Lecţii de acomodare în lumea urii

Un eveniment organizat la Iași mi-a adus în atenţie un fenomen

pe care îl întâlnim zi de zi, dar pe care poate puţini dintre noi l-
au conştientizat. Trăim într-o cultură a urii, după cum s-a
exprimat unul dintre invitaţi, argumentând afirmaţia, deşi pentru
mine nu mai era nevoie.

Mereu le purtăm de grijă altora, le cerem lucruri cărora nouă ne

displac, le facem observaţie, deşi nici noi nu suntem sfinţi şi nu
ne mai oprim din critici. Nimic nu ne place, totul este o
catastrofă în jur, ne împiedicăm unii pe alţii să trăim şi numărăm
nu doar înghițiturile, ci și gurile de aer ale celor din jur. Găsim
mereu nod în papură, ne plângem de orice, nimic nu ne mai
place şi poftim la covrigii de pe cozile câinilor din Spania, Italia
ori alte ţări în care românii şi-au mutat casa.

Că trăim vremuri grele nu este greu de observat. Că mai nimeni

nu ne ajută, la fel. Nu există politici coerente nici social, nici
economic, oamenii politici au alte preocupări decât poporul, iar
străinilor nu le pasă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne
vărsăm fierea în fiecare secundă a vieţii noastre, că trebuie să-i
strângem de gât pe toţi şi că este musai să împroşcăm venin ori
de câte ori deschidem gura. Ura şi atitudinea de mahala n-au
adus nimic bun, niciodată. Uşoara senzaţie de moment că ne-am
eliberat nervii este acoperită, mai devreme sau mai târziu, de
jena amintirii în care am vărsat ligheanul cu apă murdară în
capul celui de lângă noi, asta dacă ne pasă, sau de o mocirlă în
care vom fi aruncaţi de către cei pe care tocmai i-am scuipat.

Răul plătit cu răutate înzecită ne transformă în fiinţe care văd

viaţa ca pe o arenă şi nu-i bine. Nu-i uşor să întorci celălalt
obraz, dar nici nu trebuie. Este suficient să faci un schimb de
roluri cu cei de lângă tine, să îţi imaginezi cum ar fi să trăieşti
viaţa lui, apoi să faci o comparaţie. Aşa poate vom vedea mai
uşor că nu suntem atât de sărmani pe cât ne place să ne plângem,
vom constata că avem familii frumoase, prieteni buni şi că
suntem sănătoşi, stare pe care mulţi dintre noi şi-o doresc.
Viaţa este suma clipelor pe care le trăim, a greşelilor pe care le
facem, a împlinirilor noastre şi a deciziilor pe care le luăm zi de
zi. Este o sumă a alegerilor şi trăim ceea ce atragem prin
atitudinile noastre.

Dacă nu ne merge bine cu siguranţă am greşit când am făcut

unele lucruri, când am luat unele hotărâri şi dacă vrem să
schimbăm situaţia, este bine să facem o reevaluare a trecutului.
Nu-i uşor fiindcă astfel ne vom pune faţă în faţă cu orgolii peste
care nu am putut trece, cu vorbele urâte pe care le-am aruncat
celor din jur, cu lacrimile pe care le-am strivit în colţul ochilor
atunci când partenerii ne-au arătat cât de puţin le pasă de noi,
deşi cândva nu mai pridideau cu laudele şi cu alte cuvinte
mieroase. Lecţii de acomodare în lumea urii trebuie să luăm şi
să oferim în fiecare zi. Asta dacă vrem să înţelegem cât de rău
ne facem atunci când ne încredem prea mult în alţii şi mai puţin
în forţele noastre.

P.S. Cum ți-a fost ziua de astăzi, bună sau rea? Ce ai dat și ce
ai primit? Dar săptămâna sau ultimul an? Ce explicații ți-ai
putea oferi?