Metafora grafică a limbii

Limba este modul prin care fiecare persoana își poate exprima
gândurile, sentimentele și dorințele.
Frumusețea, tezaurul, partea ce ne definește ca popor este graiul
român. Fiecare persoana este ca o bibliotecă uriașă, diversificată,
conținând diferite genuri de cărți asemenea calităților și abilităților
noastre. Limba este armonia de exprimare a acestor cărți, formând un
ansamblu de cunoștințe. Aceste elemente sunt aceleași ce formează un
popor, o comunitate unită prin obiceiuri și tradiții aflate în rădăcinile
graiului.
Limba noastră reflectă o istorie demult creată, care cu timpul a
dezvoltat obiceiuri și tradiții unice, transmise prin viu grai urmașilor
noștri. Noi, cei ce o vorbim, ne bucuram de acestea, și le sărbătorim
până la adânci bătrâneți, urmașii noștri, preluându-le mai departe, căci
fără de ele nu vom mai fi un popor, nu vom fi noi.
Oriunde ne-am afla, in aceasta lume mare, diferita și diversificată in
națiuni, limba pe care am vorbit-o de mici, va arăta cine suntem si își va
răspândi mireasma. Cand un copil se naște, lui îi este înmânată o
sămânță a limbii proprii care se dezvoltă odată cu persoana și își lasă
amprenta, căci acel om aparține poporului și trebuie sa il respecte la fel
cum se respectă pe el însuși.
Oricât am fi de buni sau răi vreodată, oricât am fi de falşi sau de fireşti,
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată în templul limbii noastre româneşti.