Patru din cinci

Printre gene, Matilda zări faldurile perdelei lucioase unduindu-se sub firul de curent creat
ȋntre geamul prost ȋnchis şi usă. Ȋn spatele ei, ȋn clarobscurul zorilor dimineţii se ghicea
ascunsă clădirea veche de vizavi cu faţada scorojită şi ferestrele arcuite, mari, ȋn stil
colonial. Ȋn aceeaşi clipă, alarma telefonului sună de ora 6. Matilda sări din pat, avea atâtea
de pregătit! Concursul ȋncepea la 10 dar la 8 trebuia să fie la sala Ardealul pentru al doilea
strat de vopsea. Ȋşi simţi gura cleioasă, cu salivă puţină dar groasă, amăruie. Nu e de
mirare, doar a oprit apa de ieri după masă. Se ridică uşor din pat, cu grijă să nu atingă
lenjeria sinilie, scorţoasă de prea mult apret. Pe prosopul mare aşezat de ea cu o seară
ȋnainte peste cearşaf erau urme de vopsea dar ȋn rest, nimic. Răsuflă uşurată, nu ar fi vrut
să ȋi lase proprietăresei amintiri neplăcute deşi, la o adică plătise cazarea pe două nopţi iar
lenjeria de pat oricum mergea la spălat. Aprinse lumina şi se opri direct ȋn faţa oglinzii mari,
dreptunghiulare, ȋncastrate ȋn uşa şifonierului masiv din lemn de fag. Se dezbrăcă de
pijamalele gri, uşor uzate – le alesese anume - şi verifică starea primului strat de vopsea
aplicat ieri seara, la cântar. Părea bine fixat şi destul de uniform, ştia oricum că nu avea de
ce să-şi facă griji, urma stratul al doilea şi retuşul final cu ulei pentru a se putea prezenta
aşa cum trebuie pe scenă.

Ȋşi privi trupul sculptural, musculos, uscat de atâta dietă. Mândria şi totodată marota ei,
ingrediente nelipsite, de altfel din bagajul oricărui culturist profesionist. Pe sub pielea fină ca
o foiţă de ţigară de pe abdomen se observa harta venelor albastre reliefate, ȋnaintând ca
nişte şerpi miniaturali către marginile chilotului. Deltoizii ȋi păreau plaţi, le lipsea capacul
cărnos pe care se străduise să ȋl construiască ȋn timpul sutelor de antrenamente la sală, cu
mii de ridicări din lateral şi prese pentru umeri. Coborȋ cu privirea către picioare, aceeaşi
geometrie străvezie a venelor. Ȋşi ȋncordă muşchii şi imediat, structura meşteşugită a
anatomiei coapsei se schimbă evidenţiind cele mai mici detalii. Dreptul femural alungit,
suplu chiar dacă nu atât de pietros cum l-ar fi vrut, ȋncadrat de vastul medial şi vastul lateral
şi apoi muşchiul croitor pe care ȋl muncise ani buni să fie vizibil pentru forma de scenă.
Aruncă o privire grăbită şi fesierilor, din profil. Frumoasele ei fese rotunde, nestemata de
mare preţ a trupului ei de femeie matură admirată de ȋntreaga suflare a sălii de fitness şi
jinduită de toată partea bărbătească atunci când ȋşi executa programul de genuflexiuni,
intraseră la apă. E mulţumită totuşi de fermitatea şi consistenţa lor, ce femeie de 50 de ani
s-ar mai putea mândri cu asemenea minunăţii! Ȋşi aminteşte de vorbele antrenorului ei, Vivi:
Matildo, una e un cur de futut şi alta un cur de concurs! Bagă bine la cap asta!
Soneria telefonului, California Love-ul preferatului ei, Tupac, o opri brusc din contemplarea
carcasei de carne pe care curând o va expune, sub luminile nemiloase ale reflectoarelor,
tirului privirilor experte ale arbitrilor. Era Vivi, antrenorul.

- Neaţa, fată, se aude binecunoscuta lui voce, noduroasă, cu colţuri şi asperităţi, cum eşti?

- Neaţa, şefu’. N-am dormit cine ştie ce, da’ sunt bine. Dumneavoastră?

- Măi, am ajuns târziu la hotel. A durat mult şedinţa biroului federal, au avut ăştia multe de
discutat. Stai bine cu vopseaua, da?

- Da, şefu, răspunse prompt Matilda, s-a prins bine şi e uniformă. Eu ȋncep acu’ să mă
pregătesc şi la 8 sunt la sală, la vopsit. Ne vedem acolo, da?

- Bine, zise Vivi, să ştii că ajung mai târziu, te caut eu. Până atunci, bagă rondele. Şi fără
apă, mai adaugă.

- Normal, ştiu lecţia, replică Matilda.

- Săru-mâna, fată!

- Pa, şefu, ȋncheie scurt Matilda repezindu-se la rucsacul din care uitase să scoată pachetul
de rondele ca să-l aibă la ȋndemână.

Ȋl desfăcu şi ȋncepu să ronţăie bucăţile de orez expandat scăpând firimituri pe jos ȋn timp ce
mergea la baie. Se spălă cu grijă pe faţă şi mâini, atentă ca nici un strop de apă să nu i se
scurgă pe la ȋncheieturi sau pe gât stricându-i stratul de vopsea. Ȋşi privi chipul cu atenţie,
şanţurile nasolabiale adânci, obrajii supţi cu carnea lăsată, lipsită de frăgezime, cearcănele
pronunţate şi ochii adânciţi ȋn orbite, efectul slăbirii. Asta era partea din pregătire pe care o
ura cel mai mult. Chinul dar şi voluptatea cu care ȋşi configura corpul ȋntr-o opera de artă,
progresul zilnic, subţierea stratului de grăsime şi evidenţierea muşchilor pe sub piele, cu
toate astea se obişnuise. Faţa ȋnsă, ȋmpuţinată de ritmul atroce cu care ȋşi prigonise trupul,
ȋi trăda vârsta. Noroc de machiaj, cu tenul ȋnvelit ȋn straturi groase de fard şi pudră şi cu
zâmbetul obligatoriu pe buze, diferenţa flagrantă dintre corp şi chip putea fi ştearsă cu
uşurinţă.

Matilda se uită la ceasul telefonului, era şase şi jumătate, mai avea la dispoziţie o oră pentru
machiaj şi păr. Sala Ardealul era aproape, la 10 minute de mers pe jos, a avut grijă de asta
când a făcut rezervarea la pensiune. Pe când pregătea bagajul, ȋşi aminti cu nostalgie de
prima ei ȋntâlnire cu Vivi, la un eveniment inaugural unde fusese invitată ȋmpreună cu şeful
ei de atunci, Florin. O considera o ȋntâmplare destinală, omul o prinsese ȋn laţul carismei
sale din primul minut ȋn care l-a cunoscut. Sumeţindu-şi umerii al căror genetic nu putea fi
trecut cu vederea şi valorificaţi de un top decupat din voal negru, Matilda ȋi fusese
prezentată lui Vivi de către maestra de ceremonii, o cunoscută jurnalistă din oraşul ei natal.
Deloc ȋnalt, cu fruntea larg deschisa spre lume, cu mustaţă şi barba scurtă, ȋngrijită, Vivi
emana o enigmatică sastiseală oarecum contrazisă de privirea ochilor albaştri, plini de o
tainică şi netulburată căldură. După o scurtă „scanare”, Vivi ȋşi strecurase cu dezinvoltură
mâna pe sub topul ei, acolo, ȋn public, fără nici o jenă, prinzându-i ȋntre degete stratul
adipos al abdomenului, apoi ȋi spusese: Când şi dacă eşti pregătită să concurezi, te aştept
pe la mine pe la sală să vorbim. Atât. Cuvintele astea au proiectat brusc ȋn exterior
zăcământul ei de pasiune, făcând-o să ȋnţeleagă că năzuia mai mult de la viaţă. Ȋşi
măcinase cu o tenacitate de malaxor industrial toate frustrările si vătămările adunate ȋn
lungii ani ai mariajului ei nefericit, la sală, antrenându-se. Ȋntâlnirea cu Vivi fusese
revelatoare, pricepuse că firavul ei imbold către ȋncă-nu devenise un impetuos şuvoi iar
vorbele acelea puţine, spuse ȋncet şi parcă fără intenţie au fost ca un brânci decisiv pentru
Matilda către aventura care avea să-i schimbe viaţa din temelii.

Ȋşi pregati mai ȋntâi bagajul cu toate cele necesare: şlapi şi tălpici, un prosop, câteva
pachete de rondele, pliculeţe cu miere de albine, benzile elastice şi ganterele mici pentru
ȋncălzire şi o sticlă de apă. Şi mai ales costumul şi papucii de scena transparenţi, cu toc
ȋnalt dar regulamentar, pe care ȋi verifică cu atenţie. Catifeaua costumului, neagră, moale,
cu textura unui trup de bondar, ȋncrustată cu pietre mici ȋntr-un desen migălos cu străluciri
diamantine ȋi provoca fiori de plăcere de fiecare dată când ȋl atingea. Slipul mic, cu bretele
ȋnguste, anume croit să dezvaluie locul unde coapsa se ȋmbină cu şoldul, adâncitura
fierbinte a pielii surescitând săruturi molcome, niciodată ostoite. Alături, sutienul cu cupe
ȋntărite cu burete, mult prea mari pentru sânii ei adolescentini, rareori ȋmpovăraţi de
strânsura vreunor chingi de orice fel. Cât pe ce să uite numărul de concurs, ȋl luă de pe
noptiera privindu-l atent. Micul disc metalic cu cifra 17 primit cu o seară ȋnainte la cântar, pe
care ȋl va prinde de bareta slipului de concurs.

Niciodată nu s-a priceput la machiaj sau coafură şi de fiecare dată când trebuia să se
dichisească ȋşi simţea degetele ȋnţepenite, neascultătoare. Mereu le privea cu uimire
amestecată cu invidie pe acele femei, multe de altfel, care reuşeau asta cu naturaleţe şi
simţ estetic. Acum, de nevoie ȋşi luă trusa micuţă de farduri şi ȋncepu să aplice, nedrămuit,
fondul de ten. Pe parcursul deseori neliniştit al aventurii ei competiţionale primise nu de
puţine ori observaţia, de la diverşi arbitri şi colegi că nu se machiază suficient de puternic
pentru scenă. Aşa că acum avu grijă să ȋncarce din belşug periuţele şi bureţii de machiaj cu
fard adaugând, practic un nou strat feţei, umbrită de lunile de ȋnfrânare alimentară. Când
totul fu gata, luă bentiţa cu strasuri şi ȋncepu să ȋncolăcească ȋmprejurul ei şuviţe subţiri din
părul ei blond, lung, creând o cunună care ȋi ȋnconjura capul precum tinerelor domniţe de la
curţile ȋmpărăteşti din basmele copilăriei. Fixă totul cu un jet puternic de fixativ, aruncă o
ultimă privire mulţumită către imaginea din oglindă şi părăsi baia.
Ȋşi puse tricoul şi costumul de trening, trase adidaşii ȋn picioare, verifică dacă avea tot ce
trebuie ȋn rucsac, puse ambele telefoane ȋn borsetă şi se apropie de fereastră. Dimineaţa de
septembrie timpuriu izbucnise pe neaşteptate, câţiva norişori fumurii se lăfăiau pe cerul
glazurat de primele raze ale unui sâmbure de soare dibuit ȋn spatele liniei orizontului. Ȋncuie
uşa camerei, apoi uşa care dădea ȋn antreul unde se aflau cele doua camere de pe palier şi,
la final, după ce coborȋ câteva trepte de beton zgrunţuros, uşa mare de la intrarea ȋn
imobilul aflat pe strada George Coşbuc din cochetul oraş transilvan. Verifică telefonul, opt
fără un sfert. Nu era nimeni pe stradă la ora aia, cumva explicabil fiind duminică. Ȋncepu să
meargă alert, ȋncercând să-şi amintească ordinea străzilor pe care o urmase cu o seară
ȋnainte. Recunoscu câteva vitrine, la un colţ de stradă sediul unei bănci şi ȋn sfârşit ajunse ȋn
intersecţia principală de unde traversă către sala Ardealul.

Câţiva sportivi se zăreau deja pe esplanada din faţă dar forfota obişnuită a zilei de concurs
ȋncă nu ȋncepuse. Intră ȋn holul mare, pavoazat cu afişe ale competiţiei din care zâmbeau
fericiţi preşedintele federaţiei şi vreo doi culturişti cunoscuţi şi dădu să intre ȋn sala
amfiteatru când fu oprită de un gardian. Ȋi arătă numărul de concurs şi trecu. Ȋn sală, doar
câteva locuri ocupate de spectatori, probabil prieteni sau cunoscuţi ai sportivilor. Vreo doi
tehnicieni aranjau sistemul de lumini al scenei, pupitrul prezentatorului era deja pregătit, la
fel şi zona arbitrilor. Matilda merse ȋn spatele scenei, acolo unde aveau acces doar
concurenţii şi antrenorii. Pe câteva mese ȋnfăţate ȋn catifea erau aşezate trofeele, medaliile
şi diplomele. Privindu-le, Matilda ȋşi dori ca anul asta să rupă praporul ghinionului care o
urmărise constant la ultimele naţionale. Ştia de la Vivi că la categoria ei erau doar trei
concurente, aşa că teoretic avea o medalie asigurată. Nu prea ȋi convenea situaţia, ar fi vrut
să fie mai multe, să aibă cu cine să se măsoare ȋnsă, oricum, avea inima neȋmpăcată că se
ȋnscrisese la altă categorie, una pe care practic o desconsidera.

Cântărise mult ȋnainte de a lua decizia asta şi ȋl tot auzea pe Vivi zicând: Eşti mică, fată, şi
subţire. Aici tre’să te bagi, e rost de câştig dacă mă asculţi. Deşi o lăsase să hotărască
singură, contase mult şi părerea lui Laszlo. Se ştiau de la celelalte concursuri şi se
simpatizau iar acum, deşi era arbitru sau poate tocmai pentru că era arbitru şi avea ochiul
format, ȋi trimisese poze cu cele patru poziţii de concurs şi ȋl rugase să ȋşi dea o părere.
Laszlo confirmase ceea ce ii spusese Vivi. Cu inima ȋndoită, pentru ca ȋn străfundul
sufletului ştia că nu e din filmul ăla şi nici nu stăpânea bine mişcările de scenă, Matilda le
urmase sfatul. Ȋi lipseau naturaleţea şi degajarea celorlalte, era ţeapănă şi inhibată nu
neapărat de faptul că se exhiba ȋn costum de baie pe o scenă ȋn faţa unui public
eminamente masculin. Nu era asta, depăşise etapa ruşinii şi a privirilor flămânde care parcă
ȋi lingeau trupul cu flăcările lor neruşinate, a ochilor care prăduiau desfigurator toate
straturile de piele ale corpului şi aşa dezgolit, vrând parcă să penetreze până ȋn carnea
ascunsă a fiinţei. Energia ei feminină era mult prea absconsă şi ȋnlănţuită ȋn străfundul
sinelui propriu aşteptând un căutător, unul numai al ei care să o scoată din anchiloza
interioară ȋn care o priponise destinul.

Se ȋndreptă către cortul mare, amplasat chiar ȋn faţa gradenelor, acolo unde Maria ȋncepuse
deja vopsirea sportivilor. Nu avea decât trei locuri disponibile, unul unde vopsea şi două,
prevăzute cu ventilatoare mari, pentru uscare. O fată, o unguroaică, o ştia de pe facebook,
era deja la uscat. Ȋi privi corpul tânăr, robust, cu trenul inferior bine dezvoltat, pulpos. Părea
obosită şi ea. Se salutară scurt, sportivii din branşă se cunoşteau, dacă nu personal, măcar
de pe canalele de socializare, era imposibil să nu aibă habar unii despre alţii. Cu toţii postau
fotografii de la antrenamente, din perioadele de pregătire, diete, sfaturi. Era o lume
frumoasă şi Matilda se bucura că făcea parte din ea. Ȋi plăcea spiritul acela de frondă, felul
cum se susţineau unii pe alţii, nu doar ȋn comentarii şi postări ci şi la concursuri unde ȋşi
ȋmprumutau greutăţile pentru ȋncălzire sau ȋşi retuşau vopseaua unul altuia ȋnainte de
scenă.

La vopsit nu era nimeni aşa că se duse direct la Maria şi o rugă să ȋi aplice al doilea strat. O
urmări cum ȋşi pune, plictisită, mănuşile de cauciuc şi cum luă un bidon de vopsea cu care
ȋncepu să umple pistolul. Mirosul ȋnţepător şi inconfundabil al vopselei ȋi umplu nările ȋn timp
ce se dezbrăca rapid până rămase goală puşcă. Doar ȋn picioare ȋşi puse nişte tălpici cât să
nu se păteze de vopsea şi apoi să murdărească ȋncălţările de scenă. Se poziţionă ȋn
picioare ȋn locul indicat de Maria, cu spatele la ea, având picioarele depărtate şi braţele larg
desfăcute. Ȋşi aminti cât de ciudat i se păruse prima oară când se vopsise, jena pe care o
avea când trebuia să se aplece ȋn faţă, cu picioarele crăcănate ca să permită trafaletei
ȋmbibate ȋn vopsea să ajungă până ȋn cele mai ascunse falduri ale pielii. Asta se ȋntâmpla
pe la primele concursuri la care participase iar cel care vopsea era un baiat, nici nu erau pe
atunci pistoale de vopsit, se foloseau trafalete, exact ca cele cu care se zgrăvesc pereţii.
Matilda fusese aproape paralizată de ruşine la gândul că trebuie să ȋşi desfacă nuditatea
astfel ȋn faţa unui bărbat, chiar dacă era un tinerel şi ȋl suspecta că ȋi analizeaza toate
defectele, ştiute şi neştiute. Pe urmă se ȋnvăţase şi acum trata totul cu nonşalanţă, mai ales
că prin cele trei locuri ale cortului se perindau sportivi de ambele sexe, nu existau secţiuni
separate femei / bărbaţi.

Maria ȋncepu să pulverizeze stropii fini de vopsea arămie şi ȋntreg corpul i se strânse la
atingerea lor rece, ȋnţepătoare. După ce termină cu spatele se ȋntoarse cu faţa, ocazie cu
care observă că Ildiko ȋşi punea deja costumul, semn că se uscase complet. Ȋntre timp o
văzu şi pe Daniela aşteptându-şi rândul. Daniela era campioana en titre la categoria la care
urma să participe şi Matilda, ȋnsă la un alt palier de vârstă, era mai tânără. Nu putu să nu
observe câţiva spectatori aflaţi deja ȋn tribune ceva mai departe. Unul dintre ei, un bărbat
mic de statură, ȋmbrăcat ȋn blugi şi o cămaşă roşie ca focul nu se putuse abţine şi se
apropiase de cort privind cu poftă, fără să se mai ascundă, la corpurile goale, neprotejate de
nici o stavilă de ochii curioşilor. Observă cum saliva privindu-i triunghiul pubisului şi zâmbi.
Se ȋnvăţase şi cu asta.

Fu anunţată că e gata şi trecu ȋn zona de uscare unde ventilatorul mare ȋncepu să-i sufle
aerul rece peste tot. Era rece ȋn sală şi briza asta suplimentară nu făcu decât să ȋi
ȋnteţească senzaţia de frig dar nu avea ȋncotro, trebuia să rabde. Când fu gata, mulţumi
Mariei şi se retrase pe un scaun apropiat unde ȋşi lăsase bagajele, repezindu-se la pachetul
de rondele, un fel de mascotă a concursurilor de culturism. Nelipsite din trusa de concurs a
majorităţii sportivilor, erau sursa cea mai convenabilă de carbohidraţi folosiţi pentru a trage
şi ultimul strop de apă dintre piele şi muşchi, obţinându-se astfel tonusul acela fibros şi
uscat apreciat de arbitri. Ȋşi puse cu atenţie costumul şi deocamdată şlapii, nu era nevoie
deocamdată să se cocoaţe pe papucii ȋnalţi de scenă. Apoi ȋşi puse bijuteriile strălucitoare,
cerceii lunguieţi şi brăţările din gablonz, singurele permise ȋn concurs. Ȋntre timp apăruse şi
Vivi care ȋi ceru să repete rapid cele 4 poziţii de prezentare. Matilda se execută, timp ȋn care
află că s-au mai ȋnscris ȋncă două concurente la categoria ei, astfel ȋncât acum erau cinci pe
grila de concurs. Cu atât mai bine, ȋşi zise. Vivi ȋi mai aruncă o ultimă privire scrutătoare
spre languroasă, aşa cum numai el ştia, scanând parcă bucată cu bucată ȋntreg ansamblul
carne-oase care i se ȋnfăţişa şi spuse: - Arăţi super, fată. M-am uitat şi la celelalte, sigur ieşi
prima sau a doua, eşti uscată bine, proporţionată, ai tot ce-ţi trebuie. Vezi ce faci cu
zâmbetul, nu uita să te uiţi mereu la arbitri şi să zâmbeşti cât mai natural, nu forţat.

- Aşa să fie, şefu’, replică Matilda muşcând ȋn silă o rondea. Avea gura strepezită de atâta
orez iar buzele ȋncepuseră să i se jupoaie fin de la lipsa apei. Ȋnghiţi cu noduri ultima bucată
şi se ȋndreptă către greutăţile mici pe care i le adusese Vivi. Sala ȋncepuse deja să se umple
şi dinspre zona arbitrilor cineva ȋi facu semn cu mana. Ȋl recunoscu rapid pe Laszlo după
alura sa elegantă, sacoul bleumarin şi nelipsiţii adidaşi rosii ȋnalţi, marca Gorilla Wear.

- Ai noroc că de data asta, fetele ȋncep iar categoria ta e prima, mai adăugă Vivi privindu-i
galeş fesierii ȋncordaţi, parcă dăltuiţi ȋn ciocolată. Era gestul lor secret şi Matilda ȋnţelese că
astfel ȋi ura baftă.

Prezentatorul ȋşi ȋncepuse deja discursul pe scenă anunţând ordinea pe categorii şi ȋnălţimi
la fete şi pe kilograme, la băieţi. Matilda trase adânc aer ȋn piept şi ȋncepu ȋncălzirea. Făcu
câteva serii de ramat, câteva de ridicări din lateral pentru umeri şi apoi flexii pentru biceps.
Repetă de trei sau patru ori ordinea şi ȋncheie cu flotări până la epuizare. Se duse repede la
Maria şi o rugă să ȋi aplice statul final de ulei. Concursul ȋncepuse iar primul şir de fete deja
urca pe scenă cu mişcări graţioase, elegante. Bijuteriile purtate ȋn urechi şi la ȋncheieturile
mâinilor le scânteiau fulgerător pe măsură ce ȋnaintau către arbitri efectuând obişnuitul T-
walk-ul. Le ȋnsoţeau ropote de aplauze şi fluierături admirative. Matilda ȋşi prinse numărul pe
chilot, scoase câteva pliculeţe de miere şi le ȋnghiţi. Mai bine zis se strădui să le ȋnghită
deoarece lipsa salivei făcea lucrul acesta destul de dificil. După ce reuşi, simţi gustul dulce
atât de pregnant, aproape insuportabil urmat de senzaţia unui şuvoi de foc curgându-i prin
vene. Surdinat, stomacul o anunţă că a primit cu bine valul de carbohidraţi.

Auzi vocea maestrului de cermonii strigând, pe numere, concurentele care trebuiau să se

pregătească de urcarea pe scenă. Venise rândul ei. Le văzu pe celelalte patru apropiindu-
se de treptele laterale şi le evaluă scurt forma. Una dintre ele, cea mai ȋnaltă, era clar mai
bună si isi dadu seama ca nu avea şanse să o bată. Deşi erau din aceeaşi categorie de
vârstă, se vedea clar ca tipă era la limita inferioară a acesteia, probabil ȋn jur 45 de ani pe
câtă vreme Matilda ȋmplinise deja 50 iar ȋn intervalul asta aparent ȋngust dintre 45 şi 50,
orice an conta. Apoi Matilda era deja la menopauză iar acesta era un handicap major pentru
o culturistă, ştia asta ȋnsă era prea ataşată de sportul asta şi de scenă ca să se gândească
la o eventuală retragere. O observă apoi pe alta, mai mică de statură dar prea musculoasă
pentru categorie, avea picioarele groase, ȋn mod normal ar fi trebuit depunctată pentru că nu
ȋşi alesese bine categoria. Celelalte două nu ȋi puneau probleme, erau slăbănoage, le lipsea
fermitatea si conturul muşchilor, tonusul de sportiv. Arătau ca nişte femei foarte suple bune
de modelling dar nu de fitness.

Se aşeză ȋn fruntea coloanei, numărul ei de concurs, 17 era cel mai mic şi auzi cum
prezentatorul ȋncepe să le cheme la rampă. Urmează categoria masters 45 plus. Intră acum
ȋn scenă, Matilda Partene, sportivă reprezentănd clubul Vivi’s Gym din G. Să o primim cu
aplauze!

Trase aer ȋi piept, făcu o cruce discretă şi porni. Ca ȋntotdeauna când urca pe scenă, uita tot
ce repetase metodic ȋn cele patru lungi luni de pregătire. Tot ce mai conta acum erau
automatismele pe care spera să şi le fi format de-a lungul timpului. Cu asta se prezenta
acum şirului de arbitri din faţa ei. Ȋl recunoscu pe Laszlo ȋn mijloc care ȋi surâse uşor, pe
Marina şi pe domnul profesor Niţă. Undeva mai ȋntr-o parte, Vivi o privea serios din spatele
ochelarilor cu rame subţiri, negre. Ȋşi aminti de zâmbet şi forţă unul larg, dar anemic şi fals.
Suge burta, auzi vocea lui Vivi, apoi binecunoscutul şir de instrucţiuni, Ȋncordează coapsa,
aşa, ţine-o aşa. Scoate marele dorsal, fesa sus. Bravo! Când termină seria celor 4 poziţii
obligatorii, doamna Monica, vice-preşedinta federaţiei care obişnuia să ghideze fetele pe
scenă, o trase uşor ȋn partea stânga pentru a face loc celorlalte concurente să se
desfăşoare. Aşteptă intrarea şi prezentarea celorlalte fete, apoi se repliară toate ȋn faţa
arbitrilor pentru comparaţii. Era practic momentul culminant al prezenţei fiecărui sportiv pe
scenă, ȋn aceste secunde de aflare sub lumina tăioasă a reflectoarelor se găsea
ȋndreptăţirea acelor luni de pregătire riguroasă şi minuţioasă, de renunţări şi ȋndoieli, de
epuizare şi revenire, de luptă cu creierul prăjit de foame, cu muşchii storşi de ultimul atom
de energie şi articulaţiile forţate la limită. Acum, privirile arbitrilor măsurau structuri,
comparau forme şi mărimi, analizau densităţi, disecau fibre, totul pentru a găsi perfecţiunea
ȋntruchipată ȋntr-un trup omenesc.

La cererea unuia dintre arbitri, făcu schimb de locuri cu concurenta cu coapse groase,
străduindu-se să păstreze măcar o fărâma din zâmbetul forţat care-i ȋnţepenise pe faţă.
Apoi, toate merseră la locurile lor din partea laterala a scenei asteptând verdictul. Matilda
stătea neclintită privind la suşoteala arbitrilor şi curând ȋl văzu pe Laszlo dând foaia de
concurs prezentatorului pentru a citi clasamentul. Auzi ca prin vis numele concurentei
clasate pe locul 5 şi recunoscu pe una din cele 2 silfide pe care le apreciase ca neavând nici
o şansă la podium. Când la locul 4 ȋşi auzi numele, acesta ȋi sună străin de parca nu era al
ei şi primi şocul pâna ȋn plăsele. Blocă automat gândurile şi dece-urile care ȋncercau să-i
zburde prin minte iar rânjetul de pisică de Cheshire pe care cu greu ȋl mai putea susţine pe
faţa puternic fardată, obosită, ȋi alunecă brusc ȋn barbă. Primi mecanic diploma din partea
reprezentantului federaţiei şi se retrase ȋncet ȋn spate eliberând ȋn sfârşit abdomenul din
sforţarea ȋn care ȋl ţinuse până atunci. Se anunţară apoi locurile 3, 2 şi 1. Fetele primiră
diplomele şi medaliile după care urmă sesiunea de fotografii. Partea asta i se părea cea mai
umilitoare, sportivele care nu se clasaseră pe podium erau invitate să se retragă de pe
scenă pentru a lăsa loc doar premiatelor să se pozeze, numai ele meritau gloria fotografiilor
de concurs.

Coborȋ repede ȋncercând sa păstreze agăţat o frântură de zâmbet pentru a masca

dezamăgirea, simţita acum prin toţi porii, să-i izbucnească cu năvălnicie citindu-i-se pe faţă.
Ȋl simţi mai mult decât văzu pe Vivi apropiindu-se ȋncruntat, privind ȋn jos.

- Ȋmi pare rău, fată, nu ştiu ce s-a ȋntâmplat. Trei dintre arbitri, asta e sigur, te-au dat pe
primul loc. Probabil că ceilalţi nu te-au considerat bună pentru categoria asta. Altă dată, am
să te las să mergi unde simţi tu că ţi-e bine.

Matilda nu răspunse nimic, plânsul ȋi stătea ȋn gât, un şuvoi gros de lavă gata să erupă. Ȋşi
scoase papucii şi ȋncepu să se ȋmbrace febril, fără să mai ia seama că ȋşi strica coafura
princiară sau că ȋşi ȋmprăştia rimelul pe obraji. Se făcuse mica mică, nu voia să o vadă
nimeni, să o ȋntrebe ce a făcut şi nu ştia cum să părăsească mai repede sala. Clipele
petrecute ȋn spatele scenei după concurs erau de obicei dintre cele mai dulci. Fără
tensiunea scenei şi eliberaţi de toată greutatea concursului, sportivii se ȋmbrăţişau, se
felicitau, glumeau sau se ȋncurajau dar Matilda nu mai avea resurse să se prefacă, ea voia
doar să plece fără zăbavă din acel loc şi să uite. Avu noroc, căci ritmul concursului continua
neȋntrerupt şi alte şi alte şiruri de concurenţi se ȋncălzeau sau se pregăteau să urce pe
scenă. Ȋn frenezia plecării uită până şi să ȋnapoieze numărul, ȋi rămase prins de chilot, forma
lui conturându-se apăsat prin colanţii pe care şi-i trăsese peste ea iar acum ȋi zgâria pielea
la fiece mişcare. Ieşi grăbită din sală şi, ajunsă afară privi la soarele care ȋnălţase pe cer,
lumina lui curgea prelingându-se pe clădiri şi pe asfalt parcă ȋn fâşii zdrenţuite de aur lichid.

Era ora prânzului şi Matilda simţi că reintră ȋn timpul mundan. Merse mecanic, pe acelaşi
traseu, ȋnregistrând neatentă reperele cunoscute: o intersecţie largă cu un sens giratoriu
imens având ȋmplântat ȋn centru un rondou de trandafiri pricăjiţi, acum ȋmbăiaţi ȋn razele
soarelui tomnatic, o şaormerie care ȋmprăştia efluvii de mirozne ȋn jur apoi şirul de case
vechi flancând bulevardul lat. Ȋn sfârşit, se opri la cofetăria pe care o remarcase deja cu o
seară ȋnainte, cu faţada proaspăt renovată şi care ȋi lăsa impresia unei afaceri bine
ȋntreţinute. Nu era nimeni ȋnăuntru, doar vânzătoarea, o tinerică amabilă care se uită la ea
puţin uimită, probabil din cauza machiajului abuziv şi a vopselei de pe faţă. Privirea ȋi fugi
inevitabil către vitrinele cu prăjituri şi ȋncepu să analizeze atent platourile expuse. Erau
destul de scumpe dar asta nu mai conta. Torturi cu glazuri grele, ȋncremenite ȋn filigrane
migăloase, felii grase de prăjituri alese, unele triunghiulare altele dreptunghiulare lăsându-şi
la vedere stratificaţia diversă, piramide de macarones ȋn culori pastelate flancate de şiruri de
trufe prăfuite ȋn pudră de cacao, jeleuri trufaşe etalându-şi carnea translucidă sau drugii
sarailiilor aliniate ȋn tăvi ca nişte omizi uriaşe. Ȋncercă să le desluşească numele, fragolină,
amarenată, africană, papucel ȋnsă ȋşi pierdu curând puterea de concentrare. Nu mai
mâncase zahăr de circa patru luni aşa că nu mai putu rezista. Alese câteva dintre cele mai
onctuoase, mousse-uri de ciocolată valurită, grea, minitarte cu caramel şi preferata ei,
cheesecake. Plăti, ȋşi fixă mai bine rucsacul ȋn spinare ca să nu o incomodeze şi ieşi.

Aflată la un pas de ȋmplinirea plăcerii ȋndelung ȋnfrânate, Matilda aproape că uita de

amărăciunea concursului. Deschise cutia de carton cu feluritele prăjituri, alese una la
nimereală şi o ȋnfulecă grabnic pentru a-şi alina lunga şi nestăvilita tânjire. Apoi alta, şi alta.
Erau atât de moi, cu textura atât de fină ȋncât i se topeau aproape instantaneu ȋn gură.
Efortul mestecatului era minim, cu atât mai mult cu căt, paradoxal, pe măsura ce mânca,
saliva din ce ȋn ce mai mult, era ca şi cum pofta creştea ȋn loc să se potolească. Uită că era
pe strada, că arăta destul de neobişnuit cu bentiţa cu strasuri ȋn păr şi cerceii lungi, bogaţi,
ciorchini de pietre mărunte tremurându-i la fiecare mişcare, că pe faţă transpiraţia ȋncepuse
să-i sape uşoare dâre ȋn stratul de vopsea. Nu mai avea importanţă nici că degetele şi
colţurile gurii ȋi erau mânjite de ciocolată, tot ce conta era să umple monstrul acela
ghiorăitor, stomacul care ȋşi cerea acum drepturile ȋn chip de nerăbdat. Pe nesimţite, Matilda
ajunse la pensiune, căută ȋn rucsac şiragul de chei şi deschise, pe rând cele trei uşi
ajungând ȋn sfârşit ȋn camera unde se trânti direct pe pat. Nu pentru multă vreme, căci
acelaşi tiran, neliniştitul şi nemulţumitul stomac, o târȋ către baie unde, ȋn câteva clipe
Matilda deşertă toate zaharicalele cu care se ȋmbuibase fără măsură pe drum. Vărsă
ȋndelung, cu icnete, cu sufocări, azvârlind din lăuntrurile adânci până şi ultima fărâmă de
ciocolată.
Când termină, epuizată, se ridică de lângă vasul de toaleta, ȋndoită de brusca durere de
stomac care o cuprinsese ȋn timpul vomei şi merse iarăşi ȋn pat. Luă telefonul mobil şi o
sună pe mama. Ştia că aştepta apelul ei, chiar dacă ȋntotdeauna dezavuase participarea ei
la concursuri.

- Alo, mama? Ce faci, ȋntrebă Matilda cu voce scăzuta când mama ȋi răspunse.

- Aaa, Madi, mamă, uite ȋi fac paste lui Leo. Ia spune, ai terminat?

- Da, mormăi Matilda, ȋncercând să ȋşi ascundă supărarea, am terminat. Am ieşit a patra,
zise ȋncet intuind deja următoarea ȋntrebare.

- A patra din câte? mai ȋntrebă mama.

- Din cinci, mamă. A patra din cinci.