Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TЕZĂ DЕ MАSTЕR
Autor:
DULCE Ana-Maria,
Masteranda anului II
___________________________
Соnducător științific:
ȚÎCU Viorica, MA, lector univ.
____________________________
Сhişinău, 2023
CUPRINS
INTRODUCERE..………………………………………………………………………… 3
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….. 58
LISTA ABREVIERILOR…......………………………………………………………….. 62
ANNOTATION...………………………………………………………………………….. 63
AVIZUL EXTERN
INTRODUCERE
În timp ce lumea actualității își concentrează puterile și resursele cognitive pentru a face
noi descoperiri, a se extinde din perspectiva științei până la niveluri și descoperiri fără precedent,
lumea se confruntă cu o nouă provocare, de data aceasta venită chiar din natură, din elementele
mai puțin studiate și percepute, din lumea microbiană.
Paradoxul investițiilor și dezvoltării tehnologice și digitale și eșecul în cee ace privește
calitatea, dar și securitatea sănătății globale au fost simțite în secolul informațional. Anul 2019
va rămâne mult timp ca un an al schimbărilor, un al al provocărilor și al vulnerabilității.
Pandemia Covid-19, a pus punct în multe din sferele activității umane, pe alocuri a unit oamenii,
națiunile, într-un scop comun, nobil, de a depăși și ameliora problemele legate de ceea ce era de
neprevăzut.
Un fenomen care a demonstrate eșecurile instituțiilor abilitate în domeniul sănătății, a
vulnerabilității decizionale a unor guverne, a lipsei resurselor sanitare în gestiunea și depășirea
unei crize sanitare de proporții globale. Cel mai interesant aspect, însă, rămâne a fi aspectele care
pot fi considerate lecții legate de eventualele acțiune pe care omenirea trebuie să le întreprindă în
viitor. Care sunt sectoarele care necesită schimbări, investiții, modernizare, credibilitate, dar și
care au fost factorii reali care au pus omenirea într-un risc eminent.
Perioada pandemiei de Covid-19, a pus lumea pe pauză. A adus la sfârșit unele aspecte
geopolitice, politice, particularitățile deja șubrede ale globalizării, a stopat o multitudine de
procese care în perioada pre pandemică se considerau a fi pilonii reali ai economiei sau influenței
globale.
Toate aceste particularități sunt etalate în această lucrare, întărite prin aportul factologic al
resurselor teoretico-științifice, dar și a abordărilor specialiștilor din diverse domenii de activitate.
Particularități pur negative, dar și elementele care stârnesc dispute din perspectiva elementelor
sau a realităților pozitiviste aduse sau rămase post-Covid 19 sunt reflectate și etalate în această
lucrare.
Cum un virus a pus capăt unor fenomene care se considerau a fi la picul activității, dar și ce
poate fi schimbat într-o eventuală ocurență de tipul pandemiei de Covid-19, care a fost rolul
cheie în gestionarea crizei a Organizației Mondiale a Sănătății, dar și planul de activitate al
principalului mediator în această luptă cu nevăzutul și cu lacunele și eșecurilor unor sisteme sunt,
de asemenea, reflectate și studiate în această lucrare.
Actualitatea temei studiate se bizuiește pe relevanța subiectului abordat, dar și pe
actualitatea ocurențelor care vizează o cercetare amplă a subiectului prin intermediul revizuirii
surselor teoretico-științifice ce au tangență la subiectul pandemiei de Covid-19, dar și a
instituțiilor abilitate, rolul și importanța lor la nivel global în calitate de mediator principal în
depășirea și soluționarea problemelor legate de sănătate ca system de importanță majoră.
Scopul nostru fundamental în acest studiu este de a cerceta toate aspectele legate de
apariția fenomenului Covid-19 și principalele sale caracteristici, cu un accent sporit pe
identificarea principalelor elemente care au stat la baza gestionării și/sau dezvoltării crizei
pandemice, dar și identificarea acțiunilor întreprinse de Organizația Mondială a Sănătății că
elementele cheie în managementul și soluționarea crizei pandemice.
Scopul nostru a fost abordat și realizat prin prisma obiectivelor principale care au
contribuit la organizarea acestei lucrări:
• Întărirea abilităților de cercetare și investigare;
• Să ne îmbogățim cunoștințele privind cercetarea subiectelor tangente la elementele
distinctive ale domeniului relațiilor internaționale;
• Să identifice metode și tehnici de cercetare;
• Dobândirea cunoştinţelor cu privire la aspectele sanitare, geopolitice și sociale ale
pandemiei Covid-19 ca element catalizator al unei crize globale;
• Analiza diverselor particularități instituționale, de management și cooperare
internațională a Organizației Mondiale a Sănătății;
• Decodificarea și analiza analitică a teoriilor referitoare la tema tezei.
Obiectul de studiu al tezei noastre, scopul, dar și obiectivele se bazează pe diverse surse
teoretice, și provine din actualitatea temei studiate dar și din importanța subiectului ca element
omniprezent în viața noastră.
Noutatea temei investigate se rezumă la necesitatea investigării a elementelor esențiale
legate de apariția, declanșarea, și evoluția Covid-19 în calitate de catalizator esențial al unei crize
globale. Reflecția asupra variilor păreri și atitudini legate de aspectele pozitive, dar și negative
ale perioadelor pre-, post pandemice, dar și a schimbărilor și lacunelor instituționale ale perioade
pandemice.
Tema tezei noastre de master este Rolul Organizației Mondiale a Sănătății în Gestionarea
Pandemiei de COVID-19, este constituită din trei capitole care urmează modelul standard în
atingerea scopului fundamental al lucrării, dar și a obiectivele menționate anterior.
Structura lucrări este următoarea:
În Introducere, oferim o privire de ansamblu asupra tezei și a temei abordate,
particularități esențiale, etalarea și trasarea scopului și obiectivelor lucrării.
Primul capitol, care reprezintă fundamentarea teoretică a subiectului abordat, este intitulat
Studiu Analitic Asupra Particularităților Sanitaro-Geopolitice ale Pandemiei Covid-19 și
reprezintă un sumar al principalelor caracteristici legate de apariția virusului, particularitățile
sanitare ale virusului, expansiunea pandemică, dar și tangența între apariția virusului și
geopolitică.
Al doilea capitol, care constituie aplicarea, cercetarea și evidențierea elementelor
principale ce caracterizează Organizația Mondială a Sănătății ca element cheie în gestionarea și
coordonarea crizei pandemice, este întitulat Particularități Instituționale ale OMS ca Element
Esențial în Gestiunea Crizei Sanitare Covid-19. Acest capitol reflectă un studio amplu cu privire
la apariția unei instituții mondiale cu pârghii și influență în domeniul sănătății, structura
instituției, aspecte generale legate de istoricul și guvernanța, dar și autoritatea instituției în
procesul decizional la nivel global.
Al treilea capitol, se bazează pe o analiză a subiectului tezei, dar și o sinteză reieșit din
specificul problemei abordate, este intitulat Rolul și Aportul OMS în Gestiunea Pandemiei
Covid-19. Evaluarea Factorilor Declanșării Unei Crize Sanitare la Nivel Internațional. Acest
capitol reflectă aportul OMS în depășirea și coordonarea globală a evoluției pandemice. Reflectă
aspectele pozitive și negative legate de reglementările și acțiunile întreprinse, dar și atitudinea
față de instituție ca element principal în procesul decisional internațional cu privire la domeniul
sanitar.
Concluzia rezumă toate concluziile cercetării.
Bibliografia include o listă de 50 de referințe utilizate în capitolele lucrării care au servit
drept bază factologică și teoretică asupra elementelor și subiectelor abordate în lucrare.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării este constituit din 50 resurse
bibliografice și este bazat strict pe particularitățile studiate, abordate și discutate în această
lucrare. În plus, suportul metodologic vizează domenii precum sănătate, relații internaționale,
geopolitică, managementul instituțional, cooperare internațională.
Cuvinte cheie: Covid-19, OMS, instituții cheie, geopolitică, sănătate, proces decizional,
management, pandemie, criză sanitară, strategii.
Înțelegerea modului în care tehnologia afectează/schimbă peisajul mediatic din țară și din lume și a
rolului pe care aceasta în joacă în dezvoltarea industriei media
Înțelegerea și însușirea noului ecosistem media, generat de criza vechiului sistem și de perturbațiile
profunde pe care dezvoltarea tehnologică le produce
Însușirea și înţelegerea dinamicii și a oportunităților de afaceri ce apar în industria media, atât pentru
organizațiile existente, cât și pentru cele noi
Însușirea și înţelegerea elementelor de bază ale unei afaceri, cum ar fi acelea de buget, finanțare,
marketing, venituri, cheltuieli etc.
Exemple de instituții media digitală, nouă, inovativă, sustenabilă din punct de vedere editorial și financiar
Însușirea, înțelegerea și aplicarea unor noi modele de afaceri în ecosistemul media digitale
Antreprenoriatul în media digitală (ca și antreprenoriatul în media) este o disciplină nouă, apărută și
dezvoltată odată cu tehnologia digitală, așadar este de mare actualizate Materia este relativ nouă atât
pentru comunitatea științifică, cât și pentru cea profesională. Disciplina face posibilă experimentarea și
probarea noilor teorii antreprenoriale
1. MODELE DE AFACERI MEDIA DE SUCCES DIN REPUBLICA MOLDOVA
1.1. Evoluția istorică și dezvoltarea afacerilor media
Pe parcursul evoluției istorice, sectorul media a suferit o expansiune și evoluție
extraordinară, dezvoltând și reflectând nevoile, necesitățile și aspirațiile societății. Industria
media s-a dezvoltat ca reacție la descoperirile tehnologice, presiunile socio-politice și nevoile în
schimbare ale consumatorilor, de la originile sale simpliste, axate pe publicații tipărite până la
dominația sa actuală, de amploare și ireversibilă, în spațiul digital.
Pentru a putea defini activitatea antreprenorială media, o sintagmă atât de complexă, trebuie
să înțelegem, în primul rând, cum funcționează mass media în general.
Din punctul de vedere al teoreticianului Jean Cazeneuve. conceptul de mass media, poate fi
definit prin totalitatea mijloacelor de comunicare în masă, care transmit informații și mesaje unui
public larg. Cazeneuve a explicat că termenul medium (la plural media) este un cuvânt de origine
latină, ce desemnează în principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare și se traduce,
în general, cu expresia comunicațiile de masă.
În lucrarea Introducere în mass-media, autorul Chișu Lucian, afirmă că o industrie media, la
rândul său, este o ramură a economiei care se ocupă cu producerea, distribuirea și consumul de
conținut media, precum știri, filme, muzică, emisiuni TV și radio, reviste, cărți și jocuri. Această
industrie include companii și organizații care se ocupă cu producerea și distribuirea acestui
conținut, precum și cu furnizarea de servicii media, cum ar fi publicitatea și cercetarea de piață.
În acest context, evoluția istorică a afacerilor media devine un subiect important pentru a
înțelege mai bine această industrie, de la tipurile de afaceri media existente, până la modelele de
afaceri utilizate și la tendințele și perspectivele în evoluția acestei industrii dinamice.
Precum a fost menționat anterior, sectorul media s-a dezvoltat și extins de-a lungul timpului.
Evoluția istorică a mass-media poate fi urmărită de la apariția primelor forme de comunicare în
masă, cum ar fi desenele rupestre, până la tehnologiile digitale actuale.
Încă din perioada preistorică, picturile rupestre informau și transmiteau diverse aspecte
culturale și ritualice ale vânătorii și vieții de zi cu zi în cadrul tribului. Astfel, analizând
cercetările din acest domeniu, Jamie Davies, autorul lucrarii Istoria mass-media: de la picturile
rupestre la zilele moderne, constată faptul că picturile rupestre timpurii pot fi considerate o
formă incipientă de media.
Odată cu apariția limbajului verbal, oamenii au putut să-și împărtășească monologurile
interioare și să comunice mai bine cu semenii lor, iar în urma apariției cuvântului scris, aceste
monologuri puteau fi înregistrate și transmise mai departe. Ideogramele și hieroglifele egiptene
au jucat un rol important în comunicarea și transmiterea informațiilor în societatea egipteană
antică. Acestea erau simboluri grafice utilizate pentru a reprezenta cuvinte și idei, și erau utilizate
în principal pentru a scrie texte religioase, literatură și documente administrative.
Deși rădăcinile afacerii media pot fi urmărite până la civilizațiile antice, din punctul de
vedere al lui [un autor], istoria afacerilor media începe cu apariția tiparului în secolul al XV-lea
și cu dezvoltarea presei scrise. În secolele care au urmat, ziarele, revistele, radioul și televiziunea
au devenit cele mai populare și utilizate forme de media, care au oferit informații, divertisment și
educație publicului larg.
Ascensiunea mass-media, cronologic, ar putea acoperi mai multe etape, astfel considerăm
oportun să le caracterizăm succint într-o ordine logică specifică dezvoltării și evoluției sale.
Apariția presei tipărite: Imprimarea este unul dintre cele mai importante progrese tehnice
din istorie. A fost inventat de Johannes Gutenberg, un german din Mainz, în anii 1450. Mult mai
devreme, cărți precum „Sutra diamantului” fuseseră produse în China și Coreea, cu caractere
făcute mai întâi din lemn și mai târziu din bronz.
Totuți, Silvia Minguzzi, în lucrarea Revoluția tipografiei, constată faptul că invenția lui
Gutenberg a fost diferită fiind posibilă tipărirea rapidă a multor copii ale aceluiași text. Cu
această invenție, un mesaj, care anterior fusese destinat pentru un număr limitat de oameni, s-a
transformat într-un mesaj pentru mase, afirmă autoarea. Mici ziare distribuiau știri și povești de
interes uman. Astfel, mulți oameni, indiferent de nivelele sociale şi economice ale acestora, au
putut experimenta ceea ce anterior era disponibil doar pentru un grup restrâns de persoane [the
printing revolution].
După apariția presei de tipar, industria media a cunoscut o dezvoltare rapidă, conducând la
apariția unor noi forme de organizații media, precum companiile de publicații, acestea fiind
organizațiile care publicau ziare.
Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audiență. Din perspectiva autorului St.
Iancu, în lucrarea Mass-media de la ziar la internet, autorul susține că ziarele tipărite timpurii, în
secolul al XVII-lea, erau doar versiuni mecanizate ale buletinelor informative manuscrise,
oferind scurte rezumate ale știrilor din străinătate.
Conform lucrării Publicitate și societate, de Cathelat Bernard, succesul reclamei, atât de
evident în secolul al XVIII-lea, nu a fost nicidecum garantat încă de la începuturi. Amestecarea
reclamelor plătite pentru produse autohtone cu o tradiție consacrată de raportare politică și
militară, în principal despre afaceri externe, nu a fost o combinație firească.
Secolul al XIX-lea a fost era unor progrese semnificative în tehnologiile de comunicare,
ducând la progresul mass-media. Din perspectiva acestor dimensiuni, [autorul] precizează că în
secolul al XIX-lea, apariția tiparului a permis oamenilor să producă și să distribuie informații la
scară largă, ceea ce a dus la apariția primelor publicații și a jurnalismului modern. Invenția
tiparului și a tiparului mobil a avut un impact cultural enorm, astfel media devenind mai
accesibilă și mai ușor de utilizat.
Tehnologia imprimării a adus schimbări majore în ceea ce privește publicarea informației în
Europa Renașterii, inclusiv forme de litere standardizate, noi stiluri de scriere și design de pagini
și o distribuție largă a textelor reproduse, susține Silvia Minguzzi. Pe măsură ce tehnologia
tipografiei s-a răspândit în toată Europa, a transformat designul și producția atât din punct de
vedere conceptual, cât și grafic [the printing revolution].
Anume această perioadă a fost martor al apariției unor ziare proeminente, precum The Times
în Marea Britanie, care exercitau o influență puternică asupra clasei mijlocii educate care formau
opinia publică. Apariției acestor ziare au jucat un rol crucial în modelarea discursului public și a
ideologiilor politice.
Conform unui studiu, în anii 1990, 15 ziare naționale britanice - și 90% din vânzari erau
controlate de un grup de magnați. Unii dintre aceștia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau că le
acorda editorilor libertate deplină, însă era evident ca publicațiile magnaților puneau în evidență
orientarea lor politică. Cu toate acestea, la începutul anilor 90, scandalul din presa părea să
preocupe publicul mai mult decât concentrarea mass-mediei în mâna unui număr atât de restrâns
de persoane.
Dezvoltarea tehnicii fotografice, precum şi lărgirea posibilităţii de a o utiliza în cele mai
variate domenii de activitate au determinat marele capital să creeze întreprinderi specializate în
fabricarea de aparate fotografice. Către 1900 se produc primele aparate foto portative, se
organizează producţia în serie şi se livrează primele materiale. [Autor], un cunoscut specialist în
domeniu, precizează că fotografia a intensificat puterea cuvântului scris întrucât au completat
textul de ziar cu imagini fotografice.
Filmul, la rândul său, este o peliculă impresionată de imagine şi sunet şi constituie produsul
cinematografiei – arta şi tehnica de a înregistra fotografic serii de imagini pe o peliculă şi de a le
proiecta succesiv pe un ecran, cu scopul de a produce iluzia mişcării. În același timp, autorii
lucrării Ecranul global. Cultura, mass-media și cinema în epoca hipermodernă, menționează că
pentru comunicarea în masă şi formarea opiniei publice un rol important îl joacă filmul
documentar – film realizat prin înregistrarea unor aspecte din realitate – care poate fi informativ,
documentar artistic sau ştiinţific.
Ulterior, odată cu apariția mass-media de difuzare, peisajul media a suferit o schimbare de
viziuni și concepte. Radiodifuziunea şi televiziunea au dat o nouă valoare fotografiei şi
filmului. Dezvoltarea electronicii au creat premisele pentru revoluţionarea tehnologiei. Din
perspectiva autorului [], Revoluţia Electronică, deși mai puțin cunoscută și recunoscută, a fost
foarte importantă. Consecința cea mai importantă a revoluției electronice, a constituit-o apariția
radioului.
În prima jumătate a secolului XX, radioul a devenit un important mijloc de comunicare în
masă, oferind o modalitate accesibilă și ușor de folosit pentru difuzarea știrilor și a programelor
de divertisment. Din punctul de vedere al lui [autor], radioul a fost, de asemenea, utilizat pentru
propagandă în timpul războiului și a jucat un rol important în construirea opiniei publice.
Astfel, radiodifuziunea a devenit cea mai importantă descoperire media la acea etapă, fiind
un mediu specific, puternic din perspectiva partajării informației, care ar putea să schimbe modul
în care știrile, muzica și divertismentul au fost percepute.
În cea de-a doua jumătate a secolului al-XX-lea s-a deschis un nou capitol al istoriei
imaginilor, al ecranului și deci al cinematografului. Primul mare vector al acestei transformări de
fond este televiziunea. Analizând procesele de evoluție a televiziunii, Lipovetsky și Serroy
constată că după cel de-al Doilea Război Mondial, televiziunea a devenit principalul mijloc de
comunicare în masă, oferind imagini și sunete și transformând modul în care oamenii primeau
știrile și informațiile. Astăzi, televiziunea rămâne unul dintre cele mai importante mijloace de
comunicare în masă.
Apariția televiziunii, la mijlocul secolului al XX-lea, a schimbat din nou industria media,
dând startul Epocii de Aur a Publicității. Din perspectiva autorului Managementul
Marketingului, publicitatea comercială și susținerile, ori finanțările brandurilor au crescut ca
urmare a faptului că specialiștii în marketing și-au dat seama de potențialul enorm al televiziunii
ca mediu de contact cu consumatorii.
Era digitală și convergența: invenția internetului la sfârșitul secolului al XX-lea a condus
la o schimbare fundamentală în ceea ce privește aspectele și particularitățile media. Industria
media a cunoscut o convergență a tipăritului, difuzării și publicității în mediul online, ca urmare
a creșterii platformelor digitale, iar acest lucru a conferit mediei un statut și o putere enormă.
Analizând originea inernetului, celebrul Manuel Castells constată că inițial, reţeaua
ARPANET a fost un dispozitiv al Ministerului Apărării din SUA, iar structura internetului a
apărut din aplicaţiile tehnologiilor militare pentru împiedicarea tentativelor Uniunii Sovietice de
a distruge comunicaţiile americane în caz de război nuclear. Manuel Castells, The Information Age:
Economy, Society and Culture Volume 1: The Rise of the Network Society, ed.cit, p.6.
Pătrunderea rapidă a Internetului în toate zonele lumii poate fi explicată prin utilizarea lui ca
modalitate eficientă de publicitate. În acest sens, comerţul electronic este elementul central al
Internetului contemporan. O bună parte din internet se transformă într-o uriaşa piaţă. Constantin
Schifirneț, Manuel Castells: Mass-media în Era Informației, Mass-media, modernitate tendențială şi europenizare în
era Internetului, Editura Tritonic, 2014, pp. 253-283.
Din perspectiva lui Douglas Kellner, cultura media devine o formă de cultură comercială și
produsele sale devin mărfuri care încearcă să atragă profit, fiind fabricate de corporații gigant
interesate de acumularea de capital.
Pe măsură ce viitorul bate la ușă, afacerea media este gata să sufere transformări ulterioare,
determinate, de fapt, de progresele substanțiale și fără precedent în inteligența artificială (AI) și
învățarea automată. Algoritmii bazați pe inteligență artificială sunt utilizați pentru a
personaliza și consolida informații și conținut, ceea ce duce la fluxuri de știri personalizate,
recomandări și reclame fără precedent.
Un bun exemplu al luptei pentru supraviețuire îl reprezintă transformările care au loc în
presa contemporană. În paginile ziarelor, lungimea articolelor de știri a fost scurtată, a crescut
numărul de infografice, iar designul a devenit mai dinamic și mai fragmentat [media evolution].
Tehnologia, societatea și comportamentul consumatorilor sunt toate implicate într-un
ansamblu în evoluția și dezvoltarea istorică, dar și continuă, a industriei media. Formatele media
s-au schimbat continuu, pornind de la era tiparului, până la era actualității digitale pentru a
satisface nevoile și preferințele în schimbare și continuă expansiune ale oamenilor.
Răspândirea mass-mediei electronice a dus la o creștere a interesului pentru teoria mediilor.
Gândindu-ne în termeni de astfel de factori sperăm să aruncăm lumină atât asupra naturii
distribuite, cât și asupra naturii hibride a muncii media (Liz McFall). Munca media nu implică
pur și simplu transferul de informații, ci este implicată în rețele complexe de informare și
înțelegere, inclusiv cea de concurență, piețe, organizare și structură, standardele industriei și
mediul media în evoluție (Terry Flew, Tim Marjoribanks, Susan Christopherson). Din managing media work
În prezent, se atestă faptul că democratizarea creării de conținut a dus la o suprasaturare,
suprasolicitare a informațiilor, ceea ce face din ce în ce mai dificilă pentru consumatori și
utilizatori să facă diferența între sursele de încredere și cele bazate pe dezinformare. Pe
măsură ce publicitatea digitală domină, organizațiile media trebuie să dezvolte strategii
inovatoare pentru a genera venituri, asigurând în același timp confidențialitatea și satisfacția
utilizatorilor.
În ultimele decenii, mass-media a suferit o transformare radicală, odată cu avansul
tehnologic și cu apariția rețelelor sociale. De la Gutenberg și apariția tiparului, mass-media a
evoluat continuu, iar în prezent se află într-un punct de cotitură. În prezent, consumatorii de știri
și informații au la dispoziție o gamă largă de opțiuni, de la presa scrisă tradițională la media
online și rețelele sociale. Aceste schimbări majore din industria media au provocat o revoluție a
modului în care oamenii accesează și interacționează cu conținutul media.
Astfel, creșterea și dezvoltarea istorică a industriei media au fost marcate de schimbări de
paradigmă și descoperiri inovatoare. Pentru a supraviețui într-o lume din ce în ce mai digitală și
mai conectată, companiile media trebuie să accepte și să utilizeaze în tandem progresele
tehnologice, să negocieze dificultățile și aspectele ce aduc nemulțumire și să acorde prioritate
eticii jurnalismului.
5. Bogart, L. Press and Public: Who Reads What, When, Where, and Why in American
Newspapers. New York: Routledge, 1989.
6. Brody, J. and Picard, R.G. Th e Newspaper Publishing Industry. Boston: Allyn and
Bacon, 1997.
8. Castells, M. Fernandez Ardevol, M., Qiu, J.L., and Say, A. Mobile Communication and
Society:A Global Perspective. Cambridge, MA: MIT Press, 2006.
9. Currah, A. What’s Happening to Our News. Oxford: Reuters Institute for the Study of
Journalism, University of Oxford, 2009.
documents/1/original/Reconstruction_of_Journalism.pdf
11. Evans, P. and Wurster, T.S. Blown to Bits: How the New Economics of Information
Transform Strategy. Boston:Harvard Business School Press, 2000.
12. Fuchs, C. Internet and Society: Social Theory in the Information Age. London:
Routledge, 2007.
13. Küng, L., Picard, R.G., and Towse, R. Th e Internet and the Mass Media. London: Sage
Publications, 2008.
14. Lipsey, R.G., Carlaw, K.I., and Bekar, C.T. Economic Transformations: General Purpose
Technologies and Long-Term Economic Growth. Oxford: Oxford University Press, 2005. A P P
INGDIGITALMEDIADIGITIZATIONANDMEDIABUSINESSMO
D E L S2 2
15. Nordenson, B. “The Uncle Sam Solution: Can Government Help the Press? Should It?”
Columbia Journalism Review, September/October, 2007.
16. Picard, R.G. “Cash Cows or Entrecôte: Publishing Companies and New Technologies,”
Trends in Communication, 11(2):127–136 (2003).
17. Picard, R.G. Value Creation and the Future of News Organizations: Why and How
Journalism Must Change to Remain Relevant in the Twenty-First Century. Lisbon: MediaXXI,
2010b.
18. Picard, R.G. Th e Economics and Financing of Media Companies, 2nd ed. New York:
Fordham University Press, 2011.
19. Putnam, R. Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Co mmunity. New
York: Simon and Schuster, 2000.
20. Shapiro, C. and Varian, H.R. Information Rules: A Strategic Guide to the Network
Economy. Boston: Harvard Business School Press, 1999.
21. Van Dijk, J.A.G.M. Th e Network Society: Social Aspects of New Media, London: Sage
Publications, 2005.
22. Wikström, P. Th e Music Industry: Music in the Cloud. Cambridge, MA: Polity Press,
2010.
23. Wright, S. Digital Compositing for Film and Video, 3 rd ed. Boston: Focal Press, 201
Bârgăoanu, A., #Fakenews. Noua cursă a înarmării, Ed. Evrika Publishing, București, 2018
Buchmann R., Conceperea, proiectarea si realizarea afacerilor pe Internet, , Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2005
Briggs, M., Entrepreneurial journalism, How to build What’s Nest for news, , Washington: Sage
CQ Press (2012).
Kay, Jeff and Quinn, Stephen. Funding Journalism in the Digital Age, Peter Lang Publishing,
New York, NY, 2010
Grueskin, Bill; Seave, Ava; and Graves, Lucas. The Story So Far: What We Know About the
Business of Digital Journalism. Columbia Journalism School, Tow Center, 2011
Bruno, Nicola, and Rasmus Kleis Nielsen. 2012. “Survival is success: Journalistic Online Start-
ups în Western Europe.” Oxford: Reuters Institute for the Study of Journalism.
Fletcher, R., Nielsen, R.K., Paying for Online News, A comparative analysis of six countries,
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/21670811.2016.1246373
Ferrier, M., Media Entrepreneurship: Curriculum development and faculty perceptions of what
students shoud know, http://s9.ro/h4k
Ghenea, M., Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, editura
Universul juridic, Colecția Business, București, 2011
Tasente, Tănase, Ciacu, Nicoleta, Jurnalismul și comunicarea în epoca Noilor Media, Editura
Universitară, 2014
Gutu-Tudor, Dorina, New Media, Editura Tritonic, Colecția Comunicare/Media, București, 2008