Adjectivul

Definiție:
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă (îşi schimbă forma),care arata insusirea unui
obiect,Acesta se acordă în gen,număr şi caz cu substantivul determinat.
Exemplu: Nunul  mare,mândrul soare,si pe nună,mândra lună (Mihai Eminescu,Calin-File din poveste.

Adjectivul răspunde la întrebările: care?, ce fel de? pe care le punem substantivului determinat

Exemplu: De jur împrejur, stau munţi cu piscuri (cel fel de piscuri?) înalte, peste care bradişul ( cel fel de
brădiş?) negru se întinde ca o imensă (cel de haină?) haină de doliu. Nici o pasăre nu-şi
îndreaptă zborul (cel de zbor?)  său rătăcitor peste sălbăticia de mormânt a locurilor acestora. (C.
Hogaş, Pe drumuri de munte.)

Clasificare

A. Dupa structura, adjectivele se organizeaza in trei clase:

 Adjective simple: bun, rau, frumos, destept.
 Adjective compuse (din doua adjective sau un adjectiv si un adverb): alb-verzui, maro-inchis,
stiintifico-fantastic.
 Locutiuni adjectivale (grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu valoare gramaticala de adjectiv): om
de geniu (= genial), om de piatra (= rece, insensibil).

B. In functie de opozitiile pe care le realizeaza, adjectivele se impart in doua mari clase: 

 Adjective invariabile- cele care isi pastreaza structura morfematica, indiferent de genul, numarul si
cazul elementului de care depind: atare, maro, grena, roz.
 Adjective variabile- cele care isi modifica forma in functie de genul, numarul si cazul elementului
regent.

Adjectivele variabile sunt grupate in doua mari clase:

1. Adjective variabile cu doua terminatii (cele care au forme diferite in functie de gen): alb/alba,
frumos/frumoasa.
2. Adjective variabile cu o terminatie (cele care au la nominativ singular aceeasi forma indiferent de
genul substantivului):mare, tare, cuminte. 

C. Dupa criteriul semantic, adjectivele se impart in:

 Adjective calificative (cele care exprima caracteristici):curajos, frumos.
 Adjective relationale (cele care indica relatii intre substantive): rasa canina (rasa de caini)
 Adjective determinative (cele care au ca rol actualizarea unui subtantiv):
1. Adjective demonstrative:aceasta carte
2. Adjective posesive: casa mea
3. Adjective nehotarate:fiecare om
 
Gradele de comparaţie
Adjectivul exprimă diferite grade ale însuşirii unui substantiv determinat. Există trei grade de
comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ.

 Gradul pozitiv
Adjectivul la gradul pozitiv arată însuşirea unui substantiv fără a fi comparată cu însuşirea unui alt
substantiv, este acea formă a adjectivului pe care o regăsim  in dicţionare atunci când căutăm sensul unuia.
Exemplu: bun,frumos etc

 Gradul comparativ
Gradul comparativ poate arăta trei aspecte ale însuşirii:
1. Comparativul de superioritate: mai bun
2. Comparativul de egalitate: la fel de /tot aşa/tot atât de bun
3. Comparativul de inferioritate: mai puţin bun
Adverbele cu valoare de prepoziţie sunt cele care fac legătura dintre termenii comparaţiei: decât, ca.

 Gradul superlativ
a) Gradul superlativ relativ este de două feluri:
 Superlativ relativ de superioritate: cel mai bun
 Superlativ relativ de inferioritate: cel mai puţin bun

b) Gradul superlativ absolut

Se formează cu ajutorul adverbului  foarte, însă poate fi întâlnit şi adverbul tare.
Exemplu: foarte bun, tare bun
Exemplu :
 Pozitiv: frumos
 Comparativ:
 de superioritate: mai frumos
 de egalitate: tot atât de frumos
 de inferioritate: mai puţin frumos
 Superlativ:
 Relativ 
– de superioritate: cel mai frumos
– de inferioritate: cel mai puţin frumos
– Absolut: foarte frumos, tare frumos, grozav de frumos

!!!Adjective fără grade de comparaţie

 Cele care exprimă însuşiri care nu pot fi comparate, precum: perfect, principal, mort, viu, complet,
întreg, egal, excelent, minunat etc
 Cele care în limba latină erau deja la gradul comparativ sau superlativ, precum: inferior, superior,
posterior, minim, major, minor etc
 Cazurile adjectivului

 Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat

 Dacă substantivul se află în cazul nominativ, atunci şi adjectivul determinat se află în acelaşi caz.
 Exemplu: Iar în ochii ei  albaştri (acuzativ)
 Toate basmele s-adună. (Mihai Eminescu, Crăiasa din poveşti)
 Ochii= substantiv comun, genul masculin, numărul plural (subtantiv defectiv de singular, are formă
doar pentru numărul plural), cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarât i.
 Aşadar, adjectivul determinat albaştri se află în cazul acuzativ.

Funcţiile sintactice

Funcţiile sintactice sunt, de regulă, acestea: atribut adjectival şi nume predicativ.

 Atribut adjectival
Paza bună  trece primejdia rea. Ce fel de paza? Bună. - Ce fel de primejdie? Rea.
Aceste adjective au funcţia sintactică de atribut adjectival deoarece stau lângă un substantiv şi răspund la
întrebările care? ce fel de?.

 Nume predicativ
Dimineaţa era măreaţă. - Cum era dimineaţa? Măreaţă.

Locuţiunile adjectivale

Reprezintă un grup de cuvinte care au valoarea unui adjectiv. Acestea pot fi însoţite de articolul
demonstrativ adjectival şi pot avea grade de comparatie, comportându-se astfel exact ca adjectivele.

Exemple:
 Este un om cu scaun la cap. (înţelept)
 Este un om cu stare. ( bogat)
 Acesta este un om de treabă. ( bun, blând)
 Ea este un om cu judecată. ( înţelept)
 Este o persoană cu dare de mână. ( bogat)
 El este om larg la mână. ( risipitor)

Toate aceste locuţiuni determină un substantiv, comunică ceva despre acesta.

 Articolul demonstrativ adjectival

Articolul demonstrativ adjectival însoţeşte un adjectiv sau un numeral, acesta este cel care face legătura
între respectivele părţi de vorbire şi substantivul pe care îl determină. Articolele demonstrative adjectivale
sunt: cel, cea, cei, cele.
Exemplu:
cămaşa cea roşie
carţile  cele noi
băiatul cel vesel
copiii cei veseli

Acelaşi articol ajută la formarea numelor proprii masculine (Mircea cel Bătrân)şi al gradului

superlativ al adjectivelor sau al adverbelor (cel mai isteţ, cel mai departe). De asemenea, articolul
demonstrativ adjectival se ia şi se analizează  împreună cu partea de vorbire pe care o însoţeşte deoarece
nu poate fi parte de vorbire şi nu are singur înţeles. (nu poate exista independent)
      
Se acordă în gen, număr si caz cu substantivul determinat de adjectivul sau numeralul pe care îl
însoţeşte.
Exemplu: copilul cel  cuminte.
copilul=substantiv comun, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ. Aceleaşi ,,atribute’’ le are
şi articolul demonstrativ adjectival cel,  întrucât se acordă cu substantivul din faţa sa, substantiv la care
adjectivul cuminte face referire.