Lucrare de Disertație: IRIMIE Elena

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Student:IRIMIE Elena
Programul de studii: Managementul Afacerilor în Industrie
Departament Inginerie și Management Industrial
Conducător științific: Prof.univ.dr.ing. CIOARĂ Romeo
Brașov,
2018
LOGISTICA NECESARĂ ȘI
INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A MIERII
LA ASOCIAȚIA DE APICULTORI
Student: IRIMIE Elena

Programul de studii: Managementul Afacerilor în Industrie
Conducător științific: Prof.univ.dr.ing. CIOARĂ Romeo

Cuprins
Introducere
Prezenta lucrare își propune să evidențieze aspectele relevante cu privire la apicultura din
România prin prisma înființării unei asociații apicole.
Managementul Afacerilor în Industrie
În cadrul capitolelor ce compun lucrarea finală se vor reliefa aspectele principale privind
logistica necesară și industrializarea primară a mierii la o asociație apicolă.
Această temă a fost aleasă datorită interesului personal, dar și al populației României,
pentru produsele autohtone, naturale și superioare calitativ celor din import.
Lucrarea își propune să analizeze situația actuală din punct de vedere al logisticii necesare
și al industrializării mierii la nivel microeconomic și macroeconomic. În cele ce urmează se vor
prezenta modalitățile în care mierea este industrializată la nivelul țării noastre, dar și la export.
De asemenea, se va prezenta și logistica necesară în vederea plasării pe piață a produselor, toate
aceste aspecte fiind analizate în cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.
Elementul central al lucrării este analiza industriei apicole din România cu accent pe
procesele care se desfășoară, dar și cadrul organizatoric și elementele privind plasarea
produselor.
Metodele de culegere a informațiilor sunt studiul literaturii de specialitate, observația, dar
și discuțiile cu un apicultor membru al Asociației Crescătorilor de Albine din România.
În capitolele care urmează se va prezenta apicultura din România, elemente generale și de
conținut, aspectele generale privind constituirea unei asociații de apicultori, un studiu de caz
amplu aplicat Asociației Crescătorilor de Albine din România - logistica și industrializarea, și un
ultim punct reprezentat de înființarea unei hale de procesare a mierii şi de obținere a unor
produse derivate prin programul ,,Start Up Plus’’ precum și propunerea unei mărci comune
pentru miere și alte produse apicole. Această propunere de marcă comună se adresează
produselor oferite de Asociația Creascătorilor de Albine din România.
Capitolul 1
APICULTURA- ELEMENTE GENERALE
Apicultura (din lat. apis - care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază
2
biologia albinelor, precum şi exploatarea acestora. Albinele furnizează importante produse

omului, asigurând totodată şi polenizarea plantelor.
În România, apicultura a fost practicată din cele mai vechi timpuri, potrivit mărturiilor
istorice, tracii și dacii se ocupau cu creșterea albinelor. În prezent, România este o țară bine
situată din punct de vedere al apiculturii. Conform estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), România se află în prezent pe locul 19 în topul ţărilor
producătoare de miere, cu o producţie de aproximativ 20 mii tone anual (Dumitrescu, M-J.,
2011/2012). Datorită condiţiilor pedoclimatice specifice climatului temperat din ţara noastră,
calitatea produselor apicole este considerată a fi superioară. De exemplu, mierea de salcâm, a
primit medalii la multe târguri şi expoziţii internaţionale (APIMONDIA) 1. În ultimul timp s-a
dezvoltat în România şi apicultura ecologică. Conceptul de agricultură ecologică (organică sau
bio) câştigă tot mai mult teren în lume, pornind de la necesitatea de a se asigura surse alimentare
sănătoase, de origine exclusiv naturală. În România agricultura organică este reglementată de
OUG 34/2000 şi de Normele metodologice de aplicare a acesteia conform HG 917/2001, în care
capitolul 3 este dedicat apiculturii organice.
Orientarea spre calitate a devenit şi în sectorul apicol un element important, aşa cum tinde
să fie în toate sectoarele. Acest aspect este accentuat de dorinţa de a asigura în mod constant
produse cu anumite caracteristici de calitate. În sensul care i se dă în management, calitatea
defineşte “măsura în care sunt satisfăcute cerinţele“ (Popescu, M., 2010). Se au în vedere în
primul rând cerinţele clienţilor, dar şi reglementările specifice domeniului. În domeniul
producţiei şi comercializării alimentelor, calitatea include şi siguranţa alimentelor, care se referă
la prevenirea contaminării fizice, chimice şi biologice a alimentelor.
Controlul calităţii mierii şi al celorlalte produse apicole este reglementat la nivel
internaţional de către FAO/ OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) prin Codex Alimentarius
Standard, la nivel european de către Comisia Uniunii Europene pentru Alimentaţie prin
Directivele Comisiei Europene, iar la nivel naţional de către Ministerul Agriculturii, Ministerul
Sănătăţii şi Asociaţia Crescătorilor de Albine din România.
În România, Legea apiculturii nr.383 din 24 decembrie 2013 este cea care dă liniile
directoare cu privire la practicarea activităţii apicole. Calitatea produselor apicole este
reglementată prin standarde de produs. De asemenea, sunt reglementate cerinţele privind
siguranţa produselor apicole, prin Ordinul nr.122/298 din 2001 al ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului sănătăţii şi familiei pentru aprobarea Normelor cu
1
(APIMONDIA este Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Crescătorilor de Albine şi a altor organizaţii ce activează
în domeniul apiculturii. La ediţia din 2011, Complexul Apicol Veceslav Harnaj (România) a adăugat încă o medalie
de aur în palmaresul celor peste 70 de medalii şi premii adunate de-a lungul celor 46 de ani de existenţă, mierea de
flori de salcâm înscrisă în concurs fiind medaliată cu aur de către organizatori.)
3
privire la natura, conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea mierii.

Legislaţia naţională conexă cuprinde legislaţia veterinară, legislaţia privind mediul, legislaţia
fitosanitară, legislaţia privind registrul agricol, legislaţia silvică, legislaţia privind agricultura
ecologică şi legislaţia fiscală.
Accentul pus pe calitate este în prezent un factor cheie de care depind dezvoltarea
apiculturii în România şi creşterea competitivităţii pe piaţa externă. Produsele apicole, fie că sunt
alimentare sau nu, trebuie să corespundă unor standarde de calitate în conformitate cu legislaţia
specifică, iar modul lor de producţie trebuie să poată fi urmărit pentru a se identifica originea
unor probleme apărute în calitatea acestora pe întreg lanţul de realizare şi distribuţie a produselor
(Fetea, I. ş.a.). Respectarea acestor cerinţe referitoare la calitate şi siguranţa alimentelor
reprezintă factori cheie ai competitivităţii în apicultură şi impune adoptarea unor comportamente
economice și îmbunătățirea managementului proceselor specifice domeniului. Dificultăţile în
abordarea sistematică a calităţii sunt determinate de faptul că, sub aspect organizatoric,
apicultura este un sector atomizat, preponderente fiind afacerile de talie mică (PFA şi SRL-uri
mici).
În România, apicultura se realizează atât la nivel individual - sub forma producătorilor
individuali și exploatărilor individuale, cât şi în structuri mai complexe.
Micii producători sunt cei care deţin un număr redus de familii de albine şi produc doar
pentru consumul propriu, iar exploatările apicole sunt reprezentate de producători de dimensiuni
mai mari, care deţin un număr de familii de albine de ordinul zecilor sau chiar și sutelor, care îşi
comercializează produsele. În vederea comercializării produselor către terţi, aceşti producători se
pot organiza sub formă de Persoană Fizică Autorizată (PFA).
Formele complexe de organizare din sectorul apicol includ cooperativele apicole,
asociaţiile apicole, societăţile comerciale şi grupurile de producători.
 Societatea cooperativă este “o asociaţie autonomă de persoane fizice și/ sau
juridice, după caz, constituită în baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul
promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deţinută
în comun și controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile
cooperatiste.” Conform listelor MADR, în prezent în România îşi desfăşoară activitatea un
număr de 28 de cooperaţii apicole.
 Asociaţia apicolă este o altă formă de organizare a apicultorilor din România.
Dintr-o asociaţie apicolă fac parte persoane fizice, persoane fizice autorizate, dar şi persoane
juridice. Spre deosebire de cooperativa apicolă, membrii unei asociaţii nu sunt deţinătorii direcţi
ai acesteia. Avantajele afilierii la o astfel de asociaţie constau în: informarea apicultorilor cu
privire la noutăţile apărute în domeniu; acordarea de ajutoare şi subvenţii prin Programul
4
Național Apicol; comercializarea produselor prin intermediul asociaţiei. În România există 36 de

asociaţii apicole, cea mai mare fiind Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA).
ACA cuprinde circa 51% dintre apicultori şi face parte din APIMONDIA.
 Societăţile comerciale apicole reprezintă persoane juridice care achiziţionează,
procesează și unele chiar produc miere și alte produse ale stupului în vederea comercializării lor.
Pot fi date ca exemple: societăţile comerciale care se ocupă cu achiziţionarea de faguri uzaţi în
vederea obţinerii de ceară care ulterior este prelucrată și transformată în faguri din ceară naturală
necesari unui nou ciclu de producţie în cadrul stupului; societăţile comerciale care achiziţionează,
procesează şi îmbuteliază mierea în recipiente mici în vederea desfacerii pe piaţă etc.
 Grupurile de producători sunt entităţi formate dintr-un număr de producători
individuali cu scopuri comune. Aceste grupuri se formează pentru a facilita accesul
producătorilor individuali la noutăţile din domeniul apicol.
Apartenenţa la una dintre formele asociative menţionate mai sus face ca apicultorul
individual să fie parte integrantă a unei structuri de talie mai mare, principalele avantaje fiind:
accesul mai rapid la informaţii, servicii de instruire, comercializarea produsele stupului prin
intermediul formelor de organizare amintite, avantaje financiare.
Un loc important în cadrul sistemului naţional al sectorului apicol ocupă şi structurile de
coordonare şi control constituite la nivel naţional, în subordinea Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale (MADR), dintre care mai importante sunt următoarele: Agenţia Naţională
pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).
Supravegherea sanitar-veterinară a sectorului apicol se realizează în baza Programului
acţiunilor strategice din domeniul sanitar-veterinar, în care sunt incluse toate măsurile ce trebuie
luate pentru asigurarea de către operatori a sănătăţii animalelor şi siguranţei produselor. Începând
cu anul 2010, toţi apicultorii şi procesatorii de miere de albine pe care o comercializează trebuie
să fie înregistraţi/ autorizaţi de către serviciile veterinare de la nivel judeţean sau central şi să
implementeze proceduri de autocontrol (de la câteva analize - pentru micii producători şi până la
sisteme complexe de management al siguranţei alimentelor - pentru marii procesatori).
1.1 Istoria apiculturii în România
Teritoriul românesc a oferit, din cele mai vechi timpuri, condiţii favorabile pentru creşterea
albinelor. În conformitate cu izvoarele istorice, tracii, dacii - strămoşii poporului nostru se înde-
letniceau şi cu apicultura, mierea şi ceara reprezentând produse importante ale epocii. Numeroa-
se date istorice, arheologice, folclorice etc., atestă continuitatea apiculturii în spaţiul carpato-da-
5
nubiano-pontic. Ulterior, în perioadele feudale şi capitaliste, dezvoltarea şi modernizarea stupări-

tului s-au derulat similar cu alte ţări europene. Evident, apicultura, ca ramură de producţie agri-
cola, a reprezentat o activitate foarte apreciată, iniţial pentru produsele obţinute, iar ulterior pen-
tru contribuţia pe care albinele o au la creşterea recoltelor, prin polenizare.2
Dovezile istorice referitoare la apicultură sunt, începând cu epoca pătrunderii în ţara noastră a po-
poarelor migratoare, din ce în ce mai puţine. Mierea şi ceara au avut, în decursul timpului, o importanţă
comercială deosebită, fiind utilizate chiar şi ca mijloace de plată. În diferite arhive se păstrează: acte de
stupine; tratate comerciale; tranzacţii şi convenţii vamale; acte de moştenire, vânzare-cumpărare, do -
naţii etc., în care figurează, între alte produse stupii, mierea şi ceara.
În perioada feudală, documente atestă omniprezenţa albinei în comunităţile săteşti. Astfel, datorită
stupinelor mari existente, a importanţei ce se acordă creşterii albinelor, numeroase localităţi au primit
denumiri legate de această activitate (Stupina, Prisaca, Prisăceni), denumiri care se păstreaza şi astăzi.
Dovezi scrise care atestă practicarea apiculturii în epocă sunt cele aparţinând lui Dimitrie Cantemir, dar
şi hrisoavele domneşti, cronicile cărturarilor Neculce şi Ureche.
În ţara noastră consumul de miere are, aşa cum am precizat deja, o tradiţie îndelungată. Conform
surselor vremii, in 1871 producţia de miere era foarte mare datorită numărului mare de stupi existenţi,
producţia totală obţinută acoperind consumul intern şi generând excedente care puteau fi valorificate la
export.
1.2 Perspectivele dezvoltării apiculturii în România
Din punct de vedere valoric, apicultura deţine, în economia naţională, valori absolute mici, în
comparaţie cu alte subramuri ale producţiei animaliere. În România, valoarea produselor apicole
naturale comercializate reprezintă, conform statisticilor recente, mai puţin de două procente din
valoarea producţiei animaliere. Importanţa economică a acestor produse este însă mult mai mare,
daca avem în vedere creşterea valorii lor prin industrializare, utilizarea ca materie primă la fabri-
carea a numeroase produse alimentare, medicamentoase, energovitalizante, cosmetice.
În Programul de Dezvoltare a Agriculturii s-au prevăzut, pentru apicultură, obiective de
creştere a efectivului de albine şi de modernizare a tehnologiei de creştere a acestora, în paralel
cu sporirea efectivului de albine şi, implicit, a producţiei de miere şi a disponibilităţilor de ex-
port. Alături de aceste obiective generale, sunt considerate şi o serie de obiective derivate privind
dezvoltarea apiculturii, şi anume: ameliorarea genetică a albinei româneşti; aplicarea metodelor
noi de creştere şi întreţinere a familiilor de albine; practicarea raţionala pe scară lărgită a stupări-
2
http://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/Apicultura-in-Romania199.php
6
tului pastoral etc. Îndeplinirea tuturor acestor obiective are ca scop final creşterea eficienţei eco-
nomice a produselor apicole.
Apicultura, ramură a zootehniei cu vechi şi bogate tradiţii în România, poate înregistra o
dezvoltare adevărată şi o creştere economică viabilă în etapa actuală numai în condiţiile funcţio-
nării în conformitate cu principiile economiei de piaţă. Specialiştii, fie ei teoreticieni sau practi-
cieni, apreciază că pentru a aduce apicultorul român şi apicultura românească la nivel european,
ar trebui antrenate în procesele de producţie din acest sector de activitate multe resurse valorifi-
cate insuficient sau nevalorificate până în prezent. De asemenea, în apicultură, profitul nu este
reprezentat doar de profitul direct realizat de stupar, ci şi de (sau mai ales de) profitul rezultat din
agricultură, obţinut în urma sporurilor de recoltă datorate polenizării.
Apicultura românească, în care proprietatea privată este predominantă, se supune, în
prezent, rigorilor economiei de piaţă. În consecinţă, deşi se manifestă o serie de probleme şi dis-
funcţionalităţi (cum ar fi preţul scăzut al mierii la export, dar şi pe piaţă internă), au loc perma-
nent ajustări structurale, astfel încât produsele şi serviciile – obţinute şi oferite - să reziste şi să
facă faţă presiunilor competitive ale pieţei europene şi mondiale.
Deşi România are un potenţial apicol substanţial, sectorul este confruntat în prezent cu o
serie de obstacole, dintre care cele mai importante sunt: înzestrarea tehnică precară; absenţa sub-
venţionării sau subvenţionarea necorespunzatoare a producţiei apicole; dependenţa de munca
manuală şi de capriciile vremii; productivitatea muncii extrem de scăzuta etc.
Este cunoscut faptul că mierea şi produsele apicole sunt extreme de importante, iar cele
produse în România deţin o calitate superioară faţă de cele importate.Calitatea produselor
româneşti este datorată şi condiţiilor climatic, dar mai ales poluării care nu este atât de accentu-
ată.Producătorilor individuali le este greu să pătrundă pe piaţă şi să îşi valorifice produsele în
mod corespunzător fără să facă parte dintr-o formă asociativă. Apartenenţa la o asociaţie apicolă
face mai facilă pătrunderea pe piaţa şi valorificarea produselor rezultate în urma ciclurilor de
producţie anuale.
Capitolul 2
CONSTITUIREA UNEI ASOCIAŢII DE APICULTORI- CADRUL
7
ORGANIZATORIC ŞI LEGISLATIV
Aşa cum s-a precizat anterior, apartenenţa la o asociaţie de apicultori este favorabilă şi
atrage după sine o serie de avantaje.
Asociaţia este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi constituită de trei sau mai
multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia
materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes
general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.3
Practic, persoanele membre ale unei asociaţii oferă permanent resurse materiale, cunoştinţe
şi forţă de muncă, iar principalul aport este de a susţine activităţile comunităţilor locale,
regionale sau internaţionale, fără a urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit,
producerea de profit.
Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei asociaţii
priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Dacă până acum pentru a pune bazele unei
asociaţii era nevoie de un patrimoniu iniţial în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe
economie, la data constituirii asociaţiei, acum activul patrimonial nu poate fi mai mic de 200 de
lei şi este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor, aşa cum stabileşte Legea nr.
46/2016.
2.1. Etapele înfiinţării unei asociaţii de apicultori
Pentru a înfiinţa o asociaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia

necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă,
prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea
denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia.
Astfel, în vederea rezervării denumirii, este necesară completarea unei cereri şi anexarea
dovezii în original a achitării unei taxe (se achită la Trezorerie în contul bugetului de stat nr.
20A365000 - „Alte venituri”), aşa cum reiese din informaţiile publicate pe site-ul Ministerului
Justiţiei (MJ).
Cererea se depune la Registratura generală a ministerului sau se transmite prin poştă,
termenul de soluţionare fiind de cinci zile de la data primirii cererii.
Potrivit normelor în vigoare, denumirea asociaţiei nu poate fi identică sau asemănătoare cu
denumirea altei persoane juridice constituite conform prevederilor OG nr. 26/2000. Totodată,
3
https://www.avocatnet.ro/articol_43180/Ghid-practic-Cum-infiin%C5%A3ezi-o-asocia%C5%A3ie-in-2016.html
8
este interzisă utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze
confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice.
Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o asociaţie trebuie să dovedească faptul
că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor
cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care
aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de
închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.
Întocmirea actului constitutiv şi a statului asociaţiei reprezintă o altă etapă în înfiinţare.
Astfel că membrii asociaţi încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, în formă autentică sau
atestată de avocat. Cele două documente arată cum este organizată asociaţia, care este obiectul de
activitate, detalii despre sediu, fondatori etc.
Actul constitutiv al unei asociaţii se semnează de către toţi membrii asociaţi şi trebuie să
cuprindă:
 datele de identificare a membrilor asociaţi: numele sau denumirea şi, după caz,
domiciliul sau sediul acestora;
 exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului propus;
 denumirea asociaţiei
 sediul asociaţiei
 durata de funcţionare a asociaţiei- pe termen determinat, cu indicarea expresă a ter-
menului, sau pe termen nedeterminat
 patrimonial iniţial al asociaţiei
 componenţa nominală a primelor organe de conducere, administrare şi control ale
asociaţiei
 persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a per-
sonalităţii juridice.4
În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul

constitutiv, cu excepţia ultimelor două elemente prezentate anterior. În plus, statutul trebuie să
mai cuprindă:
 precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei

 modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat
4
9
 drepturile şi obligaţiile asociaţilor

 categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţilor
 atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei
 destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei5
Odată întocmite aceste documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia
noua asociaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, care va cuprinde următoarele documente:
 actul constitutiv şi statutul

 dovada disponibilităţii denumirii
 dovada patrimoniului iniţial al asociaţiei făcută printr-un extras de cont de la banca
unde patrimonial iniţial a fost depus
 chitanţa care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbre
 copii ale cărţilor de identitate ale membrilor asociaţiei
 cazierele fiscal ale asociaţilor
 o cerere tip adresată preşedintelui judecătoriei pe raza căreia se află sediul, în care
solicită acordarea personalităţii juridice şi înscrierea asociaţiei în registrul per-
soanelor juridice fără scop patrimonial
În termen de trei zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor amintite

anterior, judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune,
prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. La cerere,
reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia i se va oferi un certificat de înscriere, care
va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data
înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. De altfel, certificatul de înscriere este cel care
face dovada personalităţii juridice în relaţiile cu terţii.
Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de
înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel,
dosarul pentru obţinerea CIF-ului, care se depune la registratura ANAF, va cuprinde următoarele
documente:
 statut (copie)
 act constitutiv (copie)
 încheierea judecătorească (copie)
5
10
 certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie)

 timbru fiscal
 două formulare completate ( declaraţie de înregistrare fiscală, declaraţie de
menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate ju-
ridică)
În urma obţinerii Codului de înregistrare fiscală, se fac demersurile de înregistrare la

APIA. După parcurgerea acestor etape, asociaţia de apicutori poate funcţiona în termini legali.
Capitolul 3
STUDIU DE CAZ
ASOCIAȚIA CRESCĂTORILOR DE ALBINE DIN ROMÂNIA
11
Asociația Crescătorilor de Albine din Romania (A.C.A.) este o organizație profesională a

apicultorilor, neguvernamentală, autonomă și apolitică constituită pe o durată nedeterminată,
fiind înființată în 1958 prin sentința civilă nr. 5898 înregistrată la Tribunalul Popular al
Raionului T. Vladimirescu din București, actualizată prin certificatul de înscriere 21/2006.
Asociația Crescătorilor de Albine din România este cea mai mare asociație la nivel
național, structura sa acoperind întreaga țară, prin filialele județene și magazinele « APICOLA »,
unități amplasate în principalele orașe din țară.
Asociația Crescătorilor de Albine din România are ca scop asigurarea cadrului
organizatoric și a condițiilor care să faciliteze dezvoltarea unei apiculturi profesioniste și de
amatori la nivel național.
Asociația reprezintă și susține interesele membrilor săi atât la nivelul organelor legislative
și executive ale țării cât și la nivelul altor instituții centrale sau teritoriale.
Contactul cu apicultorii se realizează la nivelul filialelor apicole, locul unde aceștia pot afla
noutățile din domeniul apicol, atât la nivel profesional cât și legislativ, cu diferite ocazii sau în
cadrul întâlnirilor, organizate cu preponderență în afara sezonului apicol. De asemenea
apicultorii pot obține consultanță referitoare la oportunitățile obținerii de fonduri europene și a
altor tipuri de fonduri.
Magazinele APICOLA din rețeaua națională a ACA, oferă apicultorilor atât posibilitatea
de a-și achiziționa materialele și echipamentele apicole necesare desfășurării activității apicole,
cât și posibilitatea de a-și valorifica produsele apicole, în special – mierea, reprezentând de
asemenea și centre de desfacere a produselor apicole pentru consumul larg.6
3.1. Scurt istoric al A.C.A.
Asociația Crescătorilor de Albine din România reprezintă una din cele mai importante
asociații apicole din România și singura care a avut și are și în prezent o structură cu acoperire la
nivel național, prin filialele existente în fiecare județ.
Constituită în 1957 ca organizație obştească, și recunoscută oficial în 1958, A.C.A. din
România a cunoscut o dezvoltare rapidă și remarcabilă în perioada urmatoare.
6
http://www.aca.org.ro/
12
În anul 1958, Asociația Crescătorilor de Albine din România a aderat la Federația

Internațională a Asociațiilor de Apicultură – APIMONDIA, iar în 1965 s-a organizat la București
cel de-al XX-lea Congres Internațional Jubiliar al Apimondia, şi prima Expoziție Târg
internațională de apicultură care a dus faima apiculturii românești peste hotare, integrând
apicultura românească în apicultura mondială.
Dezvoltarea asociației a continuat și după acest eveniment unic în apicultura românească,
atât ca resurse umane cât și ca infrastructură, fiind creat astfel un sistem integrat unic de
învățământ, cercetare, producție și valorificare prin: Institutul Internațional de Economie și
Tehnologie Apicolă al Apimondia, Institutul de Cercetare și Producție pentru Apicultură,
Combinatul Apicol, Liceul Apicol, cercurile apicole județene și nu în ultimul rând prin
magazinele apicole ale filialelor și municipiilor de județ venite în sprijinul apicultorilor prin
asigurarea materialelor necesare practicării meseriei dar și prin preluarea producției apicole
pentru valorificare.
Personalitatea care și-a dedicat viața acestei asociații încă de la înființare, pentru
dezvoltarea apiculturii românești, a fost Profesorul Veceslav Harnaj (1917-1988), conducând-o
timp de 25 de ani în perioada 1957-1982.
Odată cu Congresul de la București presedintele V. Harnaj a fost ales și presedinte al
APIMONDIA, cel mai important for apicol internațional, funcție pe care a deținut-o timp de 20
de ani în perioada 1965-1985.
Perioada 1965-1989 reprezintă o importantă etapă de modernizare a apiculturii în
România, dat fiind faptul că mierea reprezenta ca și astăzi un important produs solicitat la export,
astfel numărul familiilor de albine fiind în continuă creștere, apicultorii având ca bază de
aprovizionare și achiziție filialele și magazinele Asociației Crescătorilor de Albine existente în
fiecare județ și oraș mai important.
La sfârșitul anului 1989 în România se înregistrau cca. 1.400.000 familii de albine, efectiv
care după 1989, prin lichidarea sectoarelor de stat și cooperatist, s-a diminuat semnificativ
ajungând la cca. 600.000 în anul 2000.
După 2000, pe măsură ce economia de piață a evoluat, s-a înregistrat din nou o creștere a
numărului de familii de albine, la ora actuală înregistrându-se cca 1.200.000 familii de albine, un
fapt notabil fiind și creșterea numărului de familii de albine per apicultor și producția per familia
de albine prin rentabilizarea stupinelor și înregistrarea unui număr din ce în ce mai mare de
stupine profesioniste (cu peste 150 familii de albine).
Trebuie să se menționeze faptul că dorința de organizare și asociere a apicultorilor la nivel
național este ceva mai veche și se leagă de personalități ale apiculturii care și-au dedicat
13
existența în sprijinul albinelor și apicultorilor după cum se menționeaza și in literatura (ex. T.

Bucovineanu, 1996, T. Volcinschi).
Astfel, în 1915 ia ființă Societatea Naționala de Apicultură, moment când are loc și primul
congres de apicultură din România. Președintele ales al societății D. M. Popovici, era un
apicultor întreprinzator reîntors la Iași din SUA în 1914. Totodată s-a înființat și Revista
Națională de Apicultură din România ca organ de presă al societății apicole, revista care mai
târziu se va denumi România Apicolă, devenind ceea ce și astăzi este - revista Asociației
Crescătorilor de Albine. Totodată, s-a stabilit că sediul asociației și administrația precum și
redacția revistei să funcționeze la Iași.
Noua organizație apicolă a fost puternic afectată încă din primul sau an de activitate de
declanșarea primului război mondial, activitatea încetându-se temporar. Societatea și-a reînceput
activitatea în 1919, iar revista și-a îmbunătațit calitatea și a reapărut sub înaltul patronaj al M.S.
Regele Ferdinand I.
După terminarea primului război mondial a urmat un al doilea congres în 1919 la Iași în
paralel cu o primă expoziție apicolă, unde au fost invitați «toți apicultorii din România Mare, de
la Nistru până la Tisa, Dunăre și Marea Neagră». La acest moment Societatea Națională de
Apicultură din România numără deja 34 de secțiuni teritoriale cu cca. 1000 membri de diferite
profesii.
În 1923 s-a ținut cel de-al 3 lea congres cand a fost ales președinte reputatul cercetator și
profesor, Florin Begnescu, promotor al cercetării științifice în apicultura românească. La acest
congres statutul de funcționare s-a modificat, fiind inspirat din statutul societății române de
apicultură din Elveția. S-au reînființat 13 secții apicole județene în contextul în care în România
acelor vremuri erau în total 32 de județe.
Trebuie menționat că în perioada anilor 1915-1925 au mai activat și alte asociații apicole
private regionale care iși editau propriile reviste de specialitate, cum ar fi: Societatea
Apicultorilor din Banat (cu revista Apicultorul), Societatea « Apicultorul » din Chișinău (cu
revista Prietenul Apicultorului), Societatea apicolă Ardeleană din Cluj (cu revista în limba
germana Bienenzucht), Societatea Albinarilor din Bucovina din Cernauți (cu revista germană
Binenen Vater), Asociația Progresul Apicol din Alba Iulia (cu revista Stupăritul –mina de aur) și
Stuparul Apicol din Deva.
În 1925, Societatea Națională de Apicultură se desființează și este asimilată de proaspăt
înființata Societate Centrală de Apicultură la inițiativa unui unui pasionat apicultor din Iași D.
Stamatelache, care conducea la acea vreme o revista foarte apreciată la acea vreme « Buletinul
Apicultorilor » și care a dorit o reunire a tuturor apicultorilor și asociațiilor apicole de la acea
vreme într-o uniune a stuparilor din România.
14
Societatea Centrală de Apicultură se va dizolva în cea de-a doua jumătate a anului 1949,
odată cu schimbarea regimului politic și se va înființa Asociația Crescătorilor de Albine din
România abia în decembrie 1957, fiind înregistrată și recunoscută oficial în iunie 1958 de către
Tribunalul Raionului Tudor Vladimirescu din București.
3.2. Obiectivele A.C.A.
Principalele obiective ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România sunt:

 Asigură prin structura sa și prin activitatea pe care o desfășoară, cadrul și condițiile
pentru îndeplinirea scopului prevăzut în statut și pentru realizarea aspirațiilor membrilor săi în
practicarea apiculturii;
 Propune spre promovare în vederea legiferării prin organe ale administrației de stat,
proiecte de acte normative şi reglementări în legătură cu apicultura și în interesul apicultorilor în
care scop colaborează cu ministere de profil, organe centrale și județene, instituții publice, regii
autonome, societăți comerciale și agenți economici;
 Organizează și facilitează valorificarea de către membrii săi a produselor apicole în
condițiile economiei de piață
 Acționează pentru ridicarea nivelului cunoștințelor profesionale ale membrilor săi, prin
organizarea de cursuri, demonstrații practice, schimburi de experiență, expoziții, muzee apicole,
simpozioane, conferințe și consultanță apicolă. Sprijină apicultorii membri ai Asociației pentru a
participa la astfel de manifestări interne și internaționale, editează și desface cărți, reviste și alte
materiale de documentare tehnică și propagandă apicolă;
 Acționează permanent în vederea obținerii unor facilități pentru practicarea apiculturii,
solicitând pentru aceasta sprijinul organelor centrale și locale ale administrației de stat și a altor
unități cu atribuții în acest domeniu;
 Participă la organizarea stupăritului pastoral, în scopul valorificării superioare a
resurselor melifere și polenizării culturilor agricole cu ajutorul albinelor și colaborează cu
ministerele și organele locale ale administrației de stat pentru a asigura buna activitate a
Comisiei centrale și a comisiilor județene de bază meliferă și stupărit pastoral;
 Elaborează reglementări, pe baza cărora în fiecare județ să fie constituite comisii mixte
voluntare, formate din cadre sanitar-veterinare și apicultori pentru depistarea bolilor contagioase
ale albinelor.
 Intervine la organele în drept pentru prevenirea intoxicațiilor la albine, îmbunătățirea
legislației de profil și inițiază acțiuni pentru diminuarea efectelor dăunătoare ale chimizării
asupra albinelor și mediului înconjurător
15
 Organizează, pentru membrii săi, acțiuni de asistență tehnică și diverse prestări de

servicii de profil;
 Inițiază și participă la colaborarea internațională în domeniul apiculturii, în care scop
dezvoltă relații cu asociații și organizații apicole din alte țări, precum și cu Federația
Internațională a Asociațiilor de Apicultură - APIMONDIA;
 Sprijină și coordonează prin filialele județene activitatea apicultorilor, cuprinși în
programul de atestare și certificare a mierii biologice și a celorlalte produse ale stupului.
La obiectivele prezentate mai sus se adaugă preocuparea permanentă pentru găsirea celor
mai rapide și eficiente soluții în cazurile în care apicultura din România și apicultorii întâmpină
greutăți în mediul legislativ național și internațional actual.
3.3. Structura asociației
Asociația prezentată este alcătuită din: filiale şi societăți comerciale judeţene (40 la
număr); Cooperativa „Albina Melifera” (înființată în anul 2012 pentru a răspunde necesităților
legate de o bună valorificare a produselor apicole, precum şi necesităților legate de accesarea
fondurilor europene), Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură; Complexul Apicol
„Veceslav Harnaj” (denumit după numele fondatorului ACA).
Filialele județene se regăsesc în toate marile orașe ale țării și împreună cu magazinele
Apicola vin în ajutorul apicultorilor de pe raza județului respectiv.
INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ S.A.
(I.C.D.A), fondat în 1974, este o unitate cu activități complexe de cercetare științifică, dezvoltare
tehnologică, producție și extensie, ce face parte din structura Asociației Crescătorilor de Albine
din România.
Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură are o tradiție de peste 40 de ani în
valorificarea cunoștințelor bazate pe cercetare științifică din domeniul obținerii și utilizării
produselor apicole (miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, venin, etc.) ca surse naturale de
suplimentare a alimentației, dar si ca mijloace terapeutice în tratamentul unui larg spectru de
afecțiuni ale organismului uman. Tot ca rezultat al activităților de cercetare s-au dezvoltat de-a
lungul timpului mai multe produse, deja recunoscute pe plan național și internațional, care vin în
sprijinul practicării apiculturii.
În acest context, I.C.D.A. produce și livrează, sub marca proprie, o gamă largă de produse
apicole, apiterapeutice și suplimente nutritive de uz uman, material biologic apicol,
16
biostimulatori apicoli, medicamente pentru combaterea bolilor albinelor, dispozitive apicole,

materiale didactice.7
Activitățile I.C.D.A. sunt prezentate în cele ce urmează:
I. CERCETARE ȘTIINTIFICĂ desfășurată pe diferite subdomenii în conformitate cu
structura sa departamentală de cercetare-dezvoltare:
 Genetica și ameliorarea albinelor. Activează pentru conservarea si ameliorarea
continuă a fondului genetic apicol autohton -A. m. carpatica, pe principiul ,
participând la elaborarea de programe de conservare, ameliorare și controlul
reproducției la albina meliferă;
 Tehnologii apicole. Elaborarea de metode, tehnici, proceduri și tehnologii noi sau
îmbunătățite pentru obținerea produselor apicole, a suplimentelor nutritive pentru
albine, dezvoltarea de tehnici pentru aplicarea unor tratamente sau pentru
monitorizarea familiilor de albine;
 Resurse melifere și polenizare. Identificarea și îmbunătățirea resurselor de plante
melifere din Romania, cartografierea acestora precum și elaborarea de tehnologii de
polenizare a culturilor agricole entomofile;
 Chimia și tehnologia produselor apicole. Evaluarea calității produselor apicole și
îmbunătățirea metodelor de condiționare cu scopul păstrării calitații acestora;
 Apiterapie. Valorificarea produselor apicole pentru sănătatea omului prin
elaborarea și obtinerea de produse, cu calități energovitalizante și apiterapeutice, pe
baza de produse ale stupului;
 Patologie apicolă. Studiul bolilor și dăunătorilor albinelor si realizarea de produse
pentru profilaxia si tratamentul acestora;
II. PRODUCȚIE
La momentul actual ICDA produce si comercializează:
 material biologic – mătci selecționate împerecheate, roiuri de albine, familii de
albine;
 biostimulatori, preparate, suplimente nutritive pentru albine;
 medicamente pentru albine;
 produse apicole, produse apiterapeutice, dar si suplimente nutritive pe baza de
produse ale stupului pentru uz uman;
 produse apiterapeutice si suplimente nutritive de uz veterinar (pentru animale de
fermă și de companie).
7
http://www.icdapicultura.ro/
17
Unitățile de producție din cadrul ICDA sunt:

1. STUPINELE DE PRODUCȚIE din rețeaua ICDA unde se obțin produse ale
stupului și material biologic.
2. SECȚIA DE PRODUCȚIE PENTRU OBȚINEREA DE MEDICAMENTE DE UZ
VETERINAR APICOL autorizată GMP, care produce principalele medicamente
pentru bolile albinelor pe baza rezultatelor cercetării de profil.
3. SECȚIA DE PRODUCȚIE SUPLIMENTE NUTRITIVE PENTRU ALBINE, din
care rezultă o serie de produse pentru suplimentarea sau completarea nutriției
albinelor.
4. SECȚIA DE PRODUCȚIE PENTRU PREPARAREA PRODUSELOR CU SCOP
NUTRITIV ȘI MEDICAL (APITERAPEUTICE) BAZATE PE PRODUSE
APICOLE. Acest departament pune în practică și fabrică toate formulele de
medicamente și suplimente nutriționale elaborate de sectorul de cercetare.
III. EXTENSIE
Institutul are capacitatea de a organiza:
 activități de consultanță și asistență tehnică în apicultură și apiterapie;
 cursuri specializate pentru apicultorii începatori și profesioniști;
 cursuri specializate pentru valorificarea produselor stupului;
 manifestări știintifice si tehnice – ateliere știintifice, seminarii, conferințe,
simpozioane;
 târguri apicole.
De asemenea, I.C.D.A. a implementat și menține:
 Sistemul de Management al Calității care îndeplinește cerințele standardului SR EN
ISO 9001:2008 și
 Sistemul de Management de Mediu care îndeplinește cerințele standardului SR EN
ISO 14001:2005
Complexul Apicol „Veceslav Harnaj8 reprezintă o altă structură a A.C.A. România.

Complexul Apicol a fost înființat în anul 1957 cand profesorul Veceslav Harnaj și câțiva
prieteni, apicultori împătimiți, înființau Asociația Crescătorilor de Albine. Era prima asociație a
breslei apicultorilor din România. În 1965, tot din planurile profesorului Veceslav Harnaj, era
înființat Combinatul Apicol Băneasa, sub numele de astăzi: Complex Apicol Veceslav Harnaj.
8
http://complex-apicol.ro
18
În Munchen în anul 1969 medalia de aur și premiul Întreprinderii “Agfa Gevaert” pentru
filmul “Apis mellifica carpatica”, se acordau Profesorului Harnaj. Congresul Apimondia din anul
1971 aducea numeroase medalii de aur pentru: centrifuga cu 32 de rame cu transmisie hidraulică,
tabloul automatizat de comandă al liniei de omogenizare a mierii, realizări ale Combinatului
Apicol Băneasa.
În 1973 la congresul de la Buenos Aires mierea de salcâm era premiată cu aur, singura
distincție de acest gen acordată vreodată unui sortiment de miere monofloră. Tot în 1973, crema
Apidermin primea medalia de aur. Mierea de salcâm continuă sa fie premiată, ultima distincție
primită fiind Medalia de Aur la Congresul Apimondia de la Montpellier. În Montpellier în 2009
mierea de tei primea Medalia de Bronz. Mierea și produsele continuă să strângă medalii și premii
până în prezent.
În cele ce urmează se prezintă condițiile în care se poate deveni membru al A.C.A.:

Pot deveni membri ai asociației cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani, persoane
fizice sau juridice din țară sau străinătate care activează în apicultură şi consimt să respecte
prevederile statutului Asociaţiei.
Calitatea de membru se dobândește:
 pe baza unei cereri scrise adresată filialei județene unde se dorește
inscrierea (domiciliul sau vatra de stupină);
 plata taxei de inscriere;
 plata cotizației anuale în funcție de numărul de stupi pe baza adeverinței
eliberate de la Registrul agricol al Primăriei arondate;
Menținerea calității de membru se face prin plata cotizației anuale care se înscrie în
carnetul de membru primit odată cu înscrierea. Calitatea de membru este personală și nu poate fi
transmisă succesorilor.Calitatea de membru încetează prin: retragerea pe bază de cerere scrisă
adresată filialei şi comunicată cu cel puţin 30 de zile înainte de data la care se intenţionează să se
renunţe la această calitate;
 excluderea în cazul unei abateri de la prevederile statutului, hotărâtă de organul
competent;
 deces;
 neplata cotizației statutare până la sfârșitul primului trimestru din anul următor.
Membrii asociației beneficiază de toate reglementările şi avantajele pe care Asociaţia le

obţine privind susţinerea intereselor membrilor săi, conform prevederilor statutului, şi anume:
19
 aprovizionarea prin unităţile Asociaţiei, în condițiile economiei de piață, cu

material biologic, unelte, utilaje, biostimulatori, faguri artificiali, medicamente de
uz apicol şi alte materiale necesare practicării apiculturii profesioniste sau de
amatori;
 valorificarea produselor apicole realizate în stupinele proprii, prin societăţile
comerciale ale Asociaţiei, în condiţiile economiei de piaţă;
 sprijin în obţinerea de repartiţii pentru vetre de stupină permanente în vederea
amplasării stupilor şi a vetrelor de stupină temporare în zonele cu resurse melifere
pentru valorificarea culesurilor de nectar şi polen;
 primirea de consultanţă tehnică şi juridică;
 sprijin pentru asistenţă sanitar-veterinară necesară transportului stupilor la
polenizarea culturilor agricole entomofile, practicarea stupăritului pastoral sau
pentru combaterea epizootiilor la albine;
 sprijin în ridicarea nivelului cunoștințelor profesionale prin participarea la acțiuni
de învățământ, cursuri, schimburi de experiență, conferințe, manifestări științifice și
tehnice, colaborare cu publicațiile editate de A.C.A. Ro;
 participă la adunările A.C.A. Ro unde își pot exprima punctul de vedere în
probleme legate de Asociație, să aleagă și să fie aleși în organele de conducere.
3.4. Capitalul, sursele de finanțare
Din informațiile postate la începutul acestui an, totalul capitalurilor proprii ale Asociației
Crescătorilor de Albine din România este în cuantum de 17.296.966 Lei 9, precum rezultă din
Anexa 1.
Precum s-a menționat anterior, Asociația Crescătorilor de Albine din România este asociat
majoritar în cadrul structurilor pe care le deține.
9
http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
20
Astfel că sursele de finanțare sunt reprezentate de contibuția fiecărui membru, dar și

veniturile rezultate din calitatea de asociat.
De asemenea, Asociația obține finanțare din partea Statului Român prin intermediul
Programului Național Apicol. De altfel, prin intermendiul acestui program sunt sprijiniți și
apicultorii membrii ai asociației prin oferirea diverselor subvenții.10
3.5. Logistica necesară
A.C.A. România cuprinde mai multe structuri, precum deja s-a precizat anterior. Astfel că
logistica este foarte bine dezvoltată începând de la depozitele existente în fiecare filială județeană
și până la impresionantul depozit al Complexului Apicol Veceslav Harnaj.
A.C.A. România a investit peste două milioane de euro într-un depozit nou aliniat la
normele europene în vigoare, potrivit președintelui asociației, Ioan Fetea.
Investiții masive s-au făcut și în vederea realizării unor secții de producție moderne pentru
obținerea de produse conexe precum produsele cosmetice pe bază de produse apicole.
În cadrul celor mai mici structuri ale Asociației, și anume filialele județene, există depozite
de dimensiuni reduse în care se regăsesc produsele recoltate de la membrii asociației. Recepția
produselor se realizează numai ulterior analizei acestora. Astfel că mierea și celelalte produse
apicole sunt supuse unor analize de laborator pentru a dovedi conformitatea.
În urma certificării faptului că produsele sunt conforme, acestea sunt recepționate și
depozitate în cadrul depozitelor filialelor județene.
Pentru o bună funcționare, la un anumit interval de timp, mierea și celelalte produse sunt
trimise către procesare la structura principală, Complexul Apicol Veceslav Harnaj.
Asociația deține un parc auto propriu cu ajutorul căruia se pot realiza toate operațiunile.
Distribuția se realizează la nivel național, prin propria rețea de distribuție (cu ajutorul
mașinilor care respectă toate reglementările în ceea ce privește condițiile de transport), în cadrul
magazinelor Apicola, prin depozitele proprii dar și prin marile lanțuri de magazine.
Se urmărește reducerea costurilor de distribuție prin creșterea gradului de utilizare a
capacității de transport și a capacității de depozitare și optimizarea rutelor de distribuție.
A.C.A. are la nivelul țării mai multe centre de distribuție și personal specializat pe toate
segmentele de activitate: colectare, producție, desfacere, control al calității.
Astfel că de la preluarea produselor de la apicultorii individuali, la transportul,
prelucrarea, realizarea de noi produse și comercializarea produselor finite este un întreg sistem
10
Programul Naţional Apicol 2016 – 2019
21
logistic care vine în spijinul activităților Asociației Crescătorilor de Albine din România.
De menționat este faptul că o mare parte a producției este exportată în țări precum
Germania, Marea Britanie, Franța. Sistemul logistic în vederea exportului produselor are la bază
închirierea autocamioanelor în vederea distribuției produselor.
Mierea și produsele apicole sunt exportate în cantități mari, în butoaie de 300 kg, ulterior
în țările în care ajung se cupajează sau procesează în recipiente mai mici.
Logistica necesară în vederea dezvoltării asociației ar putea consta în existența unor

contracte de colaborare cu hipermarketurile existente în țară în vederea comercializări produselor
oferite. La momentul actual, produsele sunt oferite prin intermediul magazinelor specializate
APICOLA și într-o măsură mică în cadrul farmaciilor naturiste (produsele cosmetice).
De asemenea, se poate avea în vedere mărirea parcului auto în vederea distribuției mai
eficiente a produselor atât intern cât și extern.
3.6. Industrializarea primară a mierii
Într-o statistică realizată la nivel european, România este lider de piață, fiind țara cu cea
mai mare producție de miere.11
În Tabelul 3.1. sunt prezentate principalele produse apicole:
Tabel 3.1 Principalele produse apicole
Produs Caracteristici
Mierea Este alcătuită din glucide (în proporţie de aprox. 83%) și apă. Are
în compoziţie: vitamine (B1, B2, B3, B4, B5, A, D) şi minerale (calciu,
cupru, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu).
Veninul de Reprezintă un amestec compus din proteine, săruri minerale și
albine alte substanţe, folosit în afecţiuni precum bolile reumatice, diferite boli
ale sistemului nervos periferic, afecţiuni vasculare etc.
11
http://radioconstanta.ro/2017/03/16/statisticile-ue-ne-plaseaza-pe-primul-loc-la-productia-de-miere-de-albine-
ce-parere-au-apicultorii/
22
Lăptișorul Supliment alimentar cu calităţi curative deosebite

de matcă
Propolisul Produs apicol cu proprietăţi antibiotice, conţinând răşini vegetale,
substanţe ceroase. De asemenea, propolisul are şi proprietăţi anestezice,
putând fi consumat în formă solidă sau sub formă de tinctură.
 Mierea - cel mai important produs obţinut în apicultură prin prelucrarea nectarului de
către albine. Este un produs complex, conţinând substanţe importante pentru organismul
uman. În funcţie de speciile de plante de la care albinele colectează nectarul, mierea poate fi
monofloră, provenită integral din nectarul florilor unei singure specii, şi polifloră, provenită din
nectarul florilor mai multor specii.
 Ceara - în faguri din ceară este depozitată mierea de către albine. Acest produs serveşte
la confecţionarea fagurilor artificiali şi ca materie primă în industriile electrotehnică, electronică,
optică, cosmetică, farmaceutică, a lacurilor şi vopselelor etc.
 Alte produse apicole, precum propolisul, lăptişorul de matcă, păstura, veninul sunt
folosite în industria farmaceutică, reprezentând remedii importante folosite în tratarea a
numeroase afecţiuni.
O altă categorie de produse produse și comercializate sunt produsele conexe, produsele
cosmetice realizate pe bază de produse apicole. Bunurile astfel produse dețin o calitate
superioară deoarece este cunoscut faptul că produsele apicole românești sunt superioare celor din
import. Se afirmă acest lucru deoarece atât baza meliferă cât și materialul biologic sunt net
superioare celor din alte țări.
În tabelul de mai jos sunt prezentate însușirile pentru câteva sortimente de miere procesate
de către A.C.A.
Tabel 3.2. Însușirile mierii de albine
Mirosul și
Felul mierii Culoarea Consistența
gustul
23
Miere de Aproape Placut, dulce, Uniformă: fluidă

salcâm incoloră, galbenă caracteristică mierii sau vâscoasă, fără urme
deschisă de salcâm de cristalizare
Miere de tei Galbenă – Aromă Uniformă: fluidă,
portocalie pronunţată, dulce, vâscoasă sau fin
caracteristică mierii cristalizată
de tei
Miere de Galbenă - Aromă Fluidă sau
mană brună specifică vâscoasă
Miere de Galbenă - aurie Plăcut, dulce, Uniformă: fluidă,
floarea - soarelui specific vâscoasă sau cristalizată
Miere Galbenă Plăcut, dulce Uniformă: fluidă,
polifloră vâscoasă sau cristalizată
Sursa: Şindilar, E., 2000
Astfel că prin combinarea produselor se obțin în cadrul Asociației produse cosmetice

precum șampoane, crema e față Apidermin cunoscută publicului larg, geluri de duș, săpunuri, dar
și produse alimentare precum bomboane cu propolis etc.
Ponderea acestor produse este mică în total, punându-se acceptul pe produsele brute și
neprocesate precum mierea, propolisul, ceara, lăptișorul de matcă etc.
Procesele derulate în cadrul asociației sunt complexe plecând de la recepția produselor și
mergând până la procesare și comercializare.
De menționat este că în vedere industrializării mierii se are în vedere respectarea unor
reglementări referitoare la calitate.
În cele ce urmează sunt prezentate elementele sintetice cu privire la calitatea mierii
industrializate.
Abordarea sistematică a calităţii şi siguranţei alimentelor presupune crearea unor sisteme
de management, care includ procese, structuri, proceduri și resurse adecvate.
Apicultura reprezintă un sector cu entități de diferite dimensiuni, aşa cum s-a menţionat
anterior. Organizaţiile de dimensiuni mari şi-au implementat sisteme de management al calităţii
formalizate, după modelul ISO 9001, dar cerinţele reglementare referitoare la calitate din legile
aplicabile domeniului trebuie respectate şi de către organizaţiile de dimensiuni mai mici, fără a
se pune problema implementării şi certificării unui sistem de management al calităţii ISO 9001.
Totodată, făcând parte din industria alimentară și pentru a crea un sistem de management al
calităţii eficient, în sectorul apicol trebuie avute şi cerinţele referitoare la siguranţa alimentelor.
În acest scop, firmele mari îşi implementează sisteme HACCP (Hazard Analysis and Critical
24
Control Point) sau ISO 22000 – Managementul siguranţei alimentelor, prin care se asigură
prevenirea contaminării microbiologice, chimice sau fizice a alimentelor. Multe dintre cerinţe se
regăsesc în legile specifice sectorului apicol, fiind obligatorii pentru toate organizaţiile, mari sau
mici, cu şi fără sisteme formalizate de management al calităţii şi siguranţei alimentelor (Fetea, I.
ş.a.; Bogdanov et al, 2005).12
Abordarea prin procese reprezintă elementul esenţial pentru realizarea sistematică a
managementului calităţii şi siguranţei alimentelor. Abordarea bazată pe procese este un principiu
de bază al managementului modern, care se referă la identificarea proceselor unei organizaţii şi a
interacţiunilor dintre ele şi la conducerea acestora (ISO 9001).
Identificarea proceselor de care depind calitatea şi siguranţa produselor are la bază
clasificarea din standardul ISO 9001, deosebindu-se următoarele trei categorii: procese de bază,
procese de management și procesele suport. În Fig.1 se prezintă sintetic configuraţia Sistemului
de management al calităţii şi siguranţei alimentelor pentru o exploataţie apicolă.
Procesele de bază sunt cele care contribuie în mod direct la realizarea calităţii.
În vederea asigurării calităţii produselor, este necesară executarea de lucrări
corespunzătoare pe parcursul întregului an calendaristic La începutul primăverii, când
temperaturile sunt mai ridicate, apicultorii execută primul control prin care se evaluează starea
familiilor de albine și execută, de asemenea, alte lucrări, în funcție de necesități. În această
perioadă, familiile de albine sunt stimulate prin administrarea de siropuri, turte de zahăr sau
miere cristalizată. Calitatea producției viitoare depinde de calitatea lucrărilor efectuate, dar şi de
calitatea produselor administrate: produsele recomandate, al căror risc este nul, sunt reprezentate
de mierea cristalizată și siropul de miere cu apă, cărora li se adaugă biostimulatori şi produse de
uz veterinar pe bază de plante. În perioada anotimpului cald, pe lângă lucrările de supraveghere
şi întreţinere, se realizează procesul de extracţie a mierii, care presupune recoltarea mierii cu
ajutorul unor utilaje şi echipamente adecvate. Pentru a se evita contaminarea mierii și a celorlalte
produse apicole, utilajele şi echipamentele folosite trebuie să corespundă anumitor cerinţe, fiind
recomandată utilizarea echipamentelor confecţionate din inox și plastic alimentar.
Un alt aspect important de care depinde calitatea produselor apicole este cel referitor la
ambalaje.: ambalajele trebuie să corespundă cerinţelor, să nu fie confecţionate din materiale care
pot influența proprietățile mierii. De asemenea, trebuie respectate reglementările privind
etichetarea produselor alimentare.13
12
Bogdanov, S. et al, Self Control System for the Production of High Quality Honey: the Swiss Example, APIACTA
40(2005) Page 28-33
13
(Regulamentul (UE) Nr. 1169/2011 al Parlamentului European din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare.)
25
În figura de mai jos sunt prezentate procesele care se realizează în vederea industrializării
primare a mierii.
Figura 3.1 Procesele industrializării primare a mierii
Dintre factorii care afectează calitatea şi siguranţa produsului finit, un rol critic au
consumabilele şi produsele de uz veterinar care li se administrează albinelor. Aceste produse
trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca substanţele folosite să nu intre în compoziţia
produselor apicole şi să nu conțină antibiotice.
În contextul preocupărilor pentru calitate o atenţie deosebită se acordă prevenirii
intoxicațiilor albinelor, aceasta fiind o cerinţă generală şi permanentă. Cele mai importante
intoxicaţii sunt cele determinate de pesticide, urmate de noxele industriale, rutiere, detergenţi şi
ploi acide. Intoxicaţiile albinelor reprezintă probleme majore ale apiculturii, pagubele provocate
de intoxicaţii fiind însemnate. Important este faptul că intoxicaţiile albinelor nu se tratează, ci se
previn. Prevenirea lor este o obligaţie a apicultorilor, dar şi a celor care folosesc substanţe toxice
în acţiunile de fitoprotecţie și în industrie. În acest scop, legea prevede permanenta supraveghere
a tuturor deţinătorilor de albine. Astfel, în cazul deplasării familiilor de albine în pastoral, în
masivele melifere, apicultorii trebuie să anunţe autorităţile localităţii pe raza căreia se află. Acest
lucru se face pentru ca apicultorii să fie informaţi la timp de eventualele tratamente chimice
aplicate asupra plantelor din zona respectivă, prevenindu-se astfel intoxicaţiile albinelor.
Carnetul de stupină reprezintă principalul document în care se precizează schimbările înregistrate
de la un an la altul, locurile în care au fost deplasaţi stupii în pastoral, dar şi alte informaţii
26
referitoare la tratamentele de ordin veterinar care le-au fost administrate albinelor.

Descrierea proceselor de bază şi suport, deşi sumară, scoate în evidenţă accentul pus pe
prevenirea riscurilor de realizare a unor produse care nu corespund cerinţelor reglementare,
procesele de prevenire incluzând: planificarea şi controlul proceselor de lucru, controlul
echipamentelor, controlul familiilor de albine, controlul consumabilelor, controlul sanitar -
veterinar (iniţial şi periodic), controlul calităţii produselor apicole, controlul documentelor
referitoare la calitate. De asemenea, un rol cheie în realizarea calităţii şi prevenirea riscurilor au
procesele de instruire a personalului, precum şi igiena personalului.
O parte dintre aceste lucrări se realizează prin structuri suport create la nivelul
administraţiei centrale sau locale şi al asociaţiilor apicole, fiind externalizate. De exemplu,
controlul oficial al calităţii produselor apicole se realizează de către DSVSA, prin prelevarea
anuală de probe pentru verificarea siguranţei produsului şi a conformităţii cu criteriile prevăzute
în Regulamentul (CE) nr.2073/2005. Pe lângă controlul sanitar-veterinar, lista proceselor
realizate în structuri specializate independente sau aparţinând asociaţiilor apicole include:
producerea materialului biologic şi dezvoltarea familiilor de albine, întreţinerea echipamentelor,
procesarea (lichefiere, cupajare, omogenizare) mierii, îmbutelierea şi etichetarea, controlul
calităţii produselor apicole, instruirea personalului etc. Gradul de externalizare a proceselor
diferă de la o exploataţie apicolă la alta, fiind în funcţie de dimensiunea organizaţiei. Dar, ca notă
generală, tendinţa este de creştere a gradului de externalizare a proceselor, cu efecte pozitive atât
asupra calităţii cât şi a costurilor referitoare la calitate.
Modul de realizare a proceselor şi tehnologiile utilizate nu se înscriu în şabloane, depind de
dotarea tehnică şi resursele disponibile, care diferă de a o exploataţie apicolă la alta. De exemplu,
execuţia lucrărilor de întreţinere este diferită în cazul dotării cu stupi orizontali, stupi verticali,
respectivi stupi multietajaţi; de asemenea, depinde de mecanismele de control al microclimatului
din stupi, din acest punct de vedere o soluţie modernă fiind utilizarea sistemelor de control al
microclimatului din stupi etc. Utilizarea unor documente care să descrie procesele cheie se
înscrie în practica managementului modern, numărul şi forma documentelor putând fi diferite de
la o organizaţie la alta. Acestora li se adaugă documentele care consemnează desfăşurarea şi
rezultatele proceselor.
La stabilirea metodelor de lucru şi definirea proceselor trebuie să se aibă în vedere
respectarea normelor obligatorii referitoare la calitate şi prevenirea contaminării produselor
apicole, dar şi regulile de bună practică care asigură optimizarea consumului de resurse şi
îmbunătăţirea performanţelor. O astfel de abordare presupune schimbări în ceea ce priveşte
pregătirea personalului din sectorul apicol, dezvoltarea competenţelor tehnice şi adoptarea unor
comportamente economice, apicultura fiind în prezent un sector de activitate în care
27
profesionalismul ia locul amatorismului.
Clienții sunt reprezentați atât de persoane fizice cât și de persoane juridice de pe teritoriul
României și din afara țării.
Clienții persoane fizice și juridice pot achiziționa produsele oferite prin intermediul
magazinelor APICOLA existente în toată țara.
O categorie importantă de clienți sunt cei din afara țării, îndeosebi clienții persoane juridice
din Germania acolo unde mierea producătorilor români este valorificată.
3.7. Profitul asociației
Potrivit declarațiilor14 de la nivelul anului trecut, profitul Asociației Crescătorilor de Albine

din România a fost de 422.191 Lei. Anul 2017 a fost considerat un an mediu din punct de vedere
al producției apicole de pe teritoriul României.
Anul 2016 a fost considerat un an slab în industria apicolă, iar profitul A.C.A. a fost de
197.047 Lei.
De menționat este faptul că anul 2015 a fost considerat unul dintre cei mai buni ani pentru
apicultură, presa de specialitate din țară și din străinătate apreciind faptul că România s-a clasat
pe locul I în Europa în ceea ce a privit producția de miere.
Profitul membrilor asociației depinde de cantitatea de produse pe care o realizează și pe
care o valorifică prin intermediul structurilor asociației.
Capitolul 4
ÎNFIINTAREA UNEI HALE DE PROCESARE A MIERII SI

PROPUNEREA UNEI MARCI COMUNE PENTRU MIERE SI ALTE
PRODUSE APICOLE
14
http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
28
În urma analizei sectorului apicol din România, dar şi din experiența personală, se poate
concluziona faptul că potențialul apicol românesc este insuficient valorificat. Este cunoscut
faptul că mierea şi produsele apicole româneşti sunt superioare calitativ celor din import datorită
unui cumul de factori precum: poluare redusă, folosirea produselor naturale, tradiția în creşterea
albinelor, precum şi proceselor bazate pe obținerea unor produse conforme.
Având in vedere faptul că în zona Buzău nu există o hală de procesare a mierii, propun
înființarea unei hale de procesare a mierii şi de obținere a unor produse derivate prin programul
,,Start Up Plus’’ deoarece în zona această şi în zona limitrofă nu există o astfel de entitate.
Acest program susține antreprenoriatul şi dezvoltarea de afaceri româneşti, susținând atât
financiar, cât şi prin consiliere noii antreprenori. Prin intermediul programului se acordă o primă
tranşă de 30.000 de euro, ulterior primindu-se încă 10.000 de eur. Astfel că prin realizarea
acestui proiect se va facilita procesul de comercializare a mierii şi produselor apicole româneşti.
În prezent, mierea obținută din zona Buzău este vândută en-gros la Asociația
Crescătorilor de Albine, iar o fabrică de procesare ar fi utilă atât pentru afacerea de familie, cât și
pentru ceilalți apicultori din zona Buzău. Prin intermediul acestei hale nu numai că se va procesa
mierea, ci se vor realiza şi alte produse precum miere cu fagure, amestec de miere cu propolis,
amestec miere cu păstură, batoane de ceară.
Proiectul are la bază susținerea apiculturii româneşti şi promovarea produselor apicole
obținute în țara noastră. Potrivit studiilor realizate de către Asociașia Crescătorilor de Albine din
România, 70% din producția de miere din România este exportată en gros, o parte foarte mică
ajungând să fie comercializată în țară. Astfel că prin realizarea acestui proiect se va facilita
procesul de comercializare a mierii şi produselor apicole româneşti.
Este de menționat faptul că mierea şi produsele apicole necesită anumite prelucrări pentru
a nu exista produse neconforme, cu impurități.
Prin proiectul propus se vor face anumite operațiuni precum filtrare, dezumidificare,
decristalizare, dacă este cazul, amestec miere cu alte produse şi în final ambalare.
Accentul va fi pus pe comercializarea în interiorul țării, pentru a susține piața românească
şi pentru a educa românii în consumul de miere şi produse apicole autohtone.
4.1 Principalul obiectiv al proiectului
Principalul obiectiv al proiectului este deschiderea unei hale de procesare a mierii
 Construirea unei hale de procesare cu o suprafață de 350 mp și punerea în folosință
în termen de 8 luni;
 Utilarea halei cu un număr de 5 utilaje specifice în termen de 3 luni;
29
 Amenajarea spațiului de procesare folosind utilaje și tehnologii specifice domeniu-

lui apicol care să permită desfășurarea activităților de manipulare, ambalare și
etichetare a produselor finale;
 Încheierea de contracte cu cel puțin 10 apicultori aflați pe raza județului Buzău sau
în localitățile învecinate pentru a asigura cantitatea minimă de procesare a mierii;
 Se cunoaşte faptul că micii producători nu au posibilitatea de a-şi ambala pro-
dusele în vederea valorificării, de aceea hala de procesare vine şi în ajutorul satis-
facerii nevoilor apicultorilor din zona Buzău şi zonele limitrofe. Astfel că, aşa
cum s-a menționat anterior, se va putea procesa, îmbutelia şi ambala şi o cantitate
mică de produs în recipientele dorite de clienți.
 Activitățile proiectului constau în prelucrarea şi ambalarea mierii dar şi realizarea
de amestecuri de miere cu propolis, păstura, fagure. Prin realizarea acestor pro-
duse se vor promova şi valorifica toate produsele stupului.
 Produsele apicole româneşti dețin o calitate superioară celor din import prin
prisma faptului că în România poluarea este încă la un nivel mai scăzut iar în-
grăşămintele chimice nu sunt folosite la scară largă, astfel putându-se obține pro-
duse conforme.
În urma implementării proiectului se realizează colectarea și procesarea mierii de la
producători autorizați pe tot parcursul anului, îndeosebi în perioada aprilie-septembrie, aceasta
fiind perioada în care se recoltează mierea. Cantitatea va depinde de volumul producției realizat
în anul respectiv, acesta fiind influențat de condițiile climatice și de calitatea plantelor de la care
albine își recoltează nectarul. Perioada productivă fiind aprilie- septembrie, în acest interval,
cantitatea procesată va fi mai mare, ulterior acestei perioade scăzând cantitatea de miere
procesată şi îmbuteliată. În perioada octombrie-martie, accentul va fi pus pe obținerea produselor
derivate precum amestecuri de miere cu propolis, păstură, miere cu fagure. Cantitatea produsă va
fi variabilă.
În urma implementării proiectului se va realiza colectarea mierii de la producători autorizați
și procesarea acesteia, precum şi îmbutelierea şi obținerea de alte produse (amestecuri de miere
cu alte produse apicole, miere cu fagure).
În primul rând, pentru ca activitatea să poată fi desfășurată este nevoie de o clădire, în acest
caz o hală de procesare.
Utilajele și echipamentele specifice sectorului apicol sunt esențiale deoarece procesul
tehnologic nu s-ar putea desfășura în lipsa lor.
Dozatorul de miere automat cu pompă inclusă este necesar pentru ambalarea mierii în
30
borcane și alte recipiente, dozându-se cantitatea necesară în funcție de recipient.

În cazul în care mierea se află în formă cristalizată, se folosește camera de decristalizare,
aceasta având rolul de a transforma mierea din formă solidă în formă lichidă. Această cameră
conține un termostat care nu permite supraîncălzirea mierii pentru că în acest mod își menține
proprietățile.
Cu ajutorul topitorului de ceară solar, reziduurile de ceară se separă de parafină, astfel
rezultând ceara curată ce poate fi folosită atât în scop apicol sub formă de faguri artificiali, cât și
în industria cosmetică sau farmaceutică.
Generatorul de curent electric este folosit în cazul apariției unei defecțiuni la instalația
electrică a halei, astfel procesul tehnologic putând continua.
Deoarece este activitate care implică procesarea alimentelor, autorizațiile necesare trebuie
obținute înainte de dermararea proiectului şi sunt necesare în vederea desfăşurării activității.
Mai mult, pentru construcția halei este necesară obținerea unei autorizații de construcție
pentru ca proiectul să poată fi conceput şi realizat.
Clienții potențiali sunt reprezentați atât de persoane fizice cât şi de persoane juridice.
Având în vedere faptul că hala de procesare deține o capacitate de producție relativ scăzută,
segmentul de piață către care se adresează este preponderent cel al persoanelor fizice. Mai mult,
din analizele efectuate a reieşit faptul că unitățile de dimensiuni mici au posibilități reduse de
procesare şi ambalare a produselor obținute din cauza faptului că producția este redusă din
punct de vedere cantitativ.
Pentru activitatea de ambalare care va fi desfăşurată, clienții potențiali sunt reprezentați de
persoane fizice care dețin un număr redus de familii de albine, aşadar producția este redusă, dar
şi entitățile de dimensiuni mai mari.
În ceea ce priveşte activitățile de comerț, clienții potențiali sunt reprezentați de magazinele
specializate, farmacii, fabrici de lumânări, magazine alimentare.
Pentru început, afacerea nou creată se adresează entităților interesate din regiunea de
dezvoltare Sud-Est, mai exact județul Buzău şi zonele limitrofe.
4.2 Activitățile proiectului
Mai jos sunt prezentate activitățile proiectului ținându-se cont şi de timpul de realizare a
fiecărei activități.
31
Figura 4.1 Activitățile proiectului
Activitățile proiectului, aşa cum sunt prezentate în figura de mai sus, au fost introduse în
programul Microsoft Project şi li s-a atribuit o perioadă de desfăşurate, precum şi activitățile
anterioare. În final programul a calculat perioada totală pentru fiecare activitate principală în
funcție de perioadele de execuție ale activităților secundare.
4.3 Planul financiar al proiectului

În cele ce urmează sunt prezentate elementele care compun investiția, împreună cu unele
caracteristici tehnice dar şi o valoare estimativă.
32
Tabel 4.1 Descrierea investiției
Nr Obiectul investiției Tip/ Caracteristici tehnice Furnizor potențial Valoare

. Buc. Estimatã
Cr
t.
(echipamente, şi adresă (EURO)
reabilitãri /
construcții clãdiri,
etc.)
1. Construcție hală 1 Structură ușoară, S.C. Noiconstruim 23.026,04
suprafața construită- S.R.L., Str. Libertății,
333,47mp nr. 347, Glina, Jud.
Ilfov
2. Dozator miere 1 Voltaj de alimentare: Achiziție directă 1433
automat cu pompă 220V
inclusă Lyson Putere: 200 W
Marja (Scala) de
umplere: 50g – 5000g
Viteza: 350 de borcane
de 500 g/oră( în funcție
de densitatea mierii)
Acuratețe umplere: +/-
1g
Dispozitiv controlat cu
ajutorul tehnologiei
computerizate
33
3. Cameră de 1 Alimentare: 220V Achiziție directă 997

decristalizare a Reglare temperatură: 30-
mierii 75
Puterea încălzitorului: 2
Kw
Dimensiuni exterioare:
1250x1259x1250mm
Dimensiuni interioare:
900x1000x1200mm
4. Topitor de ceară 2 Dimensiuni exterioare: Achiziție directă 195

solar lățime 52.5 cm, lungime
67 cm
Dimensiuni tavă:
adâncime 48 cm,
lungime 52 cm, înălțime
5 cm
5. Generator de curent 1 Tip motor: monocilindru, Achiziție directă 226

electric patru timpi, răcit cu aer,
benzină, motor OHV
Combustibil: benzină
Capacitate rezervor: 15 L
Putere maxima: 2200W
Sistem pornire: demaror
manual
Greutate netă: 40 kg
Nivel zgomot: 65dB
Dimensiuni:
605x435x450 mm
6. Investiții în stocuri- Achiziţie direct, 523
recipiente Apicola S.R.L.,
Expliglass SRL,
Prahova
34
Total 26.400,04
Mai sus sunt prezentate principalele obiective de investiții (construcție hală, utilajele necesare
etc.), iar valoarea totală aproximativă este în cuatum de 26.400,04 Euro.
4.4. Cheltuielile de investiție
Mai jos se vor prezenta cheltuielile de investiție. Valorile sunt aproximative şi sunt în
funcție de ofertele de pe piață de la momentul actual (anul 2018), mai detaliat fiind prezentate în
Anexele 1-5. Astfel că, pentru început, acestea se vor concretiza în:
 Construcție nouă de clădire: 23.026,04 Euro
 Echipamente/utilaje noi: 2851 Euro
 Investiții în stocuri pentru producție (materii prime, materiale, ambalaje): 523 Euro
La cheltuielile de mai sus se adaugă cheltuielile cu salariile angajaților, cheltuielile cu

evidența contabilă, care va fi externalizată, cheltuielile cu utilitățile.
Valoarea totală calculată s-a realizat la cursul de 1 euro= 4.50 lei. Valoarea totală a
proiectului de investiții propus este de 183.600,18 Lei
4.4 Surse de finanțare

În vederea realizării proiectului mai sus prezentat, sursele de finanțare folosite vor fi cele
atrase din fonduri europene prin proiectul Start-Up Plus. Diferenţa până la suma de de
166.000,18 Lei va fi constituită din surse proprii.
4.5. Volumul estimat al vânzărilor

Din analizele efectuate, la finalul primului an de funcționare, volumul vânzărilor va fi de
12.000 de euro. Acest volum va fi rezultat atât din activitatea de procesare, ambalare şi realizare
de amestecuri de produse apicole, cât şi din comercializarea produselor rezultate prin canalele
menționate anterior. Datorită faptului că entitatea nou creată va deveni vizibilă pe piața apicolă
prin intermediul mijloacelor de promovare, volumul vânzărilor va creşte cu 12% de la an la an.
Astfel că volumul vânzărilor va fi:
 Anul II: 13.440 euro
 Anul III: 15.052,8 euro
 Anul IV: 16.589,1 euro
35
4.5 Propunere marcă

Pentru o bună vizibilitatea în rândul potențialilor clienți, se va propune o marca.
Marca este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea
produselor şi/sau serviciilor unui comerciant (sau ale unui grup de comercianţi) de cele ale
altora.
Marca poate fi constituită din cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene,
combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau
a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne.
Marca poate fi:
 individuală: aparţine unei singure persoane fizice sau juridice;
 comună: este destinată pentru a deosebi produsele fabricate şi comercializate ori
serviciile prestate de membrii unei uniuni sau asociaţii economice de cele
aparţinând altor persoane fizice sau juridice;
 de conformitate (de certificare): este aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sis-
tem de certificare, indicând cu un grad suficient de încredere că produsul, procesul
sau serviciul în cauză este conform cu un standard sau cu un alt act normativ spe-
cific;
 notorie: este aplicată produselor sau serviciilor în cadrul unui segment relevant de
public, inclusiv ca urmare a promovării ei în Republica Moldova, la data depunerii
cererii de înregistrare sau la data invocată în cerere.
4.6Aspecte legale, utilizare
Procedura de înregistrare a mărcii începe cu depunerea cererii de înregistrare. După ce a

fost examinată respectarea condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare, aceasta se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
În termen de 3 luni de la data publicării orice persoană interesată poate face o opoziţie la
intenţia de a înregistra marca. În urma examinării opoziţiei, precum şi a îndeplinirii condiţiilor de
protecţie a mărcii, se adoptă decizia privind înregistrarea mărcii. Datele privind înregistrarea
mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI, iar titularului i se
eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.
Spre deosebire de brevetul de invenţii, marca se înregistrează pentru o perioadă nelimitată,
iniţial pe un termen de 10 ani, începând cu data de depozit. La cererea titularului mărcii sau a
36
oricărei persoane împuternicite de acesta, termenul poate fi reînnoit pentru perioade consecutive
de 10 ani ori de cîte ori este necesar, cu condiţia achitării taxei stabilite. Neachitarea taxei atrage
decăderea titularului din drepturi.
În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele avantaje ale înregistrării mărcii comune.
Tabelul 4.2 Beneficiile înregistrării mărcii comune
Beneficiile înregistrării mărcii comune

 obţinerea dreptului exclusiv asupra mărcii şi utilizării acesteia pe un anumit teritoriu
 interdicţia pentru alte persoane de a utiliza marca în activitatea lor comercială, fără con-
simţământul titularului
 obţinerea de venituri suplimentare prin comercializarea mărcii sau încheierea contractului
de licenţă
 posibilitatea de a iniţia acţiuni în instanţa judecătorească în cazul încălcării drepturilor
asupra mărcii şi de a obţine despăgubiri pentru venitul ratat şi cheltuielile suportate
 interzicerea importului produselor sub această marcă
 posibilitatea ulterioară de înregistrare internaţională a mărcii
O caracteristică esenţială a mărcii este faptul că aceasta reprezintă un activ nematerial, care
generează venituri, iar valoarea acesteia, în cazul unor întreprinderi, poate fi chiar mai mare în
raport cu activele materiale. De exemplu, conform topului BrandZ 100, marca Google este
estimată ca cea mai valoroasă din lume, depăşind cifra de 100 mld. dolari, pe când valoarea
activelor, conform datelor prestigioasei reviste americane Forbes, constituie 31,77 mld. dolari.15
Alte mărci comerciale valoroase din clasament sunt Microsoft, Coca-Cola, IBM şi
McDonald’s.
Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, licenţă sau
succesiune. Cesiunea reprezintă o înţelegere privind transmiterea drepturilor sale asupra mărcii
de către titularul mărcii (cedent) unei alte persoane (cesionar). Marca poate fi cesionată
independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele şi/sau
serviciile pentru care este înregistrată. Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea
mărcii.
În cazul contractului de licenţă titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de
utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), rezervându-şi dreptul de proprietate asupra
15
Forbes: The Global 2000, www.forbes.com/lists/
37
mărcii. Marca poate face obiectul licenţelor pentru toate sau pentru o parte dintre produsele
şi/sau serviciile pentru care este înregistrată. Contractul de licenţă include clauza potrivit căreia
produsele licenţiatului, după calitatea lor, nu pot fi inferioare celor ale licenţiarului, licenţiarul
exercitând controlul asupra îndeplinirii acestei clauze. De asemenea licenţiarul poate solicita
licenţiatului anumite plăţi. Marca poate face şi obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi
al unei executări silite.
De precizat este faptul că mărcile comune se pot înregistra și la nivel internațional. Astfel
că protecția asupra produselor comercializate sub egida mărcii se aplică și la nivel internațional.
Asociația Crescătorilor de Albine din România își comercializează produsele pe teritoriul
României prin intermediul mărcilor Complexului Apicol Veceslav Harnaj.
Ca și propunere de marcă comună pentru comercializarea produselor membrilor asociației
este marca „ALBINATURA”. Sub acestă marcă se vor comercializa pe teritoriul României
produsele obținute de membrii Asociației Crescătorilor de Albine din România. Produsele
oferite vor fi complexe, de la miere de diferite sortimente până la produse cosmetic, bomboane,
mărturii etc.
4.7 Înregistrarea mărcii comune „ALBINATURA”

Pentru a înregistra ca marcă denumirea „ALBINATURA” însoţită sau nu de un element
figurativ (desen), este necesar să se completeze un formular tip - cererea pentru înregistrarea unei
Mărci pe cale naţională şi să se achite taxele prevăzute în O.G. nr. 41/1998 privind taxele în
domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, cu modificările şi
completările ulterioare.16
Odată cu depunerea cererii va trebui să se achite taxa de depunere a acesteia şi taxa de
publicare a ei; dacă se depune cererea direct la sediul OSIM, taxele se achită la casieria
instituţiei, dacă se trimite prin poştă va trebui să se atașeze la cerere o copie a ordinului de plată
din care să reiasă achitarea taxelor menţionate.
După acordarea datei de depozit cererile se publică în format electronic, în maxim 7 zile.
Data publicării reprezintă data de la care timp de 2 luni pot fi depuse observaţii (pe motive
absolute de refuz – art. 5 din lege) şi opoziţii (pe motive relative de refuz - art. 6 din lege).
În maxim trei luni de la depunerea cererii de înregistrare de marcă, trebuie achitată taxa
pentru examinarea în fond (în caz contrar dosarul urmând a fi radiat pentru neplată taxe).
Valoarea acestei taxe urmează a fi stabilită în funcţie de felul în care arată marca şi de numărul
de clase pentru care se solicită înregistrarea. Clasele menţionate se referă la obiectul de activitate
16
http://www.osim.ro/marci/ghid_marci.htm
38
pentru care se solicită protecţia prin marcă şi se găsesc în Clasificarea Internaţională a Mărcilor
de la Nice ediţia a XI - a.
OSIM examinează în fond o cerere de înregistrare marcă în 6 luni de la publicarea acesteia,
cu condiţia achitării taxelor corespunzătoare şi decide admiterea sau respingerea înregistrării
mărcii respective.
În cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de
Proprietate Industrială - Secţiunea Mărci, în format electronic şi se înscrie în Registrul Mărcilor,
urmând să se elibereze certificatul de înregistrare cu condiţia achitării taxei prevăzute de lege.
Drepturile asupra mărcilor pot fi transmise prin cesiune sau licenţă, oricând în cursul
duratei de protecţie a mărcii.
Marca este valabilă 10 ani începând cu data la care a fost depusă cererea de înregistrare şi
poate fi reînnoită pentru oricât de multe perioade de 10 ani.
Important este faptul că mărcile înregistrate la OSIM sunt protejate numai pe teritoriul
României.17
Mai jos este prezentat logo-ul mărcii comune propuse:
Figura 4.2. Logo ALBINATURA
17
http://www.osim.ro/marci/ghid_marci.htm
39
În vederea înregistrării mărcii comune, este necesar să se completeze unele documente

documente prezentate in anexă.
Avantajele oferite de marca comună sunt multiple, după cum se prezintă mai jos:
 produsele oferite sub marca comună dețin aceeași calitate oricare ar fi modalitatea de
comercializare
 se respectă anumite standard de calitate la nivel colectiv
 notorietatea mărcii face ca volumul vânzărilor să fie mai mare
 cantitatea oferită este mare și poate acoperi cerințele multiple ale pieței
 se deține avantaj concurențial dacă se comercializează produsele sub o marcă co-
mună (un producător mic nu poate concur pe piața apicolă destul de competitivă,
iar marca comună îl scoate din anonimat iar volumul vânyărilor este mare compara-
tiv cu plasarea individual a produselor)
 plasarea produselor în marile lanțuri de magazine este facilă (deoarece se poate
acoperi necesitățile respectivului lanț)
Marca comună prezintă o serie de avantaje pentru membrii unei asociații, aceștia având
siguranța plasării produselor și comercializării acestora.
40
Capitolul 5
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prezenta lucrare are ca temă Logistica necesară şi industrializarea primară a mierii la o

asociație de apicultori.
Obiectivul general al lucrării îl constituie analiza industriei apicole precum și logistica
necesară și modul în care se industrializează în cadrul unei asociații de apicultori.
Lucrarea este structurată pe patru capitol.
Primul capitol al lucrării cuprinde analiza apiculturii din România. În România, apicultura
a fost practicată din cele mai vechi timpuri, potrivit mărturiilor istorice, tracii și dacii se ocupau
cu creșterea albinelor. În prezent, România este o țară bine situată din punct de vedere al
apiculturii. Conform estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură
(FAO), România se află în prezent pe locul 19 în topul ţărilor producătoare de miere, cu o
producţie de aproximativ 20 mii tone anual.
În România, Legea apiculturii nr.383 din 24 decembrie 2013 este cea care dă liniile
directoare cu privire la practicarea activităţii apicole.
În cadrul primului capitol s-a prezentat un scurt istoric al apiculturii, formele asociative dar
și perspectivele de dezvoltare a acesteia în România. S-a amintit, de asemenea, și de cerințele de
calitate care trebuie respectate.
Capitolul al doilea cuprinde informații cu privire la constituire unei asociații apicole. În
cadrul acestui capitol este prezentat cadrul legislativ precum și pașii care trebuie urmați în
vederea înființării unei asociații cu profil apicol.
Asociaţia este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi constituită de trei sau mai
multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia
materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes
general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.
Al treilea capitol al lucrării prezintă studiul de caz realizat la Asociația Crescătorilor de
Albine din România. În cadrul acestui capitol sunt prezentate principalele activități ale asociației,
dar și componența acesteia.
Tot în cadrul acestui capitol este prezentat modul în care este industrializată mierea și
celelalte produse apicole, dar și logistica necesară în vederea plasării produselor finite către
consumatorii finali. Procesele realizate cu privire la calitatea produselor sunt extreme de
importante, de aceea sunt evidențiate și acestea în cadrul acestui capitol.
41
In ultimul capitol al prezentei lucrări propun înființarea unei hale de procesare a mierii şi
de obținere a unor produse derivate prin programul ,,Start Up Plus’’ deoarece în zona Buzău şi
zona limitrofă nu există o astfel de entitate. De asemenea, pentru o bună vizibilitatea în rândul
potențialilor clienți, se va propune o marca.
În urma analizei efectuate se poate concluziona faptul că industria apicolă din România
este puternic dezvoltată și poate susține nevoile atât interne cât și externe.
Potrivit studiilor realizate de către Asociașia Crescătorilor de Albine din România, 70%
din producția de miere din România este exportată en gros, o parte foarte mică ajungând să fie
comercializată în țară.
Un minus este reprezentat de faptul că românii nu sunt mari consumatori de miere, astfel
că producția românească merge în mare măsură către export.
42
Bibliografie
1) Bogdanov, S. et al, Self Control System for the Production of High Quality
Honey: the Swiss Example, APIACTA 40(2005) Page 28-33
2) *** http://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/Apicultura-in-Romania199.php
3) ***https://www.avocatnet.ro/articol_43180/Ghid-practic-Cum-infiin
%C5%A3ezi-o-asocia%C5%A3ie-in-2016.html
4) *** http://www.aca.org.ro/
5) *** http://www.icdapicultura.ro/
6) *** http://complex-apicol.ro
7) *** http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
8) ***Programul Naţional Apicol 2016 – 2019
9) *** http://radioconstanta.ro/2017/03/16/statisticile-ue-ne-plaseaza-pe-primul-loc-
la-productia-de-miere-de-albine-ce-parere-au-apicultorii/
10) ***(Regulamentul (UE) Nr. 1169/2011 al Parlamentului European din 25 oc-
tombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.)
11) *** http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
12) *** Forbes: The Global 2000, www.forbes.com/lists/
13) ***http://www.apicolacostache.ro/despre-noi
14) ***http://apidava.ro
15) *** http://www.osim.ro/marci/ghid_marci.htm
43
Anexe
Construcție hală
44
Dozator miere automat cu pompă inclusă Lyson
45
Cameră de decristalizare a mierii
46
Topitor de ceară solar – 2 buc
Generator de curent electric
47
48
49

Lucrare de Disertație: IRIMIE Elena

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Disertație: IRIMIE Elena

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Departament Inginerie și Management Industrial

Conducător științific: Prof.univ.dr.ing. CIOARĂ Romeo

INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A MIERII

Student: IRIMIE Elena

Conducător științific: Prof.univ.dr.ing. CIOARĂ Romeo

biologia albinelor, precum şi exploatarea acestora. Albinele furnizează importante produse

privire la natura, conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea mierii.

Național Apicol; comercializarea produselor prin intermediul asociaţiei. În România există 36 de

1.1 Istoria apiculturii în România

nubiano-pontic. Ulterior, în perioadele feudale şi capitaliste, dezvoltarea şi modernizarea stupări-

1.2 Perspectivele dezvoltării apiculturii în România

2.1. Etapele înfiinţării unei asociaţii de apicultori

Pentru a înfiinţa o asociaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia

În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul

 precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei

 drepturile şi obligaţiile asociaţilor

 actul constitutiv şi statutul

În termen de trei zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor amintite

 certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie)

În urma obţinerii Codului de înregistrare fiscală, se fac demersurile de înregistrare la

Asociația Crescătorilor de Albine din Romania (A.C.A.) este o organizație profesională a

3.1. Scurt istoric al A.C.A.

În anul 1958, Asociația Crescătorilor de Albine din România a aderat la Federația

existența în sprijinul albinelor și apicultorilor după cum se menționeaza și in literatura (ex. T.

3.2. Obiectivele A.C.A.

Principalele obiective ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România sunt:

 Organizează, pentru membrii săi, acțiuni de asistență tehnică și diverse prestări de

3.3. Structura asociației

biostimulatori apicoli, medicamente pentru combaterea bolilor albinelor, dispozitive apicole,

Unitățile de producție din cadrul ICDA sunt:

Complexul Apicol „Veceslav Harnaj8 reprezintă o altă structură a A.C.A. România.

În cele ce urmează se prezintă condițiile în care se poate deveni membru al A.C.A.:

Membrii asociației beneficiază de toate reglementările şi avantajele pe care Asociaţia le

 aprovizionarea prin unităţile Asociaţiei, în condițiile economiei de piață, cu

3.4. Capitalul, sursele de finanțare

Astfel că sursele de finanțare sunt reprezentate de contibuția fiecărui membru, dar și

3.5. Logistica necesară

Logistica necesară în vederea dezvoltării asociației ar putea consta în existența unor

3.6. Industrializarea primară a mierii

Tabel 3.1 Principalele produse apicole

Lăptișorul Supliment alimentar cu calităţi curative deosebite

Miere de Aproape Placut, dulce, Uniformă: fluidă

Sursa: Şindilar, E., 2000

Astfel că prin combinarea produselor se obțin în cadrul Asociației produse cosmetice

Figura 3.1 Procesele industrializării primare a mierii

referitoare la tratamentele de ordin veterinar care le-au fost administrate albinelor.

profesionalismul ia locul amatorismului.

3.7. Profitul asociației

Potrivit declarațiilor14 de la nivelul anului trecut, profitul Asociației Crescătorilor de Albine

ÎNFIINTAREA UNEI HALE DE PROCESARE A MIERII SI

 Amenajarea spațiului de procesare folosind utilaje și tehnologii specifice domeniu-

borcane și alte recipiente, dozându-se cantitatea necesară în funcție de recipient.

Figura 4.1 Activitățile proiectului

4.3 Planul financiar al proiectului

Tabel 4.1 Descrierea investiției

Nr Obiectul investiției Tip/ Caracteristici tehnice Furnizor potențial Valoare

3. Cameră de 1 Alimentare: 220V Achiziție directă 997

4. Topitor de ceară 2 Dimensiuni exterioare: Achiziție directă 195

5. Generator de curent 1 Tip motor: monocilindru, Achiziție directă 226

4.4. Cheltuielile de investiție

 Echipamente/utilaje noi: 2851 Euro

La cheltuielile de mai sus se adaugă cheltuielile cu salariile angajaților, cheltuielile cu