Casa Poynár

Această clădire reprezentativă cu etaj a fost ridicată la începutul secolului al XX-

lea în locul unei case vechi, proprietate a familiei Ioan Poynár (Pojnar, Poinar). Casa
veche din inima orașului a fost destinată comerțului, fiind compartimentată pentru
prăvălii: atelier de croitorie, prăvălie de delicatese, papetărie și librărie.

Clădirea se află la intersecţia Pieţei Regele Ferdinand I (Piața Bémer) cu strada

Grigorescu (Mészáros), este unul dintre palatele proiectate și construite în stil secession
la începutul secolului al XX-lea, anul 1907, finalizată în anul 1911, de către cunoscutul
arhitect orădean, Ferenc Sztarill.

Clădirea de plan dreptunghiular aflată la colţ de stradă este dominată de o

structură şi decor tipice stilului secession.

Cel mai caractertistic element al clădirii este turnul de colţ acoperit cu coif bulbat,
al cărui ultim nivel este articulat cu un şir de semicolonete cu capiteluri decorate cu
frunze şi croşete. Faţadele laterale şi primul etaj al turnului sunt străpunse de ferestre
dreptunghiulare, etajul al doilea fiind dominat de ferestre cu închidere semicirculară.
Pervazul ferestrelor este sprijinit de console simple, chenarul fiind decorat cu un şir de
butoane de forma unor rozete stilizate. Cele două axe principale sunt încoronate de un
fronton triunghiular cu contur curbat, străpuns de o fereastră circulară, suprafaţa aflată
deasupra golului fiind decorată cu relieful unui vas cu flori.

Motivele zoomorfe specifice stilului secession pot fi observate pe alocuri şi pe

faţada Casei Poynár, mai exact pe balustradele balcoanelor, în forma unor fluturi. În axa
centrală a faţadei dinspre Piaţa Regele Ferdinand, între ferestrele de la etajul al doilea,
se află relieful unui corb cu un inel între ciocuri şi anul 1894 cu inscripția: Erdélyi Bank és
Takarékpénztár (Banca Ardeleană și Casa de Economii), încadrat de o cunună
barocizantă. Unica intrare a clădirii se deschide dinspre strada Grigorescu, iar interiorul
nu mai păstrează azi detalii din decorul original.

Comanditarul imobilului, Ioan Poynar, făcea parte din consiliul orășenesc și

conducea depozitul de tutun (monopol de stat) de la Oradea. Familia Poynar, de origine
macedoromână, făcea parte din compania negustorilor „greci” macedoromâni de la
mijlocul secolului al XVIII-lea.

Încă de la 1714, în Oradea marea majoritate a negustorilor, comercianţilor şi alţi

contribuabili cu avere erau greci, adică macedoromâni (Driva, Roszvány, Iantso, Niri,
Püspöki, Cosperda, Pitzis, Theodorovits, Kristoffy, Taszi, Poynar).
 Este cunoscut Demetrius Poynar de Biharea, fiind înnobilat, fiica acestuia, Ana
Poynar, este mama cunoscutului avocat, om de cultură și mecena: Emanuil Gojdu. Ioan
Poynar de Craidorolţ, cu rădăcini macedoromâne, face parte din această familie, având-
o ca soție pe Maria Jiga, fiica lui Nicolae Jiga şi a Anei Cosperda, vechi familii de
comercianţi macedoromâni din Oradea. Din 1871 Dionisie Poynar judecător la Înalta
Curte, în anul 1911 Sándor Poynar judecător la Tribunalul Oradea.

Familia Poynar număra oameni învățați, având poziții importante în domeniul

justiției, precum și în administrația locală ( judecător la Tabla regală, viceprefect,
avocați, juriști). Aceștia au funcționat nu numai la Oradea, ci și la Aleșd și la Beiuș.