Aurel Romila

[xpre sia
ps hnpatolcg CA

iri p ictu rI

Editura Asociatiei Psihiatrilor

tiberi din Romdnia TRCI
 Cuprins

PARTEA I: GONSIDERATII TEORETICE

RAPORTURILE EXPRESIEI PLASTICE CU PSIHIATRIA ...............,.......9

?. plastice.,...,.
Valoarea psihiatrica a expresiei ....................15

3. Valoarea psihopatologica a expresiei plastice ................29

PARTEA a II-a: CERCETARE PERSOUAIA

prcrunA sr RES0crALrzARE........ ................. b7

5. Conceptia 9i metoda de lucru...... .................. 59

A. Expresiaplasticd Ia oligofreni.,.......,,,,....... ,,,,.........,.,.67

B. Expresiaplasticd tnbolile cerebrale organice..... ....,...,,...............74

C. Expresiaplasticd inepilepsie ............... BB

D, Expresiaplasticd in aicoolism ...............97

E. Expresia plasticd in psihopatii,....,,,........... .......,,..,,..116

F. Expresia plasticd tn nevroze. ,...........,.. 136

G. Expresiaplasticd tn psihoza maniaco-depresivd......... ............142

H. Expresiaplasticd tn schizofrenie,.......,..,.,, .,..,,,.....,160

6.

L
 P,q,'RTEA I

-+-
RAPORTURILE I

EXPRESIEI
PLASTICE

lCU PSIHIATRIA
I
 Ca pitolu
DATELE PROBLEMEI
A. PIIEEPXffiE g"
PsihiatTia rornineasci, neglijatd de ve-
chile regimuri, asaltatd gi deseori depi;iti
de cerintele de asistenlX, a reallzat cu mare
Ereutate gi sporadic lucrdri gtiinlifice fun-
Jamentale. A fost dominatd de empirism si
,.ercetlri statistice sau biologice, care n-au
permis formularea unei conceplli proprii in
psihopatologie in general ;i, cu atat mai pu-
n;r, it psihopqtologia expresiei.
Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a
cadrului organizatoric permite azi psihiatriei
romanesti s5 incerce formularea unei con-
ceptii. in acest scop sunt in colaborare studii
multilaterale, care vor fundamenta o concep-
lie psihlatricd gtiinfifica, ce va putea cilxuzi
praclica psihiatrici in tratarea si prevenirea
bolilor psihice. in acest program se inscriu
si tezele catedrei de Psihiatlie din Bucuregti.
Studiind fiecare aspect a1 practicli psihiatrice
de la noi, se va aiunge la generaliziri utile,
aplicabile, ceea ce va ridica, sperXm, nivelul
disciplinei.
in acest context se inscrie;i lucrarea
noastrx. A te ocupa de arta bolnavilor men-
tal poate pirea o indeletnicire agreabila gi
oarecum gratuit5.
I
Scopul lucrlrii de fal; este si arate locul
acestei metode in diagnostlcul si tratamentul
psihiatriei contemporane gi sA demonstreze,
pe baza unei colectli originale, ci aceastd
noui ramuri a psihiatriei este viabil5 gi
demn5 de a intra in viitor in practica uzuald.
Ea rezultd din apllcarea in practica psihia-
triei clinice a unor metode din arta plastica.
Aceasti cercetare interdisciplinard (exem-
plul cel mai cunoscut e cel al matematlzxdi
;tiinlelor biologice) este o caracteristicA a
dezvoltxrii ;tiintelor moderne. Se inlelege
cd aceastx activitate presupune o cunoagtere
solidd a ambelor domenii (psihlatrie ;i art5).
Ne-am str5duit sX aprofundXm premisele
teoretice cu mult timp inaintea acestei ex-
perienle.
in prima parte a lucririi vom arita care
este situalla acestei probleme, cum a ap5rut
gi a evoluat ea ?n cadrul istoriei psihiatriei, 1a
ce rezultate teoretice si practice a ajuns.
ln a doua parte vom descrie experienta
noastrx, cazuistica gi coleclia obiinutx. Vom
confrunta rezultatele ca si generalizdrile pe
care 1e permite, cu cele publicate in litera-
tura de specialitate. in fine, in concluzii vom
ardta care este semnificalia acestei metode
pentru psihiatria de la noi.
AUIIE], ROMILA
11.i
Este cunoscut; inci din antichitate
rea pe care o are arta de a influenta psihicul
uman, dc al ridica morai, de a-i sxdi princi-
pii supelioare de viati,. pornind de la aceasti
inaltX rnlsiune sociali a artei, psjhiatria o in-
scric in metodele sale de inteleger.e si tratare
a bolikrr mentale.
Psihiatria porneste de la o conceptie
cuprinzitoare despre om, pe calc i-o oferi
antropologia, sintezl a nunteroase stiinte
palticulare: biologie, psihologie si social_cul_
turale..
in cletcrminismul bolii, ea nu rirnAne
numai la explicatii biologice, ci cauti si in_
teleagl colelatia contplex:i a insului in caclrul
social al cfur,ri produs este si in care aclioneazi.
In plus, datotit; pr.ogreselor terapeutice,
pcntru psihlatrie a devenit o sarcinX crirenti
resocializarea bolnavului mental, llentru care
clispune de o metodologie vastd, bazati pe
metode soma loterapeutice si llsihoterapeu-
tice.
in acest armentarium, folosirea artclor
plasticc se inscrie in acliuniie ccle nai no-
bile de umanizare a tlalamcntului bolnavilor
nrental, tiind o continuare a gestului istoric
al lui Pinel.
in fapt, dezvoltarca psihiatriei se face
azi ln doui directii fundamerltale si comple-
mentale:
o directe biologicX
o direclie socioculturala
Prima tindc sI plccizeze bazele biologice
ale activitilii psihice: ereditatea, activitatea
nervoasX, rletabolismul cer.cbral etc.
A doua tinde s.l precizeze relatia dintre
formatia umani si rolul societitii, familici,
culturii, in definirea pcrsonalitllii. Studiul
nostni se inscrie in aceastd a doua directie.
I Volmat R. (1956). L'ott psychapotatogique
2 Cuiraud P. (1956). Psychiotrje Ctinique
Preocupirile psihiatrilor pentm produc_
lia plastici a bolnavilor rnental dateaz5 de
ap{oape un secol (Sirnon, 1876). Aceasti
pute_ perioadi corespunde clezvoltirii psihiatriei
modcrne, creirii concepliei clinicc-uozolo-
gice, aparitiei marilor sistclne psiltopatolo_
gice forrnulate dc Kahlbaum, Grissinger,
Kraepelin, Illeuler, Jaspers, Kandir.rsky,
Janet, Kretsch rer, Cl6rambault, Itegis, K.
Schncider, Ey. Sunt, de asemenea, formulate
atat conceptiilc lui llavlov, cat si cea a lui
Freud.
inceputul sccolului al XX-lea a fost
marcat de o re\.olutie itr ginclirea stiinlificX
(Bachelard). Itevolutia fizicS, perioacla cle
gloric a bacteriologici si a altor nunteroase
Jcrtolrt-pi1i \liinlili(c. c\tc \i epo(a tn (JrL,
arta trroclerni explocleazi si rupe cu acaclc_
nismul (Manet, 1U72), marcand inccputul
unei vertiginoase succesiuni de curentc.
Apar, pe lAngi o filosofie a naturii, o fi-
losofie a stiinfelor spiritului (Dilthey, I911),
fenomenologia lui Husserl, axiologia ;i an-
tropologia filosofici.
in aceastl perioaclX, cultura lumii capiti
o noui viziune. Se pun bazele clezvolt.irii
unui unanisrn rcal.
I)e acest l'undal, psihiatria a intrat si ea
intr-o eri teriapeuticS, in carc utilizarea in-
sulinci, a E.C.T.-ului si, lrai ales, a neurolep-
ticelor, a schinrbat aspectul si problematica
bolilor psihicc, imprimand conceptiei psi-
hiatrice un spirit activ;i optimist, f;cinci ca
dczicleratrrl resocializirii bohavilor psihic si
devini realizabil.
in modul de a concepe si a interpreta
activitatca plastici a bolna\.ilor mental,
se resimtc influenta lilosofiei, psihologiei,
esteticii, cLr numeroasele lor refonnul5ri si
controversc determinate de limitele epocii.
l)e la aparitia primelor preocup;ri (1876)
pirri la Prinzhorn (1921), aclici prima ju-
mXtate tle secol de arth psi hopatologicl, cste
o perioadi de e\.olutie spontanii, sporadici,
 DATELE PRABLEMEI

tc- dominatx de empirism, de o conceplie cli- 3. sA ofere practicii psihiatriei o metodi de

de nicX biologizantd. lucru utilX in diagnostic ti in terapeutca
ta Prima incercare de a crea o conceptie actuali a bolilor mentale;
iei congtientx de independenta relativx a noii 4. si fie un sistem deschis oriciror noi
o- ramud interdisciplinare a psihiatriei gi este- ipoteze, sb suporte incercirile oricxror
o- ticii o face Prinzhorn odati cu aparilia cirfil demonstralii;
lr' sale Bildnerel der Geisleskranken- 5. sd nu admit5 preconceplii, prejudeceti,
v, DacX in primii cincizeci de ani se re- dogmatizare (punere in parantezS, in
K. alizeazd coleclii, muzee, expozitii de atte fenomenoiogia lui Husserl).
Lte psihopatologicA gi multe eseuri foarte con-
ui troversate, nu exlsta inci un sistem de idei, C. {$T'sex*
o conceptie care sX interpreteze imensul
st material care se acumulase. Prinzhorn a Arta psihopatologicd are mai mult de un
ca reusit acest lucru atat datorit5 formatiei sale secol de existenl;. Ar fi greu de redat am5-
Je intelectuale neobignuite (studiase medicina, nuntele acestei perioade, care poate fi ialo-
se istoria artei, muzica), cat ;i relatiilor pe care natx incomplet din bibliografia disponibiia.
IC le avea in lumea artelor si filosofiei ger- Se intelege cd prezentarea Ia obiect e afiifici-
mane din perioada de dupi Primul Rizboi alX, deoarece drumul artei psihopatologice
ul Vondial. in coleclla de la Heidelberg, el a n-a fost in afara psihiatdei, medicinei, artei
acumulat un material din toata Europa, care gi societSlii din perioada datd, acest drum
fi- ia ingdduit un studiu comparat ;i, in ace- reflectand tocmai respectivele interferente.
r), lasi timp, un fundament pentru teoria sa. Prima lucrare in care se vorbegte despre
n- Lucrxrile ulterioare au g;sit valabile multe activitatea plastici a bolnavului mental este
din ideile sa1e. Se poate spune cd el este Eturle mdclico-l1gale sur Ia folie a francezului
tx fondatorul psi hopatologiei expresiei, ata A. Tardieu (1872). Apariyla acestei preocu-
rii cum Kraepelin este fondatorul sistemului pdri a fost condilionatd de un anumit nivel
nozologic in psihiatrie. pe care il atinsese psihiatria sub aspectul
..4 in fond, problema se pune altfel: psi- atitudinii fa!5 de bolnavul mental. Pe plan
n- hopatologia expresiei nu se poate constitui teoretic, tot in aceastd perioada, psihiatria se
p- decat printr-o teorie care sA interpreteze indepXrteazi de scolasticism ;i beneficiazi
ca adecvat realitatea existentialA a bolnavului de spiritul pozitivist a1 epocii, devenind o
ii- mental care picteazi. disciplini medicald descriptiv5, care va pune
Dupd noi, condiliile unei conceplii bazele sistemului nozologic kraepelinian.
sa ideale asupra psihopatologiei expresiei ar fi M. Simen, intemeietorul ergoterapiei,
urmXtoarele: amintette in studiile sale ;i de manifestdrile
:- reflecte iust realitatea clinicx, modul
sA artistice ale bolnavilor (1876).
rl, in
care se produce acest fenomen, ,,bol- Lombroso (1872) comunicd particulari-
:i, navul mental cdre picteazd"; txlile expresive ale desenului in 57 de cazuri
$i 2, si fie un sistem nolional inchegat, un de bolnavi studiali.
tot organizat, care si puni ordine in C5tre sfdr;itul secoltrlui, s-au organizat
6) acest domeniu, sX arate clar cum trebuie ateliere de picturi, pentru a crea bolnavilor
t-l- interpretatx productia plasticd a bolna- o ocupalie gi a le inlesni posibilitatea de ex-
te vului mental, cum se analizeazi si ce presie artistice. S-au strans coleclii si au fost
d, semnificatie are un tablou; infiintate mici muzee.

1:1
AUREL ROMILA
Pailhas (1 908), la congresul alienistilor
de limbi fiancezX dc la Dijon, a cerut cr.earea
unui muzeu de afti psihopatologic;.
in aceeasi pe.rioadi sunt de mentionat lu-
cririle lr,ri Reia (1907), Mehr (1907), Kurbitz
(1912), Hassmann si Zingerle (1913).
Muzce efemere au mai fost infiintate la
Cieneva, Heidelberg, Hambutg, Turin, Reggie,
Lima,Viena, ViJle juif . Dax (1953) a organizat expcl.iente
Pri ma monografie, exemplar.i p6ni
azi, a fost a clvetianuhli Morgenthaler, Ein
G ei ste.skro n ker o I s Kiinstl
r, asupra schizofre-e
nului Adolf Wdllli (t 921), in car.e , pe lingi
descrierca \.ietij acestui bolnav, sunt anali-
zatc toate manifcstArile lui attistice: poezii,
prozi si indeosel)i picturile.
Dar lucrarea caie avea si devinX de no-
torietate mondialX a fost cartea lui Hans
Prinzhorn Bi kl n cre i tler Geisteskrs nkel1 (1927).
FaI; de atitudinea precursorilor, inevi-
tabilX inceputului, dc descriptie, enumerare,
clasificare, Prinzhorn are meritul de a fi pus
bazele teoretice ale problemei artei psiho-
patologice. El consitlerX ci la baza creatici
plasticc st5 impulsul cltre formi (.Gestatt), aI
tJrui mobil pollc [i nr(c\iL.]lea c{l)re\iei ori
tendinta la joc, decoralje, reprociucere sau
neccsitatea dc simbolizale.
Numeroascle lucrXri ulterioate cu veleit;ti
teoretice n-au dcpigit problematica enunlati
de Prinzhorn. Faccm tefelire la lucririle lui
Dclgaclo (1922), Pfeifer (1923) si Karpew
(7927 ).
in manualul lui Burnke (1929), Biir-
g€r-Prinz face o trecere in revist; a literaturii
de pdnX la el. O vedere de ansamblu asupra
literaturii anglo-sarone se gdseste in lucrarca
lui Anastasi ;i Delay (1941).
Dupi al Doilea llSzboi Mondial s-au pus
bazele unor rnanifestXri internationalc.
Astfel, la primul Congres Mondial de
Psihiatrie dc la Palis (1950), a avut loc pr.ima
expozitie intelnalionalS de artl psihopatolo-
gic5, desclisd ulterior de Volmat in car.tea sa
L \tt 1t't,11,1r,,,1,u/u1l7rrr r lo56r.
'l
rebuie mentionatc contributii le lui
Vinchon (inc5 din 1926) 9j Ferdiere (1946-
19s1).
sinestezicc, cornbinAnd artele plastice cu
muzica.
Opinii originale erprimX Jakab (19.56)
intr-o scultX monografie.
Tot in accasti pcrioadX apar prirnele lu-
cr;ri^teoretice ale lui Bobon si Navratil ( 1959).
In 19.59 a luat tiinti Societatea lnterna-
tionali dc Psihopatologie a llxpresiei, cu
sediul la Paris, care a pus bazele unor ma-
nifestxri internafionalc ;i editeaz; rcvista
Cortfinict Psythicrtrica. in acest cleceniu de
existente, S.l.P.E. a organizat 6 congrese
(l-19.59 Velona; II-1960 Catania; t11-1962
.Antwerpcn; IV-1964 Barcclona; V-1967 Par.is;
VI-1970 Istanbul).
Ideile cr-rprinse in lucririle autorilor.ci-
tati am socotit neccsar sI le analizXm intr-un
cadru sisternatic in capitolele care urmeazX,
nepir6nd semnificative doar in enunlul lor
cronologic. Oricum, s-a sclis mult si cu pri-
Vire la acest subiect. Caftea de baz; rin.rine
Prinzhorn, de.i g;\inl \inte/s ,l ntonioa\c ri
la Vohnat, Rennert sau Navratil. Domeniul
esie foarte controversat si nu trebr-lie s; ne
mile, deoarece, atat timp cAt nu eristd o
psihopatologie general acccptatX, e greu dc
plcsupus ci ea ar putea fi precedati de o psi-
hopatologie a expresiei valabilX. l)e altfel,
chiar la congresul S.l.P.li. de ]a lstanbul, in
1970, raportul principal se intituleaz;,,Ce
cstt p sih o pItolqi a e xp rcs ie i'. "
de
na
lo-
sa

ui
i6- Capitolul 2
te
cu

6) VALOAREA PSIHIATRICA
u-
e).
ra-
cu
A EXPRESIEI PLASTICE
.a-
ta
de
se A. e'FAe*A,ffi HA ffi geffi eY€}$YKffi & psihotici, compardnd in special doud eie-
;c gKpaeH$g$rg p&&$?x*K mente (m1;carea qi culoarea), oblinand re-
is; zultate concludente pentru un diagnostic
Una dintre primele intrebdri fundamen- diferential.
:i- tale, care nu gi-a g5sit incd o solulie unanim Meige scria (7909): ,,Pofi urmdri in ope-
ln acceptati, este daci expresia plasticd poate rele lor, ca intr-un grafic, oscilatiile si progresul
td, constitui sau nu o bazl pentru diagnosticul psihozei" .

or bolilor mentale. Primii cercetdtorl au susli-
ri- nut cX exist; o corelalie str6nsd intre desen
ne 5i o anumita entitate clinicx, conferind astfel
ti desenului o importanlX deosebit5 in diagnos-
ul tic.
:IE Astfel, M. Simon (1876) a descds 5 tipuri
o majore de produclie plasticX, fiecare in legd-
le turi cu un sindrom particular.
si- Morselli (1885), Dantos (1900), Reia
-'1, (1907), Aschaffenburg (1915) socotesc de-
in sen:J cheia diagnosticului.
:e Merzbach (1930) pune diagnosticul de
psihozd periodicd pe baza studiului desenului
unui tinxr care avea diagnosticul clinic de
schizofrenie.
La fel, Baynes (1940), Pfister (1934)
evalueazl desenele unui grup de bolnavi
Vinchon (1924) sustine cd intre o anu-
mitx boale mentaid gi stilul tabloului existx
intotdeauna o corelalie necesarx, o legdturd
evldentl ;i dX ca exemplu stilul schizofrenic.
Aili autori nu admit ci toate desenele ar
avea o valoare diagnosticX si sunt pentru o
considerare mai nuantatS a problemei.
Astfel, Rogues de Fursac (1905) crede
ci numai o parte din desene exprimi tul-
burXrile mentale, altele fiind pur gi simplu
productii artistice.
Distincfia a fost preluat; si aprofundati
de H. Ey (1948), care a clasificat expresia
plastici a bolnavilor mental in 4 categorii:
1. forme estetice, juxtapuse, fXrd raport
direct cu tulbur5rile mentalei
2. forme estetice modificate de boale;
AUREL ROM]LA
l!. forme estetice de proieclie morbidi;
:1. forme estetice imanente delirului.
in fine, un alt grup cle autori contest;
valoarea cliagnostic.l a deserului. Fay (.7912)
considerx cE ,,nu tte putem Ltstepto k! rrLtre Iu-
cru, tleoorece picturi[( delitlint( frunutttsc sunt
rtre, olterelt,tttrente fiittcl de o exu'utje tehfiicti
prea noivir, tl1nd o idee prea ftogild itt cltnpoto-
tie cu t:littics" . Autorul crede cI sunt rnai usor
de gXsit uneie caractcre patologicc la pictorii
bolnavi dece I la bolnavii obi;nuili care pic-
teaz5, si care, din cauza imperfectiun jlor cle
tehnici, lac inierpretarea dificilX.
Majoritatea autorilol sunt tle acord asu-
pra faptului cX prodrLctia plastici a bolnavilor'
nrenlai oferi o cunoaglere ntai bunil a pc.rso-
nalit;lii subiectului si a intintitalii dezechili-
brului sXu psihic. Deci, chiar daci nu reflecti
intotdeauna diagnosticul (care reprczinti,
metoclologic vorbind, un grad cle sintezi
sr-rpremi), aceasti productie rellect; starea
mcntali in rnornentul dat, deci sindromul
de lnolncnt si, in evoh:tie, poatc sugera chiar
eniitatea. Astfcl, desenul poate cleveni un nou
limbaj, care si expdme o modalltate orlgirlalX
de a intra ir) contact cu rlediul, un rlijloc de
expresie si uneori de levelafic a anulnitor tr:i-
iri. Este rar ca o operx sX fic tipici sau chiar
patognomonic; pentru o anumiti boaii.
Prin urmare, suntem depafte de a deduce
diagnosticul doal din operele grafice, cu toate
c; Llnele particularitili pot fi revelatorii.
Van Laere (1967) consider; cii studiul
Iormei si continutului desenelor bolnavi
lor mental are o valoare pentru diagnostic.
Luclirilc executate in Iazi acutX sunt ntai
semnificative deciit cele din faza cronica,
care pot fi uncori manifest;ri strict estetice.
(Se;tie cir autorii clasici s-au ocupat mai alcs
de cronici.J
Unii bolnavi, avand tulburiiri de gindire
specitice, pun in opcrele lor anumite carac-
teristici formale bine determinatc. Aciesea,
observatorul Jroate .lecela il ingrirlidirea de
opere bizare unelc semne patoiogice tipice,
care nu sunt inci prezente in tabloul clinic.
Stilul operelor, ca si continutul lor, dovedesc
clar o tulburare a personaliteiii si ilustteaz;
intr-ur iimbaj grafic rr. odificirile profunde
alc existenfei, ,,d fi altfel in Iu] e" (cT|n at
spune Ey), o temporalitate modificati, o
spatialitate <1efolrnat;, raporturi deosebite
cu anturalul oamenilor sau obiectelor ctc.
Oricum, evolutia unci psihoze sc poate
urniri in dcsene si pictur.l cu eventualele
sale amelior:ri sau remisiulti, cu recidivcle si
cdzele acute. intr-adet'iir, de ficcare clati, apar
schilrbiri in stil sau caracleristici specifice ale
fbrmelor, alituri cle temc si corltinuturi noi.
Un astt-el dc fenomen poatc fi astxzi nlai usor
constatat ln cursul tratamcntrrlui, ltutindu-se
vedea diferente profunde si csentiale in pro-
ductiile artistice f?icutc, inainte;i dupi o curi
terapeuticX. Astfel, inaintea unui tratament
dat, un .lesen poate ti mai inform, mai dezor-
donat, peniru a deveni apoi, dupi o arleliorare
..lu o \ i dc(,irC. rnJ i r,'itenl l lormJ ri erplr-
sia sa. Aceasta se traduce prin reprezentiri mai
nr,rmalc, \ ulori mai lroP;rlr si int,rgi i \,trc pJr
mai rezonabiic, mai obiective si mai rcalc.
Delay (1950), criticind punctcle de ve-
clere clasice, care acordau exprcsici plastice
o semnificatie categoric;, afirmX cX o operh
picluralii este foaltc rar tipicX sau patognorno-
nici pentru o oarecare starc de spirjt, deci r;-
mdne problenatic a punc un diagnostic aloar
Jlc un desen sau pe un tablou. l)esi unele par,
ticularit;ti ale folmci sau stilului pot fi revc-
latorii, trebuie si rimAnem foaric prudenti in
eventualitatea unei interpretxri diagnostice.
Ca ;i H. [,y, Delay crede ci unele luct i pot
fi manifcsti estetice f:ri rap{nt cu psihoza.
Pentru acest motiv, adesea doai lucririle care
au lost executate in fazx acuti pot avea o \ra-
loare obiectivi pentru un cventual diagnostic.
Pc lingX enorrla vadetate de caractcristici
nolrnale, care pot pcrnjte o cunoastere tnai
bund a st;rii psihice, continutul cxpresiilor
 VALOAREA PSIHIATRICA A EXPRESIEI PLASTICE

rce, figurative, ca;i studiul temei reprezentate, anumite entitdli clinice. Se gtie ce sistemul
tic. pot, de asemenea, sX ajute Ia inlelegerea ca- nosografic contemporan (bazat pe ce1 krae-
.esc zului. Scenele cele maj variate, peisaie. per- pelinian) distinge patru tipuri de structuri
azd, sonaje, reprezentxri figurative, teme sexuale psihopatologice fundamentale, patru grupe
rde sau mistice, cataclisme sunt expresia plastici mari de entitxli:
IAI a procesului patologic in evolulie. Desi nume- l. Nevroze
i,o roase reprezentxri au caracter simbolic, ele pot ?. Psihopatii
)ite fi foarte bine o reproducere formali a unor 3, Psihoze
experiente halucinator-delirante cu aparenta 4. Demen!5
ate unor elemente realiste, banale. De altfel, ace-
.ele lasi continut simbolic poate avea semnifica- 1,,j:,.i:1il'ii.i .l'.]1: r,; ;.ll:; i:,;lil
eti tii diferite, care trebuie descifrate uneori cu
par ajutorul bolna\,'ului. in majoritatea cazurilor
ale trebuie si ne mullumim cu o descdplie lite- LucrXrile consacrate acestui subiect au
loi. rard a acestor reprezentdri bizare si incoerente, un mare neaiuns: ]utilizeazd o terminolo-
90r pentru ce sensul insugi al acestei incoerenle gie heteroclitX, aparlindnd unor orientiri
l-se scapa obseIVatorului. psihopatologice diferite. Maioritatea se re-
)rO- Din punct de vedere diagnostic, conli- ferd, de fapt, la psihopatii 9i au o orientare
urX nutul este cel mai important, pentru cX el pregnant psihanalitici. Astfel, Delay (1959)
ent permite recunoasterea problemelor fun- in lucrarea asupra lui Andr6 Gide sau in
:or- damentale care frXmAntX bolnavul. Multe N&rose narcissique et production artistique se
:are dintre conlinuturi se manifestA sub o formi referX, de fapt, la o psihopatie psihastenice.
)re- disimulati, astfel cd gi un observator calificat Belciugdteanu (1968) consideri ci ex-
nai poate sd pjardd o mare parte din ceea ce au- presia plastic5 la nevrotici are o semnificatie
par torul wea si explice pdn lucrarea sa. mai curAnd psihologicd decat psihopatolo-
Uneori, chiar pentru bolnav, acelasi gici, fiind deci mai mult de competenta
ve- element, capitl diferite semnificalii, com- estetului decit a psihiatrului. Aceasta, con-
ice plicAnd 9i mai mult interpretarea. De aceea, form definltiei dupd care nevroza nu afec-
eri aprecierea expresiei plastice trebuie tot- teazx procesul reflectirii decat in latura can-
no- deauna ficutd finandu-se cont de biografia titativ;, nu calitativx, adaptarea continuand
ra- si starea clinici a autorului, pentru a fi ceea sX se facd dupi pozilii sdnXtoase.
oar ce Carlo Traversi (i968) a r,.umit ,,un mesaj Volmat (1963) aratl cd, dupd ce in seco-
)ar- irnbuteliat" . Asa cum observa Belciugdteanu lul al XIX-lea, in perioada Romantismului,
ve- t 1968), lucrdrile care au considerat acest do- crealia artistice era considerat5 sord cu nebu-
iin meniu ca fiind sursa unor revelatii senzati- nia (plrere intdriti ;i de ideile lui Lombroso
ice. onale asupra bolii mentale si chiar asupra gi Nordau), ulterior ea a fost explicata ca un
pot odginii artei au exagerat pAnX la bombastic, proces nevrotic. Deci nevroza a fost conside-
,za. au denaturat adevirul. ratd o conditie sine qua non a artei.
:are Pe deasupra oriciror interpretXri, ex- Freud (1926) gasegte c5 atat artistul, cat
va- presia plastic;, vd,zrt1, ca document in sine, si nevroticul se lin departe de realitate prin
tic. rimine o mirturie lncomparabili a stirii conduite de substitulie. El consideri cd una
tici psihice a bolnavului la un moment dat. din sursele de descoperire a inconstientu-
nai Vom prezenta unele consideratii referi- lui ar fi arta. Nu trebuie sX credem totugi
rlor toare la raporturile dintre expresia plasticd gi cI psihanaliza a coborit arta la nivelul
AUREI ROMILA
psihopatologic. Altistul are puterea dc a da
formX lucrului s;u. Acesta este talentul si
este independent de nevrozS.
Volmat (1 963) consideri ci sursa ope-
rei e talentul ,i nu tribulafiile libirloului.
Litelatura este relativ ledusi. Volmat
(1956) citeazi statistica lui Prinzhorn pe
450 de cazuri, in care psihopatii sunt pe Io-
cul trei (670), dupi l,MD (8olo) si schizofre-
nie (75olo). in cazuistica proprie, Volmat
gXsc;te doar 31X) psihopati. l.li sunt consti-
tuili din perversi sexual si alcoolici.
Deoarece istoria artci cuprinde multe bi-
ografii dizarmonice, s-a pus problema dac;
nu tocmai accasti dizarmonie este o condilie
a creatiei artistice. Delay (1956), studiindul
pe Gide, consideri ci a oferit un model
metodologic, numindu-sc,, p sih ob iografi cci" .
DupX el, mecanisrnul principal al crcatici
artistice este ncvroztt tle cnrcrcttr cle tip orcisic.
Alti autori crecl cI alte tipuri stau la baza
crealiei artistice, mai ales cel anancast, ob-
sesional.
Capitolul rimine foarte con tro ve r-
\al. l'\ilr,,tnali./a a licflt nrrrncrolre inrcs-
tigalii. Cit;m studiile lui Freud asupra ltii
Leonardo da Vinci ;i DostoieYski, ale Mariei
Ilonaparte asupra lui Edgar Allan Poe, ale
lui Ch. ltaudouin asupra lui Victor Ilugo, gi
lista e departe de a se putea incheia.
DnpX Freud (I926), ,,nsernenea cercetiri
nlt prctind sd explice geniul cretttorilor, dor elc
arstd cd i-au dtt trezirea s[ ce fel tle rnaterie
i-tt fost intpusd prin Llestitl".
Unii au contestat orice clrept psihiatriei
de a se ocupa de crcatori, considerand faptul
o impietate, un fel de ultraj. Se intelegc c5
trebuia rcactionat La unele abuzuri. Lehel
(1912), ocupindu-se de C6zanne, ii gise;te
afta demcntd. CAt de departe sunt asemenea
interpret;i:i de studjile lui Bobon asupla lui
Salvador Dali ti Henry Micharix.
Ilelciugiteanu (1968) consiclerl cX au
existat cleatori psihopali a ciror operx de-
pXseste cu mult acest aminunt psihiatt ic,
deoarece nu constituie explicalia principalS
a reuiitei artistice, care s-ai: clatola, in primul
rand, unei foartc inalte capacitxli de organi-
zare si dozare, linand de tr'Ssiturile psihicc
sXnitoase. De asemenca, nu intotdeauna
a rrnlrr rc I rnscarnnX \i nJ to logic.
in plini excitatie produc m.izgileli in-
se
forme, numcroase stropeli de pete pe oricc fel
Jc hrtlie gisilS. rulrti. rnt[d.rri. Nir i vtrrhi
de o compozilie finiti, ci mai dcgrabX de o
confuzie de linii, Irete colorate viu, violcnt
amestecate cu cifre gi litere. Uneori dcscneazi
pe pereti, mobil:i, cearceafuri etc. l'dri a le
supraaprecia valoarea diagnosticS, descnele
sau picturile maniac:llulLli sunt recoglrosci-
bile. Subiectele sunt grote;ti, megalornanicc,
erotice si chiar obscene. Lucririle hipornania-
calului sunt mai binc compuse, dar totusi ele-
mentele compoziliei sunt ansanblate intr-un
mod nealteptat dc caraghios. .Enichescu
t lo67) r frcTcnl.rt o lurrale pe /c(i (a/rrti,
in cate a constatat hiperproductie plastic;;i
scriptice, desene bogate, incircate cu un colo-
rit viu, pline de rni;care, dircct comunicative.
S-a rernalcat incapacitatea practici de a
desena in fazele de inhibilie si liosa oricirei

lui dorinle de activitate. Doar in formele usoare
sau in faza de restabilire incep sX se exprime
au grafic. S-a constatat coloritul sumbru, negrui
de- ti griul, apoi brunul gi nuanta purpurici.
ric, Continutul proiectat se referi la ideile de cu1-
rali pabilitate, autopedepsire, fric5, umor negru.
nu1 E. Cunningham-Dax (1965) semnaleazX
rni- unele continuturi mai specifice: cer negru
rice incircat de nori grei, arbori desfrunzifi, dez-
rna redicinafi, pe un cimp gol, fdrd case, fXr5.
fiinte umane, fird semne de via1d. Adesea
geseste reprezentdri brutale de teme lugubre,
pietre de mormant, cruci, cimitir, co;ciuge,
inmormdntdri etc. in alte scene, o fiinti izo-
late trebuie sd escaladeze un munte ostil sau
sd parcurgd un drum cu obstacole, fdrX ie;ire.
Cdnd frica sau panica domind tabloul clinic,
bolnawl produce de preferinth scene pericu-
loase ;i ameninldtoare, de pildi, arbori incli-
ln- nali pe marginea unei prdpXstii, naufragii,
: fel miri dezlxntuite, munti care se pr5busesc,
'rbi poduri luate de ape etc.
Leo Ideile de suicid sunt traduse prin scene de
ent autodistructie extrem de directe ;i realiste, sau
prin conunutui simbollce variate, care nece-
ale sitx comentarii, de pildx: intr-un tablou este
rele reprezentat un culit plasat in fala unei fiinte
sci- disperate. Uneori asemenea avertismente sunt
ice, utile anturaiului pentru a preveni o catastrofi.
nia- O bolnavX canadlani a desenat un pumnal
ele- indreptat cltre ochiul siu.
:un Volmat (1956) crede ci ro;ul ;i negrul
scu ar putea sugera ideile de suicid. in cursul
uri, psihozei periodice, perioadele sumbre al-
ta sl terneazd cu cele stralucitoare, corelAndu-se
:lo- indeaproape cu fazele clinice.
ive. Regis (1884) s-a interesat de operele
P.M.D. create in perioadele interaccesuale,
apreciindu-le pentru valoarea lor prognos-
tlca_
Vinchon (1950) a aretat c5, in cursul tra-
tamentului cu electrotoc, melancolicii pot
lea abandona brusc maniera lor sumbrX pentru
arer una maniacalX.
VALaAREA PSLHIATRICA A ErPRESIEI ?LASTICE
Volmat ;i Bergeron (1952) au publicat
patru desene a1e unui bolnav periodic, care
o reprezinta pe logodnica sa. Desenele sunt
din diferite faze de boalX. in faza maniacal5
liniile sunt instabile, dezordonate. in faza
normalS linia devine supli, simpli. in faza
depresivd folose;te cerneala in pete mari,
accetnuind umbrele.
Deci depresilul nu produce opere spontane
decAt foarte rar, iar acestea sunt sdricXcioase in
conlinut si coloit. Depresiunile pe fond newo-
tic ajung la compoziFi mai elaborate.
La maniacalii cronici cu intern5ri pre-
lungite s-a constatat c5, in dosul bog5tiei
aparente, se descoperd sXrXcia gi repetilia
procedeelor. Bolnavii decep!ioneazi din
punct de vedere plastic. Cu toate acestea,
existX diferenle structurale profunde, chiar
in cazurile cronice, ceea ce usuleazi diagnos-
ticul diferenlial cu schizofrenia.
4. H:*premia plastic&
333 p&trAmmee
Paranoiacii, daci nu sunt de profesie
plasticieni, picteazd sau deseneazX rar, deoa-
rece nu gisesc procedeele plastice apte pentru
a le ,ustifica delirul, revendicirile etc. Ei pre-
feri scrisul. Aga cum au constatat Vinchon,
Dequeker, paranoiacul este un mare imagi-
nativ, dar pasiunea sa e aservita activitelii
sale. El inventeazd strins la nivelul realului.
Arta este ceva prea dezinteresat si sublimat.
in monografia lui Volmat sunt citate
cazurile descrise de Capgras (1911), ale unui
persecutat demoniac, sau de Matchand
gi Petit (1912), ale unui bolnav care fdcea
desene geometrice organizate, asamblaj de
drapele tricolore.
Ducaste (1911), Moore (1916);i Pfister
(1923) au fdcut studii asupra unor pictod pa-
ranoiaci, remarcdnd execulia ingrijitX, lucru1
tehnic cu compasul gi echerul, indicaliile
caligrafice pline 9i stranse.
AUREL ROMILA
Desenele comuni cate de Bassens )i
Dequeker sunt rcprezent;ri coerente, solid
construite, clar expuse si imediat inteligibile,
in ciuda caractcrului fantastic pe care il pot
ascunde. Una din temele esentiale ale pa-
ranoiacilor este crearea sau necrearea lumii.
Productia, dincolo de sernnificalia ei estetic;,
vizeazi elaborarea si constructia acestei iulni
delirante. faptul s-a putui constata si la pic-
torul suedez C.l. Hill.
De la Lambroso incoace, s-au comparat
lucririle delirantilor cu cele ale popoarelor
l,tiDtilitt pcnlru;rscminare.r in tcea.e pri
veste dinarnlsmui funciar ca preferintx te-
rnaticx penlru ,,sistemele lurnii", amandoui
\'i,/and o co\n rogun ir t-rrigin.r li.
A fost o vreme cind cpilepsia era cot.r-
siclerati ca o condilie a geniului. Pictolii
epileptjci sunt rari in spitalele cle psihiatrie
;i nu dau dovad5 de un talent particr.rlar.
Marchand, Fortineau si Petit au aritat c5,
in cursul st;rilor de automatism, poate ap;-
rea o stare de inspiralie, vecinX cu inspiratia
aftistici.
Evlachov s-a intrebat daci Da Vinci n-a
fost un epileptic.
Vinchon a apropiat desenele epilepti-
cilor in stare secund; de cele ale pictorilol
,,mediumici".
Pe de alt; pafte, autonlatismul epileptic
s-a apropiat de automatisrrul curentului su-
prarealist.
Volmat (1957), examinand proclucfia a ptlclilc si stereotipe, asemdn;toare oligofre-
doui cazuri, constati urmitoarele:
peisaje cu tusX turmentatS, bradichinezia
se relev:i prin pete involuntare si stangi-
cia liniilor;
aderenta 1a model. Figuraliile sunt in apa-
renta abstracte, in realitate fiind constru-
ite in ansamblu de mici pxtrate.
'I'. Kara a prezc'ntat o colccfie de diapo-
zitive a unui gfup de epileptici japonezi, 1a
care s-a putut lemarca o sensibilitate, desi
adezivi la obicct, totusi expresivx. tiguraliile
vulcanice sunt explozive.
Rerni a prezentat un epileptic care a
descris halucinaliile sale sub formi de pctc
colorate, organizate si dccorativ. Autorul l-a
apropiat de Van Gogh.
Se ;tie ci lcoala francez; (Minkovsiia,
Gastaut) sustine diagnosiicul de epilepsie
in cazul lui Van Gogl"r, in opozifie cri scoala
german; (faspers) care crede ce Van Clogh a
avut schizofrenie. Minkovska (19:33) a con-
statat in opcra lui Van Gogh prezcnla unui
climat personal in strinsi legiturX cu lurnea
epilepticului, climat in care drama finali a
fosl exprill'rati cu atata forti in ultil|ul siu
tablou, ,,Chomp tlc bli tux corbetux" - Lr.a a
subliniat miscarea puternice a pinzelor, re-
lieful, profunzimea tr:iti a dezlSnluirji, im-
portar]t;r luminii, unirea rnisclrii antagoniste
a urc5rii;i clderii. in perioada de psihozi
propriu-zisX, la hasurX sc adaugd liuia;er-
puitoare ,,care irwodeoz,ti totttl si llce sci trcaci
t.ut .suf[u rlez[irttuit pritt tttblort". Asa cLlm a
adlugat Volmat, Van Gogl.r a reunit geniul
;i boala.
Pe baza accstui indiciu, Minkovska a itr-
tuit ,,r/ll sfl/ epilePtic" conclet ;i senzorial, pc
care l-a opus ,,stilutui schizofier", mai ralio-
nal, rnai abstract, creand astfel o bipolaritate
foarte interesantS, care a riimas in psihopa-
tologia expresiei ca un rloclel de cercetare.
Epilepticii obi;nuilj sau cu o evolutie de-
favolabili produc lucriri slabe, degradatc,
nilor sau denenlilor.
DupI Volmat, expresia c stangace, pLr-
eliLi, dar, uneori, pe langi majotitatea, care