Maleahi - vocea de la sfarsit

de T. Austin-Sparks
Capitolul 1 - Domnul vine pentru oameni pregatiti

Observăm că Maleahi este vocea finală a Vechiului

Testament și că există asemănări foarte izbitoare între
încheierea dispensației Vechiului Testament și
încheierea acestei dispensații; și unul dintre lucrurile
remarcabile este că, pentru încheierea unei dispensații,
Dumnezeu are o voce specială. El își asigură pentru Sine
o voce prin care să facă vocal mesajul Său special pentru
vremea din urma. Acea voce reprezintă un instrument
special constituit. Am văzut că cu Maleahi nu a fost doar
incheierea unei dispensațiuni, ci și venirea Domnului.
Domnul urma sa vina. Citiți capitolul 3 și aveți mesagerul
trimis înaintea feței Lui, iar apoi Domnul Însuși venind,
Mesagerul Legământului venind deodată in templul Său.
Era o vreme de sfârșit avand in vedere venirea
Domnului.
Și vedem în continuare că Maleahi a fost legat în mod
deosebit de Ioan Botezătorul și Ioan Botezătorul de
Maleahi, am văzut completarea unuia cu celalalt, două
jumătăți ale unui întreg. Capitolul 3 vorbeste despre
Ioan Botezătorul în legătură cu alte profeții și despre

1
Maleahi care astfel unit cu Ioan Botezătorul reprezinta
vocea care prevesteste venirea Domnului. Sfârșitul unei
ordini și aducerea unei noi ordini, sfârșitul unei ere și
aducerea altei ere și acea era este introdusă prin venirea
Domnului. Aceste lucruri sunt foarte evidente, stau pe
paginile acestor profeții și a vieții lui Ioan Botezătorul
care a declarat „Eu sunt o voce”.
Am observat că Maleahi înseamnă „mesagerul lui
Iehova”, iar Ioan Botezătorul era „trimisul Meu”.
Malachi este un om necunoscut. Nu știm cine a fost sau
când a profețit. Ioan Botezătorul a lăsat deoparte orice
recunoaștere publică - „Nu sunt un om mare, sunt o
voce. Asta este tot, o voce”. Așadar, un instrument al lui
Dumnezeu din timpul sfârșitului care vorbea de venirea
Domnului Isus nu are mare importanta, dar el Il arata pe
Domnul Isus și este ocupat doar de El, pregătește calea
pentru El și respinge orice prestigiu, popularitate și
personalitate proprie, spre Domnul Isus este indreptata
atenția și considerația tuturor. Așadar, Maleahi și Ioan
au fost o voce a vremii din urma, care arata venirea
Domnului.
Ne uităm rapid spre o altă reprezentare a vremii din
urma și anume, la Pavel. Natura vieții apostolului este,
de asemenea, o reprezentare a vremii din urma și a
metodei lui Dumnezeu pentru vremea din urma.
Credem că caracteristica și trăsătura generală a acestei
2
dispensații este adapostirea bisericii, trupul lui Hristos,
afară dintre națiuni. Pavel însuși a avut acea revelație
într-un mod deosebit și a fost întruchiparea acelui
adevăr. El a devenit întruchiparea personală, însăși
personificarea adevărului trupului lui Hristos și odată cu
încheierea vieții sale aveți în reprezentare ceea ce veți
găsi la sfârșitul epocii bisericii, această epocă prezentă;
și veți observa că trăsăturile sunt similare cu acele
trăsături ale celorlalte ere la final, trăsăturile lui Ioan și
trăsăturile lui Maleahi. Lucrurile s-au redus doar la ce
reprezinta cu adevarat gandul Domnului.
În Maleahi, marea multime a celor care pretindeau că
sunt ai Domnului și pretindeau drepturi ale
legământului, aveau inima departe de Domnul, pastrau
doar rânduielile exterioare. Și în mijloc, ascuns, iata-l pe
Maleahi 3:16: „Cei ce se temeau de Domnul vorbeau
adesea unii cu alții; și Domnul a ascultat și a auzit...”
„Aceștia vor fi comoara Mea deosebită în ziua aceea a
Mea". Iata ramasita din poporul Domnului, cei care au
gandul Domnului. Când ajungi la Ioan gasesti ceva foarte
asemănător. La începutul vieții lui Ioan, lucrurile care-L
reprezentau cu adevărat pe Domnul erau foarte mici. O
rămășiță a unei rămășițe.
În Maleahi, ai de-a face cu toată rămășița care s-a întors
și totuși acea întreagă rămășiță nu este în legatura cu
Domnul, doar o rămășiță a rămășiței este în legatura cu
3
Domnul. Exista acea rămășiță a rămășiței la începutul
vieții lui Ioan. A fost un Simeon... care a venit la templu
manat de Duhul etc.. Și a fost o Ana care vorbea tuturor
celor care cautau rascumpararea în Ierusalim - o
rămășiță a unei rămășițe care era in asteptare. Am omis
lucrul cel mai important: „Ea vorbea despre El tuturor”.
Despre El vorbea ea; și Simeon vorbea despre El,
aratand spre Domnul. O rămășiță a rămășiței vestea
venirea Domnului. „Ea a venit chiar in ceasul aceea”. Nu
a fost un lucru întâmplător că ea a venit prin Duhul chiar
în acel moment, era ceva în strafundul inimii care a dus
la acest lucru. O rămășiță a unei rămășițe care-L caută,
așteptând pe Domnul.
Când ajungi la Pavel, descoperi că lucrurile se reduc
foarte mult la sfârșitul vieții lui. Este ceva tulburator și
socant, dacă nu stiti esenta. Acest om cu o vasta slujire,
căruia întreaga lume ii era deschisă, dar a carui slujire s-
a curmat brusc si socant, nemaiputand ajunge in toate
tarile din cauza ca fost inchis in Roma si asta nu-i tot.
Niciun amvon, nicio biserică, nicio slujire, nimic în aer
liber, dar ultimul lucru care se spune despre el, „... el ii
primea pe toti cei care veneau la el...invatandu-i despre
Isus Cristos". Simeon și Ana vorbeau de El. Acum Pavel
nu a ieșit in fata mulțimii, ci era închis, dar Domnul ii
conducea la el pe cei flămânzi, el ii primea și-i învăța
lucruri privitoare la Domnul Isus. Acestea sunt trasaturi

4
ale vremii din urma.
Ceea ce urmareste Domnul este să găsească pe cei
flămânzi, iar cei flămânzi vor căuta adevărul. Iar natura
instrumentului in vremea din urma nu este o mare
organizare publică, mişcare şi demonstraţie, ci un lucru
tainic spre care Domnul îi conduce pe cei flămânzi;
detașati de organizații oficiale, în pustie, în afara taberei,
retrasi.
Din câte văd, acesta este principiul care lucrează în
Maleahi, Ioan Botezătorul și Pavel: Domnul cauta sa
obtina ceva doar pentru El Insuși, pentru care și în care
numai El este Domn, El este singura ocupație, pentru
care El absoarbe toată atenția. Cei ce se temeau de
Domnul, se gândeau la Numele Său: Il aveau pe Domnul
în vedere. Și acel lucru va fi ceva aparte, nu o mișcare
raspandita, ci ceva în afara taberei, care poarta ocara Lui
ca si Pavel în închisoare. Cine vrea asa ceva? Ocară,
rușine, un om în închisoare care stă acolo sub judecată,
un om despre care există tot felul de zvonuri - iata cum
arata instrumentul. Și cine este suficient de flămând
pentru a risca toate legile reputației, cine este suficient
de smerit pentru a-L accepta pe Dumnezeu de aceasta
parte? Gasim aceste intrumente unde este foame
adevarata dupa Domnul. Domnul nu protejează
instrumentul Său special de barfele și ocarurile
oamenilor, ci El folosește chiar acele barfe ca probe in
5
viata celor infometati, ii pune la incercare prin ele sa
vada daca sunt pregatiti sa poarte ocara doar ca sa-L
gaseasca pe El. Recunoști asta? Așadar, Pavel,
reprezentând prin propria viață și persoană vremea din
urma a bisericii, constată că, în ceea ce privește
prezenta sa publică, aceasta este terminata și acum este
închis într-o închisoare iar slujirea lui este fata de cei
care vin la el și prin condeiul lui care trimite scrisori
copiilor Domnului. Aceasta este una din trasaturile
metodei lui Dumnezeu de la sfarsit.
Este important pentru noi să recunoaștem că, unde
exista dorință dupa o mare demonstrație publică, dupa
o mișcare religioasa, dupa ceva care va avea
recunoaștere și un mare succes, Domnul pare să facă
imposibil de realizat acest lucru. El reduce, restrânge,
închide, elimina lucrul și chiar i-aduce pe ai Lui într-un
loc de ocară și respingere. Apoi îi cerne pe ceilalți printr-
un instrument trecut prin ocara si adauga la numarul lor
nu pe cei cu interes personal și care se desfata, ci pe cei
care au nevoie disperată dupa Domnul Însuși. Oamenii
nu pot avea în esență pe Domnul decât dacă Domnul
este totul pentru ei.
Am spus acest lucru destul de rău, știu, dar dacă oamenii
Îl doresc cu adevărat pe Domnul, dacă pe Domnul Il
doresc și nu slujirea, nu munca, nu popularitatea, nu un
cerc pentru a-și etala propriile daruri, ci daca au o
6
nevoie disperată dupa Domnul, cand ajung in punctul în
care Domnul este totul, vor spune „Ah, sunt mulțumit
pentru că totul este Domnul”. Acesta este o vreme din
urma: cautarea Domnului Însuși. Oh, deși aceste cuvinte
par atât de simple, este de fapt cel mai măreț lucru, ele
sunt soluția la toate problemele și dificultățile noastre -
preocuparea doar de Domnul. Este soluția la problema
lipsei de bucurie a noastra. O mare parte din lipsa
bucuriei noastre se datorează faptului că suntem
preocupați de lucrarea Domnului, am intrat într-un
sistem de lucruri și ne pierdem bucuria pentru că este
doar „lucrare”. Dacă ne-am preocupa de Domnul, ar fi
diferit.
Aceste lucruri sunt asemănătoare ca principiu în aceste
reprezentări/expuneri ale timpului final iar când ajungeți
la cartea Apocalipsei, vedeți adeverirea/confirmarea
acestui lucrul atât de clar. In primele capitole ale cartii
Apocalipsa vedem multi crestini in prim plan. Nu ne
putem gândi nici măcar o clipă că acele mesaje ale
bisericilor au fost trimise unor oameni neconvertiți. Ele
au fost trimise oamenilor creștini, dar descoperiți că, în
timp ce acești oameni creștini puteau fi o rămășiță,
există o rămășiță a unei rămășițe căreia Domnul îi
adresează în mod special îndemnurile, avertismentele si
îndemnurile Sale. Ochiul Lui este asupra acelei rămășițe
a rămășiței și sunt destul de sigur că aceasta reprezintă

7
sfârșitul/vremea din urma. Indiferent ce se va întâmpla
cu ceilalți, acesta nu este, deocamdată, punctul nostru
de interes, dar un lucru este perfect clar: Domnul la
venirea Sa vine pentru un popor pregătit pentru El si
acest lucru produce cercetare. Trebuie sa produca
cercetare, va ridica probleme si va produce discriminare.
Am auzit multe discuții despre scrisoarea către
Tesaloniceni care avea în vedere venirea Domnului și
lucrurile mi se pareau foarte generale în prezentarea lor
acolo. Parea că toată lumea va fi prinsă vrând-nevrând.
Acum să recunoaștem că pentru a primi o scrisoare ca a
tesalonicenilor trebuie să avem condiții ca cele din
Tesalonic. Era acolo un popor extraordinar de avansat în
viața spirituală. Cititi din nou scrisoarea. „Dumnezeu nu
este nepasator să uite lucrarea credinței voastre și
munca voastra din dragoste, siguranța nadejdii voastre –
de la idoli v-ati intors la Dumnezeul cel viu și adevărat și
sa așteptati din ceruri pe Fiul Său – dupa ce ati suferit si
ati fost batjocoriti – dragostea voastra pentru toți sfinții
de care se vorbeste pretutindeni - credinta voastra
despre care se vorbeste” etc.. Spuneți-mi că aceasta este
viața crestinului de rand – nici vorba de asa ceva.
Mesajul venirii Domnului este pentru un astfel de popor.
Domnul caută un popor pregătit și, dacă este adevărat,
există o semnificație specială în venirea Domnului. Nu
este doar un lucru general și nu contează ca ești mântuit

8
și poți trăi așa cum vrei.
Puteți începe cu Evangheliile, treceți prin Epistole și veți
descoperi că ori de câte ori aveți de-a face cu venirea
Domnului, aveți de-a face cu o pregătire speciala pentru
venirea Domnului. In ilustrația din Evangheliei, aveți o
așteptare, o stare de veghe. Există o ocupație până când
El vine, există un devotament. Domnul vine, de aceea se
cuvine să fim cutare și cutare. Este un popor pregătit
pentru care Domnul vine și El îsi va pregati acea voce
pentru Sine care conduce la pregătire. „Pregătiți calea
Domnului, îndreptați cărările Lui” (Matei 3:3). O voce
prin care se pregătesc pentru venirea Lui; aceasta simt
că este povara Domnului astăzi. O voce de pregătire
care sa vesteasca venirea Lui, iar pregătirea se face
conform cu legile acestui instrument pe care le-am
văzut. Vocea pregătirii este în general în afara taberei, în
pustie, și dacă cineva iese și nu vrea cu adevărat
afaceri/tranzactii, nu va rezista. Este o chestie de
testare.
Ioan a fost motivul pentru tot ce i s-a intamplat. El s-a
născut din Duhul Sfânt și a fost unul dintre cei care a fost
ridicat în mod special pentru un scop anume, a cărui
viață naturală era imposibilă și trebuia să fie rezultatul
unei minuni. Trebuia să existe o lucrare a lui Dumnezeu.
La fel a fost si in cazul lui Samuel și Isaac. Ei reprezintă
ceva în scopul lui Dumnezeu. Ioan, născut din Duhul
9
Sfânt, reprezintă un instrument care nu este un proiect
de activitate și organizare omeneasca, ci ceva născut din
Duhul Sfânt. Dumnezeu l-a ridicat și i-a dat un mesaj; l-a
ridicat pentru planul Său. Acestea sunt legile care
guvernează un instrument ridicat pentru un scop
anume, văzute acolo în ilustrații și sunt adevărate în
realitatea acestui timp final.
Avem multe de spus despre venirea Domnului vizavi de
acest lucru, poate mai târziu, dar în acest capitol, cineva
simte din nou un imbold deosebit. Poate nu recunoaști
ce urmareste Dumnezeu, acel ceva deosebit care acum,
la sfarsit este comoara Lui. Chiar daca El are cuvinte de
lauda la adresa tesalonicenilorie - „Cunosc faptele și
răbdarea ta” și așa mai departe, dar mai presus de acea
lauda Dumnezeu are o dorinta si mai mare dupa ceva.
Pentru acel „ceva” Domnul va cauta si va ridica un
instrument care va fi o voce ce raspunde dorintei inimii
Sale.
Tinta cautarilor Domnului va explica tratamentele care
le aplica El unora. Ioan va intra în închisoare, își va
pierde capul, iar explicația este vocația lui unica. Pavel
va intra în închisoare și va fi închis și își va pierde marea
sa slujire publică ca individ pur și simplu din cauza
scopului la care este chemat. El este chemat într-un mod
deosebit pentru a asigura scopul lui Dumnezeu, in
biserica. Si este foarte izbitor că atunci când slujirea lui
10
publica s-a restrans, adevarul adresat bisericii este
foarte intens. Acele scrisori din închisoare aduc lucrurile
la un standard foarte înalt al perfecțiunii. Este un proces
de intensificare in vremea din urma; Îl reprezintă pe
Domnul Isus în suveranitatea Sa și toate lucrurile sunt
supuse Lui. Acest lucru se are in vedere. Deci principiile
acestei comori unice, ale acestui instrument dinn
vremea din urma sunt ilustrate prin oamenidin Vechiul
Testament si din Noul Testament.
În Psalmul 105 se face referire la Iosif pe care l-au
aruncat în închisoare. A fost legat în lanțuri de fier până
a venit „cuvântul Lui”, cuvântul Domnului l-a încercat.
Iosif reprezintă mișcarea lui Dumnezeu și el este acel
instrument special rânduit, ridicat și păstrat de
Dumnezeu pentru a păstra viața pe pământ, o Sămânță
a lui Dumnezeu. Acea Sămânță Sfântă era aproape de a
pieri, fiind ștearsă de pe pamant prin foamete, dar prin
faptele suverane ale lui Dumnezeu, ea a fost ascunsă
atât de adânc, atât de nedescoperita. Acele providențe
ciudate care au zdruncinat credința lui Iosif, acea ocară,
acuzație mincinoasă, îngrădirea lui din cauza unei
minciuni, toate acestea ducand la inchiderea lui iar
Domnul parea că l-a părăsit. Și timpul trece, dar Domnul
l-a tratat astfel deoarece el este un vas ales pentru a
păstra o rămășiță vie pe pământ.
Domnul vrea să păstreze o samanta, Sămânța Lui Însuși,
11
și trebuie să aibă un instrument format, dar
tratamentele pe care El le aplica acelui instrument sunt
foarte ciudate. Lui Ioan Botezătorul, omul care l-a vestit
pe Mesia, i-a fost pusă la încercare credința. Nu știm
care au fost testele credinței lui Pavel în acea închisoare.
Fără îndoială că a avut si zile negre - „doar Luca este cu
mine”, și așa mai departe. Credința a fost testată, dar ce
scop a servit. O, cat le datorăm! Nu a făcut Domnul prin
acea slujire și prin acel slujitor mai mult pentru a-și
asigura biserica în generațiile următoare decât prin orice
alte mijloace? Când biserica va fi intregita și în slavă,
instrumentul Domnului mai presus de toți ceilalți, va fi
Pavel și scrisorile lui. Calea Domnului reprezinta chiar
acele lucruri prin care biserica a fost intarita cel mai
mult, acele scrisori născute in închisoare, suferință,
limitarea acestui om. Căi ciudate, dar marete. Căile Lui
sunt greu accesibile. Și Beniamin, care era instrumentul
de legatura intre frații îndepărtați si fratele cu o pozitie
inalta și-a împlinit slujirea prin intermediul paharului. Ca
sa folosesc cuvintele unui alt Beniamit, Pavel însuși din
seminția lui Beniamin: „Ca să-L cunosc pe El... și părtășia
suferințelor Lui”. Aceasta înseamnă a lua paharul,
paharul lui Beniamin: să-i aduci laolalta pe cei departati.
Este o slujire, o slujire minunată.
Și Samuel vesteste venirea marelui Imparat; nici el nu s-
a nascut din voia carnii, ci din nou, este rezultatul unei

12
slujiri puternice de rugăciune din partea mamei lui și a
unui act divin, asa încât nasterea lui a fost o minune. El
reprezintă un alt instrument al lui Dumnezeu pentru
implinirea planurilor Sale; nu o lucrare omeneasca, ci
nascuta dintr-un strigat puternic si amar din cauza starii
prezente. Poți vedea toate aceste lucruri. Cuvântul lui
Dumnezeu este incarcat de ele. Ce intelegem? Deși
trebuie să existe o apreciere a tot ceea ce este de la
Domnul, trebuie să nu recunoaștem că Domnul are în
vedere ceva mult mai mult decât o generalizare, decât
activități creștine, ceva mult mai profund care se referă
la venirea Sa și El cauta sa obtina ceva. Orice ar putea
câștiga sau pierde toți ceilalți, nu este pentru noi să
judecăm pe nimeni și cu siguranță nu trebuie să credem
că am putea fi superiori altora. Deși trebuie să existe o
apreciere cuvenită a tot ceea ce este de la Dumnezeu și
pentru Dumnezeu în orice loc, pretutindeni, Domnul
dorește ca inimile noastre sa fie indreptate asupra
acestui lucru suprem. Inima Lui este hotărâtă să aibă o
comoară deosebită pentru un scop unic acum și pentru
o slava aparte după aceea. Un scop acum și acel scop
este aducerea Domnului Isus în locul Său, in centrul
atentiei, pregătind calea Domnului. Acum, acesta este
un instrument în termeni foarte generali. Deoarece
Domnul ne poate da posibilitatea în capitolele
următoare, putem vedea acest lucru în aplicarea

13
națiunilor și într-un mod mai direct la venirea Domnului,
dar în acest capitol am fost foarte conștient că sunt ținut
într-un interval limitat, pregătind calea Domnului. Iata
cum arata in linii mari un instrument. Daca Domnul
voieste, în urmatoarele capitolele vom vedea cum se
aplica acest lucru direct in cazul neamurilor si intr-un
mod si mai direct in ce priveste venirea Domnului. In
acest capitol am fost foarte conștient că am un interval
limitat.
Venirea Domnului reprezintă pregătirea unui popor
special pentru El Însuși, un grad înalt de pregătire a
copiilor Sai. Pentru asta, El trebuie să aibă o voce prin
care să se facă pregătirea, o voce cu un mesaj, iar acel
instrument trebuie să fie pregătit să plătească un preț
special, să cunoască ceva despre temniță, închisoare,
lanțuri și răbdarea Isus Hristos, de lipsuri, minciuni si
ocara. Dacă am putea vedea mai profund, ar trebui să
vedem că tocmai lucrurile care pentru noi sunt lucruri
împotriva împlinirii slujirii sunt folosite de Dumnezeu
pentru a face acea slujire cu atât mai sigură în acest fel și
că va pune la încercare realitatea și sinceritatea celorlalți
oameni. Pe oameni nu-i deranjează să se înghesuie in
jurul unui lucru de succes, dar dacă vreti tranzactii cu
adevarat, costul este adesea: insuccesul, reproșuri
oamenesti. Nu aplicăm acest principiu doar acestei
categorii, vorbim într-un mod larg privind întreaga lume.

14
Nu putem vorbi foarte mult despre ce este în inima
cuiva, fara a face comparații, daca ai cat de putin gust și
cunoaștere a realității lucrurilor și apoi ieși în lumea
creștină de astăzi, te doare inima și ai spune în mod
constant, chiar și acolo unde există un bâzâit constant și
un zumzet de activitate: „Nu, aceasta activitate nu este
a Domnului, asta nu-L mulțumește pe Domnul. Aceasta
nu-i altceva decat sudoare”.

Un frate a venit pe la mine dupa o mare intrunire in

State și l-am întrebat ce fel de timp au avut. Nu părea
foarte mulțumit, mi-a redat ceva din cele spuse acolo și
mi s-a întâmplat să remarc „Ei bine, frate, numai
Domnul te poate satisface”. El a răspuns: „O, asa este!
Problema este că alergăm să ne hrănim cu profeție și L-
am pierdut pe Domnul”. Ar fi putut să o spună altfel, o
prezentare mai simplă a aceluiași adevăr. Am spus acest
lucru foarte des: ne putem ocupa asa de mult de a doua
Sa venire încât să-l pierdem cu totul pe Cel care vine. Nu
este cea de-a doua venire, ci este Cel care vine și există
o mulțime de oameni buni, serioși, evanghelici, atât de
preocupați de semnele vremurilor, dar Cel care vine nu
ocupa toate gândrile lor. La fel este si astazi: lucrari,
sudoare, entuziasm, initiative, organizații, programe,
toate acestea ocupa timp și resurse, iar Domnul ocupă
locul al doilea. Este o situație dezamăgitoare, dar pe
15
măsură ce te uiti si vezi această situație, nu ai cum sa nu
simti o povara, că Domnul vrea mai mult decat atat, El
trebuie să aibă ceva mai mult decât atat in randul
copiilor Sai. Cand te uiti în Cuvânt și vezi acest lucru,
pricepi ce cauta Domnul.
În Maleahi... erau condițiile specifice, nu generale:
„Atunci cei ce se temeau de Domnul” etc.. În Isaia,
condițiile religioase generale sunt respinse și Domnul
caută un popor pentru Sine. Pe vremea lui Pavel, marea
miscare s-a pornit, dar el se află într-un loc inchis,
departe de toate acestea. Și metoda Domnului nu este
ca un om sa mearga la națiuni cu o slujire publică (nu
înțelegeți greșit asta, voi clarifica acest lucru într-un
capitol ulterior, dacă Domnul vrea), ci Domnul aseaza o
mărturie aici și din cauza condițiilor acelei mărturii,
reproș, defăimări, zvonuri mincinoase si toate celelalte,
oamenii sunt testati cu privire la foamea lor autentică
dupa Domnul. Cand El ii găsește pe cei care trec de focul
incercarii, Li se alatura, si ca si Pavel ii invata lucruri
privitoare la Domnul Isus.
Înțelegeti viziunea metodei sau instrumentului
Domnului? Roagă-L să ți-o descopere în inima ta și El va
ridica între națiuni un instrument care va trebui să
sufere, care va fi un exilat, va cunoaște condițiile
închisorii, lanțurile și incercarile credinței, dar Domnul va
descoperi cine vrea cu adevărat tranzactii. Nu vorbim de
16
marea cernere, ci de selecția celor pe care El i-a
cunoscut mai dinainte.
Fie ca Domnul să scrie cuvântul Său în inimile noastre de
dragul Numelui Său.

17