Razboiul Rozelor

Razboiul Rozelor au fost o serie de razboaie civile, care s-au dat

intre suporterii a doua case rivale, Lancaster si York, pentru tronul
Angliei. Acestea s-au luptat de mai multe ori intre 1455 si 1485 (desi
anumite lupte dinainte si dupa aceasta perioada au fost legate de
acelasi razboi). Razboiul s-a incheiat cu victoria contelui
de Richmond, Henry Tudor, fondatorul Casei Tudorilor, care, ulterior a
condus Anglia si Tara Galilor timp de 117 ani.

Henric de Bolingbroke a adus Casa Lancaster pe tronul Angliei in

1399, cand l-a detronat pe varul sau, Richard al II-lea. Bolingbroke
(care a fost incoronat ca Henry IV) si fiul sau, Henry al V-lea, au pastrat
coroana, dar cand Henry al V-lea a murit, mostenitorul lui, micul Henry
al VI-lea, a crescut fiind instabil mintal si dominat de diversi regenti
certareti.
Pretinderea tronului din partea Casei Lancaster a venit din partea
lui John de Gaunt, al patrulea fiu al lui Edward al III-lea. Incapacitatea
lui Henry al VI-lea de a conduce Regatul a condus la o provocare din
partea lui Richard, duce de York, care putea solicita abdicarea celui
de-al treilea si celui de-al cincilea fiu ai lui Edward al III-lea, Lionel de
Antwerp si respectiv Edmund din Langley, si care s-a dovedit un
administrator capabil. York s-a certat cu Lancastrienii la curte, precum si
cu regina lui Henry al VI-lea, Margareta de Anjou, care se temea ca in
cele din urma acesta i-ar putea inlocui fiul, pe Edward, Printul de Wales.
Desi ciocniri armate au mai avut loc anterior intre suporterii Casei de
York si a Casei de Lancaster, prima lupta deschisa a izbucnit in 1455,
la St. Albans. In acea lupta au murti multi Lancastrieni de vaza, dar
urmasii lor au ramas in vrajmasie de moarte cu Richard. Cu toate ca
pacea a fost temporar restaurata, Lancastrienii, instigati de Margareta
de Anjou, i-au contestat influenta lui York.
Lupta a fost reluata mai violent, in 1459. York a fost fortat sa fuga din
tara, dar unul dintre sustinatorii lui cei mai remarcabili, contele de
Warwick, a invadat Anglia de la Calais si l-a capturat pe Henry
in Batalia de la Northampton. York s-a intors in tara si a devenit
protector al Angliei, dar a fost descurajat sa mai pretinda tronul.
Margareta si nobilii Lancastrieni ireconciliabili si-au adunat fortele in
nordul Angliei, si cand York a inaintat spre ei, a fost ucis in lupta la
sfarsitul anului 1460. Armata Lancastriana a avansat inspre Sud si l-au
capturat din nou pe Henry in a doua batalie de la St Albans, dar nu au
reusit sa ocupe Londra, ulterior retragandu-se spre nord. Fiul cel mai
mare al lui York a fost proclamat rege: Edward al IV-lea. A adunat
armatele Yorkiste si a castigat o victorie zdrobitoare in batalia de la
Towton de la inceputul anului 1461.
Dupa ce revolte Lancastriene minore au fost inabusite in 1464, si
Henry a fost capturat din nou, Edward s-a certat cu sustinatorul si
consilierul sau, contele de Warwick (cunoscut si sub numele de „Facator
de regi"), si si-a instrainat multi prieteni si membrii de familie datorita
favorizarii familiei parvenite a reginei lui, Elizabeth Woodville, cu care
s-a casatorit in secret. Warwick a incercat prima oara sa il inlocuiasca pe
Edward cu George, fratele sau mai mic, duce de Clarence, si apoi sa-l
repuna pe Henry VI pe tron. Acest lucru a dus la doi ani de schimbari
rapide de noroc, pana cand Edward al IV-lea, a castigat din nou o
victorie completa in 1471. Warwick si mostenitorul Lancastrian, Edward
Print de Wales, au murit in lupta, iar Henry a fost executat imediat dupa
aceea.
A urmat o perioada de pace, dar Edward a murit in mod neasteptat in
1483. Fratele sau, Richard, s-a mutat la curte pentru a impiedica
participarea la guvernare a familiei vaduvei lui Edward, abia tolerata. Fiul
minor al lui Edward, Edward al V-lea ar fi urmat la tron, dar Richard a
preluat tronul pentru el insusi, folosind ca
pretext legitimitatea suspecta a casatoriei lui
Edward al IV-lea.
Henry Tudor, o ruda indepartata a regilor
Lancastrieni care au mostenit dreptul la
cererea tronului, l-a invins pe Richard
la Bosworth in 1485. El a devenit
regele Henry al VII-lea al Angliei.. Si-a întărit
poziția prin căsătoria cu Elizabeth de York .
Astfel s-au reunit cele două case regale,
reunind și cele
două simboluri regale,
trandafirul roșu și
trandafirul alb, în noua
emblemă, trandafirul
roșu-alb – trandafirul
Tudor. Henry și-a
întărit poziția
executând toți
pretendenții posibili pe care a reușit să-i prindă,
o practică continuată și de fiul său, Henry al VIII-lea.