Structura unui eseu & Model de 

eseu

Structura unui eseu

În următoarele pagini, profesorii noștri de istorie vor aprofunda structura unui eseu de Bacalaureat la disciplina
istorie, astfel ca tu să fii pe deplin pregătit în momentul examenului de Bac.
Fiecare explicație vine cu exemple relevante care, sperăm noi, îți vor facilita înțelegerea și te vor face să nu mai ai
emoții în preajma examenului.

Conform baremului structurarea eseului (introducere – cuprins – concluzie) este punctată.

Citește în continuare ghidul nostru pentru a afla cum trebuie rezolvată fiecare din cele patru cerințe ale eseului și
cum trebuie să arate o rezolvare de nota 10 a fiecărei cerințe. În următoarele pagini îți vom prezenta modul în care
se realizează introducerea, cuprinsul și concluzia eseului.

Cuprins
• 1. Introducere
• 2. Cuprins
o Precizarea/menționarea unui eveniment/a unei acțiuni
o Prezentarea unui eveniment/a unei acțiuni
o Formularea unui punct de vedere și argumentarea printr-un fapt istoric
• 3. Concluzie

1. Introducere
Introducerea trebuie să fie un paragraf format din două-trei propoziții care să ofere o imagine de ansamblu asupra
temei date. Ideile se pot referi atât la contextul internațional, cât și la cel intern, doar la contextul intern sau doar
la contextul internațional. De exemplu, dacă cerința se referă la „Ideologii și practici politice în secolul al XX-lea”,
menționarea situației internaționale este chiar benefică, întrucât enunțul nu se limitează doar la România.
De asemenea, în introducere poți să rezumi cerința/definești conceptul din cerință în câteva idei, sau poți doar să
anticipezi ceea ce urmează să scrii. Îți punem la dispoziție două introduceri pentru subiectul „statul român
modern”.
Introducere prin care rezumi cerința:
Situația politică, socială și economică a cunoscut numeroase modificări în perioada dintre secolele al XVIII-lea-al
XX-lea, fapt datorat atât situației interne, cât și situației internaționale la care România a fost nevoită să participe
diplomatic și armat pentru a-și îndeplini obiectivele naționale. Proiectele politice din secolele al XVIII-lea și al XIX-
lea, înfăptuirea Unirii din 1859, participarea la „criza orientală”, cucerirea Independenței în 1877, implicarea în
Primul Război Mondial și, în final, realizarea Marii Uniri în 1918, dezvăluiesc lupta acerbă și dorința pentru unitate
și libertate a românilor, precum și parcursul ascendent pe care statul român l-a avut în procesul de modernizare.

Introducere prin care anticipezi ceea ce urmează să scrii:

Secolul al XVIII-lea, denumit de istorici și „epoca fanariotă”, a fost marcat de consolidarea influenței, pe de o parte,
a Imperiului Otoman în Moldova și Țara Românească, iar pe de altă parte, de influența Imperiului Habsburgic în
Transilvania. Lipsa drepturilor și libertăților esențiale, precum și discrepanța dintre realitatea socială și cea politică
i-a ambiționat pe români, stârnind în ei dorința de emancipare și unitate. Ideile politice din acest secol nu doar că
servesc drept inspirație pentru proiectele din secolul al XIX-lea, dar reprezintă și primul pas spre modernitate.

2. Cuprins
Odată redactată introducerea, poți trece cu încredere la cuprins. Acesta este cea mai importantă parte dintr-un
eseu, întrucât reprezintă dezvoltareasubiectului și rezolvarea cerințelor. Trebuie să fii foarte atent, deoarece
gradul de complexitate al fiecărei cerințe este diferit!
Este o diferență între a preciza, a menționa și a prezenta un eveniment.

Printre cerințele eseurilor de Bac pe care trebuie să le dezvolți avem următoarele exemple:
1. precizarea unei constituții adoptate… / prezentarea unei trăsături a …
2. prezentarea unui fapt istoric referitor…
3. menționarea câte unei acțiuni… / menţionarea a două cauze …
4. formularea unui punct de vedere referitor la…

În rândurile următoare, prin exemple elocvente, te vom ajuta să înțelegi mai bine diferențele dintre ele, astfel ca tu
să reușești să scrii un eseu corect, încadrat în limita de spațiu și timp.
Cuprins
• Precizarea/menționarea unui eveniment/a unei acțiuni
• Prezentarea unui eveniment/a unei acțiuni
• Formularea unui punct de vedere și argumentarea printr-un fapt istoric

Precizarea/menționarea unui eveniment/a unei acțiuni

Precizarea și menționarea unui eveniment se referă strict la scrierea lui, fără o dezvoltare pe larg. Un context, o
personalitate și/sau un an legat de evenimentul respectiv sunt informații binevenite, însă o descriere amănunțită
trebuie evitată deoarece nu numai că riști să nu fii punctat, dar riști și să nu te încadrezi în limita de spațiu impusă,
de aproximativ două pagini.
Iată două exemple de „precizare” și „menționare”, întocmite pe baza simulării examenului de Bacalaureat din anul
2015:
• precizarea unui proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XVIII-lea
Un proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XVIII-lea, a fost „Supplex Libellus
Valachorum” din anul 1791, inspirat în mare parte de „Supplex Libellus” din 1744, întocmit de episcopul Inocențiu
Micu Klein în Transilvania. Cei care au redactat actul, printre care Gheorghe Șincai și Samuil Micu, au cerut
împăratului Leopold al II-lea drepturi politice și civile egale cu cele ale păturei privilegiate.

• menționarea a două acțiuni de politică internă desfășurate în statul român modern în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și a câte unei caracteristici a fiecăreia dintre aceste acțiuni
În anul 1859, datele de 5, respectiv 24 ianuarie, au însemnat dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan-Cuza în
Moldova și Țara Românească și implicit unirea celor două principate. Acest eveniment a avut un caracter unitar și
democratic, iar în urma sa, voința populară a fost pusă la rang de lege.
Cu toate acestea, domnia lui Cuza nu a durat foarte mult astfel că, în anul 1866, după abdicarea domnitorului,
Carol I i-a fost succesor. În același an s-a adoptat, pe 1 iulie, o nouă Constituție. Principala calitate a acesteia a fost
caracterul său liberal, fiind concepută după modelul constituției Belgiei din 1831.

Prezentarea unui eveniment/a unei acțiuni

Spre deosebire de liniuțele care cer menționarea/precizarea unui fapt istoric, cerința care începe cu „prezentarea
unui eveniment/fapt istoric/a unei acțiuni…” presupune o descriere amănunțită. Iată câteva puncte pe care trebuie
să le atingi atunci când prezinți un eveniment istoric:
• contextul istoric (intern sau internațional)
• spațiul istoric în care se desfășoară evenimentul
• cauza care a dus la producerea evenimentului
• scopul evenimentului
• descrierea evenimentului
• o personalitate implicată
• anul producerii evenimentului
• consecințele evenimentului
În funcție și de cerință, aceste puncte pot sau nu pot fi îndeplinite în totalitate.

Iată „prezentarea unui proiect politic din secolul al XIX, care a contribuit la formarea statului român modern”,
cerință prezentă în subiectul simulării din anul 2015, pentru clasa a XII-a:

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul izbucnirii revoluțiilor în Europa, Țările Române au reînceput
lupta pentru libertate. Cauzele revoluției din 1848 au coincis în toate cele trei țări, fapt ce denotă unitatea
românilor în gândire: existența privilegilor feudale, nerezolvarea problemelor agrare, asuprirea națională. Scopul
revoluției a fost înlocuirea vechiului regim, preluarea puterii de către burghezie și libertatea economică deplină.
În Țara Românească, un rol foarte important l-a avut organizația secretă „Frăția”, întemeiată de Nicolae Bălcescu
cu cinci ani înainte de izbucnirea revoluției. Membrii acesteia, C.A Rosetti, frații Golescu, frații Dumitru, Ion Ghica,
Ion Heliade Rădulescu, au avut rolurile principale în revoluție.
Astfel, în luna mai a anului 1848, comitetul revoluționar formulează ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu ca
„Proclamația de la Islaz”, un program care sintetiza obiectivele și sarcinile revoluției în 22 de articole.
Revoluționarii cereau printre altele: independența administrativă și legislativă, egalitatea drepturilor politice,
adunarea generală să fie compusă din reprezentanți ai tuturor stărilor sociale, domnitor ales pe cinci ani și
emanciparea clăcașilor.
Proclamația a fost citită la adunarea populară de la Islaz din data de 9 iunie 1848. Două zile mai târziu, revoluția
izbucnește și la București. Așadar, sub presiunea mulțimii și a lipsei de sprijin din partea armatei, domnitorul
Gheorghe Bibescu a fost obligat să semneze Constituția și să recunoască noul guvern.
Revoluția nu a fost văzută cu ochi buni de guvernul țarist și de Imperiul Otoman, a căror influență era pusă sub
semnul întrebării. În ciuda eforturilor diplomatice deosebite întreprinse, revoluționarii au fost nevoiți să se retragă,
presiunile boierilor și a țarului determinând armata otomană să grăbească intervenția. Astfel că, în semn de
protest, în ziua de 6 septembrie 1848, populația bucureșteană se strânge într-o demonstrație în care se arde
Regulamentul Organic. O confruntare militară este inevitabilă, o luptă grea ducându-se pe Dealul Spirii la data de
13 septembrie 1848, între membrii revoluției și armata turcească. Acest eveniment a însemnat înăbușirea
revoluției.
Cu toate acestea, ideile au rămas întipărite în conștiința românilor, acestea deschizând drumul unei serii de
evenimente care vor dovedi, încă o dată, caracterul unitar al românilor. De asemenea, prin acțiunile întreprinse în
anii ce au urmat, idealurile naționale exprimate în cadrul programelor revoluționare vor fi în cele din urmă
realizate.

Formularea unui punct de vedere și argumentarea printr-un fapt istoric

Această cerință presupune ca tu să-ți oferi părerea legată de un anumit subiect, părere ce trebuie argumentată,
după cum spune și enunțul, printr-un fapt istoric.
Părerea ta trebuie introdusă prin conectori specifici precum „consider că”, „părerea mea este”, „în opinia mea”,
”din punctul meu de vedere”.
Reține că punctul tău de vedere trebuie să fie pertinent și redactat folosind un limbaj istoric specific. Formulări
precum „Cred că evoluția statul român a fost bună” sau „Eu cred că statul român nu a evoluat deloc, mai bine
rămânea Transilvania sub unguri” sunt total necorespunzătoare!
Argumentarea printr-un fapt istoric înseamnă ca punctul tău de vedere să poată fi legat de un eveniment. Este ca și
cum ai avea o părere, fie ea pozitivă sau negativă, despre o persoană și aduci argumente/exemple/dovezi prin care
să-ți justifici părerea: „Din punctul meu de vedere, Gina se pricepe foarte bine la gătit. Acum o săptămână m-a
invitat la ea și mi-a făcut niște paste cu carne delicioase”.

Revenind la istorie, iată „formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statul român în primele două
decenii ale secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric”.
Consider că primele decenii ale secolului al XX-lea au fost definitorii în evoluția statului român modern. Argument
în acest sens este Marea Unire din data de 1 decembrie 1918, realizată pe fondul participării României la Primul
Război Mondial alături de Antanta între anii 1916-1918 și aflarea noastră în tabăra învingătoare. De asemenea,
dizolvarea imperiilor multinaționale a permis accesul liber la înfăptuirea idealului național.

3. Concluzie
Concluzia ar trebui să însumeze ideile exprimate până în acel moment în eseu. O idee/o propoziție despre evoluția
evenimentelor în următorii ani este binevenită. De asemenea, ultimul paragraf trebuie marcat de conectorul „în
concluzie”. Mai jos ai un exemplu care să te ajute să înțelegi mai bine modul de formulare al unei concluzii pentru
eseu:
În concluzie, drumul României spre modernizare și desăvârșire a fost unul anevoios, presărat cu obstacole ridicate
fie de opoziția internă, fie de cea externă care nu dorea ca statul român să iasă din sfera lor de influență. Cu toate
acestea, acțiunile românilor și luptele lor au fost răsplătite într-un final, anul 1918 rămânând în istorie ca anul în
care a luat ființă statul România.

Model de eseu
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea și consolidarea statului român modern, având în
vedere: (30 de puncte)
– precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII;
– menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de români în prima jumătate
a secolului al XIX-lea;
– prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a contribuit la formarea statului
român modern;
– formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul secolului al XX-lea și
susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidențierea relației cauză-efect,
elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în
limita de spațiu precizată.
[Informația istorică – 24 de puncte distribuite astfel:]
(Introducere)
Proiectele politice românești au jucat un rol important în conștientizarea românilor cu privire la necesitatea
înfăptuirii statului modern, independent și unitar, precumși la cea a modernizării societății românești. Proiectele
politice au început să se contureze în secolul al XVIII-lea, devenind tot mai complexe pe măsură ce diferite aspecte
ale lor treceau din planul ideilor în cel al rezolvărilor concrete, într-un context extern favorabil.
(Cuprins)
(- precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII)
[- 3 puncte pentru precizarea oricărei caracteristici a proiectelor politice din sec.XVIII]
Astfel, în contextul războaielor ruso-austro-turce, boierii români formulează proiecte politice precum memoriul de
la Focșani din 1772 prin care solicită domnii pământene și unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat, sub
garanție europeană.
La începutul secolului al XIX-lea, demersurile politice românești s-au concretizat prin mai multe acțiuni.
(- menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de români în prima jumătate
a secolului al XIX-lea)
[câte 3 puncte pentru menționarea oricăror două proiecte politice referitoare la statul român modern (3px2=6p)]
Între 1821-1848, formarea unui stat român modern a reprezentat idealul noii elite boierești și a burgheziei care
prin intermediul memoriilor, proiectelor de reformă sau activităților unor societăți culturale și secrete, au
desfășurat o amplă mișcare reformatoare.
Astfel, în Moldova, Ionică Tăutu a elaborat, în 1822, Constituția Cărvunarilor, care cerea: drepturi cetățenești,
respectarea proprietății, libertatea comerțului, a presei, egalitatea în fața legii, modernizarea structurilor politice,
administrative, juridice și fiscale.
În Țara Românească, „partida națională”, condusă de Ion Câmpineanu, a elaborat, în 1838, două documente: „Act
de Unire și Independență” și „Osăbitul Act de numire a suveranilor românilor”; acestea cereau înlăturarea
suzeranității otomane și a protectoratului rusesc instaurat în 1829, Unirea Principatelor într-un Regat al Daciei,
alegerea unui domn ereditar.
Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc de la Iași și de la București, din 1857 au fost proiecte politice importante pentru
crearea statului român modern.
Demersurile începute încă din primele decenii ale secolului și continuate de revoluțiile din 1848, au dus la
realizarea Unirii din 1859, când s-a realizat dubla alegere a lui Al.I. Cuza, atât în Moldova cât și în Țara Românească,
devenind primul domnitor al Principatelor Unite.
Această acțiune politică a fost pregătită de redeschiderea „Problemei Orientale”, prin izbucnirea Războiului
Crimeii(1853-1856), purtat de Imperiul Otoman, Anglia, Franța, Sardinia, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte.
Încheiat cu Congresul de Pace de la Paris, din 1856, acest război a deschis drumul către realizarea statului român
modern.
(- prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a contribuit la formarea statului
român modern)
[- 3 puncte pentru menționarea oricărui proiect politic din a doua jumătate a sec. XIX
– 4 puncte pentru prezentarea proiectului politic menționat, prin evidențierea relației istorice de cauzalitate si
utilizarea unui exemplu/a unei caracteristici
– 2 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/a unei caracteristici referitoare la proiectul politic menționat =>
max. 7 p.]
Astfel, în cadrul Congresului, s-a discutat despre problema românească și s-a hotărât, printre altele, ca Principatele
să fie puse sub garanția colectivă a Marilor Puteri, iar poporul român să fie consultat cu privire la dorința s-a de
unire. Acest lucru s-a realizat prin intermediul Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească întrunite în
1857Proiectul Adunărilor ad-hoc (1857). [Ad-hoc în limba latină înseamnă special pentru aceasta. Adunările ad-hoc
se întruneau doar pentru hotărârea unei probleme apoi erau dizolvate. Alegerile pentru Adunările ad-hoc au fost
câştigate de partida unionistă (partida naţională) în ambele ţări. În aceste adunări au fost reprezentate toate
categoriile sociale, inclusiv clăcaşii, care aveau dreptul să aleagă un delegat în fiecare judeţ.] Hotărârile Adunărilor
ad-hoc au fost aproape similare atât în Moldova cât şi în Ţara Românească: unirea Principatelor într-un singur stat
cu numele de România; conducerea unui prinţ dintr-o familie domnitoare europeană – el şi moştenitorii săi să fie
crescuţi în religia ţării; respectarea autonomiei ţării şi trecerea sub garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri.
Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aduse la cunoștința Marilor Puteri în 1858, care adoptă Convenția de la Paris.
Aceasta hotărăște o unire formală și parțială a celor două Principate, care trebuie să-și aleagă, fiecare, câte un
domnitor, un guvern și o adunare reprezentativă.
Oamenii politici au recurs, însă, la alegerea aceleași persoane ca domn atât în Moldova(5 ianuarie 1859), cât și în
Țara Românească (24 ianuarie 1859), înfăptuind o adevărată unire și punând, astfel, puterile europene în fața
faptului împlinit.
În timpul lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, urmașul lui Cuza la tronul României, statul a cunoscut o evoluție,
lucru confirmat de adoptarea primei Constituții(1866), câștigarea independenței(1878), proclamarea sa ca
regat(1881), fapt ce a dus la creșterea prestigiului extern. Importanța strategică a statului român în sud-estul
Europei s-a evidențiat cu ocazia celor două războaie balcanice(1912, 1913) și, apoi, prin cooptarea sa în Primul
Război Mondial de către Antanta.
(- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul secolului al XX-lea și
susținerea acestuia printr-un argument istoric.)
[- 3 puncte pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul
secolului al XX-lea
– 5 puncte pentru susținerea punctului de vedere formulat printr-un argument istoric –
prezentarea oricărui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea
(deoarece, pentru că etc.) si concluzia (asadar, ca urmare etc.)]
(punct de vedere) La începutul secolului al XX-lea, statul român modern evoluează spre reîntregirea teritorială. Un
fapt istoric relevant îl reprezintă implicarea în Primul Război Mondial(1916-1918). / (prezentarea faptului
istoric)După doi ani de neutralitate (1914-1916), România optează pentru aderarea la Tripla Înțelegere(Antanta)
printr-un tratat semnat la 4 august 1916. Astfel, statul român se angaja să atace Austro-Ungaria, primind în schimb
promisiunea recunoașterii drepturilor sale istorice asupra Transilvaniei și Bucovinei.Ca urmare acțiunile militare și
diplomatice au adus România în tabara învingătoare, fapt care a contribuit la recunoașterea internațională a
actului politic din 1918 – unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România.
(Concluzie) Așadar, evoluția României în relațiile internaționale, în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea,
a fost dictată, în principal, de interesele sale naționale, care au pledat pentru întregirea națională, realizată la 1918.

Ordonarea si exprimarea ideilor menționate – 6 puncte distribuite astfel:

– 2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric adecvat
1 punct pentru utilizarea parțială a limbajului istoric adecvat
– 1 punct pentru structurarea eseului (introducere – cuprins – concluzie)
– 2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice
1 punct pentru respectarea parțială a succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice
– 1 punct pentru respectarea limitei de spațiu