DE LA DEZAMĂGIRE LA BUCURIE

 
Luca 24:13-35.

Cu totii am fost mai mult sau mai putin dezamagiti de lucruri, evenimente sau persoane.
Dezamagiti de oameni, de societate, de viata in general. Si nu este deloc usor sa treci peste
aceste dezamagiri. Este greu sa treci peste dezamagirea fata de o persoana cunoscuta, insa
este si mai greu sa treci peste dezamagirea fata de una apropiata. Insa ce te faci atunci cand
esti dezamagit chiar de Dumnezeu?
Aceasta dezamagire ii impinge pe cei doi ucenici, despre care vom discuta, aproape in
depresie. O boala care este din ce in ce mai intalnita astazi. (potrivit OMS  peste 350 mil de
oameni sufera de depresie la nivel mondial. In România situatia este chiar mai ingrijoratoare: unu
din 10 romani sufera de aceasta boala a secolului).
Lucrul acesta nu este nou. S-a intamplat si acum 2000 de ani cu ucenicii Domnului
Hristos. Cum au ajuns in aceasta situatie neplacuta, ce au facut, cum au iesit din aceasta
situatie, iata ce vom invata in aceasta ocazie din pasajul din Luca.

v.13 - in aceeasi zi – sunt zile mai linistite si zile mai tulburi. Zile mai incarcate de
evenimente si zile mai sarace in evenimente. Iata o zi plina de evenimente. Prea multe chiar
pentru acesti ucenici. Era ziua in care au mers la Ierusalim pentru inchinare, era ziua in care au
aflat evenimentele pe care cu greu le puteau crede, ziua in care diferite zvonuri si variante
despre moartea si invierea Domnului Hristos le-au auzit si i-au incurcat. Si aceasta nu era  decat
inceputul evenimentelor.
- doi ucenici – asadar statutul de ucenic, așteptător am zice noi, nu ne scuteste de aceste caderi.
Asa cum spunea apostolul Pavel: ia seama!
-  Emaus – aprox 11 km de Ierusalim. Era ceva de mers. Un drum obisnuit totusi pentru cei din
vremea aceea. Cei doi uncenici il parcurg in ambele sensuri. Ce diferenta insa in parcuregerea
aceleiasi distante. Vom  vedea mai tarziu.

v. 15. – Isus S-a apropiat, si mergea pe drum impreuna cu ei.

De ce S-a apropiat de ei?

V. 14. - vorbeau si se intrebau despre tot ce se intamplase. Pentru ca erau interesati sa afle si sa

inteleaga adevarul despre ce s-a intamplat. Acesti ucenici nu discutau despre problemele lor
pamantesti ci erau interesati profund de evenimentele recent intamplate. Puneau informatiile cap
la cap si nimic logic nu rezulta. Deocamdata! Insa tocmai aceste persoane sunt in atentia
deosebita a cerului. Chiar si astazi. Cei ce discuta intre ei despre Cuvant, despre credinta,
despre viata vesnica, despre Isus, vor avea surpriza placuta, de altfel promisa in Ioan 7:17, sa
intalneasca pe Isus. Adeseori (daca nu chiar mereu) cand  ne intoarcem de la inchinarea de la
biserica, discutiile noastre sunt despre cele pamantesti. In cazul cel bun.! Altfel sunt critici despre
vreo persoana sau actiune. Nu ar fi mai bine ca atunci cand ne intoarcem de la biserica sa
continuam sa discutam despre Isus? Ellen White ne indeamna sa meditam (si sa discutam, nu
sa criticam), la predica pe care o ascultam (sfatul este  sa ne-o scriem), nu doar cand ne
intoarcem acasa de la biserica, ci toata saptamana. Cu siguranta Isus ni s-ar alatura mai des.   
 In ce-i priveste pe cei doi ucenici, ei erau sinceri cercetatori ai adevarului, chiar daca
deocamdata erau confuzi. Insa cel ce cauta gaseste ceea ce cauta. Iar cand este vorba de
Adevar, intotdeauna Il vom gasi daca Il cautam cu toata inima.
Aparent acesti oameni erau fara nici o speranta, abatuti, fara nici un obiectiv. Fetele lor,
tonul lor, toate dau pe fata descurajare, confuzie, tristete (v.17 u.p). Dar Isus cunoaste ce
discutam, cunoaste ce traim, cunoaste ce nutrim. Si Isus stia ca acesti ucenici cautau sincer sa
inteleaga cele intamplate asa ca li se alatura.

v.15. - impreuna cu ei. Sa fii cu Isus si sa nu-ti dai seama. De cate ori nu ne-am descoperit si noi
in aceasta ipostaza. Sa stai cu supararea, nesiguranta, intrebarile in inima ta cand de fapt Isus
este langa tine si te poate ajuta. Prea adesea uitam lucrul acesta.
De ce nu L-au recunoscut?

v. 16. - ochii impiedicati. Iata problema. Dar de cine sau de ce erau impiedicati?

Nu, nu era o problema de oftalmologie, mai degraba de psihologie. Mai exact de hristologie.
Impiedicati de propria lor stare, de propriile prejudecati. Din fericire pentru ei, sinceritatea lor dar
si dorinta de a afla adevarul au fost mai puternice decat prejudecatile lor. Paradoxal, cand aveau
mai mare nevoie de ajutorul lui Isus, atunci le-a fost mai greu sa Il recunoasca.
O, cat de adesea avem si noi ochii impiedicati sa vedem mana Domnului care ne conduce.
Datorita stressului, grabei (secolul vitezei), ingrijorarilor, pierdem ocazii pretioase de calauzire
divina.

Tratamentul

Pasul 1. Rugaciunea
Isus li se alatura discret si la fel de discret incepe un dialog cu acestia.

v. 19. “Ce?” – uimiti dar si intrigati ca Acest strain nu stie ce s-a intamplat. Asadar, ei isi descarca
povara sufletului inaintea Strainului.
Practic, in prima parte a tratamentului contra dezamagirii, a descurajarii , a tristetii, Isus nu da
nici un sfat. Doar intreaba. Intrebari scurte dar care provoaca raspunsuri lungi, menite sa
goleasca din sufletul celor doi prea plinul supararii lor. Pentru noi astazi pasul acesta ar fi
rugaciunea. Sa descarcam sufletul nostru inaintea Confesorului nostru, Isus Hristos. Este la fel
de binevoitor sa ne asculte asa cum asculta framantarile si problemele celor doi acum 2000 de
ani.

v. 21. – Noi trageam nadejde – iata cauza principala a descurajarii. O intelegere gresita a

Cuvantului aplicata la intamplarile din viata de zi cu zi.

v. 22-25 – Interesant este ca evenimentele care ar fi trebuit sa fie motiv de bucurie pentru ei sunt
tot atatea motive de incurcatura si confuzie. Aceasta se intampla ori de cate ori lasam
descurajarea sa ne copleseasca. Ocaziile care ar trebui sa ne bucure, sa ne mareasca
increderea, le socotim tot atatea piedici. Pe scurt, vedem exact invers.

Pasul 2. Studiul Hristocentric

v. 25-27.
In primul rand observati un prim aspect: raportul cuvintelor lui Isus (v.25-27) in acest
pasaj ocupa doar jumatate din discursul ucenicilor (v.19-24). Cred ca aceasta abordare este un
exemplu si pentru noi. Atunci cand abordam persoane confuze, descurajate, pacatoase, sa
ascultam mai mult acea persoana decat sa ii vorbim. Asa cum a procedat Isus. Nu a inceput nici
prin a le reprosa cat de uituci si putini credinciosi sunt si nici cu povatuiri pertinente. Ci a ascultat.
Din pacate astazi toti vor sa fie ascultati dar putini sunt dispusi sa asculte.
Experienta: Am asistat la o intalnire intre un frate (X) care avea ceva probleme de
credinta, dar care, venind la biserica, a intrat in vorba cu un alt frate (Y). Nu numai ca nu l-a lasat
sa-si spuna păsul, dar fratele (Y) a inceput: A, ai venit in sfarsit la adunare. Am auzit cutare si
cutare lucru despre tine. Eu iti spun sa faci cutare si cutare lucru. In locul tau… Nici macar nu i-a
mai dat voie sa raspunda. Nu vreau sa va spun cum s-a terminat discutia (mai degraba
mustrarea).

v. 27. De remarcat este faptul ca Isus nu face nici o minune pentru a-I convinge. Nici nu era
cazul. Vazusera oricum multe. Ei aveau nevoie de altceva. Intelegerea Hristologica corecta a
Scripturii (VT). Adica, un studiu al Bibliei (astazi si al Spiritului profetic) ce Il are in centru pe Isus.
Ca Salvator si Judecator. Biblia nu e centrata nici pe sabat, nici pe reforma (indiferent de
domeniu), ci pe ISUS HRISTOS. Mielul lui Dumnezeu. Pentru ca numai El poate inspira
incredere, iubire, sprijn, purtare de grija. Altfel spus, Biblia (si mantuirea) nu este centrata pe un
concept, ci pe o Persoana.
Este adevarat ca ucenicii cunosteau foarte bine Scripturile. Personajele, legile,
intamplarile. Dar nu intelegeau (inca) lucrarea lui Hristos.
Un amanunt de remarcat este acela ca Isus incepe sa le explice din Scripturi ce era cu
privire la El. Inceputul si Sfarsitul. Exact acelasi lucru il face si Filip cu famenul etiopian in cele
cateva ore de discutii (Fapte 8:35 u.p). De fapt toti apostolii au facut acest lucru in timpul primului
secol si nu degeaba au fost porecliti “crestini”. Evident, Isus era in centrul predicarii lor.
Ca o aplicatie pentru noi: cand abordam persoane pe care dorim sa le conducem la
credinta, sau care trec prin dezamagiri, descurajari, sa nu incepem cu legea, mancarea, etc. De
fapt sa nu incepem cu nimica, doar sa ii ascultam. Apoi sa le vorbim despre Isus si nevoia de a
avea o relatie personala cu El, bazata pe Biblie.

Efectul
v.32-34
Atentie! Isus a fost cu ei in tot acest drum! Desi ei nu stiau. Asa cum am spus nu realizau
din cauza lor. Si iata vine un moment. Momentul! Acelasi Isus care a mers pe drum alaturi de ei
este acum in fata lor. Nu s-a schimbat nimic. Doar “ochii” lor. Perceptia lor. Ce paradox! Distanta
dintre tristete si bucurie sa fie asa de aproape, la un pas. La distanta de o intelegere, de o
perceptie. Distanta dintre credinta si necredinta. Dintre imparatia intunericului si cea a luminii.
Cand au realizat ca Isus este cu ei, ca El a implinit Scriptura, increderea si bucuria le-a
inundat sufletul si inima. O bucurie ce nu poate fi stavilita fara sa fie impartasita! Aceasta este
adevarata lucrare misionara! Sa nu poti sa nu spui despre Salvatorul!
Singurul repros al lor este ca nu au facut-o mai repede. Nu va recunoasteti in atitudinea
lor? Imi amintesc acelasi lucru dupa ce m-am botezat. Imi parea rau ca nu ma botezasem mai
repede. Mai mult chiar, nu intelegeam cum de nu am inteles mai repede!
Ucenicii, uitand si de obeseala si de foame, se ridica si se intorc la Ierusalim pe acelasi
drum pe care au venit cu putin timp inainte. Era noapte. Logic era mai greu de mers. Intrebare:
cand a fost drumul mai greu pentru ei, mai obositor: la venirea sau la intoarecerea lor la
Ierusalim? Evident, la intoarcerea lor la Ierusalim, in ciuda intunericului si oboselii. Altfel spus: au
venit pe zi, mai odihniti, dar tristi. Se intorc noaptea (fara iluminat public), obositi, dar fericiti.
Vedeti dragi ascultatori. Putem avea toate avantajele acestei lumi (ca si ucenicii mergand spre
casa). Fara Isus vom fi doar niste trecatori tristi prin viata. Sau putem avea toate dezavantajele
sau adversitatile vietii (ca si ucenicii la intoarcerea la Ierusalim  noaptea), dar fericiti.
Aceiasi distanta, aceleasi persoane, sensuri diferite, trairi diferite. Si totul de la realizarea
prezentei divine alaturi de ei.
Concluzie
Multe sunt sursele de dezamagire si tristete. Insa oricare ar fi, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de
ele. Putem dobandi bucuria trairii alaturi de Prietenul nostru. Prin rugaciune, prin deschiderea
sufletlui nostru inaintea Lui, prin studiul Biblic centrat pe dragostea Sa jertfitoare, vom trece de la
tristete la bucurie. Bucuria in Domnul!

Apel

Poate nu Il mai simtim pe Domnul Hristos asa cum L-am simtit alta data. Tristetea ne-a umplut
inima. Sau dezamagirile vietii ne-au coplesit. De multa vreme Isus este langa tine, langa fiecare
dintre noi. El doreste ca in ocazia acesta sa ti se descopere, sa poti sa fii convins ca El este
alaturi de tine.   Rom. 8:31.   Ps. 51:12.