii, ci va curdta ochiul
bolnavului, il va vindeca astfel incdt sd
vadd cu libertate gi responsabilitate sen-
sul 9i scopul vielii 1ui.
Sunt caracteristice cuvintele lui Victor
Frankl: ,,Rolul logoterapeutului constd in
a ldrgi 9i a extinde cdmpul vizual al bol-
navului, astfel incAt intregul spectru al sen-
sului viefii gi al valorilor morale sd devind
vizibil" . Aceasta inseamnd cd logoterapeu-
tul trebuie sd lucreze mai mult ca un doctor
de ochi.
Rolul terapeutului, dupd cum il descrie
Frankl, seamdnd foarte mult cu modul in
care lucreazd pdrintele duhovnic care are
harul discerndmAntului, aga cum il prezintd
textele neptice ale Traditiei ortodoxe. Existd
in mod sigur o tintd generald a omului, insd
duhovnicul cu discerndmAnt, indumnezeit,
vede starea omului gi-l vindecd, astfel incdt
acesta singur sd-gi activeze libertatea gi res_
ponsabilitatea. Nu vom spune insd aici mai
multe despre relatia dintre logoterapie gi
traditia nepticd.
5. Diferite puncte importante
in capitolul anterior am vdzut tezele gi
principiile de bazi ale logoterapiei, aqa crrn
le expune renumitul psihiatru gi logote_
rapeut Victor Frankl. Citind cdrfile lui, cit!
torul constatd cd existd gi alte cdteva puncte
interesante. El poate gdsi mu.lt material care
sdJ ajute, atdt in viata sa personald, cdt in
Si
incercarea de a-i ajuta pe alfii. Exact tr acest
capitol vom vedea unele dintre aceste puncte
interesante.
a) Logoterapia, aga.cum o dezvoltd
Frankl, nu trebuie si fie aplicatd numai in
cadre religioase. in ceea ce privegte aceastd
temd, Frankl este deschis. El accentueaz5
in mod repetat cd logoterapia este ,,o teorie
lumeascd gi o practicd medicald,, , care-ilasd
bolnavului posibilitatea sd inteleagtr respon-
sabilitatea existentei sale, ,,fie cd e vorba
de convingerile lui religioase, fie de teoriile
lui agnostice". Ba chiar mai mu1t, tezeie logo-
terapiei pot fi aplicate gi unor bolnavi atei
qi, desigur, pot fi folosite gi de medici atei.
Victor Frankl este evreu gi in anumite
locuri ale scrierilor sale este vizibild inde-
letnicirea cu Vechiul Testament gi cu rugd-
ciunile evreiegti. Uneori foloseqte exemple
din Vechiul Testament pentru a-gi susline
opiniile. insd, negregit, nu limiteazd la acest
punct principiile logoterapiei, ci subliniazd
libertatea in fata convingerilor, atAt ale bol-
navilor cdt gi ale medicilor.
Logoterapeutul, aga cum trebuie sd res-
pecte ateismul gi agnosticismul ateului, tot
aga trebuie sd respecte gi convingerile religi-
oase ale omului legat de o religie. Frankl
spune cd nu existd nici o obiectie ca logot-
erapeutul sd foloseascd inclusiv convinge-
rile religioase ale pacientului, credinta lui,
astfel incdt sd fie sprijinite puterile lui spiri-
tuale. in aceaste situatie insd, este necesar
ca psihiakul sd se transpund in postura
bolnavului.
PrezentAnd punctele comune 9i cele di-
ferite existente intre psihoterapie 9i religie,
el spune cd scopul psihoterapiei, al psihia-
triei qi in general al medicinii este sind-
tatea, in timp ce scopul religiei este mAn-,
tuirea. Uneori insd, in mod direct una este
ajutatd de cealaltd. Religia poaie sd nu aibd
drept scop sdndtatea, ci mAntuirea, insd il
conduce indirect pe om gi la sdndtate. Alte-
ori psihiatrul, fdrd sd urmdreascd ceva gi cu
totul neagteptat, dhruind omului sdndtatea,
il ajutd sd-gi recAgtige credinta in Dumne-
zeu. De aceea, nu trebuie sd existe conflict
intre logoterapie qi religie, nici intre logo-
terapeut gi preotul duhovnicesc. Aga cum
am vdzut panA acum qi vom vedea gi in ca,
pitolul urmdtor, existd unele puncte comune
intre aceste doua realitdti.
b) Logoterapia se leagd de timp din mo-
ment ce igi exercitd terapia asupra trecutu-
lui, prezentului gi viitorului. Existd foarte
multe dintre scrierile lui Frankl care se re-
ferd la aceastd temd interesantd. in principiu,
viitorul capdtd o insemndtate speciald prin
sensul pe care-l avem in viafd gi prin sim-
tirea faptului cd viata agteaptA ceva de la
noi. Acest punct a fost trecut in.revistd in
alt capitol. Astfel viitorul, cu toate cd se afld
in legdturd cu ocaziile incd nerealizate, este
abordat in cel mai fericit mod prin exis-
tenta unui sens concret gi prin faptul de a
se ldsa cineva pe sine liber in curgerea eve-
nimentelor, cu credintd 9i nddejde.
Dar gi trecutul este abordat intr-o ma-
nierd reugitd. Trecutul unui om seamdnd
cu un spatiu de depozitare, in care se afld
toate cete a trdit omul, 9i astfel trecutul este
in realitate o parte a vietii unui om ,,care a
N
invins provizoratul Si a realizat vegnicia".
O asemenea abordare a trecutului il ajutd
pe om sd facd fa,td problemelor care apar la
vdrsta de mijloc (la maturitate) 9i sd inld-
ture frica de bdtrenete gi moarte. Tot ceea
ce a realizat omul in viata lui trece in eter-
nitate. Acest eveniment ii determinA exis-
tenla gi-i dd sens vietii.
OmuJ poate insd gdsi sens gi-n prezent.
Tocmai actiunile trecutului, care rdmAn in
vegnicie, gi mersul cdtre dobdndirea sen-
sului in viitor ajutd foarte mult gi prezentul.
Nu e posibil ca cineva sd amAne rezolvarea
problemei lui in viitor, sau in aite gene-
ratii, Si sA piardd prezentul. Raportarea la
sensul care agteaptd viitorul imediat tre-
buie sd aibi legdturd cu prezentul, iar nu sd-i
diminueze forta. Exemplul lipsei de copii
(intr-o familie), care se relationeazd cu spe-
ranta nagterii de copii, este expresivd in acest
punct. Omul trebuie sd gdseascd sens in
viata lui, iar nu sd transfere sensul altor
generatii.
Sunt caracteristice cele pe care le spune
Victor Frankl despre cazurile oamenilor care
suferd din cauza lipsei de prunci Ei care
cred cd viala lor nu are sens din aceastd
cauzd: ,,Dacd sensul vietii se afld in pro-
creatie, atunci fiecare generatie va gdsi sen-
sul vietii ei ir:r generafia urmdtoare. Atunci,
problema sensului ar trebui sd se amdne
de la generatie la generajie, 9i niciodatd nu
se va solutiona. Dacd viata pentru fiecare
generatie de oameni nu are sens, atunci nu
este, de asemenea, fird noimd sd eternizeze
ceva lipsit de sens?".
Prin urmare, sensul personal, care se
leagd de ipostasul omului, dd sens gi va-
loare timpuiui, care se exprimd ca trecut,
prezent gi viitor. FXrd acest sens existen_
lial al viefii, timpul devine chinuitor.
c) Pentru cd Victor Frankl a hdit gi a flcut
terapie in lagdrele de concentrare, cunoagte
foarte bine starea psihologicd a condamna-
lilor qi a celor inchigi, dupd cum cunoagte
gi toate problemele pe care ie mentioneazA.
Intr-un lagdr existd trei faze psiholo-
gice concrete ale vietii omului. prima se
car aclerizeazd prinh-o zguduire cauzatd de
intrarea intr-un asemenea'lagdr, intr-o ase-
menea inchisoare. Existd eventualitatea ca
cineva sd se prdbugeascd gi sd ceard sinu-
ciderea, cAnd este amenintat cI igi va sfdrgi
viata in camerele de gazare sau cel putin nu
va muri intr-un mod firesc. Un astfel de om
se simte ca un viitor mort. A doua fazi se
leagd de schimbarea caracterului care sur-
vine pe durata gederii in lagdr. Omul cade
intr-o indiferentd, intr,o,,hibernare,,, rela-
, lionatd insd qi cu o puternice stare de iritare.
A treia fazd este ,,experienta unicd a im-
personalizdrii dupd eliberare". Odatd cu
r
punerea in libertate, eliberarea din inchi-
soare qi din lagdrul mortii, se intAmpld o
schimbare abruptd din constrAngere (pre-
siune). Se schimbd total caracterul elibera-
tului in inchisoare, 9i poate suferi boala sca-
fandrilor, care vin dintr-o datA din addncul
mdrii la suprafatd, 9i a pegtelui, care in
mod inopinat ajunge din apele addnci la
suprafald.
In toate aceste trei situafii este nevoie
de o metodd speciald, pentru ca dejinutul
sau cel care a fost inchis sd poatd iace fa,td.
acestor situafii dificile. Aici se cer incer-
cdri de sprijinire a omului pentru a nu se
dezorienta gi a nu se prdbugi.
Ceea ce menlioneazd aici Victcr Frankl
se intAmpld in orice imprejurare dificild din
viald, precum in boli 9i in alte situatii, care
se relationeazd cu gederea noastre intr-o
societate care posedd trdsdturile unei inchi-
sori. Spre exemplu, cAnd apare o boald in-
curabild, omul trece prin aceste trei faze.
La inceput trdiegte un goc, in continuare o
indiferenld, cu consecinje catastrofale, qi in
final dacd se vindecd, fteiegte o viatd in-
tensd, cu consecinte imprevizibile. La fe1
se intAmpli gi cu intdmpinarea mortii per-
soanelor dragi sau cu apropierea mortii in
viata noastrd personald.
In toate aceste cazuri, dobAndirea sensu-
lui vielii, sustinerea noastrA pe baze religi-
oase gi morale este necesard. Aceasta aratd
cd logoterapia il ajutd pe om mai mult dec6t
orice altd psihanalizd.
d) ln mod obignuit, se impune ideea cd
nihilismul este adevdrul teoretic filosofic in
care se spune cd nu existd nimic, in afard
de nimicul insuqi, 9i prin urmare, se vor-
begte despre nefiintd. Desigur cd aici se cre-
eazd o problemd spunAnd cd nefiinta exisid.
Este posibil sd vorbim despre existentd gi
simultan s-o relationdm cu nefiinta? Victor
Frankl sublinia zd cd ,,existd,qi un nihilism
viu gi practic'i. Nihilism este si acea stare
a vietii in care se considerd cd fiinta nu are
sens. Nihilist este cel care considerd exis-
tenta sa ca fiind fdrd sens.
Este foaite importantd aceastd opinie
a lui Victor Frankl despre nihilismul prac-
tic Ai viu,9i despre nihilist. El dovedegte
cd nu este posibil sd ne mullumim doar cu
detinerea unor adevdruri filosofice teoretice
gi sd negim realitatea. O viatd fdrd sens
este nihilism, inexistentd 9i desigur nefiintd.
e) Logoterapia lui Victor Frankl oferl
mesajul optimismului gi al sperantei. Ea
nu se epuizeazd in proceduri psihanalitice
care de multe ori pot crea un cerc vicios, ci
oferd ceva pozitiv, qi in acest fel il elibe-
reazd. pe om din stdrile dificile.
Cel mai mare optimism, dar gi convin-
gerea lui Victor Frankl este cd, in ciuda tu-
turor celor ce se pot lntdmpla in viata unui
om, in ciuda tuturor constrdngerilor pe care
este posibil sd le suporte, in ciuda multi-
tudinii de situalii, cu toate acestea, omul
salveazd fie gi numai cAteva momente de
libertate. Ag dori sd folosesc chiar cuvin-
tele lui Victor Frankl: ,,Un rest de libertate,
oricAt de limitat ar fi, rdmdne ln om ln ca-
zurile nevrotice gi chiar in cele psihotice.
Cu adevdrat, sdmburele interior al perso-
nalitdlii bolnavului rdmAne neatins chiar gi
de psihozd... Un individ psihotic nevin- II
decat poate sd nu fie utif cu toate acestea el ,_, _*_-"*_?'M
{,,$
pdstreazd demnitatea existentei umane. Aces-
ta este crezul unui psihiatru. Fdrd acesta, nu
cred cd ar merita efortul de a fi psihiatru". PSIHOTERAPIA
Logoterapia fintegte spre aceastd dem- ORTODOXA
nitate a existenlei umane, distinge libertatea
care nu poate fi total desfiintatd 9i oferd sens
vielii.
r

Psihoterapia ortodoxi

Cdnd anterior am incercat sd prezen-

tdm tezele fundamentale ale logoierapiei
lui Victor Frankl, nu am avut del6c intentia
de a face o criticd a tezelor lui pe baza Tia_
ditiei ortodoxe, nici de a o compara cu alte
gcoli psihanalitice, dezvoltate in ipatiul occi_
dental. Ceea ce am incercat si facem este
aceea de a prezenta tezele fundamentale
ale logoterapiei. Prin urmare, nu a fost o
expunere comparativd a acestor teze, ci
prezentarea ideilor de bazd ale lui Victor
Frankl.
in continuare vom vedea tezele fun-
damentale ale Traditiei ortodoxe neptice,
pe care am putea-o numi psihoterapia orto_
croxa, pentru ca tema prezentatA aici sd
poatA fi intregitd in misura posibiluJui. Tre_
buie subliniat faptul cd gi la acest punct nu
:o-.f9.: comparalie intre Iogoteiapia lui
Frankl gi psihoterapia brtod&a, ugu .r*
au dezvoltat-o pe aceasta pdrintii Blsericii,
deoarece nu trebuie sd se producd vreo
confuzie._Pur gi simplu, dupd prezentarea
opiniilor lui Frankl, cifitorul tre-buie sd vind
coltact gi cu invdtdtura nepticd a Sfin_
i1
lilor Pdrinli p-entru a vedea actualitatea
invdtiturii ortodoxe.
 1. Obseraalii generale
inainte de a vedea principiile de bazd
ale psihoterapiei ortodoxe, trebuie sd sub-
liniem trei observatii importante, care ne
vor ajuta sd evaludm atAt psihologia, aga
cum afost dezvoltata in Occident, cat 9i tra-
ditia nepticA ortodox5, aqa cum au trdit-o
gi au exprimat-o Sfinlii Pdrinfi.
Existd insd gi un alt parametru foarte
interesant. Dacd descoperirile psihologice
sunt considerate ca o cdutare ortodoxd in
atmosfera ereticd a Occidentului, cu toate
acestea, acceptarea acestor teorii de orto-
docqi, cAnd in acelagi timp este ignoratd 9i
desconsideratd propria tradilie ortodoxd
neptic6, este o mentalitate ereticd. Aceasta
se probeazd prin faptul cd cei care au ftans-
ferat in spatiul ortodox concluziile gi des-
coperirile psihologiei din afara Bisericii
(066o0ev), au ignorat cu desdvdrgire invdfd-
tura Pdrinlilor neptici ai Bisericii, invdtd-
turd care se referd gi la acest spatiu interior,
ce se numeste subcongtient. Cu tolii suntem
martorii faptului cd educatia creqtind, care a
existat in urmd cu cdiiva ani in spaliul nos-
tru, s-a raportat gi a avut legdturd cu psiho-
logiile de tip occidental, pentru cd desigur,
responsabilii educaliei cunogteau aceste idei,
in timp ce ignorau cu desdvArgire, ba chiar
mai mult, ii calomniau pe Pdrinfii neptici
ai Bisericii. Prima observalie este aceea cd
psihologia contemporand este produsul
Occidentului gi rezultatul stdrilor care a
predominat in spatiul occidental. S-ar putea
spune/ aga cum de altfel s-a observat gi de
cdtre alti exegeli ai fenomenului, cd desco-
peririle psihologice au fost in fapt o cAutare
cregtin-ortodoxS, care s-a remarcat in Occi-
dentul eretic. Cu aceasta vrem sd sustinem
opinia cd traditia occidentali, aga cum a fost
cultivatd de franci gi de teologia scolasticd,
gi aqa cum a fost ea exprimatd in mdrtu-
risirile cregtine ale Occidentului, 1-a lirnitat
pe om la ratiune, la simturile exterioare gi
Ia manifestdrile morale. Datoritd faptului
cd occidentalii au respins traditia nepticA gi
isihasmul ortodox, au ldsat fdrd rdspuns
multe intrebdri existentiale ale omului. Cdnd
viata cregtind se reduce la logicd, conside-
ratd centrul existentei umane/ sau atunci
cdnd se vorbegte de o renagtere, care nu are
legdturd cu migcarea dinamicd gi cu adAn-
cul interior a1 omuiui, atunci se creeazd
diferite probleme tragice: Oamenii au sesi-
zat cd dincolo de lucralea ratiunii, de etica
exterioard qi de stdrile simtuale, existd gi
un alt spatiu care trebuie abordat. Tocmai
acest go1 al anhopologiei cregtinismului occi-
dental au incercat sd-l completeze descope-
ririle psihologice. Din acest motiv afirmdm
cd dezvoltarea psihologiei este o cautare
ortodoxd in spatiul eretic al Occidentului.
I
Desigur, nu trebuie sd negdm cdteva
din concluziile psihologiei contemporane.
De altfel, pAnd acum am vdzut cAt de apro-
piatd de tradijia nepticd gi de teologia orto-
doxd este logoterapia lui Victor Frankl. Dar
la ceea ce trebuie sd ludm aminte este fap-
tul cd noi, ortodocgii, avem marele dar de a
avea la dispozitie textele Pdrintilor neptici,
care se referd la aceste teme majore care-l
preocupd pe om gi care vindecd proble-
mele lui fundarnentale din interiorul unei
antropologii qi soteriologii totale, care se
sprijind pe adevXrata teologie, hristologie
qi ecclesiologie. t psihologia, in loc sd fie teoria cunoaqterii gi
Desigur, este cunoscut faptul cd sufletul
bizantinului (romeului) este foarte diferit de
sufletul omului occidental. Stelios Ramfos,
examinAnd deosebirea dintre psihologia din
afara Bisericii qi teologia ortodoxd nepticdl,
face observatii pdtrunzdtoare, vrednice de
atentie qi foarte importante pentru expune-
rea temei cu care ne ocupdm. Voi prezenta
in continuare punctele centrale ale opiniei lui.
Sufletul omului, care este nemuritor
dupd har, are in mod evident un caracter
comunitar, din moment ce aceastd lucrare
dinamicd transcedentd a duhului (nveJpa)
il unegte pe om.cu universul gi cu Dumne-
zeu. Insd aceastd nemurire a sufletului
' in care este cuprinsd qi psihologia ortodoxd.
r00
dupd har a fost respinsd in Occiclent la
sfdrgitul Evului Mediu gi a fost uitatd ln
perioada modernd. in locul ei s-a impus o
altd inovatie, in principiu a lui Descartes,
,,un alt suflet inchis in el insugi gi identificat
cu congtiinta - g6ndirea impreund cu vointa _
drept care, din teoria cunoagterii gi a ahe_
vdrului, psihologia se transformd in teoria
congtiintei gi a fost relationatd cu studiul
functionirii sistemului nervos,,. Aceasta in-
seamnd cd sufletul, care-l conduce pe om
spre comuniune cu creatia Ei cu Dumnezeu,
a tost identificat cu congtiinta. Drept care,
a adevdrului, a devenit teoria congtiintei
gi a fost identificatd cu functionarea sisie_
mului nervos, agadar a devenit o parte a
trupului uman.
S-a constatat insd repede cd lucrarea
congtiintei qi functionarea nervoasd ,,nu
acoperd ansamblul fenomenelor psihice,
gi nici partea cea mai mare a sufletului,,, de
aceee a gi fost dezvoltatd psihologia adAn-
curilor sau psihanaliz4, prin caie gtiinta
contemporani incearcd sd pdtrundd trau_
mele psihice nemanifeste gi incongtiente,,.
Dacd va observa cineva cu atenfig va con_
stata cd prin asemenea consideratii, omul,
' in loc sd fie o fiintd comunitard, devine un
individ care se inchide ermetic in el insusi
gi este determinat de circuitul sdu psihic
l0r
interior. Acelagi ,,eu." , cu criteriile qi opor-
tunitatea lui, analizeazd incongtientul. Ast-
fel, prin metoda psihanalizei occidentale ,,se
caute cu toate puterile sufleteqti blindarea
eului in fala exploziilor gi presiunilor repri-
mdrilor, cu alte cuvinte este vorba de con-
solidarea in starea autarhicd de inchidere
interioard a sufletului egotic Ai de protecfia
coeziunii sociale fald de lucrarea dizolvantd
a impulsurilor liber dezldnjuite".
Aqadar gi Stelios Ramfos semnaleazd
faptul cd psihologia moderni este o crealie
a Occidentului, cd a fost dezvoltatd in spa-
tiul occidental gi cd a fost rezultatul unei
antropologii diferite de cea ortodoxd. in
timp ce in vremurile mai vechi, sufletul a
fost considerat o lucrare a comuniunii, in
continuare acesta a devenit o simpld con-
gtiinld 9i gAndire, care a avut ca rezultat
crearea unui suflet subteran care se gdsea
,,intr-un continuu conJlict cu sufletul cunos-
cut comunitar", gi in acest mod omul s-a
dedublat din punct de vedere spiritual. Ast-
fe1 inchis in lantul egocentrismului sdu, su-
fletul simte o bucurie sdlbatici ,,in dezldn-
luirile pldcerii gi in impunerile autoritare",
cu rezultatul cd in loc sd se vindece se
,,atandd" 9i mai mult. Psihanalistul nu-l
poate vindeca, deoarece considerd aceastd '
dedublare ca ,,pe un dat qi de 1a sine inte-
leasd", drept care il ,,desface gi mai mult".
102
Aceasta inseamnd cd omul nu trebuie
sd fie analizat ca fiinfd autonomd, iar sufle_
tul lui nu trebuie limitat la conqtiintd, care
este o imbinare a gindirii Ei a vointei, ci su-
fletul trebuie sd fie considerat eiementul
duhovnicesc al existentei omului, care are
minte (vouq) 9i ratiune (ldyoq) 9i in acest fel
omul poate intra in relatie cu comunitatea,
cu Dumnezeu gi cu creatia. CAnd nu se face
distinctie intre minte gi ratiune, ci aceste
doud elemente sunt identificate, aga cum
face filosofia occidentald gi cum o exprimd
9i psihologia occidentald, atunci se creeazd
multe nenorociri.
Dupd penetrantele sale observatii cu
privire la metoda psihologiei occideirtale,
Stelios Ramfos mentioneazd: ,,Sufletul bizan-
tinului diferd mult, atat de sufletul orien_
talului, cAt gi de cel al omului occidental care
a constituit faptul empiric al psihologiei
moderne. Ceea ce lnseamnd cd trebuie ex_
clusd orice teorie gi practicd psihologicd care
ignord seculara traditie spirituali a spafiu-
Iui nostru cultural, in sensul ei larg, gi cJ,
dacd nu vrem sd devenim un poporichizo-
frenic, trebuie vdmuitd cu atentie toata esen-
ta produselor gtiinlifice introduse, presu-
puse qi hdrdzite pentru un alt fel de suflet,,.
Intr-o discutie, pe care am purtat-o cu
mihopolitul Ioanninei, Theoklitos, care se
distinge prin profunzimea lui filosoficd, mi-a
103
explicat aceeagi viziune intr-un mod pro-
priu. A spus cd nu poate exista o intdlnire
absolutd intre psihologie gi teologie, pen-
tru cd migcarea celor doud realitSfi este di-
feritd. Agadar, psihologia incepe de jos in
sus, de vreme ce cerceteazd subcongtientul
omului gi incearcd sd explice gi sd stabi-
leascd relatiile lui sociale, in timp ce teologia
pornegte de la cele de sus cdtre cele de jos,
de vreme ce ea se sprijind pe cuvAntul reve-
lat gi incearcd sd-l ajute pe om in triirea lui.
Omul nu poate fi considerat o fiinld auto-
nomd, deoarece el este dupd chipul gi dupd
asemdnarea lui Dumnezeu. Dumnezeu des-
coperd omului adevirul, iar omul, prin ha-
rul lui Dumnezeu, se vede pe sine gi se
nevoiegte sd trdiascd adevdrul.
A doua observatie este cd pdrintele psi-
hanalizei, care a dat un puternic impuls
dezvoltdrii psihologiei in Occident, Freud,
a fost de origine evreiascd. La fe1 qi Frankl.
Acesta, dupd pdrerea mea, este un aspect
foarte important, penftu ci aratd influen]a
Vechiului Testament in dezvoltarea teze-
lor de bazd ale psihologiei adAncurilor qi
indllimilor.
Influenta exercitatd de gAndirea ebraicd
asupra diferitelor curente moderne este un
fapt indubitabil. Drept exemplu vom folosi,
observatiile lui Nikolai Berdiaev asupra teo-
riilor sociale ale lui Marx. Nikolai Berdiaev
104
sustine cd Marx, ca evreu, a fost in subcon-
gtientul seu purtAtor al mesianismului.
Insd, deoarece el a respins credinla in Dum-
nezeu gi s-a rupt de rdddcinile reiigioase ale
poporului sdu, a devenit hiliast 9i a trans-
pus aceastd viziune mesianicd in spatiul
social. in loc de venirea impdrdtiei lui bum-
nezeu/ a aspirat la intronarea socialismului
pe pdmAnt. in locul lui Mesia, a fost agezat
proletariatul, care, cAnd va stdpAni pe pd-
mdnt, atunci va incepe o epocd noud.
Acest lucru se poate observa gi in cazul
psihologiei, desigur prin adaptdri relative
ale temei sesizate de Berdiaev. Freud, dar gi
Frankl au fost de origine eweiascd gi, intr-un
anume fel, influentafi de invdtdtura Vechiu-
lui Testament. $tim cu totii foarte bine cd in
Vechiul Testament se vorbeqte foarte mult
de lumea interioard a omului, de vreme
ce gi acolo a existat gi existd in mod intens
actul terapiei gi desigur al terapiei inimii,
ceea ce s-a numit (mai tArziu) subcongtient.
Consider cd pdrintele psihanalizei, Freud,
a fost in{luentat de multitudinea pasajelor
Vechiului Testament, in care se vorbegte
despre inimd. Caracteristic este pasajul din
Psalmi: ,,Ca sd pdtrundd in adAncul omu-
lui 9i in adAncimea inimii lui" (Ps.63,2).
Astfel, ca eweu, a cunoscut tema inimii
gi ce este ea. A cunoscut foarte bine, fie qi
inconqtient, cd ratiunea nu este facultatea
10s
I
unica $i centrul unic ai exclusiv ar persona-
litdfii omului, din moment ce pozilia condu-
cdtoare gi rolul primordial il joacl inima,
in deplina semnificatie a cuvAntului. Chiar
9i in opiniile lui Frankl putem vedea cu in
unele locuri, influentarea sa intensd de Ve-
chiul Testament, de vreme ce face referire
la modele gi invdjdturi din acesta.
Dacd gdndegte cineva cd Vechiul Tes-
tament a trecut intr-un mod corect in viata
cregtinismului, qi cea mai bund dezvoltare
gi erminie a lui se salveazd in Noul Testa-
ment, intrucat prin prisma Bisericii se poate
observa conceptia integrald a Vechiului
Testament, inlelege cd Biserica Ortodoxd
salveazd ceea ce a exprimat mai de pret Ve-
chiul Testament. Prin urmare, ca ortodocqi
noi putem nu doar sd intelegem conceptiile
psihanaligtilor occidentali, ci sd inaintdm
dincolo de acestea.
A treia observatie, care dupd pdrerea
mea meritd toatd atentia, este aceea cd,
atunci cAnd studiazd cineva conceptiile tu-
turor psihologilor, psihanaligtilor 9i psiho-
terapeufilor, cel pulin ale celor clasici, va
constata doud realitdti. Prima cd, aga cum
am spus anterior, acegtia au fost influen-
lafi direct sau indirect de gAndirea ebraicd
9i de Vechiul Testament. De altfel, notiunea
de ,,!ap ispdgitor" este pdstratd din Vechiul
Testament. A doua realitate este cunoasterea
106
temeinicd a filosofiei grecegti antice, din care
pricind qi folosesc multe cuvinte din limba
greacd, precum gi terminologia filosofilor, .
ba chiar au format diferiti termeni, influen-
tati de operele tragicilor antici greci. Foarte
mult sunt rdspAnditi termenii greceqti ca de
exemplu:,,complex oedipian",,,narcisism,,
etc. Cert este cd psihanaligtii in cauzd cu-
nogteau bine filosofia greacd gi de multe ori,
pentru a-gi exprima ideile 9i conceptiile,
au folosit modele din rraditia anticd greacd.
Chiar gi Frarkl, aga cum am vdzut mai sus,
folosegte termenul ,,logotenpie" , redAndu-i
acestuia sensul grecesc antic al cuvAntului.
Aqadar, in concluzie, psihanaligtii se dis-
ting prin aceste doud elemente, anume cd
au avut o bazd ebraicd, gi cd au cunoscut
traditia greac5, filosofii gi tragicii antici.
Tocmai acest fapt ne ajutd sd vedem
marea valoare a Pdrintilor Bisericii, care au
dispus chiar gi de aceste doud elemente in
cel mai desdvArqit grad. in primul rdnd pd-
rinfii, ca mddulare ale Bisericii, au mogtenit
comorile Vechiului Testament. Apol ca greci
gi elenigti, ur, intr-un grad de-
sdvargit traditia"rrnor.rt
anticd greacd gi literatura.
Aceasta inseamnd cd hebuie sd avem o mai
mare incredere in Sfinlii Pdrinfi, decdt in
alte studii strdine. Prin extensie, trebuie sd
subliniem cd triidilia isihastd gi nepticd a
Bisericii dispune de cea mai autenticd gi
to7
desdvdrgitd antropologie, pentru cd in afard
de cunoagterea acestor doi factori pe care
deja i-am consemnat, vorbegte despre veni-
rea dinamicd 9i fiinfialS a harului lui Dum-
nezeu. Este vorba, agadar, de revelatia lui
Dumnezeu in forma ei cea mai desivArqitd.
Ni se dd astfel ocazia sd vedem o temd
interesantd, care dupd pdrerea mea ar tre-
bui sd devind un obiect de studiu. Pdrinlii
Bisericii, in special cei din secolul al patru-
lea, potrivit analizei mitropoiitului Perga-
mului, Ioannis Zizioulas, au fdcut o lucrare
creatoare. Nu s-au mullumit cu faptul de
a asuma gAndirea ebraicd gi traditia greacd,
ci ei au lucrat in mod creator. Aqa cum sem-
naleazd mitropolitul Ioannis, Pdrinlii Bise-
ricii au studiat cu atentie intrebdrile onto-
logice 9i cosmologice ale filosofilor antici.
Au incercat sd vadd sensul cel mai profund
al acestor intrebdri. $i de vreme ce au res-
pins rdspunsurile date de filosofi, au rds-
puns la intrebdrile ontologice qi cosmologice
ale filosofilor antici din interiorul Reve-
laliei, pe care ei ingigi au primit-o. in acest
mod, rdspunsurile care au provenit de la
Pdrinfii Bisericii au fost complete gi esen-
fiale. De pe pozitiile unei asemenea perspec-
tive trebuie sd vorbim despre intAlnirea
creatoare dintre cregtinism qi elenism.
Ceea ce au realizat Sfinlii Pdrinli cu fi-
losofia, ar trebui sd se facd gi cu psihologia
108
contemporand. Aga cum aceia nu au accep-
tat toate conceptiile filosofilor antici, ci au
studiat intrebdrile 1or, au respins rdspun-
surile lor gi au dat propriile rdspunsuri pe
baza Revelatiei lui Dumnezeu, acelagi lucru
trebuie sd se intAmple gi cu psihologia mo-
dernd. Trebuie sd vedem cu calm intrebd-
rile gi continutul mai profund al opiniilor
psihologilor gi psihanaligtilor contemporani.
Va fi nevoie de o lucrare creatoare, astfei
incSt sd respingem acele rdspunsuri care se
diferentiazd de antropologia gi soteriologia
ortodoxX gi sd rdspundem la intrebdrile gi
la esenta celor spuse de psihanaligti 9i psi-
hoterapeuti, din interiorul Revelatiei care
se pdstreazd in Biserica Ortodoxd. in acest
fel pot concepe intAlnirea creatoare dintre
Ortodoxie gi psihologia modernd.
Insd, aceastd intAlnire creatoare presu-
pune in mod necesar doud realitdti. Prima
presupune existenta purtatodlor Revelajiei.
O asemenea lucrare importantd, intrucAt
ascunde multe primeidii, cea mai mare din-
tre ele fiind secularizarea Tradiliei ortodoxe,
trebuie sd fie fdcutd de oameni care au fd-
cut experierea Revelatiei, sau cel putin de
oameni care cunosc foarte bine traditia nep-
tici ortodoxd gi isihasmul ortodox. A doua,
probabil va fi nevoie sd fie asumate unele
descoperiri gi unii termeni din psihologia
gi psihanaliza modernd. Dar gi in ceea ce
109
I
privegte aceastd temd, trebuie sd se reali-
zeze ceea ce au realizat Pdrinlii Bisericii,
care au preluat anumiti termeni, insd in mod
evident i-au descdrcat de sensul pe care ii
l-au dat filosofii gi ereticii gi i-au incdrcat
cu un continut nou, pe care l-au luat din Re-
velatia dumnezeiascd.
Prin urmare, intAlnirea dintre psiholo-
gia contemporand qi Ortodoxie trebuie fd-
cutd de oameni care sunt purthtori ai Reve-
latiei pentru cd altfel, existd marele pericol
ca Traditia ortodoxd sd fie secularizatd.
Adoptarea noilor termeni nu poate deveni
un motiv pentru infiltrarea unei alte antro-
pologii gi soteriqlogii eretice sau umaniste,
gare va inlocui gi antropologia ortodoxd, dar
qi terminologia, penhu care a trebuit sd se
depund o mare luptd gi osteneald de cdtre
Pdrinli.
Md tem foarte tare ca nu cumva, in
incercarea intahfuii dinfte Ortodoxie gi psi-
hoterapie, psihiatrul sau psihanalistul sd
angajeze unele elemente ale Traditiei orto-
doxe, pe care sd le incadreze in interiorul
sistemului sdu, pentru a umple unele go,
luri, 9i in acest mod traditia nepticd sd fie
pur gi simplu o slujitoare a psihanalizei.
Drept este sd fie exact invers. Agadar, teo-
logul ortodox poate adopta elemente din
psihologia contemporand gi in acest mod
psihologia poate fi consideratd slujitoarea
110
pdrintelui duhovnic ortodox in exercitarea
lucrdrii Iui-
Pentru a exprima aceastd idee printr-un
exemplu, ag putea spune cd pdrintele du_
hovnic, in momentul spovedaniei sau in
momentul lucrdrii lui duhovnicegti in fala
omului bolnav sau a omului pdcdtos tre_
buie sd se comporte mai mult ca exponent
al Traditiei ortodoxe, decdt ca logoterapeut
sau psihanalist.
In general, trebuie sd spunem cd aceastd
teme este valabild gi in ceea ce privegte re_
latia cu alte traditii culturale. Agadar, tre_
buie ca haditia sd fie cunoscutd foarte bine,
perltru cA numai atunci poate prelua cre_
ator unele elemente ale altei traditii.
Prin urmare, cine cunoagte gi trdiegte in
mod corect traditia neptici a Bisericii poate
folosi ca instrumente cAteva din descope-
ririle psihologiei gi psihoterapiei contem_
porane din afara Bisericii. Astfel, poate fi
inteleasd intAlnirea creatoare dintre cele doud
realitdfi. Dimpgtrivd, dacd psihologul psi_
9i
hoterapeutul din afara Bisericii folosesc ca
instrumente anumite descoperiri ale tradi_
tiei neptice ortodoxe, atunci aceasta con_
stituie secularizarea teologiei ortodoxe.
In acest 1oc e nevoie sd explic qi o altd
pozifie. Unii semnaleazd faptul cd nu se pot
imbina intre ele psihoterapia ortodoxd cu
llr
psihoterapia din afara Bisericii, tocmai pen-
tru cd sunt realitdti diferite. Ei sustin cd tra-
dilia ortodoxd nepticd incepe de acolo de
unde se termin5 psihoterapia din afara Bise-
ricii. Acest lucru insd nu este corect. Putem
spune cd, pentru cregtinii ortodocgi, sunt
valabile toate concluziile gi metodologia psi-
hoterapiei ortodoxe, din moment ce sunt
oameni creali dupd chipul 9i asemdnarea
lui Dumnezeu, sunt botezali gi membrii ai
Bisericii lui Hristos.
in acest fei nu e nevoie sd folosim mai
intAi psihologia sau psihoterapia umanistd
9i dupd aceea psihoterapia ortodoxd. Aga-
dar, nu trebuie sd existe o aplicare succe-
sivd a celor dou5 metode, aga cum nu putem
sustine cd acelaqi lucru trebuie sd se in-
tAmple intre filosofie gi teologie, penhu cA
se va crea o gravd confuzie. Prin urmare,
ca gi cregtini ortodocgi, vom folosi in prin-
cipal Tradigia ortodoxd pentru vindecarea
noastrd, in interiorul premiseior pe care le
accentudm in aceste analize, gi doar in
situalii speciale putem recurge la terapia
pe care o exercitd psihologia gi psihoterapia
contemporand.
Nu negdm oferta psihanalizei, a logo-
terapiei gi a psihoterapiei contemporane,
mai ales la oameni care pAtimesc de seri-
oase probleme nevrotice 9i psihotice 9i de
112
stdri psihogene. Existd multe situatii spe-
ciale in care psihanali za, gi in principal
psihoterapia pot juca un ro1 important gi
productiv. Ceea ce ag dori sd subliniez este
aceea cd principiile psihanalizei qi ale psi-
hoterapiei din afara Bisericii nu trebuie sd
devind o ideologie particulard qi sd fie ex-
tinse in toate cazurile umane, sfdrgind in
concluzii arbitrare, 9i nici sd inlocuiascd
traditia nepticA a Bisericii.
2. lnrudirea dintre logoterapie qi feo-
logia nepticd
Anallza logoterapiei lui Frankl a arAtat
cd principiile ei de baz6, se inrudesc mult cu
conceptiile Bisericii Ortodoxe. Studiul de
multi ani al gcolilor psihologice, care pre-
domind astdzi, m-a fdcut sd md entuziasmez
de ideile logoterapiei lui Frankl. Aceasta nu
inseamnd cd in diferite puncte nu se gi-
sesc diferente fatd de haditia nepticd orto-
doxd, dar ceea ce trebuie sd semnaldm este
cd existd multe asemdndri.
Cdnd in urmd cu zece ani am scris car-
tea Psihoternpia ortodox.d, am primit critici
pentru motivul cd s-ar putea face con{uzie
cu aga-numita psihoterapie din afara Bise-
ricii. Insd odatd cu analiza logoterapiei lui
Frankl, se pare cd termenul ,,psihoterapia
ortodoxS" nu este deloc fdrd un fundament
lt3
/
bisericesc, din moment ce psihoterapia ade-
vdratd se leagd de oferirea sensului pen-
tru viaj5. Tocmai teologia ortodoxd oferd
cel mai mare sens care este indumne-zei-
rea, comuniunea pi unitatea cu Dumnezeu.
Din aceastd perspectivd, se vede marea va-
loare gi semnificatie a traditiei neptice, a
aga-numitei psihoterapii ortodoxe in epoca
contemporand.
Desigur, in scrierea acestei cdrti inti-
lulatd Psihoterapia Ortodoxd, deqi am avut
posibilitatea de a face comparatie cu alte
9co1i psihologice care au predominat qi care
predomind in spaliul occidental, nu am
dorit sd fac nici o corelafie gi nici o compa-
rafie. Scopul meu ce1 mai adAnc a fost sd
prezint numai conceplia ortodoxd despre
psihoterapie, fdrd a face confuzii, compa-
ratii sau alte lucruri asemindtoare. intr-o
epocd in care Traditia ortodoxd nepticd
este desconsideratd de mulji psihologi, am
dorit sd prezint tezele ei fundamentale.
Cred cd aceastd incercare a mea a fost jus-
tificatd, pentru ca de atunci pAnd astdzi pri-
mesc multe consideratii pozitive, 9i mai ales
dupd ce aceastd carte a fost tradusd in en-
glezd. Foarte multi au observat faptul cd
opiniile pe care le prezintd Sfinlii Pdrinfi
in textele 1or qi in care se vorbegte despre
distinctia dintre minte gi rajiune, despre
tt4
modul aborddrii gAnclurilor, despre isihas-
mul ortodox, despre cunoaqterea lui Dumne-
zeu, despre Ortodoxie ca gtiintd terapeutictr,
sunt cdutdri ale lumii conlemporane gi, prin
urmare/ ceea ce domind chiar in moderni_
tatea occidentalS. in acest cadru am fost
chemat pentru omilii gi conferinte in strdi-
ndtate, indeosebi in Canada gi America.
Din studiul logoterapiei lui Frankl se
observd ciar inrudirea existentd intre logo-
terapie qi psihoterapia ortodoxd. Desigur,
logoterapia se rnigcd in cadre umaniite,
insd cu toate acestea existd multe puncte
comune.
Dupd cum am vdzut, Frankl criticd gco-
lile psihanalitice anterioare, fdri a le descon-
sidera cu desdvdrqire. El are sentimentul cd
le completeazd gi le dep5gegte. De asemenea,
el dd prioritate sensului care hebuie sd existe
in viata omului. Acest sens este acela care
determind cu precizie existenta omului, 9i-1
pregdtegte pe om sd iacdr lald problemei
lui fundame4tale, care este golul existen-
tial. Tocmai aici vedem cd gi psihoterapia
ortodoxd oferd un asemenea sens funda-
mental care este indumnezeirea, agadar co-
muniunea omului cu Dumnezeu. Traditia
ortodoxd proclami faptul cd plicerea gi do-
rintele sexual,e nu sunt acelea la care sd tin-
teascd omul, sdJ determine gi sXl conducd.
115
r
in acelagi fel trebuie sd fie privite lucru-
rile gi in cazul altor teme, precum in cazul
libertdlii omului, in aga-numitele nevroze
noogene, de vreme ce Frankl face distinctie
intre nevrozele noogene qi cele psihogene,
in indltarea prin suferintd gi depdgirea mor-
tii, in valoarea gAndurilor pozitive pentru
viata omului etc. in toate aceste puncte
vedem asemdndri intre logoterapie gi psi-
hoterapia ortodoxA.
Mai jos vom accentua cateva asemenea
puncte comune, desigur fdrd a le dezvolta
prea mult. Ceea ce trebuie semnalat aici este
faptul cd existd o inrudire intre teologia
ortodoxd gi logoterapia lui Victor Frankl,
in principal in ceea ce privegte metoda vin-
decdrii omului. Aceastd realitate este evi-
dentd 9i ar trebui sd fie cineva cu totul
strdin de temd ca sX nu o perceapd.
Cu aceastd ocazie trebuie sd subliniez
un adevdr pe care-l socotesc foarte impor-
tant. in mod obignui! astdzi identificim gi
conJunddm realitdtile sulleteqti cu cele du-
hovnic6gti. Existd situatii dupd care feno-
menele psihologice, care se relajioneazd cu
afectele, sunt caracterizate gi redate prin
termenul ,,duhor,nicegti". Ar putea cineva,
de exemplu, sd simtd o implinire simtuald
(emotionald), provocate de diferite evenl
mente, o bucurie, acest lucru insS nu in-
seamn5 venirea harului dumnezeiesc, gi
I l6
desigur nu se identificd in mod absolut cu
stdrile de smerenie qi de fericitd intristare,
despre care vorbesc Pdrintii Bisericii. De ase-
menea, existd stdri duhovnicegti, aga cum
le intAlnim in operele Sfintilor pdrinli 9i in
sinaxare, care nu sunt de origine psihicd
sau simtuald (emotionald), ci ele sunt lucra-
rea harului lui Dumnezeu, rod al Sfdntu-
lui Duh.
Degi realitdtile psihice nu se identificd
in mod absolut cu cele duhovnicegti, degi
starea psihicd a omului nu se identificd,
nici nu se conJundd cu starea duhovni-
ceascd, cu toate acestea, ele se irrfluenteazd
foarte mult. Agadar, cAnd omul primegie ha-
rul lui Dumnezeu, atunci se schimbd toati
existenta lui, renagte treptat, in diferite trep-
te, toatd alcdtuirea lui psihosomaticd. pe
parcursul mersului acestei renagted, este
cuprinsd negreqit gi transformarea stdrilor
gi evenimentelor psihologice.
Vrednicul de pomenire staret Sofronie
de la Essex vorbegte despre situatiile unor
oameni, care degi se giseau intr-o prdbu-
gire totald gi erau foarte traumatizati, cAnd
au mers in SfAntul Munte gi au inceput sd se
vindece, fetele lor au inceput sd li se schimbe,
de asemenea gi tot comportamentul lor gi
alcdtuirea 1or psihosomaticd. Acest lucru
il observdm cu totii. Desigur, caracterologia,
adicd caracterul omului se pdstrehzd, nu
n7
r
dispare, dar gi acesta se transfigureazd prin
pocdinfd.
Traumele psihice, experientele trauma-
tice de la vArsta copiliriei, aqa cum de alt-
fel susline gi Victor Frankl, nu determind in
mod absolut libertatea omului, a$a cum, de
asemenea, se vindecd prin iubirea indru-
mdtorilor, prin libertatea de care dispun
. r oameni, prin vointa de sens, dar gi prin
sensul special pe care-l vor da viefii lor, qi
in principal prin iucrarea harului lui Dum-
nezeu. Cdnd, in ciuda acestor fapte, existd
unele cazuri care necesitd o ingrijire gi o
preocupare speciald, atunci au cuvAntul
pedopsihiatrii. Trebuie subliniat, totugi, ci
nu este posibil ca acele concluzii, rezul-
tate din studiul unor stdri de boald, sd fie
generalizate gi aplicate in toate cazurile.
Cu toate acestea, ceea ce a devenit
vizibil pdnd acum este cd logoterapia lui
Frankl, in ceea ce privegte metoda gi onto-
logia, seamdnd cu modul qi cu metoda,
dar gi cu viziunea psihoterapiei ortodoxe,
aqadar cu metoda traditiei neptice a Bise-
ricii Ortodoxe.
3, Principiile de bazd ale teologiei neptice
Vorbind despre valoarea teologiei orto-
doxe neptice, trebuie si expunem gi princi-
piile ei teologice fundamentale. Desigur,
118
nu-mi propun sd fac aici o dezvoltare ex-
haustivd, din moment ce citiiorul poate gdsi
toate acestea dezvoltate gi argumentate in
alte cdrti ale mele. Ag dori doar sd subliniez
cateva puncte, care aratX iruudirea ei cu ele-
mentele de bazd ale logoterapiei 1ui Frankl,
dar gi superioritatea fatd. de aceasta.
Primul. Teologia ortodoxd se ocupd cu
terapia omului. Omul care se aflS departe
de Dumnezeu este bolnav. Boala de care su-
ferd nu este doar una somatici 9i psihicd,
ci in principal existentiald. De vreme ce omul
este o existentd iconicS' gi prototipul sdu
este Hristos, aceasta inseamnd cd in afara
lui Dumnezeu este irational, gi de aceea
trebuie sd se pund in relatie cu El. in acest
sens putem vorbi qi de ,,logoterapie". Omul,
mort duhovniceqte, indepdrtat de Logo-
sul-Hristos, trebuie sd se intoarcd la El. $i
aceastA terapie nu se face independent de
Logosul-Hristos, Care S-a fdcut Om pen-
tru a-l vindeca pe om.
Biserica Ortodoxd se consideri gi este
sanatoriu duhor,rricesc, spital spiritual, care-i
vindeci pe om. Sfintele Taine gi asceza, 9i
intreaga metodd pe care o detin acestea,
tintesc la acest unic Ai esential scop. Este
' Sensul acestei expresii se clarificd dacd este
cititA printr-o relationare directd cu pasajul din
cartea Genezei 1, 26, in care este consernnatd crea-
rea omului dupd chipul sau icoana (xo6 erxovo)
lui Dumnezeu, care este Dumnezeu CuvAntul (n. tr.).
]I9
l'
un lucru infricoqdtor sd vind cineva in Bi-
serice pentru a se vindeca gi in loc sd gd-
seascd spiial, sd intAlneascd un hotel luxos,
iar in loc sd intAlneasci medici terapeuti, sd
giseascd servitori qi gand itori.
Al doilea. Antropologia ortodoxd face
distinclie intre minte gi raliune, care sunt
doud lucrdri paralele ale sufletului. Logo-
sul (CuvAntul) este rostit gi lduntric, logica
(ratiunea) exprimd experienta mintii, de
vreme ce mintea este sAmburele existentei
lui, este ochiul sufletului. De multe ori, in
textele Sfintei Scripturi qi ale Sfintilor Pd-
rinfi, mintea se identificd 9i se relalioneazd
cu inima. Atunci cAnd vorbim de inimX, nu
intelegem doar organul somatic, ci acel spa-
liu interior, care se descoperd prin asceza
sustinutd de har, qi in care se descoperd
Dumnezeu.
Din aceastd perspectivd, putem face gi
noi distinctia intre nevrozeie psihogene gi
cele noogene. Atunci cAnd mintea omului
este intunecatd qi se identificd cu ratiunea
(logica), atunci se dezvoltd aga-numitele ne-
vroze noogene. Necrozarea mintii, intu-
necarea gi alterarea ei constituie un fel de
nevrozd.
Al treilea. Cel mai profund scop al
omului este indumnezeirea. Putem spune
cd viala cregtinului ortodox este determi-
nat5 de acest sens absolut. indumnezeirea
120
nu este altceva decdt comuniunea qi unirea
omului cu Dumnezeu, aqadar ceea ce este
Dumnezeu dupd fiintd, omul sd devini dupd
participare. Este posibil sd se realizeze aceas-
td indumnezeire, tocmai pentru cd existd
trei factori esenfiali, adicd: omul este creat
dupd chipul CuvAntului lui Dumnezeu, exis-
td Dumnezeu-Omul Hristos, in Care s-au
unit ipostatic firea dumnezeiascd cu cea
omeneasc5, in Persoana CuvAntului, gi, in
fine, existd Biserica, care este Trupui Dum-
nezeului-Om Hristos.
Desigur, in afard de acest sens absolut,
existd gi altele relative, cum sunt: purifi-
carea/ asceza in viata de zi cu zi, iubfuea
aproapelui, abordarea ortodoxd a diferi-
telor evenimente gi situatii sociale gi fami-
liale. lnsd, toate aEa-zisele sensuri relative
trebuie negregit sd fie determinate, contro-
late qi inspirate de sensul absolut, de scopul
absolut, care este ind umnezeirea.
in mod negregit indumnezeirea, in care
constd aga-numitul supra-sens, sensul ab-
solut, creeazd o tensiune. insd, cu atAt este
mai mare tensiunea, cum ar spune Frankl,
cu cat este mai mare sensul, gi in aceeagi
mdsurd se vindeci gi omul, de vreme ce se
gtie cd omul se imbolndvegte, nu din cauza
unui sens inalt, ci din cauza inexistentei
sensului, din cauza aga-nurnitului gol exis-
tenfial. Prin urmare, ratiunea indumnezeirii
t21
omului nu este un lux pentru viata omu-
lui, ci ceea cel determind, nu-l lasd sd se
epuizeze in stdri sentimentaie gi sd cadd
in moralism gi rationalism.
Cu alte cuvinte, nu este de trebuinld li-
mitarea la un echilibru natural, numit de
Frankl ,,homeostazie", ci inaintarea spre o
cale dinamicd, spre tensiune, care ar putea
fi caracterizatd ca,,noodinamicd".
Al patrulea. Tradilia ortodoxi cunoag-
te foarte bine consecintele pdcatului lui
Adam, din moment ce, dupd negarea voii
lui Dumnezeu, dupX neascultarea poruncii
lui Dumnezeu gi pierderea comuniunii cu
Dumnezeu, a intrat moartea in viata omu-
lui, dar gi stricdciunea in intreaga creatie.
Suferinta, vinovdtiile, care sunt indisolubil
legate de moarte, sunt o realitate evidentd.
Depigirea suferintei, a mortii gi a pdca-
tului se face prin unirea cu Dumnezeu-
Omul Flristos. CuvAntul lui Dumnezeu S-a
intrupat, agadar a atacat trupul muritor qi
stricdcios tocmai pentru a invinge pdcatul,
moartea qi diavolul qi pentru a-i da omu-
lui posibilitatea de a le depdqi prin harul
Sdu.
Suferinta este o mare problemd, ind!
solubil legatd de stricdciunea firii, 9i este
rezultatul pdcatului strdmoqesc. Biserica nu
are scopul de a o nega, ci de a o depdgi prin
puterea lui Hristos. in experienta Bisericii
122
vedem vaioarea binefdcdtoare a suferintei.
Prin trdirea suferinjei se deschid orizontu-
rile spiritului omului. Orice suferintd, orice
incercare are un scop gi un sens special.
Dacd plScerea a ndscut durerea, acum
trebuie ca omul, prin trdirea in Hristos a
suferinfei, sd depdqeascd pldcerea. Dar trd-
irea gi depdqirea su{erintei se reugegte prin
trdirea pldcerii duhovnicegti, care consti
in dezvoltarea simturilor interioare.
Al cincilea. Unul din punctele de bazd
cdruia teologia ortodoxa ii acordd o mare
atentie nepticd este problema gAndurilor.
Atunci cAnd vorbim despre gdnduri, intele-
gem acele gAndiri care se leagd de imaginile
ce provin din imaginatie gi simturi. Lupta
gi strddania cregtinului constd in a nu
cobori gAndurile in interiorul inimii 9i din
acest punct acestea sd se transforme in do-
rinld. Gdndurile se numesc in acest fel,
pentru cd trebuie sd rdmAnd gdnduri sim-
ple, in spatiul rajiunii 9i sd nu fie relation-
ate cu patimile. in acest fe1, toatd migcarea
9i dispozitia asceticd este orientatd in sensul
desfacerii gAndurilor de patimi, adicd din
gAnduri compuse sh devind simple, 9i, de-
oarece rdsar din inimd, sd rdmdnd in ratiune.
Multi Perinti ai Bisericii, vechi qi con-
temporani, in loc sd se epuizeze in haosul
deosebirii gAndurilor qi in autoanalizd, se
nevoiesc pentru cultivarea gAndurilor bune.
123
r
in fiecare eveniment gi greutate a viefii lor
ei aqazd ganduri bune, de multe ori agazd
gAnduri opuse acelora aduse de lumea sim-
lurilor qi a imaginatiei, dar gi de duhurile
ispititoare, gi in acest fel se elibereazd de
tirania gAndurilor. GAndurile sunt idei fixe
carel chinuie pe om. in eliberarea de aceste
idei fixe constd terapia gi pldcerea adevd-
ratei libertSli.
Pdrintii Bisericii s-au preocupat cu mare
atentie de rezultatele catastrofale ale gdn-
durilor qi desigur, cu aga-numitele patimi
impletite cu gAndurile. Este posibil ca omul,
prin rdmdnerea lui in asemenea gAnduri,
sd sfArgeascd chiar gi in schizofrenie. Elibe-
rarea reugegte prin rugdciune, prin respin-
gerea qi dispretuirea gAndurilor rele, mai
ales prin gAnduri bune. in acest mod, chiar gi
boliie gi anomaliile somatice, care sunt rezul-
tatele energiiior gAndurilor rele, se vindecd.
Prin urmare, gAndurile bune qi credinta
absolutd in Dumnezeu, increderea in iu-
birea qi preocuparea Lui pentru noi, ne
vindecd de anomaliile psiho-somatice, care
sunt roadele absentei viefii neptice gi isihaste.
Al gaselea. Harul Dumnezeului-Om
Hristos il vindecd pe om in interiorul at-
mosferei ascetice, liturgice qi a Sfintelor
Taine ale Bisericii Ortodoxe. insd in aceastd
strddanie un rol important il joacd pdrintii
duhovnici, posesori ai discerndmAntului
124
duhovnicesc. Aga cum Moise a condus po-
porul lui Israel din pdmAntul Egiptului in
pdmAntul fdgdduinfei, la fel 9i pdrinjii du-
hovnicegti conduc poporul cel nou al haru-
lui din pdmAntul robiei in spatiul libertdlii.
In acest cadru trebuie sd vorbim despre
terapeutii duhovnicegti. Potrivit Tradifiei
ortodoxe,, adevdratii terapeuti sunt sfintii,
care in limbajul traditiei bisericegti se nu-
mesc indumnezeiti deoarece participd in
diferite grade la lucrarea indumnezeitoare
a lui Dumnezeu. Sfintii sunt ,,cei care expe-
riazd cele dumnezeiegti",.iar nu ,,cei care
gAndesc cele dumnezeiegti". Acegtia trdiesc
sensul absolut, indumnezeirea, gi in con-
tinuare conduc oamenii cetre acest scop.
Ei nu ignori realitatea in care se gdsegte
omul, nu se limiteazd la situatiile particu-
lare ale vietii, ci, prin diferitele moduri pe
care le utilizeazd, incearcd sa-l scoatd din
stdrile tragice pe care le traverseazd. Pen-
tru a fi cineva terapeut ortodox, trebuie sd
cunoascd care este starea duhovniceascd gi
boala omului, unde trebuie sd-l conducd,
agadar, care este sdndtatea duhovniceascd gi
care metodd particulard gi generald trebuie
sd se foloseascd pentru acest scop. Tocmai
acest lucru fac pdrintii indumnezeiti.
Pdrinlii indumnezeiti, cu discerndmAnt,
lucreazd mai mult ca medici care-l vindecX
t25
I
pe om decat ca sfdtuitori juridici 9i legisla-
tori. Ei vdd boala oamenilor concreti gi ln-
cearcd sd-i vindece, sd-i ajute sd dobAn-
deascd ochi bun gi in continuare sd-i lase sd
inainteze pe drumul 1or. Nu forteazd liber-
tatea fiilor lor duhovnicegti, de vreme ce
nu au intentia de a dobAndi ,,fani". Ei le
indicd oamenilor tinta inalta la care trebuie
sd ajungd, de vreme ce aceasta se leagd
intim de ontologia existentei 1or, le indicd
incd 9i mijloacele terapeutice 9i ii ajutd in
momentele de sldbiciune.
Acegti oameni indumnezeiti, pdrinlii
neptici, pot sd adapteze terapia fiecdrui bol-
nav, au posibilitatea de a exercita aceastd
responsabild Si importanta operd tocmai
pentru cd ei inqigi sunt vindecali, sunt perso,
nalitdti integrale.
4. Isihasmul ortoilox
Biserica Ortodoxd este foarte actuald
astdzi, in principal pentru valoarea isihas-
mului, care face parte din mogtenirea ei.
Teologia nepticd a Bisericii, care formeazd
baza teologiei ortodoxe - pe piemisa Sinoa-
delor Ecumenice - poate constitui veriga
comund de legdturd cu toate curentele ps!
hologice care s-au dezvoltat qi se dezvoltd
in Occident.
Marea ofertd a teologiei neptice gi a isi-
hasmului ortodox este vizibilX in principal
126
in doud puncte. Primul, putem spune, ur-
mAnd terminologiei lui Frankl, este acela
cd teologia nepticd se distinge in calitate de
teologie a adAncurilor gi teologie a indltimi-
1or. Am vdzut anterior cd Frankl, analizdnd
psihanaliza lui Freud, afirma cd psihologia
adAncurilor, aga cum a fost dezvoltatd de
Freud, trebuie sd fie completatd cu o psi-
hologie a indltimilor gi, de aceea, aceastd
idee s-a concretizat in logoterapie, prin care
oferd un sens omului, sens care se afld in
afara existentei lui. Studiindu-se cu atentie
traditia nepticA a Bisericii, ceea ce noi nu-
mim isihasm, se constatd cd acesta se migcd
in interiorul aceloraqi cadre, cu deosebirea
cd aici nu se vorbegte despre psihologia
addncurilor gi a indltimilor, ci despre teo-
logia adAncurilor gi teologia inXltimilor.
CAnd citegte cineva textele neptice ale
Pdrintilor Bisericii, intelege foarte bine cd
Sfintii Pdrinti, prin puterea gi lucrarea dum-
nezeiescului har, vdd toate miqcdrile pati-
milor din spatiul inimii, dar gi lucrdrile de-
monilor. De asemenea, cd ei controleazX
toate migcirile gAndurilor gi au posibilitatea
sd facd distinctie intre gAndurile care provin
unele de,la patimi, altele de la evenimente
naturale, unele de la diavol €i altele de la
Dumnezeu.
in acelagi tirnp insd, va putea constata
cd in acele texte se vorbegte despre stdri
127
7
inalte de teoptie (vedere a lui Dumnezeu) 9i
despre Revelatie. Sensul despre care se vor-
begte, cel mai addnc scop al omului, de vreme
ce se referd la vederea luminii ne-create gi
la unirea cu Dumnezeu, este foarte inalt.
Astfel, putem afirma cd acest sens este abso-
lut. $i pe cAt este de absolut, pe atdt creeazd
gi tensiune, cu mari rezultate terapeutice.
Al doilea punct este acela cd in textele
Pdrintilor Bisericii se vorbegte despre liber-
tatea omului, dar gi despre harul lui Dum-
nezeu. Terapia gi mAntuirea omului este
rodul sinergiei, adici al lucrdrii harului dum-
nezeiesc Ai al conlucrdrii omului. Omul are
liber arbitru, libertate, care este indicele ca-
racteristic al personalitdlii lui. Nimic nu
poate determina in mod absolut persona-
litatea lui dacd el insuqi nu o voiegte. Degi
libertatea omului este limitatd, deoarece se
migcd in cadrele datelor existentei, cu toate
acestea insd, existd posibilitatea alegerii.
Omul este o fiintd cu voie schimbdtoare.
insd harul dumnezeiesc este cel care ajutd
libertatea in dezvoltarea ei pozitivd gi vin-
decd stdrile in care omul se simte fdrd pu-
terea de a le depdqi.
In Traditia ortodoxd nu putem vorbi de
autosatisfacere sau autoexprimare, despre
autorealizare gi autodepdgire. Cel mai mult
se vorbegte despre depdgire, insd cu un ca,
racter gi un continut diferit. Negregit, sunt
128
depdgite multe fapte qi situatii, dar acest
lucru nu se face prin puterea omeneascd.
Dep5girea reugegte prin puterea qi lucrarea
harului dumnezeiesc Ai prin conlucrarea
omului.
Prin urmare, in isihasmul ortodox se
vorbegte despre libertate, despre depdgire,
insd aceasta nu se realizeazd prin puterile
omenegti. DepSgirea este fdcutd de ,,supra-
sens", care negregit se gdsegte in afara exis-
tentei omului, dar nu se identificd cu vreo
idee abstractd. Suprasensul este indumne-
zeirea care se face prin harul lui Dumne-
zeu. Aici se vede gi superioritatea Traditiei
ortodoxe fatd d,e orice psihanal iza, iar
chiar gi fatd de logoterapie.
Aq dori ca in continuare sd observdm
cdteva invdtdturi caracteristice ale pdrintilor
Bisericii, in care se vorbegte despre tetlo-
gia ortodoxd a adAncurilor, dar gi despre
teologia ortodoxd a indltimilor.
Trebuie sd amintim duhovniceasca lu-
crare a SfAntului Ioan Sinaitui, numit Scd-
rarul, in care se gdsesc toate tezele funda-
mentale ale isihasmului ortodox. Aceastd
carte exprimd tot duhul autentic isihast al
Traditiei' ortodoxe, aga cum apare in tex-
tele Sfintei Scripturi, ale Pdrintilor primelor
veacuri cregtine, dar gi aie epocilor ulteri_
oare, duh care este fundamentul teologiei
ortodoxe.
129
f
SfAntul Ioan Sinaitul definegte cu pre-
cizie in multe locuri din cartea 1ui in ce
constd isihasmul ortodox. Unele fraze ale
lui sunt caracteristice gi revelatoare. Pen-
tru cd existd isihia trupeascd (somaticd) 9i
isihia sufleteascd, face referire la aceste doud
feluri de viatd isihastd.
In principiu, isihia trupului se caracte-
fizeazd ca qtiinjd 9i disciplind a simjurilor
gi moral'urilor (ethosului). Se numegte gti-
inld pentru cE este vorba de cunoagtere gi
metodd, prin care cineva dobAndegte isihia
sufleteascd. Sfdntul Ioan cunoagte cd prin
simluri vin imaginile in raliune gi in fante-
zie, dupd care se creeazd anumite anomalii.
Apoi, isihia sufletului este gtiinfa gAn-
durilor. Se numesc gAnduri pentru cd trebuie
sd rimdnd in raliune gi sd nu pdtrundd in
interiorul inirnii, adicd sA nu ia prizonierd
mintea omului, 9i sd nu se impleteascd cu
patimiie, pentru cA atunci se numesc gdn-
duri compuse.
SfAntul Ioan merge chiar mai departe,
spundnd cd isihia este gi o inldturare a
semnificatiilor lucrurilor fdrd legdturd cu
duhul, astfel incAt cugetarea sd nu devind
cauza prin care omul sd piardd cele mai
mari gi mai desdvArgite. Mintea omului tre-
buie sd se elibereze de orice fantezie gi idee
(noliune), incAt sd meargd liberd spre intAl-
nirea cu Dumnezeu.
130
in plus, isihast este acela care incearcd
si introducd mintea cea netrupeascd, care in
starea de cidere inclind spre cele din afard,
in inimd. Aici ne afldm in interiorul celei
mai mari trbiri a isihasmului, pentru cd din
aceastd stare mintea ajunge la vederea lui
Dumnezeu. Atunci isihastul repetd in mod
esential cuvAntul Vechiului Testament: ,,Eu
dorm, dar inima mea vegheazd". Agadar,
este vorba despre o continud veghere a
inimii.
Dob6ndirea isihiei trupului gi a sufletu-
lui este premisa cea mai bund pentru pri-
mirea discerndmAntului duhovnicesc. Sfintii
Pdrinti acordd o mare importantd virtutii
discerndmAntului (darului deosebirii), de-
oarece prin aceasta se poate deosebi crea-
tul de necreat, demonicul de dumnezeiesc,
ceea ce este dupd fire de ceea ce este contrar
firii. Sfdntul Ioan Sinaitul, definind dis-
cerndmAntul, spune cd este lumindtor in
intuneric, intoarcere a irqelatilor, luminare
orbilor. El accentueazd insd cu hotdrdre cd
discernimAntul se afld in relatie cu vArsta
gi cu starea duhovniceascd a omului. Un
anumit discerndmAnt au incepdtorii, altul
cei de pe treapta de mijloc, 9i altul cei de-
sdvArgiti. Cert este cd discerndmAntul se
leagd in mod gsential de dobAndirea ha-
rismei teologiei ortodoxe.
131
I
in toatd cartea SfAntului Ioan Sinaitul,
in special in capitolul ,,Despre deosebirea
gAndurilor, patimilor qi virtutilor", el pre-
zintd texte importante in care apare deo-
sebirea dintre gAnduri, virtuli 9i patimi,
dintre lucrdrile sataniceqti 9i ilumindrile
dumnezeieqti. Ag vrea sd mentionez aici
doar cAteva exemple.
Spune undeva cd unii oameni au din
firea lor chemare cdtre irdrAnare, spre viala
isihastd, blAndeje, smerenie, iar a1!ii in ne-
vointa pentru dobdndirea acestora, au ca
adversar chiar firea 1or. Dacd igi inving firea,
cei din a doua categorie sunt mult mai
demni de cinste.
in alt loc spune cd una este disperarea
din mustrarea conqtiintei gi din multimea
pdcatelor, care se leagd cu tristelea de ne-
suportat Si cu indiferenta, gi alta este deznd-
dejdea din mAndrie gi trufie, deoarece in
cel atins de mAndrie existd impresia cd el nu
putea sd pdcdtuiascd. Prirna deznddejde se
vindecd prin infrAnare gi bund-nddejde, in
timp cb a doua se vindecd prin smerenie
gi prin nejudecarea aproapelui.
Acelagi pdrinte duhovnicesc spune cu
discerndmAnt undeva cd existd situatia ca
patimile sA imite in mod ipocrit virtulile.
Agadar, uneori iubirea de arginfi dd impre-
sia smereniei, in sensul c5, sub masca sme-
reniei gAndul patimii ne indeamnd sX nu-i
132
miluim pe altii pentru a nu cddea in slavd
degartd. Alteori insd, slava degartd gi iubi-
rea de pldcere ne indeamnd spre milostenie.
In general, la SfAntul Ioan Sinaitul gi
in minunata sa lucrare intilo:Iratd Scara,
distingem marea valoare a isihasmului gi a
discerndmdntului, de vreme ce prin acesta
9i in principal prin harul lui Dumnezeu pe
care-l trdim prin isihasm, poate cunoaqte
cineva profunzimea lumii sale interioare,
cele mai adAnci migcdri ale sufletului pi ale
aqa-numitului subcongtient. intrucdt aceastd
lucrare se face prin harul lui Dumnezeu,
de aceea nici nu conduce la disperare gi
deznddejde. Nu este vorba desprb o psi-
hanalizd, ci de o adevdratd psihoterapie.
La Sfdntul Maxim Mdrturisitorul vedem
iar69i viata isihastd a Bisericii Ortodoxe.
SfAntul Maxim este isihast adevdrat, care
vede isihasmul din interiorul antropologiei
ortodoxe gi din perspectiva unei teologii or-
todoxe, de aceea gi este unic. SfAntul Maxim
nu este un psiholog in inlelesul umanist
al cuv6ntului, ci un teolog. in tre cele multe
pe care le putem localiza in invdtdtura SfAn-
tului Maxim se afl5 9i relatia dintre pldcere
(rl6oviq) 9i durere (o6dv4q)', din moment
'Gr. o6tivlq - semnificd durerea ndsculd din
pldcere, sau mai exact consecinta necesard a pld-
cerii, spre deosebire de nrlvog, cate esle durerea,
sau mai exact srlerinla fdrd o legdturd necesard cu
pldcerea (n. tr.).
133
ce pldcerea este generatoarea durerii gi de
aceea, trdirea durerii inseamnd nimicirea
pldcerii. AtAt in invdtdtura Sfdntului Ma-
xim, cdt gi in invdtdtura Sfintilor Pdrinli ai
Bisericii este vddite aceastd legdturd intre
pldcere gi durere.
Conform invdtiturii SfAntului Maxim,
in neascultarea lui Adam iqi are originea
naqterea {irii (omenegti) prin pldcere. Prin
incdlcarea poruncii 1ui Dumnezeu de cdtre
Eva a fost provocatd nagterea firii omenegti
prin durere. Drept care avem pldcerea voitd
9i durerea nevoitd. Hristos, pdn intruparea
Lui, a vrut sd elibereze omul atAt de pldce-
rea voit5, cAt gi de durerea nevoitd. De aceea
a fost conceput fdrd sdmdn!5, pentru a scdpa
omul de pldcere, 9i S-a ndscut fdrd durere,
pentru aJ elibera pe om gi de durere.
Nu doar prin nagterea Sa, dar gi prin
patimile Lui, Hristos vindecd patimile noas-
tre, Durerea lui Flristos pe durata Patimilor
gi a Crucii a vindecat patimile oamenilor.
Coasta lui Adam, agadar Eva care a ieqit
din coasta lui, i-a propus pldcerea gi l-a con-
dus, prin consimtdmAntul sdu, afari din
Paradis. in continuare Hristos, Care este
noul Adam, a suportat durerea in coasta
Lui prin vdrful sulilei 9i astfel l-a readus pe
om in Paradis. in acest mod, durerea vin-
decd ceea cea a provocat pldcerea. De aceea,
ll4
insd, spune SfAntul Maxim, trebuie sd iubim
durerea trupului gi sd urAm pldcerea lui.
in alt loc Sfdntul Maxim va afirma c5,
deoarece ne-am ingelat prin pldcere, am
preferat moartea in locul vietii celei adevd-
rate. Acum trebuie sd suportdm durerea tru-
pului care omoard pldcerea. in acest mod
vom reveni la starea originard, de vreme
ce va dispdrea moartea care provine din pld-
cere 9i vom dobdndi viata pe care am pier-
dut-o (vezi Filocalia greacd, voI.2, pp.94-95).
In aceastd invdtdturd, precum gi in altele
asemendtoare, se observd prezenla binefd-
cdtoare a durerii in viata omului. Cregtinii
ortodocgi cunosc faptul cd durerea nu este
starea fireascd a omului, care sd fi fost datd
de la inceput de cdtre Dumnezeu, insX la
fel ca qi moartea, gi aceasta este o stare ne-
fireascd, intratd in fire dupd fdptuirea pdca-
tului. Din aceastd ratiune omul nu urmd-
regte marginalizarea durerii, a suferintei,
din moment ce aceasta este involuntard, ci o
acceptd cu propria voie, ii face fajd printr-o
atitudine ,,fi1cllsoficd" , qi in acest mod este
condus cdtre moartea pldcerii 9i depXqirea
mortii existentiale, care este rezultatul gi ro-
dul pldcerii. Astfel, prin variatele suferinte
pe care omul le primegte, vede in viata sa
un sens/ un scoP.
SfAntul Grigorie Palama este un mare pd-
rinte isihast, care a dus o luptd indelungatd
t 35
I
pentru argumentarea teologicd gi salvarea
isihasmului. $i in mod firesc., cAnd vorbim
despre isihasm, intelegem modul gi metoda
terapiei omului, fiind vorba despre adevd-
rata metodd a psihoterapiei ortodoxe. Nu
intentiondm sd analizdm detaliat in acest
loc toatd invdtdtura sfAntului despre isihas-
mul ortodox, ci sd subliniem doar un anu-
mit aspect.
in invdldtura SfAntuiui Grigorie Palama
se vede clar cd aga-numitele patimi nu sunt
niqte stdri gi lucrdri ale sufletului introduse
artificial, ci stiri gi energii firegti ale lui,
care prin reaua intrebuintare a ior de cdtre
noi se migcd in mod nefiresc. De aceea acum,
prin lupta asceticd, in principal insd prin
harul lui Dumnezeu, trebuie sd Ie trans-
formdm astfel incAt sd lucreze dupd fire 9i
mai presus de fire.
Este cunoscut faptul cd Varlaam, cu care
s-a aflat in disputd SfAntul Grigorie Palama,
susfinea cd sfintenia gi desdvArqirea este
imposibil sX fie atinse ,,fdrd divizare, silo-
gism gi analizd", de aceea qi recomandd celui
care doregte sd dobAndeascd desdvArqirea
sd-i fie prezentate qi predate metodele silo-
gistice, analitice gi cele ale diviziunilor. Prin
acestea intelegea desigur mai mult filosofia,
inse este cunoscut faptul cd filosofia in Grecia
anticd a avut gi un puternic caracter psi-
hologic terapeutic, din moment ce a aspirat
136
sdJ scape pe om de vinovdtie, de diferitele
probleme existentiale care l-au preocupat,
gi chiar de necurdtia interioard.
Sfdntul Grigorie Palama, combdtAnd
aceastd pozitie, a spus cd desivdrgirea nu se
atinge prin asemenea metode silogistice,
analitice 9i ale diviziunilor, ci printr-un alt
mod care este foarte simplu. Omul sd incerce
sd-qi lind mintea sa ,,curatd 9i neispititd"
printr-o stdruitoare metanoia qi printr-o as-
cezd sustinutd. Doar prin purificarea mintii
poate cineva sd-gi cunoascd sdrdcia duhu-
lui, sd dobAndeascd adevdrata cunoagtere de
sine. Aceasta inseamnd cd Sfinfii Pdrinti nu
recomandd o psihanalizd gi o autocunoag-
tere, ci o metodd terapeuticd pozitivd, care
constd in purificarea mintii de patimi, ima-
gini 9i gdnduri. Abia atunci igi cunoagte
sinele gi este vindecat.
Aceastd lucrare pozitivd o intdlnim atAt
la SfAntul Grigorie Palama, cat gi Ia alti sfinti
ai Bisericii noastre. Sufletul omului se im-
parte in trei puteri, adicd cea rationalS (cu-
vAntdtoare), cea poftitoare gi cea irascibild.
CAnd aceste puteri nu funcfioneazd in con-
formitate cu firea, ci impotriva firii, atunci se
dezvoltd patimile corespunzdtoare. Metoda
psihoterapiei ortodoxe constd in a aqeza
in partea rationald, trezvia gi rugdciunea, in
partea poftitoare, infrAnarea, gi in partea iras-
cibild, iubirea. in acest mod simplu puterile
t3"l
 se aprinde de dragostea lui Dumnezeu se
sufletului se vindece 9i funciioneazd in con-
deosebegte printr-o necontenitd cdutare a
formitate cu firea 9i chiar mai presus de
frumusetii dumnezeiegti. Atunci cAnd omul
fire.
este invrednicit sd-L vadd pe Dumnezeu,
Astfel, metoda Sfinflor nogtri Pdrinii
este simpld, dar completd. In loc sd pdtrun-
inceteazd toate problemele, dispar toate gre-
dem in iumea labirinticd a aga-numitului utdtile, pentru cd atunci trdiegte adevdrata
subcongtient, fapt care ar putea ir-rcurca qi fericire. Ag dori sd prezint unul din minu-
mai mult lucrurile, intrucdt existd eventua- natele sale imne.
litatea sd intrdm in panicd datoritd mon- La inceput se vddegte iubirea gi erosul
gtrilor care se gdsesc acolo, in loc sd ne ocu- pentru Dumnezeu:
pa* a" traumele latenie inconqtiente din ,,Prin aceasta sunt rdnit de iubirea Lui
perioada embrionard 9i cea de nou-nascut' $i intruc6t nu mi se face vdzut,
Cugetarea mea se usucd,
in loc sd ne dezamdgim vdzdnd toate trdsd-
lmi arde mintea gi inima gi suspin
turile mogtenite, vom sdvArqi o lucrare pozi-
Umblu qi caut cu aprindere ici pi acolo
tivd qi cu vizibile rezultate terapeutice'
De altfel, este cunoscut faptul cd in $i niclieri pe Cel iubit de sufletul meu.
Privesc adesea imprejur ca sd vdd pe
Tradilia ortodoxd nu vorbim despre trdiri
Doritul meu
refulate acumulate, ci despre boala puterilor
$i Acela ca nevdzut, nu se aratd
firegti ale suflefului, care trebuie vindecate'
nicidecum."
Mintea omului nu este totalul reprezentd-
S{Antul este stapanit de un sens inalt qi
rilor 9i al imaginilor refulate, ci ochiul sufle-
se distinge printr-o dorintd vegnic neimpli-
tului, care atunci cAnd se irnbolndveqte, are
nitd. CAnd omul se dedicd pocdinlei (meta-
nevoie de terapie.
noiei) 9i plAnsului, atunci se invrednicegte
La SiAntul Simeon Noul Teolog putem
sd-L vadd pe Dumnezeu.ln cele ce urmeazd,
observa gi finalitatea isihasmului ortodox,
se vddegte cu claritate gi aga-numita ,,teolo-
care este vederea luminii necreate, vederea
lui Dumnezeu insugi, care umple inima 9i gie a adAncurilor", care se exprimd prin
pocdintS, 9i ,,teologia indltimilor", care se
tot trupul vdzdtorului de Dumnezeu cu o
exprimd prin vederea lui Dumnezeu.
negrdiid pldcere,, bucurie 9i mAngdiere' In..
tttolt" dit imnele sale, precum 9i in Cate' ,,Dar cAnd incep sd plAng ca un lipsit
de nddejde,
hezele l:ui, prezintd adevdrul cd acela care
139
138
 Atunci se face vdzut 9i md vede Cel ce
vede toate.
Atunci sunt uimit, minundndu-md de
bunul chip al frumusefii Lui
$i cd, deschizAnd cerurile, Ziditorul
s-a aplecat
$i mi-a ddruit slava negrditd 9i
minunatd."
Vederea lui Dumnezeu, aceastd trdire
a teologiei indllimilor, are urmdri imediate
in vdzdtorul de Dumnezeu (ffteopfls). Nu este
vorba despre o experienld sentimentald ex-
terioarS, ci de o realitate ontologicd, iar
aceasta se vede din {aptul cd omui este trans-
figurat in intregime.
,,CugetAnd eu, El se afld induntrul meu,
Strdlucind induntrul ticlloasei mele
inimi,
lnvdluindu-md din toate pdrfile de o
strdlucire nemuritoare
$i luminAnd toate mddularele mele cu
razele Lui.
PdtrunzAndu-md intreg md imbr dligeaz5t
intreg,
Se dd pe Sine intreg mie, nevrednicului,
$i sunt umplut de iubire 9i de
frumusetea Lui
$i md umplu de dulceaia dumnezeirii. '
Md lmpdrtdgesc de lumind, particip 9i
la slavd
140
$i-mi lumineaz d fata ca gi a Celui
Iubit al meu.
$i toate mddularele mele se fac
purtdtoare de lumind."
Aceastd transfigurare ontologicd a vd-
zdtorului de Dumnezeu are urmdri gi in
intreaga lui viatd. Cu toate problemele care
existd in jurul lui, cu toate privatiunile de
bunurile materiale, cu toate prigonirile din
partea oamenilor, cu toatd gederea lui in
,,valea plAngerii", care poate fi considerati
inchisoare gi lagdr de concentrare, cu toate
acestea se simte fericit gi blagoslovit. Este
vorba aici despre o fericire care are o altd
origine (decdt cea obignuird). SfAntul Simeon
Noul Teolog spune cu privire la aceasta:
,,Devin atunci mai frumos ca cei
frumogi
mai bogat decdt cei bogati, mai puternic
dec6t toti cei puternici
sunt mai puternic qi mai mare decAt
impdralii
gi mai cinstit decdt toate cele ce se vdd,
nu numai decAt pdmAntul gi cele de
pe pAmant
ci gi decdt cerul gi toate cele din cer,
avdnd pe Ziditorul tuturor"'.
----1" tr;auc"t* Pr. Dumitru Stiniloae, apdrutd
in-Studii de Teologie Dogmaticd, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1991, pp. 388-390 (n. tr.).
141

in aceste putine invdlXturi semnificative
ale Bisericii ingirate mai inainte se vddegte
filantropia duhovniceascd a Sfintilor Pdrinfi,
de vreme ce ne educd la toate vArstele spi-
rituale, ne lndrumd din fragedd pruncie 9i
ne ridicd pAnS la desilvArEirea 9i implinirea cea
dupd Dumnezeu. in acest loc se poate ve-
dei gi marea valoare a isilnsmului ortodox'
care se poate numi psihoterapie ortodoxd'
in Biserica Ortodoxd, care este Trupul
real al lui llristos, existd bogdlia harului 9i a
lucrdrii lui Dumnezeu, prin care avem posi-
bilitatea sd vedem traumele sufletului' sd le
vindecdm prin Sfintele Taine 9i prin ascezd
gi sd fim ridicali la cea mai mare indllime a
omenescului, sd ajungem la unirea cu Dum-
nezeu. Aceasta se tntdmpld desigur dacd
prin voinla noastrd liberd, prin libertatea
noastrd, ne vom afla pregdtiii pentru pri-
mirea daruIui inspiraliei care purcede de la
harul dumnezeiesc. Vom repeta incd o datd:
psihoterapia ortodoxd conste in ,,teologia
adancurilor" gi ,,teologia indltimilor" '
5. C omunitatea ecclesiald
Psihoterapia ortodoxd nu este un sistem
intelectual ce poate fi trdit 9i aPlicat intr-o
mentalitate individualistd, ci este realistii
gi adevdratd, deoarece se aplicd in spaliul
ei firesc, care este comunitatea ecclesiald'
r42
De altfel, faptul cd omul poate fi vindecat
se afld in legdturd cu existenta Bisericii,
care este Trupul DumnezeuluiOm Hristos.
Dar nici Biserica nu e o realitate abstract5,
nu e vorba agadar de o comuniune nevd-
zrttd, ca luminile unui megalopolis, care se
vdd cdnd gi cAnd, ci de o Enorie concretd,
care se afld in legdturd cu o Mitropolie gi
cu o Bisericd concret5.
in acest fel putem spune, existd comu-
nitatea ecclesiald, adicd Enoria gi Mdnds-
tirea, in care omul dobAndegte iubirea de
Dumnezeu qi iubirea de oameni gi respinge
iubirea egoistd de sine, care este indisolubil
legatd de ura de Dumnezeu gi de oameni.
Acesta este un punct de bazd al psihotera-
piei ortodoxe. Iar atunci cAnd cineva gdseqte
un terapeut ortodox qi se vindecd, acest
lucru se realizeazd, in mdsura in care tera-
peutul ortodox lucreazd ca membru al B!
sericii, 9i terapia este indisolubil legatd de
Sfintele Taine gi de viata liturgicd a comu-
nitdfii. De altfel, in afara Sfintelor Taine gi
in special a dumnezeiegtii Euharistii, chiar
gi aceastd ascezd nu este consideratd a fi or-
todoxd. Isihasmul ortodox il conduce pe om
la participarea esentiald la viata Sfintelor
Taine, 9i cu cAt cineva participd la Tainele
Bisericii, cu atdt se dezvoltd inlduntrul sdu
viata isihastd.
143
l
 S-ar putea insista foarte multe la acest
Dumnezeu, ci pentru cd a unit firea ome-
neascd cu cea dumnezeiascd in Ipostasul
punct asuPra valorii comunitdtii bisericegti
in terapia omului. Ag vrea sd fac fusd cAteva
Lui qi a invins moartea gi stricdciunea. De
aceea/ om sdndtos este cel care se leagd de
constaieri demne de atenlie care au fost
Flristos. Nici o terapie nu este adevdratd
scoase in evidenfd lntr-o omilie rostitd de
mitropolitul Pergamului, Ioannis Zizioulas' In afara lui Hristos.
ir,tt-utt a.t rmit 1o. al expunerii sale a Al patrulea punci este ci libertatea omu-
lui joacd un rol important in terapie. Din
vorbit despre boald 9i terapia ei' A stabilit
moment ce prin libertate a trecut boala in
tema dezvbltAnd-o in patru puncte de bazd'
Primul, cd boaia este rezultatul pdcatu- existenla omului, prin libertate se va face
gi depdgirea ei. De aceea, cAnd omul fdcAnd
lui lui Adam qi nu starea fireascd a omului
o alegere liberd, se uneqte cu Hristos, atunci
de la crearea lui. Omul trebuia sd valori-
zeze libertatea sa qi s-o migte cdtre unirea
poate fi vindecat. La acest punct trebuie
sd vedem valoarea ascezei, a eliberdrii de
cu Dumnezeu, astfel incAt sd depdgeascd
caracterul schimbdtor al creaturitdtii sale' patimi, care se face prin exercitarea liber-
fdcut aceasta 9i astfel boala a devenit tdtii omului.
Nu a ' lntr-un alt loc al omiliei sale, dezvoltAnd
fenomen firesc qi rezultat al relei folosiri a
teza de bazd. a Traditiei bisericegti despre
. libertdtii sale'

A1 doilea este ci atdt pdcatul, cAt boala

qi
au devenit o realitate universali, pe care
libertatea,omeneascd deja nu o mai poate
combate. Iar aceasta se intAmpld lntrucAt
prin pdcat a pdkuns inlduntrul omului moar-
iea ca ceva ingrozitor pentru existenta uma-
nd. De aceea, dupd cddete toti mor, pdcdtoqi
- sfinfi.
9i
Ai treilea este cd terapia finald nu este
reuqitd de om, de vteme ce catacterul mu-
ritoi, stricdciunea qi boala se mogtenesc prih
nagterea biologicd. Singurul care posedd
sdndtate este Flristos, nu doar pentru cd este
144
terapie aga cum o exprimd SfAntul Maxim
Mdrturisitorul, a spus ce toate patimile pro-
vin din iubirea egoistd de sine (flaatia). Mi-
tropolitul a accentuat de asemenea cd omul
trebuie sd treacd din individualism in relalie
personald. Iubirea egoistd de sine este le-
gatd de individ, de caracterul muritor, in
timp ce iubirea de Dumnezeu gi de aproa-
pele de persoand. Astfel, omul, pentru a
vindeca iubirea egoistd de sine, trebuie sh
depdgeascd individualismul 9i sd vind ln
relatia comuniunii cu ceilal[i. Tocmai aceas-
td comuniune este reuqitd in interiorul
t45
Bisericii, care salveazd toate caracteristi-
cile comunitXtii. Din aceasti perspectivd
Biserica poate fi numitd spital. in interiorul
Bisericii, omul dobAndegte relafii corecte cu
Dumnezeu, cu oamenii gi cu creafia. De
aceea, dupd Tradilia ortodoxd, boala este
tulburarea relafiilor dintre acepti ffei factori
in timp ce sdndtatea este relatia corectA a
omului cu acegti trei factori.
in final, in interiorul Bisericii omul eli-
mind sau depdqegte suferinla gi moartea,
care este cauza nascAtoare a tuturor prob-
lemelor existenliale. De asemenea, in Bise-
ricd omul se impdrtdgegte cu Trupul lui
Hristos gi dobAndegte indumnezeirea. Mai
mult, in interiorul comunitdfii ecclesiale se
respinge iubirea egoistd de sine (filautia)
sau mai curAnd iubirea egoistd de sine este
transformatd in iubire de Dumnezeu gi iu-
bire de oarneni. Penftu cd, trebuie s-o mdr-
turisim, pentru Bisericd terapia nu este psi-
hologicd sau eticd, ci ontologicd, de vreme
ce aleasta constd in depdgirea mortii.
Bpilog
Nu ne propunem aici sd incheiem cu
una sau cu mai multe concluzii. Vom ldsa
cititorul sd haga propriile sale concluzii din
prezentarea atAt a logoterapiei lui Frankl,
cAt qi a tezelor de bazd ale psihoterapiei or-
todoxe, ale isihasmului, agadar ale Traditiei
Bisericii Ortodoxe. $i cred cd se pot trJge
foarte multe concluzii.
A9 dori sd consemnez in principal trei
lucruri.
Primul. Dupd pdrerea mea, sunt foarte
importante observatiile lui Victor Frankl
asupra existentei nevrozelor noogene gi cd
cea mai mare problemd a epocii noastre
este golul existential 9i lipsa sensului vietii.
Credcd in acest loc sL afie punctul comrln
fundamental al logoterapiei cu Traditia or-
todoxd, cu aga-numita psihoterapie orto-
doxd. Problemele psihqlogice nu trebuie sd
fie examinate in mod separat de problemele
pro{unde ale existentei umane. De aceea gi
psihologia existentialistd se poate apropia de
Tradifia ortodoxd gi poate fi ajutatd foarte
muit de cdtre aceasta.
Al doilea. Ceea ce trebuie in mod nece-
sar sd fie subliniat este cd Tradifia nepticd
147
a Bisericii are o mare importanid 9i semni-
ficafie. Cercetdtorii strdini aratd un interes
special pentru toate aspectele ei. Mulfi din-
tre acegtia o considerd modernd qi revo-
lulionard pentru ePoca noastrd. De aceea
o studiazd gi o invald cu o atentie 9i un
iirteres deosebit.
intr-adevdr isihasmul, cu tot conlinutul
sdu dinamic, poate sd facd, fald' cdutdrilor
omului contemporan, dar qi sd-l odihneascd
interior. Ag putea spune cd nu este vorba de
o odihnd psihicd ce ascunde 9i alte multe
pericole, ci de o transformare existentiald
gi ontologicd a omului.
Este trist cd sunt multi in zilele noas-
tre care sau ignord isihasmul ortodox, sau i1
confundd cu alte traditii. Cu atAt mai intris-
tdtor este atunci cdnd ortodocqii ignord
valoarea teologiei neptice a Bisericii. Din
fericire, existd unii psihoterapeuti contem-
porani, precum Victor Frankl, care prin me-
toda lor terapeuticd ne indici in mod indi-
rect acest.mare tezaur al Tradiliei ortodoxe,
gi intorc atenlia noastrd spre valoarea psi-
hoterapiei ortodoxe.
Al treilea. Aga cum am vdzut in mod
repetat in analizele anterioare, Victor Frankl,
pentru a certiJica gi susline ideile sale, folo- '
segte multe exemple din lagdrele de con-
centrare gi ale morfii. Este posibil ca cineva,
148
gdsindu-se in asemenea stdri tragice gi fd-
cAnd fa,td suferinlei gi chinurilor, sd pdtrun-
dd mai adAnc lucrurile gi sd gdseascd sensui
suferinfei qi in acest mod sd depdgeascd toate
tragediile. Atunci c6nd omul posedd plin5-
tate existenfialS, depdgegte toate greutdtile.
in Tradifia ortodoxd avem o abundenld
de asemenea modele gi situalii. Martirii Bi-
sericii, sfintii gi ascetii gi atdlia allii care au
trdit stdri grele 9i tragice, au fdcut fald aces-
tor situafii cu credintd in Dumnezeu gi le-au
depdqit. Pentru cd erau uniti cu Dumnezeu
9i dobAndiserd plindtatea interioar5, nu se
temeau de nimic, nici de inchisori, nici de
prigoane, nici de lagdrele de concentrare,
nici chiar de moartea insdgi. Vederea lui
Hristos Cel inviat le-a dat putere sd se in-
drepte spre martiriu gi moarte cu bucurie,
optimism, ca la hord, ca la o sdrbdtoare.
impreund cu Hristos Cel inviat au depXgit
gi moartea.
Lagdrele de concentrare in care a trdit
Victor Frankl ne amintesc martiriile 9i pri-
goanele SfAntului Apostbl Pavel. intr-o anu-
mitd imprejurare, in oragul Filippi din Ma-
cedonia, Apostolul Pavel impreund cu Sila
au fost bdtuti cu vergile gi in final au fost
inchigi in inchisoare. Pe la miezul nopfii,
aflAndu-se in inchisoare, cdntau psalmi gi
imne lui Dumnezert: ,,lar la miezul noptii,
149
Pavel 9i SiIa, rugdndu-se, ldudau pe Dum-
nezeu in cdntdri, iar cei ce erau in temnita ii
ascultau" (Fapte 16, 25). Aceastd scend este
cutremurdtoare. Aratd modul in care cineva
poate face fa!5 problemelor din viafa sa.
in final, nu sunt de vind greutdfile 9i
suferinla, nu au atdta importanld stdrile
psihologice gi hdsdturile moqtenite, ci golul
existenlial gi absenla sensului viefii. De
aceea, plindtatea duhovniceascd interioari
dd sens vielii 9i ajutd la depdqirea tuturor
problemelor. Spre aceasta lnteqte toatd teo-
logia Bisericii noastre Ortodoxe.

aprilie 1995

150