Foaia catehetică NR

Duminica a 2-a după Paş ti

(a Sfântului Apostol Toma) 100/2011
EDITATĂ DE P ROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN I RLANDA

E VANGHELIA *: I OAN 20, 19-31 A POSTOLUL *: F APTE 5, 12-20

Î Î
n vremea aceea, fiind seară în acea zi  n vremea aceea, prin mâinile aposto‐
de’ntâi a săptămânii, şi uşile fiind încuiate  lilor se făceau multe semne şi minuni 
acolo unde ucenicii erau adunați de frica  în popor; şi toți erau într’un cuget în 
Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le‐a  pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre 
zis: „Pace vouă!” Şi zicând acestea, le‐a arătat  ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, dar 
mâinile şi coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii  poporul îi preamărea. Şi din ce în ce 
văzându‐L pe Domnul. Atunci Iisus le‐a zis  mai mult se adăugau cei ce credeau în         
iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum Tatăl M’a trimis pe  Domnul, mulțime de bărbați şi de fe‐
Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi”. Şi zicând  mei,  încât scoteau pe cei bolnavi în 
acestea, a suflat asupra lor şi le‐a zis: „Luați  ulițe şi‐i puneau pe paturi şi pe tărgi 
Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele, li se  pentru ca, atunci când vine Petru, 
vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi”.  măcar umbra lui să umbrească pe vre‐
    Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel nu‐ unul din ei. Şi se aduna şi mulțimea din 
mit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.  cetățile dimprejurul Ierusalimului, 
Deci i‐au zis ceilalți ucenici: „L‐am văzut pe  aducând bolnavi şi bântuiți de duhuri 
Domnul!” Dar el le‐a zis: „Dacă nu voi vedea  necurate, şi toți se vindecau. 
eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu‐mi      Şi sculându‐se arhiereul şi toți cei îm‐
voi pune degetul meu în semnul cuielor şi  preună cu el – cei din neamul 
dacă nu‐mi voi pune mâna mea în coasta Lui,  saducheilor –, s’au umplut de invidie. Şi 
nu voi crede”. Şi, după opt zile, ucenicii Săi  au pus mâna pe apostoli şi i‐au aruncat 
erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei.  în temnița obştească. Dar în timpul 
Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în  nopții un înger al Domnului a deschis 
mijloc şi a zis: „Pace vouă!” Apoi i‐a zis lui  uşile temniței şi scoțându‐i afară, le‐a 
Toma: „Adu‐ți degetul tău încoace; şi vezi  zis: „Mergeți şi stați drept şi grăiți‐i 
mâinile Mele; şi adu‐ți mâna ta şi pune‐o în  poporului în templu toate cuvintele 
coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credin‐ Vieții acesteia”. 
cios!” Răspunzând Toma, I‐a zis: „Domnul 
meu şi Dumnezeul meu!” Iisus i‐a zis: 
„Pentru că M’ai văzut, ai crezut; fericiți cei 
ce au crezut fără să fi văzut!” 
    Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în 
fața ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în 
cartea aceasta. Iar acestea s’au scris, pentru 
ca voi să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu; şi, crezând, viață să aveți întru 
numele Lui. 

* ) Texte preluate din Biblia, ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, 2000 (citată pe scurt: Biblia Bartolomeu).
P AGINA
P 2
AGINA 2 Foaia catehetică

Nu este minciună credința noastră! 
Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina 

Iubiții mei, astăzi este sărbătoare. Este Duminica  Acestea credea şi era bucuros. Dar când în 
a doua a Paştilor sau Duminica lui Toma. Şi se  noaptea Marii Joi, în Ghetsimani – era şi el acolo – 
numeşte Duminica lui Toma, pentru că astăzi  a văzut că‐L prind pe Hristos, că‐L leagă fără ca El 
Biserica noastră a rânduit să se citească  să arate cea mai mică împotrivire, că‐L duc la 
Evanghelia care vorbeşte despre Toma.   Anna, la Caiafa, la pretoriu, că‐L pălmuiesc, Îl 
scuipă şi în cele din urmă Îl conduc spre Golgota şi 
Îl răstignesc fără a arunca trăsnete – cum ar fi 
putut, Toma s‐a nedumerit. Când a aflat că Şi‐a 
dat duhul, că a spus “Săvârşitu‐s‐a” (Ioan 19, 30), 
şi că L‐au pus în mormânt ca pe toți oamenii 
obişnuiți, atunci a încetat să mai creadă. Minciună 
au fost toate, s‐a gândit. A plecat, s‐a dus din nou 
la treburile sale şi a început să se preocupe de ele 
ca şi mai înainte. Stătea departe de ceilalți 
ucenici. Într‐o zi, când s‐a întâlnit cu ei, i‐au spus: 
– Toma, ai pierdut! – Ce‐am pierdut? – Am văzut 
pe Domnul. A înviat. S‐ar fi cuvenit să fi şi tu cu 
noi. – Nu cred nimic. – Nu ne crezi pe noi, pe care 
ne cunoşti de atâția ani? Nu primeşti mărturia 
Ce a fost Toma? Vreun bogat, vreun om de ştiință,  noastră? – Dacă nu voi pune degetul meu în 
vreo celebritate a acelor vremuri? Nimic din toate  semnele lăsate de cuie în mâinile Lui şi de suliță în 
acestea. A fost un sărăcuț analfabet. Şi totuşi a  coasta Lui, “nu voi crede” (Ioan 20, 26). Nu voi 
devenit cunoscut tuturor. Şi dacă oameni mari şi  crede, dacă nu‐L văd, spune.  
grozavi au fost uitați, el trăieşte în memoria  A trecut aşa o săptămână în care Toma se lupta 
tuturor. Ce s‐o fi întâmplat? Ceva s‐a schimbat în  între credință şi necredință, iar după opt zile, 
viața lui Toma şi sărăcuțul a devenit o mare  ucenicii – acum împreună cu Toma – erau iarăşi 
personalitate. Ce s‐a întâmplat?  închişi în foişorul de sus. Deodată, “uşile fiind 
încuiate” (Ioan 20, 26), iată Hristos. – Toma, vino, 
Într‐o zi a auzit că‐l cheamă o voce. O voce mai 
îi zice. Toma se apropie şi pune degetul său – cum 
dulce şi decât vocea mamei, o voce care se 
este zugrăvit în icoană – în coasta şi în mâinile lui 
adresează întregii lumi şi fericiți sunt toți aceia 
Hristos, şi atunci strigă: “Domnul meu şi 
care o aud. Este vocea Hristosului nostru. Hristos 
Dumnezeul meu” (Ioan 20, 29). Aşa a încetat să 
l‐a văzut pe Toma şi a observat că în el se ascunde 
un diamant. Diamant era dispoziția lui cea bună.  mai fie necredincios, a devenit credincios şi 
Vino cu Mine, i‐a spus Hristos. Şi imediat Toma a  afierosit lui Hristos. 
lăsat toate şi L‐a urmat. A stat lângă el trei ani. A  De atunci, Toma nu L‐a mai ascuns pe Cel în care a 
ascultat cuvintele Lui, cuvinte care nu se mai  crezut, cum din păcate facem noi. O astfel de 
auziseră niciodată în lume. A văzut minunile Lui,  credință nu are valoare. Ceea ce crezi trebuie să ai 
care sunt nesfârşite – nenumărate. A văzut sfântă  curajul să spui pretutindeni, chiar dacă te‐ai afla 
viețuirea Lui. În felul  acesta a crezut şi a spus:  între mii de necredincioşi. Acum, am ajuns că şi 
Acesta este Hristos, Cel despre care vorbesc  cruce ne este ruşine să facem. În Tesalonic un 
profețiile că va veni. A crezut că Nazarineanul va  sărăcuț s‐a dus la un restaurant să mănânce şi a 
zdrobi legiunile Romei, îi va izgoni pe ocupanți, va  considerat de datoria lui să‐şi facă cruce. Când     
aşeza un mare tron, va întemeia un regat, cel mai  l‐au văzut ceilalți, au început să‐şi bată joc… Toma 
mare imperiu şi va deveni împăratul umanității.   nu s‐a ruşinat, între necredincioşii şi închinătorii la  
P AGINA
P 3
AGINA 3 Foaia catehetică

idoli care Îl urau pe Hristos, să‐L propovăduiască.  putut El însuşi să intre „prin uşile încuiate”?(...) 
S‐a dus din sat în sat, din cetate în cetate, din țară  Iată şi sămânța. Plugarul o îngroapă în brazdă 
în țară. Zbura ca un vultur. Şi pretutindeni spunea:  precum groparul pe cel mort. Sămânța 
“Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Nu doar  putrezeşte, şi după aceea înviază şi răsare. De 
“Domnul şi Dumnezeul”. Acel “meu” are o  fiecare dată când încolțeşte un spic – o tulpină, 
importanță. Vezi? Femeia zice “bărbatul meu”,  zice “Hristos a înviat”. Tu te îndoieşti? 
mama zice “copilul meu”, bolnavul zice “doctorul 
meu”. Acest “meu” al lui Toma înseamnă că  Oul pe care îl împărțim de Paşti. Are o importanță. 
Hristos se cuvine să fie al meu, “Domnul meu şi  De ce? În ou este îngropat, închis ca într‐un 
Dumnezeul meu”. Că este Domnul întregii lumi  mormânt cu placă de marmură, un puişor. Cloşca 
este o realitate; dar se cuvine să fie şi al tău, să  îl încălzeşte şi apoi – după 40 de zile – iată‐l, cu 
creezi o strânsă relație de afecțiune cu Hristos,  cioculețul lui sparge coaja; doar ce iese afară, e ca 
atât de mult să Îl iubeşti.  şi cum ar cânta ciripi “Hristos a înviat”. 
În felul acesta, Toma a ajuns până în India. Acolo  În sfârşit, radioul şi televizorul. Toate sunt închise, 
au crezut mulți şi tot acolo el şi‐a aflat moartea  dar numai printr‐un buton casa se umple de voci 
mucenicească. De aceea, creştinii din India se  şi de imagini de la marginile pământului. Cum se 
numesc creştinii lui Toma.   întâmplă, ce zice ştiința? Există aşa‐numitele unde 
hertziene, cărora Dumnezeu le‐a dat puterea de a 
Acesta a fost Toma, care din necredincios a 
aduce toate acestea în casă. Aşadar, zidirile pot să 
devenit credincios şi astăzi sărbătorim pipăirea 
se mişte astfel, iar Creatorul nu poate?  
lui. În zilele noastre există mulți necredincioşi. O 
minciună, zic ei, este religia; popii îşi bat joc de  Nu ascultați, frații mei, balivernele aşa‐zişilor 
oameni, exploatează poporul… Cred că în felul  învățați şi analfabeților. Să credeți în Hristos 
acesta vor şterge credința. Noi ce vom răspunde?  precum strămoşii noştri, cu credință adâncă. 
Vom aminti câteva lucruri simple.   Închideți‐vă urechile în fața ateismului şi 
necredinței. Păstrați adânc în voi credința. Să 
Apa. Omule nemulțumitor, bei apă? Te‐ai gândit  spuneți şi voi ca şi Toma: “Domnul meu şi 
cine dăruieşte apa? Dacă vor seca izvoarele, vom  Dumnezeul meu”. Nu vă temeți, nu vă împuținați 
cere apă. În anii de demult oamenii credeau. Am  deloc. 
observat: înainte de a bea apă, îşi făceau semnul 
crucii. Ați văzut acum pe cineva ca înainte de a  Dar credința voastră să nu fie moartă. Sfânta 
bea apă să‐şi facă cruce? Nimic! Cu înghițitura în  Scriptură spune: “Credința, dacă nu are fapte, 
gură şi‐L înjură pe Hristos. În timp ce păsărica bea  este moartă” (Iacov 2, 17). Credința voastră să fie 
apă şi îşi înalță căpşorul ei la cer ca şi cum ar  vie. Să arătați pretutindeni că credeți. Să arătați 
spune: “Hristoase, Îți mulțumesc”. Tu de ce nu  cu faptele. Aceasta înseamnă: În viața voastră nici 
crezi?  o blasfemie, nici o înjurătură, nici un furt, nici un 
adulter, nici o desfrânare, nici un divorț. Să 
Soarele. Auzi colo, zic unii, “prin uşile încuiate” să  împărățească Hristos în casele voastre, în familiile 
intre Hristos? Este de necrezut, inadmisibil… De  voastre, în copiii voştri, peste tot.  
necrezut? Când eram la şcoală, bunul nostru 
profesor ne spunea: Dezlegați enigma: “Îmi încui  Vă voi spune un cuvânt, ascultați‐mă. Cred! Dacă 
căsuța şi hoțul este înăuntru”. Cine este hoțul? Ne  n‐aş fi crezut, aş fi rupt toiagul acesta pe care‐l țin 
întrebam unul pe altul şi acasă pe părinți. Care era  şi m‐aş fi făcut un meseriaş. Dar cred în Hristos, 
răspunsul? Soarele! Acesta trece prin geamuri  toate sunt minciuni, un singur lucru este adevărat. 
fără să le spargă şi este în casă. Deci şi soarele  Sub stele nu există altul decât Iisus 
strigă: ”Hristos a înviat!”.  Hristos, pe Care (...), lăudați‐L şi‐L 
preaînălțați întru toți vecii. Amin. 
Aerul. Casa este închisă, dar aerul tot intră. Cum? 
Printr‐o crăpătură. O găurică să găsească, trece şi  7‐5‐1989                                              
ajunge până în cele mai de jos ale pământului.  (din: ” Ne vorbeşte Părintele 
Aşadar, cel care a făcut aerul şi soarele, n‐ar fi  Augustin…” vol. 2, p. 32) 
P AGINA
P 4
AGINA 4 Foaia catehetică

Domnul meu şi Dumnezeul meu! 
Sf. Luca al Crimeei 

Ați văzut cât de greu le‐a fost Sfinților Apostoli să  Dar credința noastră necesită o întărire şi o încăl‐
creadă în învierea lui Hristos. Ştiați că, chiar şi  zire în permanență. Cu ce o vom întări? Cu ce o 
atunci când au văzut cu ochii lor pe Domnul, unii  vom încălzi? Cumva prin atingerea de rănile lui 
dintre ei s‐au îndoit, gândind că este duh.  Hristos? 
Cel mai greu i‐a fost să credă Apostolului Toma.  Cum se poate întâmpla aceasta? Doar noi nu 
Cum se explică această necredință a lui? Putem  putem pune degetele în aceste răni. Dar putem să 
gândi că mintea lui era asemenea minții materi‐ le pipăim prin credință, prin duh, prin dragoste 
fierbinte față de Hristos. Putem să ne aplecăm cu 
aliştilor, care cred doar în ceea ce pot pipăi, în 
ceea ce pot cunoaşte printr‐o gândire rațională?  gândul la aceste răni, să ne concentrăm asupra lor 
Sigur că nu! Sfântul Apostol Toma, ca şi toți Apos‐ gândurile sufletului nostru, să ne îndreptăm duhul 
tolii, a fost departe de o astfel de gândire. Şi to‐ spre contemplarea lor. Şi cu această contemplare, 
tuşi, ați văzut cât de greu i‐a fost să creadă.  cu această pipăire duhovnicească, ne vom întări 
credința. 
Cert este că Apostolul Toma avea o minte ascu‐
țită, aprinsă. Această ascuțime a minții sale s‐a  Să privim dar la mâinile lui Hristos, să privim cu 
manifestat în dese rânduri şi în mod deosebit  frică şi cu cutremur la mâinile Domnului însânge‐
atunci când Domnul Iisus Hristos, la invitația  rate, sfâşiate de cuie! Acestea sunt acele mâini 
care, cu atingerea lor, vindecau pe cei orbi. 
Martei şi Mariei, a hotărât să meargă în Betania, 
Acestea sunt mâinile care îi ridicau din patul sufe‐
să‐l învieze pe fratele lor, Lazăr, mort de patru 
zile. Ucenicii Lui s‐au înfricoşat şi i‐au spus: Rabbi,  rinței pe cei slăbănogiți, degetele care au fost 
nu de mult iudeii Te căutau să Te ucidă cu pietre,  puse în urechile celui surd şi gângav şi l‐au vinde‐
şi Tu din nou mergi acolo? Iar Apostolul Toma a  cat. 
spus: Să mergem să murim şi noi împreună cu El!  Acestea sunt aceleaşi mâini care s‐au atins de 
sicriul fiului mort al văduvei din Nain – şi a fugit 
Nu denotă aceasta iuțimea minții Apostolului? 
moartea, şi duhul vieții a intrat în cel mort. Aceste 
O minte iute nu primeşte atât de uşor ca una liniş‐ mâini s‐au întins ca să ne primească pe noi toți, fiii 
tită tot ce este neobişnuit. Minții Apostolului  Săi risipitori! Ele s‐au întins pe cruce ca să ne iz‐
Toma i‐a  fost mai greu decât minții liniştite a  băvească de blestemul veşnic şi de moarte. Ele țin 
Apostolului Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, să  cu puterea lor întreaga lume, întregul univers. 
creadă în Învierea Domnului. Şi doar atunci când  Aceste mâini conduc viața întregii lumi, binecu‐
Toma l‐a văzut pe Domnul înviat şi a pus degetele  vântează 
lui în rănile cuielor, a exclamat cu încântare:   de sus tot 
Domnul meu şi Dumnezeul meu!  pământul, 
Acum Domnul ni se arată. Nu suntem în situația  tot univer‐
Apostolului Toma, să punem degetele în urmele  sul. Şi 
cuielor. Prin credință ştim că Domnul este viu, că  aceste 
se află împreună cu Tatăl Său, ştim că locuieşte în  mâini sunt 
fiecare inima curată care Îl iubeşte. Ştim că Dom‐ pironite de 
nul şi astăzi este printre noi, în Biserica Lui , şi că  cuie, aces‐
ia aminte la rugăciunile noastre.  te mâini 
sunt în‐
Credința noastră este mult mai slabă decât cre‐ sângerate! 
dința apostolilor, deşi nu avem nici o îndoială că 
Hristos a înviat, fiindcă acest adevăr sfânt este   
primit de multă vreme de întreaga lume creştină. 
P AGINA
P 5
AGINA 5 Foaia catehetică

Cum să nu privim cu frică şi cu cutremur la ele,  păcatele noastre Domnul a fost pironit pe Cruce? 
gândindu‐ne la cea mai mare fărădelege care s‐a  Să ne îndreptăm privirile spre cumplitele răni de 
săvârşit vreodată în lume!  pe pieptul lui Hristos, cele de la sulița cu care a 
Să cădem, dar, la mâinile lui Hristos, să le sărutăm  fost străpunsă coasta Dumnezeu‐Omului, din care 
cu gândul!  au curs sânge şi apă, ‐ acel sânge care a spălat 
Să privim şi la picioarele lui Hristos! Şi ele au fost  păcatele întregii lumi, acel sânge care şi astăzi ni 
pironite în cuie. Pentru ce au fost pironite? Pentru  se dă în Taina Împărtăşaniei! 
că Domnul a mers cu sfintele sale picioare prin  Să ne apropiem de această inimă deschisă a lui 
toată Palestina, binevestind despre Împărăția lui  Hristos! Doar ea este plină de dragoste nemăsu‐
Dumnezeu, chemând oamenii la pocăință,  rată, dumnezeiască, care cuprinde întreaga lume, 
propovăduind lumii Sfânta Sa Evanghelie.  dragoste de care au fost învredniciți toți păcătoşii, 
dragoste care acoperea şi curățea totul! 
Această propovăduire a iscat o răutate diabolică 
din partea sinagogii evreieşti,  Să ne apropiem de această rană 
fiindcă prin Dumnezeiasca  cumplită a lui Hristos, să ne 
Evanghelie, prin demascarea  amintim cuvintele Domnului, 
vicleniei cărturarilor, a fa‐ spuse în Templul din Ierusalim 
riseilor, şi a arhiereilor, Dom‐ în ziua înjumătățirii sărbătorii 
nul le‐a distrus autoritatea în  Cincizecimii: Dacă însetează 
ochii poporulului iudeu, o  cineva, să vină la Mine şi să 
autoritate falsă, nemeritată.  bea! (Ioan 7,37). 
Astfel că s‐au aprins de ură  Să ne apropiem dar şi să bem 
cărturarii şi fariseii şi au ho‐ Sângele lui Hristos, să ne um‐
tărât să pironească aceste pi‐ plem de dragostea care se re‐
cioare, pentru că ele să stea pe  varsă la nesfârşit din inima Lui! 
loc, să nu mai meargă nicio‐ Iată ce înseamnă să pipăi du‐
dată nicăieri. Şi au pironit  hovniceşte rănile lui Hristos. 
aceste picioare pe Cruce.  Doar acela le pipăie cu adevă‐
Ce să facem noi văzând aceste răni ale cuielor?  rat, care, asemenea Apostolului Pavel, poate 
Nu trebuie, oare să cădem la picoarele lui Hristos,  spune: Viața mea este Hristos. 
cum a căzut femeia desfrânată, care le‐a spălat cu  Au existat o mulțime de sfinți care au putut spune 
lacrimile şi le‐a şters cu părul capului ei? Nu tre‐ aceste cuvinte. Acest lucru îl putea spune Cuviosul 
buie, oare, să cădem cu frică şi cu cutremur la  Serafim de Sarov, Sfântul Dimitrie al Rostovului, 
aceste răni ale Domnului şi să primim iertarea  Sfântul Pitirim al Tambovului. Toți au trăit numai 
păcatelor, la fel ca acea femeie desfrânată?  cu Domnul Iisus Hristos, toți au putut spune: Viața 
Ea n‐a primit doar iertarea păcatelor. Sfântul Ioan  mea este Hristos. 
Gură de Aur spune că ea a devenit din nou  Să ne adresăm dar oamenilor în mijlocul cărora 
fecioară. S‐a auzit aşa ceva vreodată în lume? Iar  trăim şi să‐l întrebăm pe fiecare: “Cum trăieşti?” 
aceasta este dovada: desfrânata nu a devenit  Dacă îl vom întreba pe un învățat, el va răspunde: 
doar fecioară, ci şi sora a lui Hristos!  “Eu trăiesc cu ştiința”. Şi noi cu tulburare îi vom 
Dacă este aşa, dacă astfel este puterea închinării  răspunde: “Doar cu atât? Pentru tine este impor‐
la picioarele lui Hristos, atunci cum să nu cădem  tantă doar cunoaşterea naturii? Domnul Iisus 
noi, cei împovărați de păcate nu mai puține decât  Hristos pentru tine nu reprezintă nimic? De rănile 
lui Hristos nu‐ți aminteşti niciodată?” El va spune: 
acea desfrânată, la sfintele răni ale picioarelor 
“Sunt prea ocupat ca să mă gândesc la acestea”. 
Domnului, cum să nu le spălăm cu lacrimile po‐
căinței, cum să nu‐I cerem din toată inima Dom‐ Să ne adresăm oamenilor politici şi să‐i întrebăm: 
nului iertarea pactelor? Doar pentru noi, pentru  “Cu ce trăiți voi?” ei vor spune: “Noi trăim pentru  
P AGINA
P 6
AGINA 6 Foaia catehetică

a transforma, pentru a perfecționa viața ome‐ Dacă cineva încalcă legea lui Moise şi fără milă 
nească, pentru a face reforme care îi vor face pe  este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori, cu cât 
oameni mai fericiți” . Iar noi vom spune: ”Da, este  mai aspră credeți voi că va fi pedeapsa meritată 
o sarcină demnă, dar oare nu ştiți că Domnul Iisus  de cel ce L‐a călcat în picioare pe Fiul lui              
Hristos, cu mult timp înaintea voastră, a rezolvat  Dumnezeu şi I‐a nesocotit sângele testamentului 
această sarcină în aşa fel cum nimeni dintre voi nu  prin care s‐a sfințit şi a batjocorit Duhul harului? 
poate să o facă? El a arătat singura cale pe care,  (Evrei 10, 18‐19). 
dacă vom merge, viața noastră va fi plină de  O, Doamne! Cât de mulți sunt cei din popor care  
lumină”.  l‐au călcat în picioare pe Hristos, care au nesocotit 
Ei cu siguranță nu vor fi de acord cu noi, ci vor  sângele lui Hristos şi chiar l‐au batjocorit! 
continua să se ocupe cu propiile lor activități.  Va auzi cineva dintre noi, în ziua înfricoşătoarei 
Să ne adresăm oamenilor simpli şi să‐i întrebăm:  Judecăți, aceasta condamnare a lui Pavel? Oare va 
“În ce constă viața voastră?” Ei vor spune: “Viața  muri cineva dintre noi cu moarte veşnică pentru 
noastră constă în grija de familie, de pâinea cea  că l‐a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nu  
de toate zilele, de îmbrăcăminte”. Iar noi îi vom  s‐a gândit la rănile lui Hristos, nu s‐a închinat lor, 
întreba: “Oare n‐ați auzit niciodată că nu doar cu  nu le‐a pipăit cu credința lui? 
pâinea cea de toate zilele va fi viu omul, că     Să nu fie! 
Dumnezeu cunoaşte toate necesitățile tale, că 
dacă Îi vei sluji Lui cu toată inima nu va trebui să  Să ne îndreptăm cu toată inima spre rănile lui 
te îngrijeşti de  ziua de mâine?”  Hristos, să primim din acest izvor veşnic al dragos‐
tei, dragostea sfântă! 
Să ne îndreptăm spre cartierele întunecate, sum‐
bre, ale oraşelor şi să‐i întrebăm pe cei care locui‐ Să pătrundă şi în inimile noastre şuvoiul dragostei 
esc acolo: ”Cu ce trăiți?” Unul va răspunde: ”Viața  Dumnezeieşti din inima lui Hristos! 
constă în băutură şi în tutun”. Altul va spune:  Şi va fi cu noi cea ce spune Solomon în Pildele 
“Viața mea constă în hoție şi în ucidere”.  sale: Îi iubesc pe cei ce Mă iubesc. 
Doamne, cât de curând să ne întoarcem de la în‐ El îi iubeşte pe toți care Îl caută, le da harul Său 
tuneric, să plecăm din acel întuneric în care trăi‐ tuturor celor care îşi amintesc de rănile Lui şi le 
esc oamenii nefericiți! Cât de puțini sunt cei care  sărută duhovniceşte. 
în zilele sfinte ale Săptămânii Patimilor, sau măcar 
în ziua Vinerii Mari, au respectat postul, gândind  Cu noi va fi Însuşi Domnul Iisus Hristos, precum a 
că în această zi, Domnul a fost pironit pe Cruce!  spus: Cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Ta‐
tăl Meu şi‐l voi iubi şi Eu şi mă voi arăta lui. (Ioan 
Cât de puțini sunt cei care îşi amintesc de Hristos,  14,21) 
cât de mulți sunt cei despre care s‐a spus de către 
Apostolul Pavel un cuvânt cumplit, cutremurător:  Orice om, care‐L va iubi pe Hristos, va fi iubit de 
Dumnezeu, i Se va arăta Hristos Însuşi, precum s‐a 
arătat multor sfinți, aleşilor Săi. 
El se va arăta celui care cu dragoste fierbinte 
săruta rănile Lui, care în extaz duhovnicesc 
v‐a exclama împreună cu Apostolul Toma: 
Domnul meu şi Dumnezeul meu! 
28 aprilie 1946 
(din:”Predici”,  editura Sophia, Bucuresti, 2010) 
Protopopiatul Ortodox Român Dublin
Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140

Comitetul de redacţie:
Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea
e-mail: revcalin.florea@gmail.com, tabirca1@cs.ucc.ie,
mariaplamada_ccl@yahoo.ie