Neurochirurgia generală, microneurochirurgia, subspecialităţile neurochirurgicale în lume şi

la Iaşi

Dr. Bogdan Iliescu, Prof. Dr. Ion Poeată

UMF Gr. Th. Popa Iași

Introducere
În fruntea şcolii ieşene de neurochirurgie s-au aflat: profesorul Alexandru Moruzzi (1933-1947),
profesorul Nicolae Oblu (1947-1977), profesorul Mihai Rusu (1977-1993), profesorul Nicolai
Ianovici (1993-2009) şi subsemnatul, profesor Ion Poeată (2010-prezent).
Un număr mare de medici neurochirurgi, neuroanesteziști, neuroradiologi şi neuropatologi,
bioingineri, asistente medicale, psihologi, kinetoterapeuţi, etc. au format de-a lungul timpului echipe
ce au introdus rând pe rând noi tipuri de intervenţii ducând la creşterea renumelui şcolii ieşene de
neurochirurgie. Este oarecum nedrept că nu pot să îi menţionez pe toţi cu toate strădaniile şi
realizările lor profesionale, dar din motive de spaţiu încep prin a menţiona numai conducătorii de
şcoală şi perioada în care au condus (disciplina, serviciul, clinica sau secţia de Neurochirurgie cu
denumiri diferite în funcție de vremurile respective).
Numărul de intervenții la neurochirurgia din Iași a crescut de la o medie de circa 50 intervenții
neurochirurgicale pe an în perioada 1934-1941, la 472 intervenții în 1954, la o medie de 2942
intervenții pe an în perioada 1989-1995, o medie de 3464 intervenții neurochirurgicale pe an în
perioada 2006-2010, respectiv 3337 intervenții pe an în perioada 2011-2018. În decursul timpului, pe
măsura înființării secțiilor de neurochirurgie din Galați, Bacău și Suceava cât și a departamentelor
de neurochirurgie din Piatra Neamț, Vaslui și Botoșani, o parte din intervenții au fost preluate de
aceste centre.
Voi prezenta în acest articol momente legate de evoluţia şcolii ieşene de neurochirurgie corelate
cu etapele dezvoltării acestei specialităţi în lume, progresul neuroştiinţelor şi al tehnologiei,
performanţele profesionale individuale şi de echipă ale neurochirurgilor ieşeni de-a lungul timpului,
modificarea cazuisticei şi a tipurilor de intervenţii, realizări didactice şi ştiinţifice, relaţiile
interdisciplinare, colaborarea cu neuroanestezia şi neuroradiologia, relaţiile şi conflictele
intercolegiale, implicările şcolii ieşene în Societatea Română de Neurochirurgie, redacţia revistei
Romanian Neurosurgery, Societatea Europeană de Neurochirurgie (EANS), Societatea de
Neurochirurgie de Limba Franceză (SNLCF), perioadele de ascensiune şi de decădere ale
neurochirurgiei la Iaşi.

Desprinderea neurochirurgiei de chirurgia generală, înfiinţarea şcolii ieşene de

neurochirurgie
În contextul creşterii numărului de intervenţii asupra sistemului nervos, neurochirurgia se separă
de chirurgia generală ca o specialitate distinctă. La Iaşi, prima trepanaţie pentru un hematom
intracranian în serviciul de chirurgie a fost efectuată în 1852 de doctorul Ludovic Russ Senior.
Această personalitate marcantă a şcolii ieşene de medicină a efectuat numeroase intervenţii pentru
traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare și Morb Pott (1).
Progresele neurologiei (pe atunci neuropsihiatrie, încă o specialitate comună cu psihiatria) au
determinat ca mulţi neurologi să identifice factori compresivi în etiologia unor deficite neurologice
şi să imbraţişeze sau să sprijine dezvoltarea tratamentului neurochirurgical. La Iaşi, renumitul
neuropsihiatru Leon Ballif, director al spitalului de neuropsihiatrie Socola, îi pune la dispoziţie în
anul 1933 doctorului Alexandru Moruzzi 10 paturi în cadrul spitalului. S-a realizat, astfel, primul
serviciu de neurochirurgie din România. Pe atunci tânărul chirurg Alexandru Moruzi (1900-1957),
cu formaţie medicală în Franţa, după studii liceale începute în Bucureşti, cu stagii de profil
neurochirurgical efectuate sub îndrumarea doctorului Robineau (1927-1928) şi apoi a profesorului
Th.De Martel (1929-1930) era deja recunoscut pentru preocupările în domeniu şi pentru efectuarea
cu succes a unor intervenţii neurochirurgicale. În 1938, Alexandru Moruzi devine profesor la Iași la
Catedra de terapeutică chirurgicală şi boli ale căilor urinare. Dintr-o statistică efectuată de unul din
medicii din echipa profesorului Moruzi, se constată faptul că în perioada 1934-1941 s-au efectuat la
serviciul de neurochirurgie din Iaşi 329 intervenţii neurochirurgicale dintre care 44 tumori cerebrale,
25 tumori rahimedulare, 46 laminectomii simple, 101 fracturi deschise cu înfundare, 6 abcese
cerebrale, 13 trepanaţii pentru chirurgia epilepsiei, 5 traumatisme de nervi periferici, 1 caz de
anastomoză hipoglosofacială, 75 ventriculografii și 3 angiografii carotidiene (1).
 Alexandru Moruzi (1900-1957)

Apariţia la Facultatea de Medicină din Iaşi a disciplinei Neurochirurgie, distinctă de chirurgia

generală, s-a produs ulterior în 1964, când serviciul de neurochirurgie se transformă în Clinica
Universitară de Neurochirurgie în cadrul secției de perfecționare a medicilor sub conducerea
profesorului Nicolae Oblu (1912 - 1995), fost asistent al profesorului Moruzi începând cu 1943.(1)
Odată cu schimbările politico-sociale din România postbelică, profesorul Moruzi a fost determinat să
părăsească ţara clandestin în 1947 şi activitatea neurochirurgicală s-a mutat din nou în serviciul de
chirurgie generală până la reînfiinţarea Serviciului de Neurochirurgie la Spitalul Socola în 1951, sub
conducerea Conf. dr. Nicolae Oblu.
Ca şi activitate neurochirurgicală, în condicile de operaţii din 1954, am găsit 472 intervenţii
neurochirurgicale: 46 tumori cerebrale, 11 tumori vertebromedulare, 166 traumatisme
craniocerebrale, 15 traumatisme vertebromedulare, 79 hernii de disc, 12 stenoze de canal lombar, 11
abcese cerebrale, 3 spondilodiscite, 9 cranioplastii, 4 nervi periferici, 2 encefalocele, 1 anevrism, 49
ventriculografii, 46 trepanaţii exploratorii ș.a.
În cadrul UMF Iaşi, Nicolae Oblu a ascensionat cariera didactică fiind preparator în 1939, șef de
lucrări în 1944, conferențiar începând cu 1949 la Catedra de Anatomie topografică şi chirurgie
operatorie pe care a condus-o până în 1965(1). U.M.F. Gr. Th. Popa din Iaşi a fost prima
universitate de medicină din ţară ce a introdus în curiculă, începând cu 1991, un curs de
neurochirurgie obligatoriu pentru studenţii facultăţii de medicină generală (7 cursuri a câte 2 ore)
prin strădania profesorului Mihai Rusu (1926-2015), şeful disciplinei de neurochirurgie de pe
atunci.

Evoluţia neurochirurgiei clasice, repere în istoria şcolii ieşene de neurochirurgie

Pentru autorul acestui articol, pe atunci studentul la medicină Ion Poeată, în vacanţa de iarnă a
primului an de studenţie, 1973 – 1974, am făcut primul stagiu într-un spital şi, din întâmplare,
spitalul acesta a fost Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi proaspăt inaugurat (1972).
Eram unul dintre studenţii care stăteau la coada vizitei şi undeva în faţă se afla prof. Nicolae
Oblu şi echipa de neurochirurgi de pe atunci formată din viitorul profesor Mihai Rusu, pe atunci şef
de lucrări, dr. Gheorghe Săndulescu, dr. Aurora Stanciu, dr. Th .Obreja, dr. N. Cozma şi generaţia
tânără formată din dr. Remus Lacătuşu, dr. Victor Dimov, dr. Hortensiu Aldea, dr. C. Robu și dr.
Nicolai Ianovici care finalizase doctoratul în neurochirurgie şi îmbina preocupările neurochirurgicale
cu cele de asistent universitar la disciplina de medicină legală.
Spitalul avea circa 140 de paturi pentru neurochirurgie (două etaje cu o singură secţie), 5 săli de
operaţie cu dotare clasică şi o reanimare în principiu cu un număr redus de ventilatoare și fără
monitoare specifice de neuro-terapie intensivă.
De asemenea, dispunea de un serviciu de neuroradiologie dotat cu aparat Rontgen şi un serviciu
de neuropatologie.

Nicolae Oblu (1912 - 1995)

Începând cu anul 1965, dr. Corneliu Aldescu devenit ulterior cadru didactic la UMF Iaşi (şef de
lucrări 1996, conferenţiar 1997, profesor 1999) organizează primul serviciu de neuroradiologie la
care din 1972 va lucra împreună cu Dr. Cezar Clement. Anii care au urmat, din a doua perioadă
ceaușistă, au dus din nou la o stagnare şi chiar la un regres al performanţelor în domeniul
neurochirurgical la Iaşi. Când m-am întors la Clinica de Neurochirurgie Iaşi, după rezidenţiatul
efectuat la Spitalul Bagdasar Arseni (pe atunci parte a Spitalului nr. 9 Bucureşti) începând cu
sfârşitul anului 1988, efectuam în gardă angiografii carotidiene pentru diagnosticul hematoamelor
intracraniene posttraumatice. De altfel, acelaşi lucru îl făceam și la Bucureşti, deorece, deşi exista
computer tomograf, aparatul funcţiona numai dimineaţa, în zilele de lucru. Mai mult decât atât, în
1989, dispăruse din România substanţa de contrast (odistonul) sau mă rog, ni se spunea că se află pe
un vapor ce urmează să sosească de pe coastele Chinei, aşa încât într-o gardă am operat doi pacienţi
în comă posttraumatică numai pe criterii clinice (evoluţie în doi timpi cu agravare secundară cu
hemipareză şi comă). Cei doi tineri, unul cu hematom subdural şi celălalt cu hematom extradural,
ambii vindecaţi, m-au vizitat aproape anual mult timp după aceea, înțelegând pericolul prin care
trecuseră nu atât datorită dificultăţii operaţiei în sine, cât datorită situaţiei odistonului.
După revoluţia din 1989, lucrurile nu s-au schimbat imediat. Primul aparat Computer
Tomograf a sosit la Iaşi în 1991 la Spitalul Sf. Spiridon iar în Spitalul de Neurochirurgie abia în
1995, iar primul aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară a fost instalat în spital abia în 2010.
Aceste metode au înlocuit practic angiografia carotidiană prin puncţie la gât (în anul 1959 s-au
efectuat un număr de 53 angiografii prin puncţie directă, în 1990 – 2452, iar în 1995 - până în
octombrie, la introducerea CT-ului -2758). În anul 2000 s-au realizat 910 angiografii iar în 2003 s-au
făcut ultimele angiografii carotidiene și vertebrale prin puncţie directă. (2) Primul serioangiograf în
spitalul de neurochirurgie a intrat în funcțiune în anul 2008, dar prin colaborare cu Institutul de
Cardiologie, mai ales cu ajutorul cardiologului intervenționist Mihai Rotar, s-au efectuat angiografii
cerebrale prin cateterism femural (metoda Seldinger) începând cu 1998 și embolizări pentru leziuni
vasculare cerebrale începând cu anul 2004.
Chiar dacă computerul tomograf a fost pus în funcţiune în Spitalul de Neurochirurgie Iaşi în
1995, mult timp nu a funcţionat decât dimineaţa şi numai în zilele de lucru, astfel încât ultimile 2
examinări PEG (pneumoencefalografie) s-au efectuat in 2004. Au fost 431 explorări PEG în 1966 și
540 in 2004, cu perioada de vârf 1970 (885 examinări) -1990 (854 examinări). (2)
Probabil prima subspecialitate neurochirurgicală în lume a fost neurochirurgia stereotactică și
funcțională. Pentru această subspecialitate, profesorul Mihai Rusu (1926-2015) a efectuat un stagiu
la Paris în 1970, sub îndrumarea celebrului Jean Talairach la spitalul Sainte-Anne. Din păcate,
echipamentele nu au mai fost achiziționate şi la Iasi nu s-a facut până în prezent tratament
stereotactic pentru boala Parkinson și nici nu au fost implantați deocamdată electrozi intracranieni
pentru depistarea focarului epileptic.
Primele biopsii stereotactice au fost efectuate la Iaşi de către dr. Florin Grămadă abia după
2002, odată cu sosirea cadrului de stereotaxie. În prezent, efectuarea biopsiilor cu cadru stereotactic
este cvasiabandonată în favoarea biopsiilor efectuate cu neuronavigația.
Megasecțiile de neurochirurgie cu 140 de paturi cum era cea din Iași au devenit anacronice
după 1990. Modelul european cu sectii de 25-45 de paturi dar cu activitate operatorie intensă, cu
activitate de neurochirurgie generală combinată cu activitatea perfecționată prin îmbrățișarea de
către fiecare neurochirurg a câte unui domeniu de subspecialitate începea să se impună. Profesorul
Rusu a împărțit clinica în 2 secții, dumnealui rămânând șeful secției 1 și delegându-l pe dr. Lăcătușu,
cel mai bun operator din echipă, ca șef al secției a 2-a. În urma concursului de dosare, doctorul
Hortensiu Aldea a preluat funcția de șef al Secției a 2-a de Neurochirurgie pe care a condus-o în
perioada 1990-2010, fiind urmat de către șef de lucrari dr. Dana Turliuc. Doctorul Aldea (n. 1942) a
îmbrăcat cariera didactică devenind conferențiar în 1999 și după câțiva ani profesor de
neurochirurgie. A avut rezultate remarcabile în articole și cărți de istoric al neurochirurgiei.
Profesorul Nicolai Ianovici (n.1944) a avut o lungă carieră didactică, fiind inițial asistent universitar
la disciplina medicină legală, apoi șef de lucrări neurochirurgie în 1991, profesor din 1998 și
conducător de doctorate din 2001. În 2018, Disciplina de Neurochirurgie de la U.M.F. Gr. Th. Popa
Iași are 8 cadre didactice: subsemnatul, profesor din 2001 și conducător de doctorate neurochirurgie
din 2004, conferențiar dr. Ștefan Iencean, șef lucrări dr. Dana Turliuc, șef lucrări dr. Alexandru
Chiriac, asistenți universitari: dr. Marius Dabija, dr. Bogdan Costachescu, dr. Alin Iordache și dr.
Bogdan Iliescu.

Neurochirurgia minim invazivă și subspecialitățile în neurochirurgie

Societatea Mondială de Neurochirurgie Minim Invazivă ajunsă în 2001 deja la al 5-lea
congres avea ca ramuri principale: microneurochirurgia, endoscopia, chirurgia endovasculară,
stereotaxia şi neuronavigaţia, radiochirurgia, robotica şi telemedicina, monitorizarea intraoperatorie.
 Dintre aceste ramuri, unele au intrat în neurochirurgia generală, altele s-au dezvoltat ca
subspecialităţi, cum este neurochirurgia endovasculară sau radiochirurgia .
Desigur, microscopul operator reprezintă astăzi un aparat obligatoriu oricărei săli de operaţie de
neurochirurgie, ca de altfel şi neuronavigaţia. Despre microneurochirurgie vom vorbi într-un articol
separat, fiind un subiect extrem de vast.
Neuronavigaţia a fost introdusă şi dezvoltată la Iaşi iniţial prin efortul domnului dr. Marcel
Ivanov care şi-a efectuat lucrarea de doctorat în acest domeniu. Venirea aparatului de neuronavigaţie
Radionix în 2002 la Iaşi şi capacităţile dumnealui deosebite, dexteritatea și talentul în înțelegerea şi
folosirea aparaturii digitale, l-au facut să se impună rapid ca profesionist, fiind solicitat de către
colegi să-i ajute în momentul când doreau să folosească navigaţia. Aparatura în 2002 era mult mai
greoaie decât cea actuală, iar invăţarea folosirii aparaturii se făcea mai dificil decât pe sistemele de
navigaţie actuale.

Microneurochirugia vasculară
Am introdus microneurochirugia vasculară la Iaşi în 1992, la revenirea din stagiul din Franţa de
la profesorul Besson, unde am participat la numeroase operaţii de anevrisme. Primele operații le-am
făcut cu un microscop de chirurgie plastică la care am schimbat lentila obiectivului pentru a crește
distanța focală.
Profesorul Rusu, șeful clinicii pe atunci, m-a susţinut în acest demers iar după un timp ne
trimitea anevrismele să le operăm în mica noastră echipă de microneurochirurgie (lucram împreunaă
cu dr. Alionca Bostan şi dr. Ziyad Faiyad).
În 1997, când am achiziționat microscopul Pro Optica, clinica era deja împărțită în două secţii.
Un microscop similar a fost achiziţionat la secţia a 2-a prin strădania domnului dr. Remus Lăcătuşu
şi a doamnei dr. Dana Turliuc, dar au fost reţineri pentru introducerea lui într-o utilizare curentă.
Atât profesorul Rusu cât şi dr. Lacatuşu erau neurochirurgi eminenţi, de o perspicacitate şi
îndemânare deosebită. Totuşi limitele tehnicii neurochirurgicale clasice pe care o practicau făceau ca
tratamentul anevrismului să constea în disecţie şi învelire cu muşchi sau cliparea unei artere
cerebrale anterioare înainte de intrarea în anevrism pentru reducerea fluxului și rareori cliparea
coletului anevrismal cu clipuri Cushing .
De altfel la începutul anilor ’90, numărul de anevrisme scăzuse enorm în clinica din Iaşi pentru
că majoritatea pacienţilor preferau să se adreseze serviciului profesorului Dănăilă din Bucureşti
(repet, singurul serviciu din ţară care opera microchirurgical până la schimbările aduse de revoluţia
din decembrie 1989).
M-am bucurat la Iaşi nu numai de susţinerea seniorilor (prof Rusu, Dr Săndulescu, dr Lăcătuşu)
ci şi de coechiperi tineri, (rezidenţi pe atunci) entuziaşti să intre în operaţiile pentru anevrisme. Dr.
Alionca Bostan după un timp a plecat din ţară şi a ajuns medic neurolog distins în Bruxelles.
Colaboratorul de cursă lungă a fost dr. Faiyad Ziyad la care apoi s-a adăugat bioinginerul Alexandru
Chiriac, devenit ulterior doctor în stiinţe medicale, specialitatea neurochirurgie prin susţinerea unei
foarte bune teze de doctorat. Venirea în echipă a dr. Marcel Ivanov, extrem de talentat în informatică
şi prelucrarea imaginilor, cât şi stagiile organizate în străinătate împreună cu dumnealui, la care am
participat mai mulţi colegi, au facut ca în 2005 la revenirea de la profesorul Hernesniemi din
Finlanda să ne schimbăm strategia şi să operăm un mare număr de anevrisme numai pe baza
angiografiei computerizate.
Efectuarea angiografiei Seldinger era dificilă in Iaşi, dr. Alexandru Chiriac mergând de obicei
cu pacienţii la Institutul de Cardiologie unde se practicau angiografii împreună cu distinsul
cardiolog intervenţionist, dr. Mihai Rotar.
 În felul acesta numărul de anevrisme clipate a crescut enorm. Prof. Ianovici, devenit şef de
secţie, folosea tehnica clasică şi treptat a abandonat procedeul său de introducere a unui fragment de
muşchi în zona anevrismală atribuindu-ne cazuri.
În 2002, ministerul a adus în ţară 4 sisteme moderne pentru neurochirurgie care înglobau un
microscop operator, un sistem de neuronavigaţie Radionix și cadrul de stereotaxie. Un astfel de
pachet de aparatură a sosit la Iaşi şi a fost impărţit în felul următor: microscopul să opereze oricine
cu dânsul, de cadrul de stereotaxie şi neuronavigaţie să se ocupe dr. Grămadă (apoi împreună cu dr
Ivanov). Micile defecţiuni atât cu privire la sistemul de frânare al microscopului cât şi cu cel de
iluminare au făcut ca în scurt timp colegii sa evite să folosească aparatul temându-se să nu-l strice.
Cu acest microscop, împreună cu echipa de microneurochirurgie menţionată am lucrat o perioadă
foarte indelungată de timp, de altfel probabil că a fost cel mai folosit microscop din România căci
chiar şi la aducerea în spital a unor microscoape performante acestea au rămas în principiu la
dispoziţia managerului, iar pe masură ce era achiziţionat un microscop nou microscopul mai vechi
era dat la o altă sală operatorie dar nu la sala la care operam noi, sală considerată dotată deja cu un
microscop operator, chiar daca în 2017 acest microscop ajunsese la 15 ani de utilizare continuă.
Lupta s-a dus nu numai pentru microscopul operator, ci și pentru microinstrumente, clipuri
autostatice. Stagiile și vizitele efectuate în străinătate m-au ajutat să aduc instrumente şi clipuri
donate din serviciile unde acestea erau disponibile.

Neurochirurgia endovasculară
Începând cu 2003 profesorul Patrick Courtheoux, renumit neurointervenţionist francez, venea
des în clinica noastră fiind foarte entuziast pentru introducerea tehnicii endovasculare în România.
A găsit la Iaşi un mediu propice pentru implementarea tehnicii, existând pacienţi bine selectaţi şi
medici entuziaşti la clinica de Neurochirurgie şi un serioangiograf de calitate la Institutul de boli
cardiovasculare din Iaşi, unde echipa neurochirurgicală s-a bucurat permanent de sprijinul distinşilor
cardiologi intervenţionişti dr. Mihai Rotar la care s-a adaugat mai apoi şi dr. Igor Nedelciuc. Bazat
pe pasiunea pentru anevrisme şi pentru tehnica endovasculară, talentul şi tenacitatea sa, dr.
Alexandru Chiriac (devenit apoi şef de lucrări) acumulează împreună cu dr Nicolae Dobrin o
bogată experiență de echipă în neurochirugia endovasculară pe care au impus-o la Iaşi ca
subspecialitate cu un bun renume în întreaga ţară. La echipa de endovascular s-a alăturat apoi
dr .Georgiana Ion. Aducerea în serviciul de neurochirurgie a unui serio - angiograf (intrat în
funcționare în 2008) a găsit astfel un personal pregătit care a permis dezvoltarea probabil a centrului
cel mai incărcat cu cazuistică din ţară; apariţia şi a unui program național pentru implanturi a permis
creşterea activitaţii de neurochirurgie endovasculară, astfel încât în anul 2018 majoritatea
anevrismelor se tratează la Iaşi endovascular şi un număr relativ mic microchirurgical .

Neurochirurgia spinală fost dezvoltată mai ales de domnul dr. Popescu Cezar, chirurg spinal
deosebit de talentat şi activ împreună cu asistentul universitar dr. Bogdan Costăchescu, neurochirurg
dedicat pentru intervenţii spinale. Dumnealor au beneficiat de o dotare din ce în ce mai completă,
mai ales după 2015 când arsenalul unor variate truse şi implanturi spinale a devenit extrem de vast
cu introducerea tehnicilor percutane iar în 2018 cu introducerea O-armului şi în perspectiva imediată
a robotului Mazor X pentru chirurgie spinalaă.
Neuroendoscopia
Aparatul de endoscopie a fost adus de domnul dr. Lucian Eva după ce a ajuns manager al
spitalului în 2010. A efectuat intervenţii de neuroendoscopie spinală mai ales pentru operaţiile de
hernie de disc. Dezvoltarea neuroendoscopiei cranio cerebrale este în mare parte legată de numele
doctorului Daniel Rotariu care şi-a efectuat o teză de doctorat cu tratamentul transnazal al
adenomului hipofizar . După un stagiu de 6 luni efectuat în Franţa la profesorul Stephan Gaillard de
la Spitalul Fosch din Paris dumnealui a început să stăpâneasca din ce în ce mai bine tehnica cu
rezultate remarcabile care au facut să i se atribuie marea majoritate a adenoamelor hipofizare cu
indicaţie de abord transnazal atât de către medicii endocrinologi din zonă cât şi de către colegii
neurochirurgi.

Subspecialitatea de neurochirurgie pediatrică a început să se dezvolte prin angajarea la

Spitalul de Pediatrie în cadrul clinicii de chirurgie pediatrică a doctoriţei Ramona Filipescu şi apoi
a dr. Cezar Gheorghiţă. Totuşi condiţiile operatorii au rămas în general modeste şi mulţi sugari şi
copii mici continuă să fie trimişi în centre de neurochirurgie pediatrică mai bine dotate din ţară .

Cât priveşte neurochirurgia funcţională, începând cu 2015 dr. Ion Strelţov implantează
neurostimulatoare spinale pentru durere cu rezultate remarcabile, dar o neurochirurgie funcţională
propriu-zisă a epilepsiei sau mişcărilor involuntare sau plasarea de pompe cu medicamente este
încă în fază de proiect.

Situaţia socio-politică din România a influenţat mult dezvoltarea şcolii ieşene de

neurochirurgie, înfiinţată în 1933 prin activitatea profesorului Alexandru Moruzi. Astfel, în 1947
profesorul Moruzi şi apoi dr. Urbanovici au fost obligaţi de schimbările socio-politice să
părăsească în mod clandestin ţara, ceea ce a făcut ca activitatea neurochirurgicală să diminue și să
se mute din nou în serviciul de chirurgie generală unde a fost continuată timp de 4 ani de tinerii lor
elevi. Abia în 1951 serviciul de neurochirurgie se reînfiinţeaza sub conducerea profesorului Nicolae
Oblu (pe atunci conferențiar la Catedra de Anatomie topografică şi chirurgie operatorie) şi treptat
cunoaşte o noua perioadă de avânt continuată de prof.Mihai Rusu. În acestă perioadă s-a construit şi
a început să funcţioneze din 1972 Spitalul de Neurochirurgie din Iași, cunoscut apoi sub diverse
nume (Spitalul Clinic nr. 3 Iași, din 2002 Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" Iași, din 2007
Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași).
În a doua perioadă a conducerii ceauşiste decăderea neurochirurgiei a fost generală, în România
şi la Iaşi, din lipsa de acces la informaţie, schimburi de experienţă cu secţiile dezvoltate din
străinătate, lipsa de aparatură şi de materiale.
Cu toate acestea, şcoala neurochirurgicală ieşeană a continuat să fie pe locul doi în România,
după şcoala profesorului Arseni de la Bucureşti .
Renumele naţional al şcolii ieşene a fost confirmat de alegerea prof. Rusu în 1990 în funcţia de
Preşedinte al Asociaţiei Neurochirurgilor din România, asociaţie înfiinţată la Iaşi cu participarea
tuturor centrelor neurochirurgicale din ţară şi la care eu am fost ales secretar. Era o primă încercare
de descentralizare a neurochirurgiei româneşti, dominată de autoritatea profesorului Arsene .
Această asociaţie s-a autodizolvat căci majoritatea scopurilor propuse constituiau şi scopurile
Societaţii Române de Neurochirurgie care s-a reorganizat şi care l-a schimbat pe profesorul Arsene
de la preşedinție .
Ulterior preşedinţia şi conducerea Societaţii de Neurochirurgie a venit de două ori la Iaşi, o dată
sub conducerea prof. Nicolae Ianovici (2008-2010) şi o dată sub conducerea mea (2014-2016).
 Conferințele de neurologie și neurochirurgie Iași-Chișinău, Chișinău-Iași au fost inițiate de
domnii profesori de neurologie academician Diomid Gherman de la Universitatea de Medicină
Nicolae Testemițanu din Chișinău și profesorul Gheorghe Pendefunda de la Iasi imediat după
revoluție. Aceste conferințe continuă și în zilele noastre cu întruniri odată la 2 ani, pe partea
neurochirurgicală profesorul Grigore Zapuchlich, un neurochirurg foarte activ, fiind un bun prieten
al școlii ieșene de neurochirurgie.
Realizările în editarea revistei Romanian Neurosurgery, revista Societății Române de
neurochirurgie, ţin de numele domnului conf. dr. Ștefan Iencean de la Iași, medic primar
neurochirurg cu o dedicaţie deosebită pentru ştiinţa şi cercetare. În calitate de editor şef al revistei,
dumnealui a reuşit să aducă și să menţină nivelul cel mai înalt din istoricul acestei publicaţii cu
apariţii regulate, multe articole din străinătate şi indexare în baze de date. Trebuie să menţionez că
Ștefan Iencean este deţinătorul unui premiu european pentru cercetare în neurochirurgie: premiul
“Jean Brihaye” al Societatii Europene de Neurochirurgie acordat în 1999 la Copenhaga.
 
Legăturile cu neurochirurgia europeană au fost multiple, personal am fost membru în Comitetul
Cursului European de Neurochirurgie la care am participat cu prelegeri şi conducerea grupelor de
discuţii in perioada 2004 -2016, ca reprezentant al României (Budapesta 2004, Kracovia 2004, Praga
2005, Salonic 2005, Luxemburg 2006, Trondheim, Norvegia 2008, Antwerp, Belgia 2008, Praga
2009, Opatija, Croatia 2009, Padova 2010, Halkidiki, Grecia 2010, Tallinn, Estonia 2011, Avignon,
Franta 2011, Leeds, Anglia 2012, Praga 2013, Barcelona 2014, Lisabona 2015, Sofia 2016). Am fost
invited speaker la cel de-al 15-lea Congres european de neurochirurgie de la Praga și cel de-al 16-lea
Congres European de Neurochirurgie de la Atena.

În privinţa Societăţii de Neurochirurgie de limbă franceză, înfiinţarea în comitetul de conducere

al societaţii a unei poziţii pentru legătura cu România, poziţie ocupată tot de neurochirurgi ieşeni, dr.
Florin Grămadă şi în prezent asistentul universitar dr. Bogdan Costachescu, atestă recunoaşterea atât
naţională cât şi din partea societăţii de limbă franceză a centrului universitar din Iaşi. La cel de-al 42-
lea Congres al SNCLF, Bruxelles 2017, am fost coordonatorul sesiunii Tuberculoza Sistemului
Nervos, atribuită Societății Române de Neurochirurgie pentru a fi organizată și susținută.
După ce am părăsit Comitetul Cursului European de Neurochirurgie în 2016, am fost urmat ca
reprezentant al Romaniei în această poziție de domnul asistent universitar dr. Bogdan Iliescu. Am
avut astfel satisfacţia ca începând cu 2017 în conducerea comitetului educaţional al Societaţii
Europene de Neurochirurgie să fie doi foşti rezidenţi și doctoranzi de-ai mei: dr. Bogdan Iliescu ca
reprezentant al României şi dr. Marcel Ivanov ca reprezentant al Marii Britanii.

1. Aldea Hortensiu: Istoria moderna si contemporana a neurochirurgiei romanesti,

Editura Pim, Iasi, 2017

2. Aldescu Corneliu: Istoricul Şi Activitatea Serviciului De Neuroradiologie

Din Spitalului Clinic De Urgenta “Prof Dr. N. Oblu” Iasi În Perioada 1972 – 2016,

3. Dă nă ilă Leon, Petrila Dora: Sculptura in creier, Ed Du Style 1998

4. Lehecka Martin, Laakso Aki, Hernesniemi Juha: Helsinki Microneurosurgery Basics and
Tricks, Helsinki, Finland 2011