Acceleratorul de particule de la Geneva (CERN)

Cel mai mare și mai puternic accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC) de la CERN, își reia
activitatea treptat după doi ani de întreținere și îmbunătăţiri în valoare de 124 milioane de euro. LHC este
acum pregătit să exploreze noi tărâmuri ale fizicii particulelor în următorii trei ani la o energie de ciocnire de
13 TeV[1], o creștere semnificativă față de ciclul inițial de trei ani, care a început cu o energie de ciocnire de 7
TeV, ridicându-se ulterior la 8 TeV. Primele fascicule de protoni care vor circula în LHC sunt planificate pentru
săptămâna care începe pe 23 martie, iar primele ciocniri 13 TeV sunt așteptate la sfârșitul lunii mai spre
începutul lui iunie.

La începutul anului 2013, după trei ani de funcționare, Large Hadron Collider (LHC) a fost oprit și sute de
ingineri și tehnicieni au petrecut aproximativ doi ani pregătind acceleratorul pentru a rula la o energie de
ciocnire de 13 TeV, aproape dublă faţă de energia de ciocnire a primului ciclu de funcţionare al
acceleratorului. De la bun început inginerii au intenţionat să folosească energia de 14 TeV, dar în cele din
urmă au decis să se limiteze la 13 TeV, cu scopul de a reduce probabilitatea de defecțiuni tehnice și avarii. În
plus, facilitatea va fi mult mai sigură și stabilă la energia de ciocnire de 13 TeV.

De la lansarea inițială din 2008, cercetătorii CERN de la Geneva au folosit acceleratorul de particule, lung de
27 de kilometri, pentru a ciocni protonii acceleraţi până la o viteză apropiată de viteza luminii. Imediat după
ciocnire, particulele se rup în elemente constituente mai mici.

Una dintre particulele care pot fi generate la aceste energii este bozonul Higgs, o particulă fundamentală care
a fost prezisă teoretic încă din 1964, însă existența sa a fost dovedită în urmă cu trei ani.

Pentru a face ciocnirile mai eficiente, fizicienii de la CERN testează în prezent un nou mod de a lansa protonii
prin instalaţia de accelerare. Va fi redus numărul de particule grupate în „pachete”, care circulă la viteze
relativiste prin LHC; cu toate acestea, rata de coliziune a acestor grupări de particule va crește. Distanța dintre
pachetele de particule va fi acum extrem de mică, de doar 25 de nanosecunde. Acest lucru va face mai ușoară
sarcina detectorilor de a analiza datele obţinute în urma ciocnirilor.

Chiar și după repornirea de la sfârșitul lunii martie, LHC va accelera protoni la energie inferioară celei
nominale. Vor urma teste și verificări ale sistemului, înainte ca primele coliziuni să fie înregistrate la începutul
lunii iunie, când oamenii de ştiinţă vor începe colectarea de date pentru fizica particulelor. Înainte de aceasta,
datele furnizate vor fi de interes, în principal, pentru persoanele însărcinate cu buna funcţionare a
acceleratorului.

Noile îmbunătăţiri

Pe lângă energia superioară de coliziune, luminozitatea şi intensitatea fasciculelor vor fi, de asemenea, mai
mari, producându-se astfel mai multe ciocniri pe secundă. Combinația de energie și luminozitate crescută va
însemna o creștere uriașă a cantității de date produse, oferind mai multă relevanță statistică pentru analizele
de fizică. În plus, ciocnirile la energii mai mari ar putea produce noi particule și fenomene care nu au mai fost
observate înainte.

Inginerii au folosit această pauză de doi ani şi pentru a spori stabilitatea acceleratorului. Pentru a face față
unei energii potenţiale mai mari, contactele electrice modernizate au îmbunătățit sistemele de răcire pentru
magneţii supraconductori şi au fost instalaţi noi detectori.

Mecanismele de selectare ale evenimentelor relevante pentru fizica ciocnirilor de particule la energii înalte au
fost reglate cu atenţie. Este practic imposibil să fie înregistrate și procesate toate miliardele de ciocniri de
particule care au loc la LHC. Fără o preselecție, calculatoarele s-ar supraîncărca repede. Cu toate acestea,
numărul rezultat este încă impresionant: înainte, LHC procesa circa 20 de milioane de ciocniri pe secundă
între pachetele de protoni acceleraţi. Acum, rata va crește la 40 de milioane pe secundă.

Pentru a pregăti acceleratorul pentru această nouă frontieră energetică, 18 dintre cei 1.232 de magneți
dipolari supraconductori ai LHC, care dirijează fasciculele de particule de-a lungul acceleratorului, au fost
înlocuiţi din cauza uzurii. Peste 10.000 de interconexiuni electrice dintre magneții dipolari au fost şuntate cu
bucăți de metal care acționează ca o cale alternativă pentru curentul de 11.000 amperi, protejând astfel
interconectarea în cazul în care există o defecțiune. Maşinăria va funcționa la o tensiune mai mare pentru a
opera fasciculele de energii mai mari și a fost dotată cu noi echipamente de electronică rezistentă la radiaţii.
Sistemul de vid care menţine conducta fasciculelor liberă de molecule nedorite a fost modernizat, iar sistemul
de răcire criogenică pentru magneţii dipolari supraconductori ai LHC a fost renovat.

Pachetele de protoni din accelerator vor fi separate temporal numai 25 de nanosecunde, comparativ cu 50 de
nanosecunde, valoarea caracteristică ciclului precedent. LHC va furniza astfel mai multe particule în unitatea
de timp, precum și mai multe coliziuni în cadrul experimentelor. Pentru a fi pregătite pentru noile provocări,
experimentele de la LHC, inclusiv ALICE, ATLAS, CMS şi LHCb, au trecut prin programe complete de
consolidare şi întreţinere, inclusiv actualizări ale sistemelor de subdetectori şi de achiziţie de date.

Departamentul IT de la CERN a cumpărat și instalat aproape 60.000 de noi core-uri și peste 100 de petabytes
de stocare suplimentară pe disc pentru a face față cantităţii de date crescute care este așteptată de la
experimente în timpul celui de-al doilea ciclu de funcţionare. Îmbunătăţiri semnificative au fost făcute, de
asemenea, la infrastructura de rețea, inclusiv instalarea de noi surse de alimentare neîntreruptibile.